495 matches
-
care anunțau începutul zilei: trecerea pescarilor înspre golf și mersul pe vârfuri al pisicilor africane, care împânziseră curtea, forfota păsărilor de mare și, bineînțeles, plesnetul valurilor la țărm, fiindcă Mediterana era liniștită, după două nopți de furtună. Își îndreptă spatele. Litania rugăciunii se stinse, ca ecoul unui pahar, atins în cădere. Auzi numai vântul pentru o clipă și, dintr-o dată, soarele se înălță cu un cap pe deasupra mării, strălucind orbitor și țesând o rețea pe deasupra apei. Era clipa ce-o așteptase
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
Punctele de inflexiune, atâtea câte sunt, sau neconcordanțele de atitudine, atâtea câte sunt, sunt repertoriate flexibil și tratate cu calm, fiecare la justa dimensiune. Cât privește studiul introductiv, care însoțește ultimul volum din serie, acesta respectă, și el, regula jocului. Litanii pentru Horia (1975), Dialectica vârstelor (1977), Tinerețe fără tinerețe (1978), Spectacol (1979), Veșnica reîntoarcere (1979) sunt parcurse atent, pas cu pas (uneori poem cu poem) și decriptate în ceea ce au ele criptic (posibile aluzii culturale care motivează, în unele cazuri
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
moderație. Opțiune cu atât mai potrivită cu cât, dintre toate, acest al treilea volum de Opere poetice pune, ca selecție a conținutului, cele mai mari probleme. Mă gândesc la cele două volume care ies din rând. Două surprize. Cel dintâi, Litanii pentru Horia, e și cel mai șocant. După mărturisirea poetului, sunt acolo poeme de tinerețe, regăsite vingt ans après. Ca student biolog („cercetător de ape”), Dimov ar fi bătut, pe atunci, Apusenii, lăsându-se cucerit de moți și de idealurile
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
restricțiile regimului ceaușist. O atare schemă antifrastică e fără îndoială plauzibilă. Numai că, după părerea mea, ea nu poate rezista în absența celuilalt versant, care, rezumat în trei cuvinte, s-a numit marea epopee națională. Dacă Dimov a vizat în Litanii subversiunea, a făcut-o dinăuntru, acceptând, fie și numai de conivență, pactul cu ideologia oficială. Apoi, fragmente ca acesta seamănă suficient de mult Dimov cel matur ca să îndreptățească suspiciunea că ar fi fost, măcar un pic, lucrate și prelucrate după
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
limba și începe să tragă ritmic de ea, că poate mai e timp. La puțin timp, intră mama, mai somnolentă de când și-a pierdut fata, și văzând ce se vede, se lasă să cadă într-un scaun, amețită, murmurând în litanie: "Fiul meu!, fiul meu!, fiul meu! Luis!, fiul meu!". Este o orație pe măsura ritmicelor trageri de limbă. La rândul său, Avito simte stranii dislocații intime, care îi sparg sufletul, care îi scufundă pământul, se vede în vid, privește la
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
al personajului colectiv. Poate că e doar o mică murdărie sub unghia acestui personaj. E o față invizibilă în co rul care murmură în surdină. Nimeni nu i-ar observa absența dacă ar dispărea. Corul ar continua să și murmure litania și nici o fărâmă din ordinea lucrurilor nu s-ar clătina. Mă plimb prin capul omului care a devenit o obse sie pentru femeia asta. Deschid toate ușile pe care stă scris nebuna. Caut momentul în care s au cunos cut
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
găsi autorul, lor adăugîndu-li-se împrejurările prin care i-a fost dat să treacă. Rezultatul este un caleidoscop de însemnări al căror singur numitor comun este că toate se referă la același fenomen: ploaia. Sub acest unghi, cartea seamănă cu o litanie monocordă și monocromatică: o singură inimă vorbește pînă la epuizare de aceeași culoare. E ca o psalmodie care, sub efectul netezitor al repetării unui leit-motiv, devine monodie. Numai că, dacă ar fi doar atît, am închide cartea după primele pagini
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
leagă într-o scară ascultînd de regula coerenței narative. De aceea, surpriza lecturii se păstrează, gîndurile autorului nu se repetă, iar libretul psalmodiei nu conține aceleași refrene. Cu alte cuvinte, monodia nu e monotonă, iar monocromia devine policromă. Mai mult, litania e mai degrabă un cîntec de strană pe mai multe voci. Cauza e de căutat nu atît în monofagia autorului - incorigibilă și iremediabilă -, cît în monomania lui. El gustă același fel de mîncare, dar o face în diverse moduri. Și
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
fi, pe urmă, și mareșalul eponim prin tocmai foșnetu-i specific de mare, foarte mare șal" (p. 42). Alteori, sub forma unui vis, este reprodus un poem tipic pentru "holorimele lui Foarță". Cuvintele se desfac și se recompun ca într-o litanie, totul sugerează o stare de trezie, dar, paradoxal, și o luciditate textuală capabilă să țină sub control vocabulele ce tind să se revolte: "... cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o lină, albă, zadarnică ardoare.) Cu umbre, lan
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
cântă cântece religioase, își are locul său în strană printre ceilalți bătrîni ai satului, însă poate fi auzit cântând și romanțe, așa cum Elena cântă un cântec de lume, cu rezonanțe mai degrabă țărănești, dar și un cântec care sună a litanie, de o tristețe arhaică, străbătând vămi uitate. Cu o rară intuiție, regizorul a prins această coprezență a unor timpuri care s-au sedimentat în memoria celor doi și care devin contemporane în perspectiva morții. Lumea romanței este interbelică, transmisă prin
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
semne profane. E adevărat că un asemenea joc de umbre scoate în liric relief stările strălucitoare ale pietății, însă el rămîne și ca o semnificație a factorului - s-o spunem deschis - luciferic, sare ce dă gust bucatelor angelice. O neîntreruptă litanie ar obosi. Un extaz compact ar amenința comunicarea poetică. Așa încît se ivesc note benefic discordante: "omul este astăzi o experiență barbară/ a lui Dumnezeu,/ care trezește resentimentele ecologiștilor" (stau lîngă un gard și mă uit...). Ca și: "o rană
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
greu afacerile? — E o perioadă proastă pentru afaceri, nu-i așa? Cam puțini clienți, nu? Și așa mai departe. Țigara nu li se desprinde din colțul gurii, iar mâna rămâne așezată pe tejghea. Însă gura se deschide și revarsă o litanie monotonă și obositoare a insatisfacției. Un astfel de loc era și cel din care se aprovizionau Dan și Carol. Responsabilul, domnul Wiggins, și soția sa, pe care o chema tot Carol (hai să-i spunem Cealaltă Carol, ca să o putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de Întoarcere acasă. — Tovarășul Weisz - a tunat primarul adaptat deja, În prezența puterii sovietice, la regula apelativelor potrivite -, tovarășul cetățean Weisz se află sub protecția eroicei Armate Roșii, dracu’ să vă ia! Împrăștierea toată lumea! Femeile continuau să cînte o veche litanie maghiară, nedînd semne de intimidare. La care șoferul a scos un pistol și a tras trei focuri În aer. — Ce v-am spus eu? urla primarul. Armata Roșie! Jos cu superstiția! Trăiască, lua-v-ar dracu’, generalissimul Stalin! Preotul n-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
le are și la Alex... Îndrăznește : "Tată, eu o să plec... Nu te superi, nu ? Mâine dimineață trebuie să depun conceptul tezei la care mai am de lucru..." Victor realizează cu greu că Dorina i-a pus o întrebare, își întrerupe litania, îi zâmbește și îi răspunde, în sfârșit : "Du-te, fetița mea ! Ai văzut-o, nu o poți ajuta cu nimic mai mult. Eu mai rămân până mă dau afară..." Degetul lui Victor îndrăznește să se strecoare sub elasticul verde care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
i se pare sau vede sub mască buzele Dorei care se mișcă și citește pe ele : Nu pot încă vorbi... Mai povestește-mi..." Inima lui Victor a pornit-o într-un galop incontrolabil și după ce își înghite cu greu saliva, litania se repornește de acolo de unde se oprise :" Iedera de pe casa noastră este încă roșie... Va fi târziu anul ăsta, dar la primăvară o să luăm din nou micul dejun, în tihnă, pe terasă... Tufele de liliac pe care le-ai răsădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în Pontificium Collegium Germanicum erau obligatorii: rugăciunea în comun de dimineață și seară în tăcere în capelă și Adoratio, adorația după prânz și cină, care începeau și se terminau în sala de mese cu rugăciunea de mulțumire. Înainte de cină erau litaniile, iar uneori se adăugau și vesperele cântate sau completoriul. Într-adevăr, nu se poate spune că rugăciunea, pe lângă studiu, era puțină; aceasta este de altfel și practica fiecărui ordin contemplativ. Rugăciunea poate fi ușor de făcut, dar meditația? Aceasta trebuie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cronici de neliniște și duioasă pierdere cu firea, strecurînd cîte-o poantă tristă ("A plecat poetul în război/ Peste mări și peste țări de vis./ Omul lui pe care l-a cîntat/ Trebuia acum să-l fi ucis" - Plecarea poetului) printre litanii de împăcare cu soarta: Crească pomul, putrezească mîna;/ Tot risipă le va fi țărîna,/ Crească veacul, putrezească clipa;/ Tot nimicul le va fi risipa." (Rugă pentru fratele căzut). Întîlnirea cu focul - evenimentul care, temut și necesar, dă titlul volumului, e
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
o aluzie străvezie, ca pînza de mucegai: "Tu strigi Ťîndurareť... E-un răget. N'ajunge/ Pe demonii tăi asasini să-i alunge,/ N'ajută/ Să'nfrîngă cornuta vedenie slută/ A țării 'n robie căzută." Copaci contorsionați, de țarină pustie, însoțesc litania unor ani care nu anunță limpezimi: "Cui i-e foame rumegă mătrăgună/ Linge sare, îi place, e bună...// În timp ce pușca din cui, în coșar,/ A răgușit, de bălegar./ A ruginit, de perete." Un fel de fabulă grotescă, cu final amînat
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
rest, / întregind ceea ce suntem cu de unde venim / și spre Cine ne ducem, fără margini, fără punct, / în traiectorii, în jupuitul de piele volum. / Ca să fim cum ne-a vrut Dumnezeu, trebuia să nu ne fi oprit din a nu fi" (Litanii la diferențele magice). Meditația poetei încearcă a aprofunda diferența dintre gol și plin, dintre vremelnicie și eternitate, "necontenind / a se împuțina prin cele ce se adaugă, necontenind / a se înmulți prin cele care scad" (Tripticul numărării), ca tot atîtea raportări
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
comun. E adevărat că și în lumea noastră, a literaților, se instalează, cu vremea, un esprit bourgeois ce se cere din când în când zdruncinat, și care cheamă de la sine cutremurul avangardei. Există destule mediocrități canonice în jurul cărora se înalță litaniile somnolente ale adoratorilor și un soi de lenevie interpretativă care adoptă mecanic vechile rețete ale Sandei Marin. Imposibil să nu te fi simțit și tu agasată de această delăsare, de această alunecare în consimțire care îmbie la viol și detonare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7634_a_8959]
-
păzitori: Cînd sunt cu Tine, / dar cînd sunt cu Tine? Îngerii cărților / sunt și ei împreună - perechi fără nimic / împrejur, priveliștea e înăuntru, și / textul, și starea de grație în întuneric. / Cînd sunt cu Tine cu mine sunt / îngerii textelor" (Litanie la diferențele magice). Nu putea lipsi din acest proces de spiritualizare o verigă importantă a sa care e spovedania. Lirismul este în sine un act de confesiune, mediat de un aparat estetic, indiferent dacă e raportabil sau nu la credință
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
Pe lângă firul epic care culminează cu dezvăluiri tulburătoare pentru protagonistă (care află, din nou păstrând rezerva asupra memoriei incerte a bunicii sale, că este posibil să fie înfiată), scrisul autoarei este extrem de metaforic. Frazele seamănă când cu fragmente mici de litanie, când cu bucăți de haiku. Natura văzută și trăită prin ochii copiilor căpătă dimensiuni fantastice, fantezia acestora fiind în stare să nască imagini de neșters. Deasupra tuturor plutește obsesiv imaginea și metafora ceaunului, lucrul prin care Tami își dovedește seară
Amintirile sunt ca legumele dintr-o supă by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4940_a_6265]
-
zi, a însoțit împreună cu mine cortegiul, în față de tot. La răstimpuri se ștergea la ochi. Fusese ultimul care plecase de la priveghi și cel dintâi care a venit a doua zi dimineața. Eu îmi petrecusem noaptea repetând prietenilor și rudelor aceeași litanie: mulțumesc că ați venit, mulțumesc din suflet, a fost pe neașteptate, mă rog, era bolnavă de cancer, dar a făcut un stop cardiac. Rubén moștenise vocea aspră, mâinile grosolane și nasul ca un cartof de la părintele nostru. Era într-un
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
și prin numărul mare de comentarii lăsate de cititori. În puține cazuri e vorba de comentarii pe marginea cărților Hertei Müller; majoritatea luărilor de cuvînt nu fac decît să rezoneze caricatural constatările lucide ale scriitoarei sau să le prelungească în litanii resentimentare și neputincioase la adresa stăpînirii, a trecutului, a sorții ș.a.m.d. Dar nu abilitățile de lectură și de judecată ale publicului larg sînt de semnalat în acest caz -în calitatea lor de mostre veritabile de readers' response, acestea merită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6055_a_7380]
-
cel al ieșirii de sub servitutea realului contras în imagerie: „Portretul în care vei sta - / trupul tău svîcnind în frunzele coapte / trupul meu învelindu-te // (dezgolit de real - / fluture în gîndul / albastru)" (34). Aproape în întregime discursul nu reprezintă decît o litanie a iluziei care se încheagă din figuri suave, din frăgezimi, din tresăriri mistice care se substituie certitudinii raționale. Aceasta se vede pusă mereu în chestiune, însă nu prin-tr-o dezbatere conceptuală, prin-tr-o dialectică articulată, ci prin subînțelesuri, prin nuanțe, prin semitonuri
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]