165 matches
-
avea solnițe, sarea fiind pusă în farfurii adînci cu chenar albastru, tipice alimentației publice comuniste. Un consumator, demult trecut de o anumită alcoolemie, turnă berea din halba în farfuria cu sare și se alimenta din soluția saturata de clorura sodica lipăind precum pisicile. Dar apropos de Caimata, cea ridicată în 1732 și demolată în 1892, deci după 160 de ani de sfîntă existența, ea nu apare numai la Caragiale (deja demolată în Articolul 214), ci și în Princepele lui Eugen Barbu
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
vă este propriu. (Eugen Popescu, Codlea) * Că un fel de reparație, adaug lângă textele de rândul trecut poemul întoarcerea acasă, descoperit într-o scrisoare mai veche, din 8 noiembrie 2008: "Către sat plopii sprijină/ tremurând și subțiri/ fierbințeala amiezii/ pașii lipăie în praf/ că turme de cuvinte/ trec prin sita amintirii/ Copile asculta/ cum din lințoliul pădurii/ cresc apele repezi/ ce vor înecă nisipul luncii/ și rădăcinile uscate și arămii/ odată cu visele noastre/ într-o năvalnica creștere/ spre cantul de argint
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
de dor, ne intrase în minte, răscolind erotic... finețea sărutului liber, joia din os, tremurând până la tâmpla, îmbrățișarea rămasă pe alb, descoperind paralele în sânge, cu argint de tristețe, un fel de sulf, pe care il duci în cerul gurii, lipăind a seară pe spinare de ochi! mă ridicăm de-atâta coborâre, plângea și paradoxul, lua chip de fântână, si curgea! timpul se înfașă, simplifica aripile inimii... începea să ardă săgețile viitorului! și ne legănam, sânii mei alăptau cu dark fuchsia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
-n străzi dilii, sub cer bombat în stele, De ziduri, de copaci și de statui Proptită,-i pun pecetea gurii mele Și îi închid trecutul amărui 7. Ca într-un cufăr. Pot să plec, tot fragă Și forfota-n tăpșane lipăind Femeia mea va ține o vîzdoagă La tîmpla-i c-o plăcuță de argint, Semn că-mi așteptă roua spermantină De dincolo de scînduri de coșciug. Căci n-o să fie , cred, nimeni de vină Din cînd în cînd la ea dac-o să
Micul testament by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10489_a_11814]
-
penele tot cenușii Căutând printre ramuri în tomberonul cu brazi omul străzii - de pe gard pisica își linge botul sătulă Printre merele și țelina-nghețată piețari așteptând - fumul din vreascuri de brad încălzește trei vrăbii Prin ceața densă stropii arar clipocind - lipăie-n zloata orașului lacustru pași singuratici Sub ploaia rece penelul scăpat în drum - astăzi la școală doar o schiță creionând visul de astă-vară Iar două pete albastre în caietul nou de română - s-a-nnorat afară și pe minge cad
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
prinsă cu un ac cu diamant și pantofi scârțâitori de lac negru. Avea mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc, se odihneau pe măciulia de argint a bastonului. O droaie de copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove. Cu gesturi mecanice de somnambul, grecul scotea din timp în timp, cu mâna lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
safteaua târgului, plecaseră cu noaptea în cap de prin satele învecinate, după ce trecuseră de trei ori prin strecurătoare câte o vadră de apă: "Cum stă apa în ciur, așa să-mi stea marfa pe tarabă!". Nebăgați în seamă, copii costelivi lipăiau pământul printre bocancii și cizmele gospodarilor, ronțăind alviță, sugiuc sau acadele luate pe câte un bănuț de aramă cerșit, șterpelit sau găsit prin colb. îl căutau apoi pe bragagiu să-și astâmpere setea. Acesta purta pe spate, prins cu hamuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
din pielea aceluiași Seco răpus de Tudora, dar nu le luă. Nu era cazul. Doar când cobora gerul sub zece grade sau trebuia să lucreze cu mâinile-n omăt le lua. În trecere, îmbrăcată, cu cerbul așteptând-o în prag, lipăi pe stomacul gol o lingură de miere din găvănosul burduhănos, smălțuit cu flori, în care aromitorul soare topit era amestecat cu-un degetar din celălalt soare, dătător de viață: cu-un degetar de lăptișor de matcă. Bău cu înghițituri mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe scurtătură. O ajută să treacă prin spărtura îngustă și coborîră spre chei, pe partea cealaltă. Sub picioarele lor foșneau frunzele. Traversară pajiști moi și dădură ocol unei arteziene care împroșca apă printre corpurile îndesate ale păduceilor. Două lebede licărinde lipăiau aproape adormite în apa neagră a iazului decorativ și auziră gîgîitul somnolent al unei gîște de pe insula din mijloc. Peste Kelvin era un pod cu candelabre metalice neaprinse la capete. Thaw își sprijini coatele pe parapet și zise: — Ascultă. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cețoasă imensă și împresurătoare dispare spunînd: „E prea puternic pentru noi - le are pe femei de partea lui“. Am simțit-o și în punctul culminant din Portretul artistului în tinerețe, cînd Stephen Dedalus o vede pe fetița cu picioarele goale lipăind în nisip, iar ea îi acceptă privirea admirativă și, cu un „Sfinte Dumnezeule!“ spus din inimă, se întoarce și merge spre amurg știind că o să fie artist, adică o categorie superioră de preot. Și în La botul calului de Joyce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
verzuie, lustruită de vântul cald, ascundea, pe toată întinderea, tumultul copleșitor al apelor de dedesubt, și răsfrângea ca o oglindă orbitoare soarele în crugul său din văzduhuri. "Dunav! Dunav!" chiuiau copiii, care săriseră din sănii și-o luaseră la fugă, lipăind prin zăpadă cu opincile din piele de porc, ca să ajungă mai repede pe ghețușul uriaș. Dar preotul strigă cu glas mare după ei, și omuleții se-ntoarseră, mângâind în drumul lor burțile fierbinți ale cailor. Căci, mai înainte de-a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prea obișnuită cu ei (și cu aproape nimeni altcineva, dacă nu-i socotea drept ființe omenești pe copiii negri care - niciodată n-ar fi putut spune câți sau ai cui erau - se hârjoneau în umbră, prin colțuri sau apăreau spectral, lipăind spre bucătărie) ca să o obsedeze aceste enigme, dar, în momentele ei de singurătate, în fața oglinzii de cristal, privindu-și în aerul albăstriu fabuloasa frumusețe exotică, se pomenea atingîndu-și cu degetele buzele pline și tatuate și în-trebîndu-se cu voce tare: "Cine
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de mult și am luat-o ușor, abia pășind, către scara noastră. Am intrat în hol fără să mă vadă nimeni și m-am furișat pe scări în sus. Treptele de mozaic erau reci ca niște blocuri de gheață cum lipăiam pe ele cu tălpile goale. Primele etaje erau sinistre și-ntunecate. Misteriosul unu, unde nu cunoșteam pe nimeni și unde pe pereți alergau țevi subțiri și se lățeau panouri electrice, apoi doi, trei și patru tot mai familiare... Știam unde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Viața să-ți lepezi. Vizavi, câinele lui Nenea Cățelu stătea ghemuit, ca o cârpă neagră, în ploaie, iar crucificații de pe stâlpii de neon dintre șinele tramvaielor, fiecare cu cununa lui de spini pe cap, ridicau spre cer fețele însîngerate, ca să lipăie ploaia de noiembrie. Pe șine circulau aproape numai vagoane de serviciu, având pe platforma dinapoi un fel de spânzurători galbene, de metal, cu scripete. Mă așezam pe capacul lăzii de la studio și-mi propteam tălpile goale pe demenții fierbinți ai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
minunați ochi căprui, ținând în poală o fetiță de câțiva anișori, goală și durdulie, ce binecuvântează cu două degete. Toate aceste năluci se topeau una-ntr-alta ca apele unui veșmânt de mătase... După secole de mers prin măruntaiele nopții, lipăind pe oglinda dulce-a ghețarilor, cățărîndu-ne pe stalagmite groase cât elefanții, clătinîndu-ne pe poduri de sfoară aruncate peste crevase, ne-am trezit înaintînd prin carne. Nu ne dădusem seama când, treptat, șovăitor, cu multe reveniri și alte salturi subite înainte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
brațul vreunui ofițer. Trăsura se afundă în mahalaua Hereascăi, luînd-o pe una din ulițele mărginite de ateliere și depozite de cherestea. Ștrengarii înălțau zmee colorate pe maidane pline de mortăciuni. Câini galbeni, aproape fără blană, levitau printre stivele de lemne, lipăiau din bălți ce oglindeau cerul. O fetiță, aceeași care-i șoptise ceva la paradă, când îi întinsese clopoțeii albaștri, stătea pe marginea drumului, nemișcată, cu o minge vărgată sub braț și pe față cu o expresie de înspăimîntătoare înțelepciune, ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o apă turbulentă... Știu că am fost acolo, nu doar în vis, deși acumi văd totul printr-un ochean de vise, am umblat o dată cu adevărat prin palatul tăcut și pustiu, supradimensionat nu doar față de măruntele mele proporții (un copilaș gol, lipăind pe dalele; calde, ce se pierd în perspective amețitoare, o ființă cu cranii, mare și moale, cu ochi strălucitori, cu membre dulci și pântec încă proeminent, cu pielea de necrezut de delicată, cu interioi rul translucid ca al meduzelor în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
muntele magic în toate amănuntele arhitecturii lui marmoreene, de parcă podeaua sălii ar fi fost de sticlă subțire și limpede. Vedeai, într-o parte, și marea plină de jonci, cu arhipelaguri și stânci sălbatice ieșind din mijlocul spumei. Copilul coborî și lipăi mai departe, cu tălpile goale, înghețate, pe vastul mozaic. Ființa de ambră și foc îl așteptase la piciorul pilastrului. Lunile erau acum de lumină pură. Le zărea uneori sub câte o boltă sau printre stâlpii suciți ai unei galerii. Golul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cele din urmă să rămână doar norișori alburii pe cer, destrămați și ei de vântul rece al verii târzii. "Uite, uite și-n partea asta!", îi striga mama, fericită de parc-ar fi fost și ea o fetiță, și Mircea lipăia fuga, cu tălpile goale, la altă fereastră. Acolo se-mbrățișau și artificiile le luminau fețele lipite una de alta. Se auzeau și dincolo bubuituri, și atunci fugeau amândoi ca o vijelie prin casa-n dezordine, ca să nu piardă nimic din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ei și pe Lea, iar noi doi, eu și Dorin, am rămas singuri. Ne-am așezat așadar pe marginea drumului acela de țară și, în vreme ce unchiul sforăia ușurel în spatele nostru, noi căscam gura la cârdurile de gâște și rațe care lipăiau gureșe în praful uliței. „Până și ele își râd de noi”, a mormăit cu năduf Dorin, azvârlind la întâmplare o pietricică. „Gâștele nu pot să râdă.” „Ba uite că da.” „Hmm.” Așa a fost duminica noastră la râu. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ridica ușor, peste asfalt, ziarul, ca o nălucă. Era la Începutul lunii noiembrie. Câte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic din vreun plop, așezându-se moartă pe caldarâm... Tocmai Își cumpărase o lamă Gillette. O leadră de câini lipăia a pustiu peste maidane și prin curțile goale. Ca șobolanii din Kiev Înainte de revoluția din februarie. Mai erau acolo niște oameni. De la șantier. Mai degrabă organizare de șantier. Se făcea sistematizarea unor artere principale, gâtuite Într-o piațetă mică, rotundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și fac copii, și cumpără case și (vorba lui taică-meu) prind rădăcini, în timp ce toți ceilalți fii duc mai departe numele de familie, el nu face decât să vâneze pizde! Și, pe deasupra, pizde de șikse! Le fugărește, le miroase, le lipăie, le ștupuie, dar, în primul rând, se gândește la ele. Ziua și noaptea, la lucru și pe stradă - la treizeci și trei de ani, încă umblă hai-hui pe străzi, cu ochii ieșindu-i din cap ca la melci. E de mirare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trimită la școala de corecție? „Alexander Portnoy, în vârstă de cinci ani, prin prezenta sentință, ești condamnat s-atârni spânzurat de gât până mori, pentru refuzul de a-ți cere iertare de la maică-ta.“ Ai crede că băiețelul care-și lipăie cuminte lăpticul și face baie cu rățușca și vaporașele plutind în cadă e cel mai căutat criminal. Or, de fapt, în casa asta noi jucăm o farsă inspirată din Regele Lear, cu mine în rolul Cordeliei! La telefon, ea povestește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am așezat și pe ele în mapă, dar le-am prins cu clama în așa fel încât numai textul imprimat să se poată desprinde cu ușurință. Am ieșit din sufragerie deschizând cu băgare de seamă ușa și pașii mi-au lipăit pe gresie până în dormitor. Am crăpat puțin ușa și am văzut-o pe Andreea întinsă pe pat cu spatele la mine, îmbrățișând perna. Spatele i se ridica și îi cobora regulat, iar sunetul ieșirii aerului începea să se transforme în sforăit. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de data asta i-am devorat de tot clitorisul, dar la început abia dacă îl ating, evitându-l deliberat, făcând-o pe Jamie să se răsucească încontinuu, încercând să se plaseze în limba mea, scâncind și apoi când limba îl lipăie, clitorisul se întărește, se mărește și îi strâng dosul pulpelor și apoi interiorul pulpelor și continuu să o fut cu limba și când îi ridic iar șoldurile încep să-i sug gaura curului. Bobby se apleacă, holbându-se concentrat în timp ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]