874 matches
-
eram excesiv de susceptibil și febril și-mi concoctam în ascuns cocktailuri din oțet de mere amestecat cu piper și pastă de dinți uzbecă, mâinile tremurânde, respirația grea. Noaptea, în pat, Leila a alternat bolboroseli animalice cu lungi momente de catalepsie. Lipicioasă și miro sitoare, s-a ridicat brusc, a deschis în beznă Photosho pul din computer și a început să lucreze la pixelii lui Jamsheed. Simțind că nu dorm, a întrebat fără să se întoarcă: — Zi, hai, cum vrei să-l
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
poate și mai rău". Canicula bucureșteană e pretextul de la care pornește Camil Petrescu în Patul lui Procust. Naratorul său, un dandy cu mare avere și pretenții corespunzătoare, fiul educat al analfabetului milionar Tănase Lumânăraru, e dezgustat de spectacolul transpirat și lipicios al Capitalei interbelice. Dar e atras de el mai ceva ca musca de hîrtia specializată. Personajul e snob și, de fapt, grobian, în dezgusturile sale de om cu alternativă. Frecventează o actriță pe care o disprețuiește și care îi stîrnește
Antidotul literar al caniculei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9533_a_10858]
-
într-o baie turcească/ o pădure întreagă de nuri/ ca să fur sentimente/ renunțasem la mâini."( Stăpânul lupanarului) sau "Nu scăpai niciodată de voci/ picurau de pe lobi ca niște cercei de arsenic/prea copți/ se lichefiau albicioase prin crengi/ altele respirau lipicioase prin pielea de lemn/ rămâneau ca un prurit/ în porii deschiși/ incapabili să se apere./ Era un fel de pornografie în vânt/ aveai un trunchi găurit/ aveai un fel de păsări pe spate/ care-ți ciuguleau cheresteaua/ să te vindece
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
ca vita la abator". I se face greață. Din cabinet iese din zece în zece minute un doctor mărunțel, țigănos, zâmbește, arătându-și dinții de aur, ridică mereu mâna și zice: "Un moment... imediat". Momentele se târăsc ca niște râme lipicioase murdărind coridorul înecat în pământ. O lume scufundată, cu urechi astupate, cu ferestre înghițite sub pământ. S-a pitit în colțul cel mai întunecos al coridorului și așteaptă să intre toate femeile în cabinet. Ea va fi ultima, desigur ultima
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
doctorului alunecă peste coapsele ei, pielea, mușchii i se contractă. "Uite ce piele are, catifea dumnezeiască, îți spun eu, nu sunt un ageamiu". Cabinetul se învârte cu ea. Simte mâinile celor doi prelingându-se peste trupul ei ca niște șerpi lipicioși. Se smucește, lipindu-se de peretele opus. Ca o fiară încolțită. Pe cei doi îi apucă un râs bezmetic. Printre sughițuri, doctorul spune: "Am pregătit totul". În ușă apare faraoana cu machiajul ei desăvârșit. Frumusețe rece, îmbălsămată. Se uită cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-i îndeplinească dorința, nu pentru că acesta nu ar fi în stare să facă asta, dar el nu mai era sigur. Închise ochii și cuprinse puloverul în mâini, sub el nu era decât viața lui care și ținea respirația. Simți bucata lipicioasă de vată de zahăr din mijloc și i se făcu poftă. Se ridică brusc. Îmbrăcă puloverul și ieși alergând pe scări. Mali vinde astăzi la intrarea în metrou. O luă într-acolo. În goană depăși rastelul cu biciclete și berăria
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
are nici lampă pentru chestia asta și nici tu n-ai "că nimic nu se găsește în casa asta!" -, așa că-ți va folosi aragazul pe care ți-l va pavoaza într-un fel de neuitat, umplându-ți cu o funingine lipicioasă pereții. Până la urmă, calvarul se termină. Nu înainte de a te trimite la subsol, să dai drumul la apă ca să verifice lucrarea. Și dacă tot te duci pe jos, mai ia și o bere de-aia de-am băut miercuri. Da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să-i diger complet mesajul înfiripat pe o voce mai mult decât stridentă, ceea ce-mi crea o stare de nervozitate. Astfel mă simțeam de fiecare dată ca un desfigurat sau ca și cum aș fi purtat pe figură o mască incomodă, lipicioasă. Dimpotrivă, felul de a vorbi al Iozefinei era mult mai domol. Lin. Ca de fulg în cădere. Pe un ton liniștitor. Ca un pansament miraculos. Mă lăsa să pătrund bine toate ungherele cuvintelor, pentru că le amesteca ușor cu ezitări, cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nasului, parcă spuneau: Ai să vezi tu, mormolocule, cine sunt eu și cât valorez! De altfel, de când intrasem ca administrator la instituția pe care o conducea el, omul acesta mic de statură și de altfel niciodată încruntat, dar suficient de lipicios, de flatant, cu un adevărat cult pentru un anumit zâmbet care-i inunda forțat ochii și întreaga față, nu încetase să-mi transmită totuși, din priviri că, în profunzimea sufletului său, nu mă agrea nici doi la sută. Avea el
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sigur că nu mai era nimic de făcut, i se adresă pe un ton foarte jos, aproape cavernos: Ne vedem acasă, iubi. Iozefina care tocmai răsturnă încă un păhărel pe gât, îl încondeie din nou cu privirile mult mai decât lipicioase, arătându-i desuurile frumos împachetate pe căpătâiul de lângă perete al dormezei: Cum o să plec așa, goală pe dedesubt, acasă, scumpul meu soț? Nu te gândești că pot răci? Prefăcându-se că nu ar fi auzit replica aceasta cu atât mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Răspunde Charlie Spațiul nou de birouri din South Side deja arată ponosit: ușile alea din sticlă cu amprente lipicioase de degete și biroul ăla de la recepție ars cu țigara, afișele decolorate și prost tipărite pe avizierul de deasupra. Miroase a dezinfectant din ăla puternic pentru instituții care ți se pare că e folosit pentru a masca mirosul de pișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cerul și pantalonii mei de clown. Largi și Încăpători, ca la circ, acolo unde clownii Își vâră În ei instrumente muzicale, animale, baloane... ,,Ai dinții stricați. Du-te la dentist!,, Încep turul prin Piața Amzei, pustie la ora asta. Muște lipicioase zboară și bâzâie pe lângă urechile mele. Râd prostește privind o măturătoare grasă , care gâfâie când se apleacă asupra fărașului din tablă veche. Simt soarele pe spate ca pe o apă clocotită. Doamne, ce de gunoaie! Mă iau după un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bomba atomică, nici o cale ferată care să traverseze Pacificul,,. se aude de la un aparat de radio pus la maximum. Am patruzeci și șapte de ani. Astăzi e luni și am ocolit piața Amzei de opt ori. Am Înghițit multe musculițe lipicioase și aer fierbinte de vară. Grăsana aia de la taraba cu mere vinde scump. Și țiganul ăla obraznic vinde scump. Puținii oamenii se Învârt și se hotărăsc greu ce să cumpere. Am obosit. Mă duc acasă. Mi-e foame. Simt sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ea pentru o clipă, Într-o fotografie, călare pe un leu de piatră, undeva la munte. Ascunde instantaneul sub un teanc de cărți. Își aprinde țigara, tușește câteva minute bune, apoi Își controlează cu un gest reflex buzunarele pantalonilor. Lumina lipicioasă a becurilor Îl supără. Mașina de scris pare un tanc În miniatură; n-a mai scris nimic de-o veșnicie. Se așează din nou pe scaunul vienez, cu perna de culoarea argilei ude. Își freacă palmele de muchia mesei ,,Biedermeyer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe care , acceptat-o În viața lui, a vopsit șandramaua Într-un verde țipător, și a pavat cu pietre și cărămizi o porțiune din jur, făcând o alee și un mic peron. Atunci când plouă, nu te mai afunzi În glodul lipicios.. De la oarecare distanță, ai impresia că te afli În apropierea unei cabane turistice modeste, dar curată și primitoare. Pe verdele țipător, al magherniței, proaspăt Întins cu pensula de mâna harnică a femeii, undeva deasupra ușii, a fost scris cu litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
duce la culcare. M-am întors cu mașina la locuința lui Palmer. Se lăsa din nou ceața. O pâclă galbenă ca pucioasa învăluia lămpile din Pelham Crescent, instaurând parcă un camuflaj infernal, iar pașii mei lăsau pe trotuar urme umede lipicioase. Zgomotul traficului nu pătrundea până aici. Zona era cufundată în tăcerea bolnăvicioasă a ceții atotstăpânitoare. Noaptea londoneză uriașă se strângea în jurul meu ca o temniță rece în care umezeala se târa și se încolăcea, estompând zgomotul pașilor mei fără ecou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Scoase din buzunar o cutie plată din tablă și citi inscripția imprimată pe o parte: — Brilliantine par Olivier Glissant, pour le gentleman. Doamnele leșină de plăcere instantaneu. Grijuliu, deschise cutia cu un mic pumnal și puse niște pastă din aceea lipicioasă pe partea zimțată a pieptănului, pe care apoi mi-l Întinse. Dar eu am părul mult prea creț, așa că rezultatul lăsa de dorit. I-am cerut mai multă pomadă, hotărât să arăt bine, apoi Încă o porție. Până la urmă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o ceașcă cu ceai de buze. Odată ambele testicule rezolvate, cleștele a fost extras. Însă, În timp ce chirurgul curăța instrumentul cu un prosop de la brâu, mi-am dat seama că nu folosise un clește, ci foarfece. Tăișul minuscul din vârf lucea lipicios de sânge... Odată foarfecele curățate, doctorul așeză o duză de metal În gaura puncționată, și introduse prudent sonda bipartită. Îndreptă capetele În sus și Într-o parte. Trebuie să fi fost dureros, pentru că pacientul Începu să se miște imediat. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nostru - În afară de oameni de teapa lui Friedrich Fischl care vorbea despre „oameni“ de parcă ar fi avut loc doar unul. În fiecare septembrie tălpuia pantofii oamenilor În schimbul unor lucruri de care aceștia se puteau lipsi: cotlete de miel Învelite În hârtie lipicioasă de ziar, un coș plin de zarzavaturi, un căluț de lemn... Și În fiecare aprilie dădea celor care aveau nevoie câte o pereche de șireturi, gratuit. Însă pe d-na Lakritz n-am văzut-o niciodată. Singura dată când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În valiză n-am găsit nimic surprinzător: ceva lenjerie intimă curată, o cheie universală preferată de lăcătuși (am bănuit că așa a reușit să intre Anton la Dora), un plic maro cu două teancuri groase de franci și un sâmbure lipicios de cireașă, precum și, În mod ciudat, un studiu francez despre tatuaje. Cartea, nedesfăcută Încă din țiplă, fusese scrisă de o anumită „Karp, Adele, lic. méd. , sous la direction des mssrs Hervé Jacquet, prof. de méd. , et Martin Froehlich, dr. méd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mea deplasare? Înțeleg. Mda. OK. Te sun eu Înapoi, spuse el și Închise. Sophia Încerca deja să-l facă pe Hunter să se Întoarcă la Paris? Simțeam cum mi se lipește capotul de pielea care-mi devenise brusc rece și lipicioasă. Uitând cu totul de sfaturile primite de la Lauren și Tinsley, am lăsat să-mi scape: —Iubitule, de ce nu mi-ai spus că ai angajat-o pe Sophia? Încercam din răsputeri să nu par cumplit de geloasă. Hunter păru surprins: —Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
doar de o Provocare la Cuplare... Numai pupături... am tachinat-o eu. Nu mai sunt la liceu, spuse Lauren. Divorțatelor le place... Să și-o tragă, zise Tinsley, cu mintea aiurea. Lauren, ai cumva la tine luciul ăla de buze lipicios? Chanel Sirop? Lui Nicky Îi place la nebunie, că mă lipește de fața lui. Avem un rendezvous la lumina zilei Într-o jumătate de oră. O să se lase cu o grămadă de f... —Ho, gata, i-o tăie Lauren. Sylvie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ochiul de sub balonul de păr roz. Îi dau șoferului adresa agenției și-i spun că poate să meargă cu ce viteză vrea, numai să nu mă calce pe nervi. În legătură cu taxiul, detaliile ar fi că pute. Bancheta e neagră și lipicioasă. E pur și simplu un taxi. Am o mică problemă cu agresivitatea, zic. Șoferul se uită la mine în oglinda retrovizoare și zice: — Poate că ar fi bine să vă duceți la niște ședințe de terapie pentru agresivitate. Și număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din bucătărie să deschidem noi. Acum e un puști cu plete blonde și cu țăcălie roșcată, care poartă pantaloni gri de trening și tricou. Are o oală sub presiune cu capac de sticlă. Peste buză a curs ceva maroniu și lipicios; dosul capacului de sticlă e aburit de condens. Pășește înăuntru și-mi dă oala. Își dă jos tenișii și-și trage tricoul peste cap, zburlindu-și pletele. Își pune tricoul peste oala pe care o țin în mâini și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-l întrebe direct, că nu se va alege decât cu o grimasă enervată și cu imaginea moțului său, de-acum pleoștit, fluturând atunci când va trânti ușa. Absenteismul atrase după sine și mai multă băutură. Carol găsea sticle suspecte de lichioruri lipicioase și rachiu puturos în tot felul de locuri: sub chivuetă, pe sub taburete, în spatele grilajelor de aerisire. Dar în scurt timp n-au mai mirat-o nici Sambuca din sertarul cu șosete, nici Poire Guillaume de pe galeriile de la perdele. Cam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]