282 matches
-
deviată de la normalitatea fiziologică și socială, experimentul în literatură este o anormalitate, o ieșire din tiparele canonului. Ironia este că tocmai această deviere de la canon va face ca experimentul să ajungă el însuși (în) canon, să fie un model de literaritate. Așadar, relația dintre experiment și canon nu este unidirecțională și nici nu funcționează pe principii de excludere reciprocă. Chiar dacă valul dezbaterii despre canon pare că s-a consumat, la noi, în anii 1990, având în vedere în primul rând necesitatea
Modele literare alternative by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10181_a_11506]
-
exemplele pot continua. Modelul alternativ propus de cărțile electronice este un model experimental, însă unul în care alteritatea (sau diferența) își caută identitatea. Literatura electronică aduce o alternativă la literatură pe hârtie, în același timp în care continuă ideea de literaritate, însă nu o neagă și nici nu o substituie. Dacă ar nega-o, ar nega chiar principiul literarității și, astfel, s-ar nega pe sine. Orice tip de literatură alternativă, de la un moment dat, are nevoie de cel puțin un
Modele literare alternative by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10181_a_11506]
-
sau diferența) își caută identitatea. Literatura electronică aduce o alternativă la literatură pe hârtie, în același timp în care continuă ideea de literaritate, însă nu o neagă și nici nu o substituie. Dacă ar nega-o, ar nega chiar principiul literarității și, astfel, s-ar nega pe sine. Orice tip de literatură alternativă, de la un moment dat, are nevoie de cel puțin un model precedent de care să se delimiteze, dar și de legitimare critică. Ca să intre într-un canon literar
Modele literare alternative by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10181_a_11506]
-
La granița dintre milenii, literatura se transformă, ieșind din propria cochilie, asumându-și riscul confruntării cu exterioritatea tehno-culturală, cu heteronomia, în același timp în care impregnează lumea exterioară cu ficțiunile și experimentele sale, cu propria-i autonomie estetică sau cu literaritatea.
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
a Universității de Vest din Timișoara (1993 - 1999); doctor în filologie (1999) la Universitatea de Vest din Timișoara. 2005-2007, grant național, Termeni poetici arghezieni, director de grant Simona Constantinovici. (Membri: G.I. Tohăneanu și Mirela-Ioana Borchin). 2011-2013, grant internațional LIDHUM (Dezvoltarea literarității în studiile umaniste), Universitatea de Științe aplicate Zurich, Elveția, în colaborare cu Universitatea din Coventry, Marea Britanie. 2013-2014, grant internațional AWEAST (Scrierea academică în Europa de Est), Universitatea din Zurich. grant de valorizare. A c t i v i t a t e
MIRELA-IOANA BORCHIN, BIOBIBLIOGRAFIE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368602_a_369931]
-
și invarianță. Invariantul este un fapt de recurență, de eternă reîntoarcere literară, de circularitate, elementul constitutiv, constant, permanent al literaturii universale. Realizând tipologia invarianților (antropologici, teoretico-ideologici, teoretico-literari și literari), Marino a demonstrat că literatura semnifică dimensiunea spațială și temporală a literarității, că literaritatea operei derivă din literaritatea limbajului și din încărcătura de semnificații și valori, că recuperarea comparatistă a literarității pornește de la literatura universală. În capitolul IV (Critică și teorie literară) sunt prezentate contribuțiile aduse de Marino criticii și teoriei literaturii
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]
-
Invariantul este un fapt de recurență, de eternă reîntoarcere literară, de circularitate, elementul constitutiv, constant, permanent al literaturii universale. Realizând tipologia invarianților (antropologici, teoretico-ideologici, teoretico-literari și literari), Marino a demonstrat că literatura semnifică dimensiunea spațială și temporală a literarității, că literaritatea operei derivă din literaritatea limbajului și din încărcătura de semnificații și valori, că recuperarea comparatistă a literarității pornește de la literatura universală. În capitolul IV (Critică și teorie literară) sunt prezentate contribuțiile aduse de Marino criticii și teoriei literaturii. Pronunțându-se
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]
-
de recurență, de eternă reîntoarcere literară, de circularitate, elementul constitutiv, constant, permanent al literaturii universale. Realizând tipologia invarianților (antropologici, teoretico-ideologici, teoretico-literari și literari), Marino a demonstrat că literatura semnifică dimensiunea spațială și temporală a literarității, că literaritatea operei derivă din literaritatea limbajului și din încărcătura de semnificații și valori, că recuperarea comparatistă a literarității pornește de la literatura universală. În capitolul IV (Critică și teorie literară) sunt prezentate contribuțiile aduse de Marino criticii și teoriei literaturii. Pronunțându-se pentru „critica totală”, el
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]
-
literaturii universale. Realizând tipologia invarianților (antropologici, teoretico-ideologici, teoretico-literari și literari), Marino a demonstrat că literatura semnifică dimensiunea spațială și temporală a literarității, că literaritatea operei derivă din literaritatea limbajului și din încărcătura de semnificații și valori, că recuperarea comparatistă a literarității pornește de la literatura universală. În capitolul IV (Critică și teorie literară) sunt prezentate contribuțiile aduse de Marino criticii și teoriei literaturii. Pronunțându-se pentru „critica totală”, el a practicat, pentru interpretarea vieții și operei lui Macedonski, o critică literară care
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]
-
părăsit nobila încăpere, imputîndu-mi reținerea de a nu fi exprimat, cu franchețe, în prezența autorului, mica/ marea mea stupefacție. Regretînd, în același timp, că, în absența unui mult mai direct Liviu Antonesei care a simțit cîndva pe pielea lui efectele... literarității marxiste nu a putut prilejui dorita replică. Surpriză: la cîteva zile, cineva îmi relatează momentul în care Liviu Antonesei, crezut de mine absent, aflat însă în sală, mi-a tradus acolo, chiar atunci în stilul său franc elegant indispoziția. Relevîndu-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Este o revistă de informație din domeniul artelor și al teatrului în general, al operei în special. Textul teatral și, de asemenea, libretul de operă sunt tratate din punctul de vedere al reprezentației scenice, nu din punctul de vedere al literarității lor. Conținutul publicației este eclectic, tonul adesea ofensiv, prin articole precum Cultură și prostie al lui Eduard Sbiera (1923), perspectiva fiind în genere una de speculație sociologică asupra fenomenului cultural. Materialele literare propriu-zise ocupă un spațiu mai restrâns. Colaborează cu
CURIERUL ARTELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286592_a_287921]
-
acele caracteristici ale structurii narative ce derivă din intermedierea narațiunii. Intermedierea narațiunii, adică reprezentarea intermedierii, este probabil punctul de plecare cel mai important în configurarea unui conținut de către autorul unei opere narative. Fiecare efort de redare a intermedierii narațiunii sporește literaritatea (Roman Jakobson)12 unui roman sau a unei povestiri, adică efectul său potențial aparte, ca artefact literar și estetic. Prin urmare, nu este o întîmplare faptul că intermedierea narațiunii este de obicei redată doar minimal în romanul popular. Spre deosebire de autorii
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în care consistența conceptuală și amplitudinea sînt trăsături fundamentale ale tipului ideal. Fără a subscrie la sloganul teoriei deviației, putem spune că nepotrivirea cu un tip ideal în redarea situației narative poate, în anumite cazuri, să intensifice "calitatea poetică" sau "literaritatea" acelei opere într-o măsură mai mare decît ar putea-o face cea mai fidelă apropiere de tipul ideal. Dacă se urmărește aplicarea la tipologia mea a teoriei deviației, adică a teoriei că orice operă este o deviere de la o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
un fundament lingvistic. Harweg ajunge, de asemenea, la o altă concluzie interesantă în acest context, care îi permite să facă diferența între texte non-ficționale și cele ficționale sau, așa cum spune el, între "practica non-literarității, mai precis: texte extraliterare", și "practica literarității, sau mai precis textele literare ficționale". El declară că începuturile etice, precum " Se ridică de la masă" (Schwere Stunde) nu sînt "tolerate" în textele neliterare 392. Cu alte cuvinte, începuturile narative precum acestea sînt posibile doar în textele ficționale. Această descoperire
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
312, 314, 324, 327 început narativ, 243-244, 247-250, 252-253, 281 deschis, 248 dialogul ca început narativ, 242 emic-etic, 248-250, 255 personal, 250 și final narativ, 66, 248 Konzeptionsmonolog, 266 limbajul naratorului, v. "contaminat" de vorbirea personajelor diferențiere, colocvializare, nivelare, 286-291 literaritate, 28, 31, 250 literarizare a filmului, v. film literatura memoriilor, 162 lume exterioară lume interioară, 103, 124-125, 127, 181, 189, 194, 204, 224, 230, 278, 280, 331, 310, 339-340 prezentarea lumii interioare, 103, 200-203, 205, 215 medialitate, 305 mediu, auctorial
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
opera - către formele literare produse de convenții de gen, acceptate pe durate medii de timp, mai rapide decât temporalitatea aproape imperceptibilă a ofilirii textelor, dar mai lente decât conjuncturile socio-economico-politice exterioare literaturii. În sfârșit, autorul Istoriei... se bizuie pe înțelegerea literarității drept aspirație spre conformitatea cu anumite norme. Volumul apărut se oprește pe teritoriul romantismului, fără a-l epuiza. Pe acest segment temporal se urmăresc evoluția tiparelor scrisului în raport cu oralitatea, convențiile cărturărești față de cele populare, stilul sacru diferențiat de cel profan
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
ciudățenii - simte nevoia de a da glas unei experiențe traumatizante, de a-și reface și împlini viața, de a și-o reconstrui după valorile în care credea. Relatarea este spontană, lipsită de artificii, într-o rostire alertă, puțin interesată de literaritatea textului și aproape total preocupată de derularea tensionată, vie a evocării, a dialogurilor. Un laitmotiv al întregii proze memorialistice (multe secvențe poartă titlul Scrisori de la Varatic) este descrierea și „punerea în scenă” a figurilor din mănăstirea în care M.-M
MARINO-MOSCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288039_a_289368]
-
nu afectează nivelul discursului teoretic, solid sprijinit pe erudiție și vizând subiecte controversate, precum condițiile de existență ale genului romanesc (În jurul romanului, 1959), raporturile dintre arte și importanța criticii științifice bazate pe adevăr (Artă și arte, 1965), zone speciale ale literarității (Literatura de frontieră, 1969), funcția artei în era comunicării (Proză și luciditate, 1974), dezagregarea structurală a povestirii de tip clasic prin multiplicarea perspectivelor și a vocilor narative (Mobilitatea privirii, 1976). Opțiunile și problematica abordată în această serie anunță tehnici de
IOSIFESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
despre Creangă (Semnificația operei, 1937) este remarcabil prin modernitatea analizei. Criticul apelează la structuralismul promovat de René Wellek (The Literary History), prezentat după buletinul Cercului Lingvistic de la Praga din 1936. Fără să o numească astfel, I. se oprește exclusiv asupra literarității operei lui Ion Creangă, remarcând specificul râsului („jovial” și „bonom”) și, în premieră, dramaticitatea. Demne de interes sunt și comentariile la Mihai Eminescu („scenografia ideilor” în Memento mori, peisajul ciné-vérité din poeme ca Privesc orașul...) și Calistrat Hogaș („peisagist al
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
ca și în cartea despre Creangă). Obiectul analizei îl fac jurnalul intim (de la C. A. Rosetti la Petre Stoica) și autobiografia literară (de la Teodor Vârnav la Valeriu Cristea). Volumul anunță o serie mai amplă și pledează cauza integrării între granițele literarității a unor scrieri ce tematizează și textualizează viața, făcând din persoana autorilor personaje, oameni „de hârtie”. Salonul refuzaților (1993; Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Iași) este o carte recuperatorie (și reparatorie) despre scriitori disidenți (de la Paul Goma la Dorin Tudoran) și
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
și Eminescu (Eminescu. O anatomie a elocvenței și Mihai Eminescu. Proza jurnalistică, 2003). Vocația de teoretician literar a autoarei e valorizată și în Despre „aparența” și „realitatea” literaturii (1984), o sinteză care urmărește articularea istorică a conceptelor „limbaj”, „literatură” și „literaritate”. Lucrarea constituie o contribuție la teoria originalității, după aceea a lui Adrian Marino. S. își propune să demonstreze că teoria literară trebuie să își făurească un nou limbaj, care să fie pe măsura obiectului, așadar capabil să îi distingă, dincolo de
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
Bănulescu, George Bălăiță, Marin Sorescu, Nicolae Breban, Paul Valéry, Mircea Eliade, Thomas Mann, Jorge Luis Borges ș.a., astfel că, într-o dublă investigare, analitică și teoretică, bazată pe o permanentă relaționare, S. identifică modele culturale și apoi le cercetează în literaritatea lor intrinsecă, fără să ezite a transforma actul interpretativ în speculație proprie (Marin Mincu). În Omul supt vremi... analiza urmează câteva direcții bine conturate. Comportamentul scriitorului fiind apreciat ca unul prin excelență „dialogic”, Marin Preda este situat în context cultural
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
declamatoare, problematica afișat etică, dar mai cu seamă sloganurile mobilizatoare, preluate de „poetul-cetățean”: „Eu sunt poetul lucrurilor categorice, / Ca munții-n cerul clar după ploaie, / Poet al zilelor care devin istorice / chiar de la prima ceasului bătaie”. Deși, în acest context, literaritatea este neglijată, se pot selecta câteva poeme, mai ales cele care evocă într-o manieră eseniană locurile natale. Astfel, ciclul Mi-s rădăcinile pierdute-n Bărăgan se deschide spre peisajele agreste, transpuse în versuri cu ecouri folclorice. Volumul următor, Pietre
STOIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
și din literatura română, de la poeții Văcărești la Duiliu Zamfirescu. E un demers recuperator (vizibil și în studiul corespondenței lui B. P. Hasdeu, a cărei ediție în trei volume a coordonat-o), ce pledează cauza valorizării literaturii subiective din perspectiva literarității, uneori superioară valoric operelor ficționale scrise de unul și același autor. Pasiunea acestui gen de cercetări crește pe măsură ce, după 1989, se mărește și corpusul de luat în studiu, prin publicarea memorialisticii și jurnalelor „de sertar”, a corespondenței unor personalități până
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
lui Iosif Moga, prietenul său mai tânăr, cu veleități de scriitor. Atrasă de acesta din urmă, Lucia își abandonează soțul, dar după un timp infidela moare, iar seducătorul ei se însoară cu o Elena, care îi dăruiește un băiat. Suportul literarității e realismul minuțios, veracitatea scenelor de existență obișnuită, cotidiană. Cel de-al treilea roman, Muntele de pietate (1983), amintește de literatura „micului fapt adevărat” produsă de Nathalie Sarraute. Relatarea este un colaj de „felii de viață”, cam ternă, cu citate
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]