154 matches
-
safteaua târgului, plecaseră cu noaptea în cap de prin satele învecinate, după ce trecuseră de trei ori prin strecurătoare câte o vadră de apă: "Cum stă apa în ciur, așa să-mi stea marfa pe tarabă!". Nebăgați în seamă, copii costelivi lipăiau pământul printre bocancii și cizmele gospodarilor, ronțăind alviță, sugiuc sau acadele luate pe câte un bănuț de aramă cerșit, șterpelit sau găsit prin colb. îl căutau apoi pe bragagiu să-și astâmpere setea. Acesta purta pe spate, prins cu hamuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
uși cu vaselină, cu borhot sau chiar excremente, după care se culca la loc, pândind cu urechea, cum cei ai casei, buimăciți de somn, se sculau unul câte unul, mai Întâi babulea, apoi mama ei, Fevronia, și, În sfârșit, Mașa, lipăind cu picioarele goale prin casă, Înainte de a se duce spre toaleta așezată tocmai hăt, În fundul curții. De fiecare dată, după o astfel de pățanie, babulea Îl fugărea În jurul casei agitând bastonul ridicat În aer, iar biata sa consoartă se punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prima dată, Drew și-a arătat vârsta. Era obosit, prăbușit. Tu ucizi locul ăsta, a spus el pe un ton blând. Ei ! Eu sunt patronul firmei. Nu uita. Ești patron pe jumătate. Am cincizeci și unu la sută. Jina a lipăit prin apă și s-a băgat între ei. Încetați, le-a cerut ea. Danny, a spus Jina și-a luat fața copilului în mâini. Danny s-a ferit. Am căzut. Când căutam să ies din pădure. Acolo sus. Jina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Irene îl ținea strâns de mână. În ciuda atmosferei sumbre, râul i-a purtat în jos cu repeziciune, departe de incendii, către cer senin și siguranță. La Whitewater Ranch, Jake a fost primul care-a sărit afară din barcă. Terrierul a lipăit prin apă, apoi a recuperat fericit bățul aruncat de Danny. Mary știa că alea erau singurele clipe de liniște pe care aveau să le mai aibă. Odată ce FBI-ul avea să ajungă la fața locului, toți aveau să fie reținuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
zeci de ani în depozite) cap spadă, spadă, cap și pajura își deschide aripile deasupra valorilor. muzeul e închis. tablourile agățate de pereți mucegăiesc, sub privirile oarbe. ziduri, rame, praf, mucegai. unghi opus bucuriei privirii... nimeni viu în preajma lor. tălpi lipăie pe culoarele largi. pereții sunt goi. tablourile zac în depozite. înghesuite suflete acoperite de rame inestetic construite le sufocă ferestrele... zac umbrele trăirilor. actori adormiți în brațele Domnului. ani trecuți, petrecuți în lumina visurilor oarbe. ochi întredeschiși controlează lacătul. poarta
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
democracy is not feeling well in its own country!. Oricum, suntem în săptămâna istorică în care intratul în America aeroportuară nu se face doar cu picioarele goale (în fața aparatelor de detectat, pasagerii se descalță, își pun pantofii în lădiță și lipăie în șosete), ci și cu palmele puse la amprentat. 19 ianuarie Azi am fost întoarsă pe dos și într-o stare foarte aproape de o mică depresie. Habar nu am ce m-a răscolit, cred că e ceva telepatic pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
te rog. Gata să plâng, am luat-o la fugă pe coridor, ușurată să fac ceva util. Din direcție opusă venea în goană o femeie foarte însărcinată; era dezbrăcată, udă leoarcă și avea o privire sălbatică. Un tip cu barbă lipăia după ea; și el era dezbrăcat. (Și oribil. Cu păr pubian portocaliu.) —Ramona, întoarce-te în bazinul pentru nașteri, a somat-o. La dracu’ cu bazinul pentru nașteri, a zbierat Ramona. La dracu’ cu bazinul dracului. Nimeni nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
departe de piața de flori, într-o fundătură, o casă îngustă, jumătate din ce aveam la Granada, a cărei ușă de intrare era joasă și oarecum sordidă, cu atât mai mult cu cât nu puteai ajunge până acolo fără să lipăi printr-o băltoacă de noroi. Când ne-a propus casa asta, el ne-a explicat că era locuită de un negustor andaluz care se hotărâse să meargă să se așeze în Cetatea cea Mare a Constantinopolului, spre a-și desfășura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Își făcuse la repezeală socoteala că s-ar fi dovedit Încă și mai boier dacă ar fi vorbit cu sclifoseli de oraș. Vieru, după ce-și terminase strachina și râgâia de sătul, se apucase să spună către ceilalți, care Încă lipăiau cu lingurile de lemn prin fiertură: „Bă, fraților, de ce Îmi amintește mie coleașa asta de taurul Oțel?!”. „Păi tu oi fi mâncat și de la el și știi”, făcuse Baronu. „Eu, vericule, n-am Înghițit așa ceva, da’ puteți să-mi spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi doctor de suflete trebuie să ai ceea ce se cheamă har, fiule! Calitate de care nu se poate plânge sfinția ta! După această apreciere, bătrânul și-a plecat ușor capul, și-a dus mâinile la spate și a continuat să lipăiască pe cărare grăbit. Așa-i el. Nu-i plac laudele... Ajunși la chilie, a deschis portița: Poftește, căutătorule de comori! Mă înalți prea sus, sfințite. Sunt și eu un biet scormonitor printre filele minunatelor cărți ale distinsului profesor universitar Ioan
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
venea să rup în dinți pernă, cearceaf, tot. Arunc de pe mine pledul - nici nu era cârcel. Pe glezna mea stângă se cățăra încet un rac negru: răcnesc o dată să scol tot satul, vine numai baba din camera ei de rugăciune, lipăind în papucii mari. Ce-i, domnu’? De unde Dumnezeu aveți raci în cameră?... Ce întrebare și la mine! Fiu-su, răcarul, venea seara târziu cu recolta. La ora aia alerg prin întuneric să mă spăl și în baie dau într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
În cămășuță lungă, Gaiané îl privea cu ochii ei foarte mari și foarte negri. Dintre toți copiii, ea era slăbiciunea lui. Puse Biblia pe gheridon, luă fetița pe genunchi și îi încălzi piciorușele în palmă. Ca să nu atragă atenția doicii, lipăise desculță până la el. Așa făcea în fiecare seară. Dar era secretul lor. ― Azi unde mai mergem? ― Azi?... Da, da, da!... Cred că știu unde vom merge astăzi, iubita mea. Tocmai am aflat despre o poiană îndepărtată, un fel de grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
petrecute peste umerii noștri, cu capetele lângă tâmplele noastre. Și dacă mergem acum la culcare, ei ne vor purta ușor spre acea țară cu multe, multe cireșe. Vrei să mergi la culcare, Gaiané? Fetița alunecă ușor din îmbrățișarea lui și lipăi repede spre odaia ei. Prințul urmări pata albă care pluti o vreme prin bezna culoarului, cu senzația tactilă că tocmai fusese atins de un înger. Remanența inefabilului. Vraja copilăriei. țineau ușa de la sobă deschisă. Stăteau în pat. Copiii dormeau. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înalt diplomat de la Sankt Petersburg. PAGINĂ NOUĂ 14 Ledoulx era plictisit și enervat. Își lua micul dejun între Toinette și micuțul Bichon. Cățelul sărea nestingherit de pe scaun pe masă, mirosea tot ce se afla pe ea, lingea untul de pe tartine, lipăia din smântână, revenea pe scaun, se foia, se răsucea, lătra... De obicei, la ora asta, consulul rezolva alt gen de probleme. Numai că, în ultimul timp, acel domestique ridica unele pretenții, iar el nu putea să mai dea nici un taler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ea, fiind doar o fetiță mică, nu avea cum să vorbească prea multe cu El. Și, oricum, nu se simțea în stare să-i spună sau să-l întrebe ceva. Abia avea putere ca să asculte. Gaiané sări din pat și lipăi repede spre cabinetul prințului. Găsi ușa crăpată și, înainte de a intra, examină încăperea. Ochii ei crescură neobișnuit de mari. Exprimau doar uimire, căci zărise cu totul altceva decât se așteptase. O puzderie de romburi, puncte și linii îi acopereau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
târziu, cei doi erau înapoi în cameră. Noua achiziție a Juliei se odihnea întinsă pe pat. Femeia avusese dreptate: rochia neagră i se potrivise perfect. A luat rochia și a prins bretelele din panglică pe umerașul hotelului, după care a lipăit către șifonier. Picioarele goale i s-au cufundat în covorul delicios de catifelat. James stătea pe pat, butonând leneș și privind la zecile de canale TV americane. Majoritatea păreau dominate de „clipurile publicitare“ frenetice care făceau reclamă la orice: de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
încet, tachinându-și prada. Apoi, când James părea că e pe punctul să explodeze, Julia l-a tras adânc în gură până când a simțit cutremurul grăitor, care indica faptul că treaba ei era aproape încheiată. După câteva secunde, Julia a lipăit către baie, unde a scuipat în chiuvetă. Sperma era mult prea plină de calorii ca s-o înghită. —Ești bine, dragule? a întrebat ea scoțând capul de după ușă și uitându-se la soțul ei care nu se mișcase din loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai profunde de-atât. —Ai dreptate, a spus ea schițând un zâmbet. Măcar a fost în stare să încerce să zâmbească. —Iartă-mă. Sunt doar exagerat de emoțională. Nick a sărutat-o pe obraz, după care a ieșit din baie lipăind cu picioarele goale. Susan știa că peste numai câteva secunde, bărbatul avea să cadă într-un somn profund, generat de alcoolul din el, iar de a doua zi dimineață amândoi aveau să se comporte ca și cum nimic nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care a introdus albumul „The Space Between Us“, al lui Craig Armstrong. Album cunoscut pentru muzica grozavă, numai bună pentru o partidă de sex, s-a gândit Julia zâmbind melancolică. În continuare, femeia s-a ridicat și s-a îndreptat, lipăind cu picioarele goale pe podea, către șifonierul vast care acoperea tot peretele opus. A deschis ușa și s-a aplecat zgâindu-se în interior. Ca să ajungă mai bine, a întors puțin capul și-a început să pipăie cu mâna până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de înțeles că asta era încă una din anomaliile vieții de cuplu căsătorit. Și tu nu vrei un copil? Fiona a luat o bucățică de pâine și-a uns-o cu unt. Draga mea, dacă aș fi vrut s-aud lipăit de piciorușe prin casă, atunci mi-aș fi încălțat pisica... dacă aveam pisică, a replicat Julia și-a luat o gură de vin. I-am spus c-o să mă mai gândesc în speranța că n-o să mai deschidă subiectul. Normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
motiv făcuse și efortul de a lua avionul până la Marrakech. Perioadele fertile erau puține și la distanțe destul de mari una de cealaltă, așa că femeia considera că nu avea timp de pierdut. Tocmai atunci Alison a auzit o bătaie în ușă. Lipăind cu picioarele goale pe podea, s-a dus să deschidă. —Bună, dragule, a spus ea, pentru ca apoi să-l sărute pe Luca pe obraz și să se dea la o parte din ușă ca să-i facă loc să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pentru ca apoi să ia o gură de apă. Îmmmmm, delicios! Milly a început să râdă încântată. —I-am spus lu’ tati că mâncarea mea o să-ți placă mai mult. Acum trebuie să mă duc la pipi. După ce fetița a ieșit lipăind din cameră, Susan a făcut o grimasă și și-a ascuns farfuria cu pâine cu unt sub pat, apoi a întins mâna ca să ia un sandwich cu șuncă. —Mulțumesc. În timp ce mesteca, Susan l-a studiat pe Nick, care se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
priveliștea de pe canal. Apa era la fel de stătută și de verzui-uleioasă ca de obicei. Vara, oamenii veneau cu băuturile de la bar și se plimbau de-a lungul brațelor stăvilarului, pentru a se așeza apoi la soare, cu apa plină de alge lipăind În jurul lor, privind la artiștii stradali care jonglau sau Înghițeau cam stângaci flăcări pe cărarea pe care odinioară mergeau animalele de povară ce trăgeau ambarcațiunile de pe canal. Inevitabil, unii spectatori se Îmbătau și cădeau. Nu cred că se Înecase vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ei și pe Lea, iar noi doi, eu și Dorin, am rămas singuri. Ne-am așezat așadar pe marginea drumului acela de țară și, în vreme ce unchiul sforăia ușurel în spatele nostru, noi căscam gura la cârdurile de gâște și rațe care lipăiau gureșe în praful uliței. „Până și ele își râd de noi”, a mormăit cu năduf Dorin, azvârlind la întâmplare o pietricică. „Gâștele nu pot să râdă.” „Ba uite că da.” „Hmm.” Așa a fost duminica noastră la râu. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Și uite ce mănÎncă, mai spuneau, pentru că leul cel bun mînca doar paste și creveți, tocmai pentru că era atît de bun. Leii cei răi răgeau În hohote, după care mai mîncau un negustor hindus și soțiile lor Îi beau sîngele lipăind, lip-lip, ca niște pisici mai mari. Se opreau doar ca să mîrÎie sau să ragă În hohote și să rîdĂ de aripile lui. Chiar că erau niște lei răi pînĂ-n măduva oaselor. Dar leul cel bun se așeza și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]