9,794 matches
-
într-o singură ființă, rezultând de aici un om-carte sau o carte-om. Cine ar putea să stabilească asta așa deodată, își spune ea. Dar toată plasticitatea evidentă și în același timp toată interioritatea acestei figuri îi dă curajul și liniștea necesare să se lase în voia acestei priveliști, fără să-i mai pese de timiditatea ei specifică, de a cerceta un bărbat peste limita câtorva clipe. Îl privește deci, îi privește labele picioarelor lungi și bronzate în sandalele decupate, îi
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
război s-a vorbit despre stafii, noaptea, în pustietatea muntelui, dar s-a dovedit că erau niște fugari. I-a omorât potera. Sunt în schimb, alte lucruri. Oamenii se uitau la ea cu luare aminte. Încetul cu încetul Vicenta se liniștise. - Am o pajiște în josul râului, lângă niște arini, și an de an, cam pe vremea asta, noaptea, apare o urmă foarte ciudată. E ca o roată, și iarba rămâne pârjolită. Căutătorul de minuni a întrebat-o dacă poate s-o
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
-i cu tine? m-a întrebat. Eu nu știam cum să-i explic. Cuvintele mi se învălmășeau pe buze și-i arătam cu degetul cum coborâse din cer hardughia aia. Nu știu dacă a înțeles ce vroiam să-i spun. - Liniștește-te, băiete. Mi-a pus mâna pe frunte. - Cum să coboare din cer? Atunci și coliba asta - și a arătat spre colibă - tot din cer a coborât? Eu îi dădeam întruna cu coborâtul din cer. Am izbucnit din nou în
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
o văzusem coborând încet, în tăcere. I-am spus că ea era acum acolo, înăuntru. Mi-am dat seama că nu se simțea în largul lui și că-mi răspundea cu un aer împăciuitor, cu totul nou în comportamentul său. - Liniștește-te, liniștește-te. Ai mâncat? Eu am dat din cap că nu mâncasem. - Hai să mâncăm ceva și pe urmă o să te culci. A arătat spre casă și a dat din mână. - Pe ea era mai bine să n-o
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
coborând încet, în tăcere. I-am spus că ea era acum acolo, înăuntru. Mi-am dat seama că nu se simțea în largul lui și că-mi răspundea cu un aer împăciuitor, cu totul nou în comportamentul său. - Liniștește-te, liniștește-te. Ai mâncat? Eu am dat din cap că nu mâncasem. - Hai să mâncăm ceva și pe urmă o să te culci. A arătat spre casă și a dat din mână. - Pe ea era mai bine să n-o deranjăm. S-
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
dedicat Bucureștiului. Există cartea Povestea caselor, o antologie de proprietari și proprietăți. Există acum acest spectacol, dur, solicitant, al moralității și responsabilității. "Trebuie să vă fac mai întîi o mărturisire care o să vă înspăimînte: urăsc Bucureștii!... Astăzi. Dar să vă liniștesc îndată referindu-mă la un concept al psihanaliștilor: e vorba de dragoste-ură, sau cum zic franțuzii, de ciudă din dragoste (dépit amoureux)", scrie Neagu Djuvara în Conferința publicată în Secolul 20. Cam același concept definește în spectacolul său Dabija. Pentru că
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
propun cockteil-uri sofisticate, admit să te pronunți în favoarea spiralei-melc sau a melcului-spirală. Așa cum se admite că fetele pot purta la o fustă un veston de ofițer de marină, așa cum anumiți transportatori preferă, totuși, catârul. Asta șochează și în același timp liniștește, pentru că s-a mai văzut, iar dozajele dau iluzii asupra conținutului. Cum, însă, ar putea asemenea soluții să te satisfacă? Nu ți se vând adevăruri, ci jumătăți de adevăruri. Nu ești o spirală, și o știi bine: niciodată n-ai
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
mai multe șanse să iasă câștigător, decât celelalte. Nu va fi pentru anul ce vine, zici tu, dar până la urmă va ieși totuși numărul ăsta blestemat, fiindcă nu se poate să nu iasă, și lucrul nu pare făcut să te liniștească. Dimpotrivă, fii pe pace. Într-adevăr, este sigur că habar n-am când îți va veni rândul. Dar de venit va veni. Dacă totuși va sosi în patruzeci sau cincizeci de ani, oare vei mai fi aici, ca problema să
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
de la politique. După discurs, ca de obicei, senatorul se plimbă pe jos pe ulițele satului, însoțit de muzică și petarde, asediat de oamenii care-i povesteau păsurile. Senatorul îi asculta bine dispus și mereu găsea o cale de a-i liniști pe toți fără să le promită favoruri greu de îndeplinit. O femeie cocoțată pe acoperișul unei case, cu cei șase copii mici pe care-i avea, izbuti să se facă auzită peste larma și tunetele iscate. - Eu nu cer mare
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
suportul electronic: limbajul poștei electronice, al grupurilor de chat și al listelor de discuții asincronice, al lumilor virtuale, al rețelei Web; fiecare situație în parte este tratată într-un capitol al cărții. Capitolul final - despre "viitorul lingvistic" al Internetului - își liniștește încă o dată cititorii: în dezacord cu puriștii periodic îngrijorați asupra sorții limbajului, autorul nu vede în tehnologia modernă nici un fel de risc de distrugere și sărăcire a limbilor - ci doar o șansă pentru diversificare și creativitate. O singură obiecție serioasă
Stilurile Internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15135_a_16460]
-
cincea oară), dar de a căror receptare autorul nu e mulțumit: Postmodernismul la Porțile Orientului, S-avem și noi postmoderniștii noștri, Paradisul din tomberon. Declarația de la început, cu lipsa de interes față de cronica literară, nu e în măsură să ne liniștească și să ne asigure că într-adevăr nu-l va interesa ce scriu eu aici. Din toate textele sale se desprinde un model de gîndire explicativă, conspirativă care numai liniștit nu te poate lăsa în rolul tău de comentator. Imediat
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
Parcurgerea acestui text este un curs condensat al unei mari lecții de teatru, o confesiune pe care Radu Penciulescu i-a făcut-o lui George Banu în dialogul pe care l-au avut acum doi ani undeva, într-un loc liniștit din Franța. Frumoasa traducere îi aparține Deliei Voicu. (M.C.) * Îmi place întotdeauna să pornesc de la ceea ce elevul aduce el însuși ca încărcătură de viață. Ceea ce contează la început este să-l faci să-și dea seama de însemnătatea acestui material
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
text de Borges. în râsul care zdruncină la lectură toate familiaritățile gândirii, ale gândirii noastre: ale acelei gândiri care are vârsta și geografia noastră, făcând să se clatine toate suprafețele ordonate și toate planurile care îmblânzesc mișunarea ființelor, zguduind și neliniștind pentru mult timp practica milenară a Aceluiași și a Celuilalt" (Les Mots et les choses, Paris, Gallimard, p.7). La fel, ceea ce constituie capodopera lui Foucault în concepția lui Deleuze, Viața oamenilor infami, începe cu următoarele cuvinte: "aceasta nu este
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
provin din mesaje păstrate în liste de discuții (majoritatea din lunile iunie-august 2002, din FanClub Forum). Surprinzător, persoane de vîrste neprecizate, care par (abia) crescute în plină eră informatică, dominată de jocurile pe calculator, vorbesc despre jucăriile lor de pluș, liniștindu-ne: nu a dispărut încă dimensiunea concretă, tactilă și afectivă a jocului; e minunat contrastul între pseudonimele crunte - Devil, Nightmare, Oribilul - și detaliile din descrierea propriilor ursuleți de pluș, evocați în genere cu ironie afectuoasă; termenul generic preferat de autori
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
răspuns al geniului care a uitat lumea pentru a construi monumentul literaturii moderne. Despre eficacitatea artistică a dezangajării! De mult, citisem că marele istoric Curtius a scris celebra Istorie a literaturii latine în timpul Evului mediu pe vremea nazismului: oroarea afară, liniștea înăuntru. La Paris, sub Ocupația germană, o cercetătoare izolată, Hélène Leclerc, a realizat cea mai atentă anchetă despre scenografia barocă. Roland Barthes în timp ce Sorbona ardea în 68 își concepea cartea cea mai frivolă, Sistemul modei. În România, atîtea mari izolări
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
munților Taurus, cu trecători adesea înguste, primejdioase, am ajuns pe platoul Anatoliei; și după hanuri prost ținute, infestate de soldățoi ieniceri, avînd în principiu sarcina de a ne apăra de bandiții de drumul mare, dar a căror prezență, în loc să ne liniștească, ne silea să ne închidem în încăperile noastre, am avut norocul să nimerim într-un han convenabil, frecventat doar de negustori în trecere. Bucuria ne-a fost însă întunecată cînd hangiul ne-a adus la cunoștință niște zvonuri dinspre Konya
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
dată cînd o aud! În loc să înțeleagă sensul cuvintelor, contemporanii noștri se pun să calculeze valoarea literelor; le potrivesc așa cum le convine, adaugă, suprimă, împart și înmulțesc, și sfîrșesc mereu prin a ajunge la cifra care îi va uimi, îi va liniști sau îi va umple de spaimă. Astfel se destramă gîndirea oamenilor, astfel le slăbește rațiunea și se topește în superstiții! Nu cred că Maimun dă atenție unor asemenea baliverne, însă majoritatea coreligionarilor săi cred în ele, ca și majoritatea alor
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
duceau. Nu mai fuseseră niciodată acolo. Nici nu cunoșteau pe cineva care să fi fost. Îl știau doar de pe hartă și după nume. Se spunea că era un ținut minunat. Ea și-a zis că locuința va trebui să fie liniștită, plină de pace și albă, înconjurată de trandafiri, și și-a mai zis că grădina va trebui să fie mare și verde, străbătută de murmure. Iar cineva îi spusese că prin grădină trecea un pârâu cu apă strălucitoare și străvezie
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
sîmbătă cînd va trebui să decidem... Dar urmează Shake It All About/Care cu care (o prostioară daneză cu un cuplu de gay gata să-și pună pirostriile, cînd unul se-ndrăgostește de cumnata lui... ei și?), așa că ne mai liniștim: ce bine, mai sînt și filme la care poț să ațpești. Seara ratăm - Barry și cu mine - islandezul Noi Albinoi căci ne ducem să vedem (iar Barry să și prezinte) City of Ghosts/Afaceri dubioase, debutul în regie al lui
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
curajul fricii", în voia căruia m-am abandonat de atâtea ori, îndurând o stare de imensă trudă interioară pe gol, sufletul meu în atingere cu somnul, cu boala, cu moartea amânată, nu știu, dar când l-am formulat m-am liniștit în ticăloșia mea. Așa că, atunci când nu apuc să renunț, când nu mai am loc de întors, nu-mi rămâne ca ultimă stratagemă de autoînșelare decât să amân până la marginea marginii, până ce timpul strict necesar scrierii se coagulează anchilozant, sufletul meu
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
care o avea în visul meu. Am îngenuncheat, ochii mi s-au umplut de lacrimi și brusc m-am simțt inundat de credință, o credință vibrantă, de neînvins. Când m-am trezit, mi-au trebuit două, trei minute ca să mă liniștesc. Încă adormit pe jumătate, repetam: Da, da, Sfântă Fecioară Maria, cred Inima îmi bătea cu putere. Aș adăuga că visul acesta avea un oarecare caracter erotic. Firește că erotismul se mențnea în limitele iubirii platonice. Dar poate că dacă visul
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
manifestat, poate mai pregnant decît în realitatea nemijlocită, în realitatea simbolică a imaginii, a textului, a gestului și a ceremonialului. Însă toate aceste fenomene au rămas undeva la periferia atenției noastre, atît în momentele fierbinți, cît după ce lucrurile s-au liniștit. Și asta pentru că ele constituie mereu fundalul, sînt permanent trecute în anexă. Atunci cînd explozia era în plină manifestare, nu erau văzute din pricina temperaturii evenimentelor, iar după ce mișcările s-au stins și toate efectele spectaculare au trecut, aceste forme de
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
pe deasupra capului. Îl ajung "la tunuri", acolo unde gărzile păzesc zi și noapte flacăra Eroului necunoscut. Este momentul cînd se schimbă garda. N-am mai văzut ceremonia de cîteva luni. Luca se dă jos, ia poziție de drepți și se liniștește. De fiecare dată mă emoționez v-am spus, femeia siciliană, cu temperament și fără autocontrol oriunde aș vedea acest ritual. Soldații cu gura pînă la urechi se dau jos dintr-un fel de ARO din care manelele se aud răspicat
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
am văzut-o îmbrăcată într-un halat alb, ca o infirmieră. Nu mai arăta ca fetele din Pădurea neagră a basmelor germane, ci era într-adevăr o "doamnă", soția unui medic. Zărind nedumerirea din ochii mei, se grăbi să mă liniștească: "Stai, să nu crezi că vreau să-ți fac vreo injecție", și își scoase râzând halatul. Peste câteva clipe, urcam, sărind din două în două trepte, de mână cu ea, redevenită Gretel cu șorțul alb pe fusta înflorată, scara ce
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
de ceilalți orchestranți care continuau să cânte, furișându-se prin întunecimile parcului și, dintr-odată, înălțându-se în aer, luându-și zborul, deasupra tufișurilor, ba chiar și a ulmilor, a apelor bazinului ce licăreau în noapte, și iată-i călcând liniștit deasupra brazilor de pe colina învecinată. Le vedeam lucind alămurile...Odată ajunși acolo, deasupra pâlcului negru de brazi, se lăsau lin în jos și, deodată, auzeai limpede, auzeam atât de limpede, cu inima toată deschisă, în așteptare, melodia dulce, visătoare, a
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]