67 matches
-
rechizitoriu a fost eliminată total acuzația de "naționalism șovin" (discursul de la Cluj) care, după 1968, a fost prezentată ca esențială în desfășurarea procesului. Nu mai era nevoie, câtă vreme Pătrășcanu a fost "dovedit" ca... spion englez, așa că procurorul putea să literaturizeze, pe cât de patetic, pe atât de ridicol: "ce trist este să constați că există printre oameni și asemenea monștri ce respiră același aer ca noi și sunt încălziți de aceleași raze binefăcătoare ale soarelui!" Evident, Lucrețiu Pătrășcanu a fost implicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
înlocuiește susurul izvoarelor din celebrele elegii eminesciene pe tema morții.”<footnote Nicolae Manolescu, op. cit., p. 35 footnote>, iar o asemea observație poate fi pusă pe seama avansului tehnic. Nuvela Halucinații nu ar fi decât o variantă reciclată a elegiei. „Când nu <<literaturizează>>, eroul apelează la muzică (marea pasiune a lui Holban) care, dacă uneori reprezintă o consolare, un <<paradis artificial>> facilitând evadarea din cotidian, alteori nu face decât să accentueze dezechilibrul interior, sau se grefează pe niște situații-limită, constituindu-se într-un
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de Goethe: piere limba română, el pledează pentru deschiderea care se închide, limita care nu se limitează, unicul care se divide fără să se împartă. Și în jurul lui (Noica se lasă Dalai-Lamizat!), acești foarte talentați tineri, care în loc să scrie filosofie, literaturizează..." 27. Judecăți severe emite Sîrbu apoi despre "intelectuali", ca specie de cărturari implicați în viața publică, "angajați" politic: Acum sunt la modă politologii francezi care trec cu nonșalanță dintr-o extremă într-alta. Lichele; cecitate aragonică, histerie trioletă, în țara
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Nemoianu, Gary "moare cu demnitate de senator roman"36. Revenind la considerațiile despre arta epistolară a scriitorului, se cuvine să mai menționăm că Ion D. Sîrbu nu scrie neglijent, ci compune atent, dozează cu spirit și măiestrie efectele, fără să literaturizeze facil, urmând preceptul antic potrivit căruia marea artă trebuie să ascundă "arta", meșteșugul. Literatura sa epistolară realizează astfel ceea ce vechii greci numeau afeleia, naturalețea, oferind cititorului o imagine a vieții mai vie decât viața, mai autentică și mai proaspătă parcă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
poezie a curajului și a îndrăznelii,196 chiar și atunci când autoritățile îi restrâng această libertate. Poezia, literatura nu înseamnă, în opinia sa, "scris frumos" pentru că acesta se dovedește a fi lipsit de autenticitatea necesară transmiterii unor emoții puternice. Poezia care literaturizează viața servindu-se de clișee de exprimare este o dovadă de lașitate și, în linia demistificatoare a avangardei, Caraion cere o poezie "fără prejudecăți", a adevărului "în pielea goală"197. Deși recunoaște eventualele pericolele care pândesc o literatură inspirată din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de a acoperi cu pânza literaturii fața cadaverică a vieții. Nu e rupere de realitate, pentru că poezia sa nu se îndepărtează de lumea tavernei, deziluzionantă, dar pasul făcut spre ficțiune face lumea mai ușor suportabilă. De altfel, Dimitrie Stelaru își literaturizează propria viață și nu ne referim aici doar la episodul în care își anunță decesul, pentru a se amuza pe seama dușmanilor din sfera literelor care deplâng în publicațiile vremii "moartea unui prieten", pentru a privi cu uimire cum rudele care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la rece, fără prejudecăți, fără calapoade sau decaloguri de bună creștere? Ar fi prea tare, prea ieșit din comun, prea agresiv. Trăim de câteva secole într-un platou de convenționalisme, am adoptat măști care nu ne prind, suntem stridenți, ne literaturizăm pentru că ni-i frică să înfruntăm acest incert viitor cu neliniștile, perfidiile sau naivitățile noastre. O credință comună se încetățenește fără jenă în psihologia scriitorului contemporan, că e bine să scrie frumos", Ion Caraion, "Scrisul frumos", în Ecoul, nr. 52
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
unui astfel de jocă. Este exact atitudinea pe care am tot căutat-o și nu prea am găsit-o. Deja mă plictisisem de volute parabolice și de vălurile grele aruncate peste niște biete partide de sex mult prea încordat. Gheo literaturizează un clișeu (ce e erotismul fără loc comun, fără repetiție?Ă destul de des întâlnit în fanteziile erotice populare: aventura sexuală cu mama și, după ani de zile, cu fiica. Bonus: mama are un singur picior și eroul e diriginte într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
sărută prelung. Apoi îi șopti la ureche: «Mergem la mine?» Ea încuviință sfioasă.“ - Cezar Paul-Bădescu „Mi se pare vulgar să folosești metafore când scrii despre futut. Îmi plac scriitorii care îmi povestesc mie, de la adult la adult, nu adolescenții care literaturizează.“ - Dan Sociu, înainte de a-și începe o povestire puțin imberbă (un citat care pică bine oricum, înainte de proza Ceciliei Ștefănescuă Povești erotice românești, colecția „Eroscop“, Editura Trei, 2007 „Illegal fiction“ sau despre căderea în literatură Bogdan Romaniuc În „prefața“ cărții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
poate, de la Isabel și apele diavolului (1930), care a fost debutul epic al autorului, nu ne surprinde mai puternic capacitatea lui Mircea Eliade de a-și deghiza lecturile, îmbrăcându-le în haina ficțiunii. De rândul acesta, cunoștințele pe care le literaturizează sunt chiar de specialitate, ale indianistului"35, neuitând să adauge la final că fără "talentul excepțional de povestitor", "poveștile sale fantastice, deduse din cultură nu s-ar putea susține. Acesta este secretul reușitei unui erudite, al cărui bagaj științific nu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un soi de ființă cu o alcătuire bizară. Nici/nici. Între și între. Și/și. O ființă contradictorie. Un caz. De aici vin și belelele profesionale. Necazurile pe care le am cu profii de antropologie, sociologie, care mă acuză că literaturizez, polemicile cu prozatorii care, dimpotrivă, consideră că teoretizez excesiv, că mă dau științific, iar ceea ce fac eu aduce a muncă de saltimbanc cultural. Că teoria nu se topește deloc în textul literar, iar reciproca scârțâie și ea. Unii profi mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în public. Profesoara noastră de franceză ne explica astfel diferența dintre Racine și Corneille: Primul își prezenta eroii tels qu’ils sont. Și celălalt? întrebam noi. Tels qu’ils devraient être. E imposibil ca în memorii să nu încerci să literaturizezi, e imposibil să nu te prezinți așa cum ai fi vrut să fii sau cum poate îți în chipui că ești. Este o convenție pe care cititorul e nevoit s-o accepte. Și-apoi, amintirile tale sunt ceva între tine și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
la „Adevărul literar și artistic”, „Adam” ș.a. și să editeze noi volume de versuri și proză. Între 1933 și 1938, redactează revista „Tribuna medicală”, în care, pe lângă articole profesionale, scrie, în „Pagina literară și artistică” sau la rubrica „Însemnări”, note literaturizate despre viața medicală, comentarii și informații literare, semnate Dr. Otorin, Dr. Knock sau nesemnate. După 1939, a făcut parte din redacția ziarului „Înfrățirea”, unde susținea rubrica „Jocuri de nisip” și publica versuri, iar mai târziu (1945-1947), la „Unirea”, îngrijea pagina
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
rupe, o schilodește, frecvent o artificializează ilar prin hiperbat. La nivel lexical, prozatorul schimonosește vocabulele, creând adeseori pe această cale altele, lansează calambururi, inventează porecle, aplică epitete și calificative bufe. Amestecând reprezentările și limbajele, în spirit demitizant, el orientează scripticul, literaturizează oralitatea, înjosește sublimul, proiectează prozaicul în metafizic, reduce, când vrea, toate câte există, văzute și nevăzute, la un numitor comun, derizoriu. În ordinea conținutului, o caracteristică generală a prozei lui G. e aceea de a nu zugrăvi un mediu doar
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
Rusoaica lui Gib I. Mihăescu, pe care Elena Loghinovski o consideră prima „replică directă, la scenă deschisă, la opera scriitorului rus”. Motivele? Întîi de toate, temele și structurile operelor: tema literaturii ca lectură (de cărți), tendința eroului de a-și literaturiza viața, funcția portretului feminin, prezența elementelor de legendă și mit, poziția existențială a eroilor (prin raportare la celebra propoziție „totul este permis”). Nu e vorba, însă, de a fixa sursele cutărei teme din Rusoaica în cutare roman dostoievskian; Elena Loghinovski
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
Hussein a încercat să traseze cât mai multe similitudini între eroul kurd și propria persoană, chipurile lor apărând alături pe timbrele și bancnotele vremii. Saladin apare menționat și în imaginarul și literatura europeană ca fiind cavalerul medieval prin excelență, fiind literaturizat în romanul "The Talisman" al lui Sir Walter Scott publicat în 1825. Minbar-u lui Saladin a fost un monument de arhitectură și design islamic de o mare importanță estetică și religioasă. A rezistat peste 800 de ani în interiorul moscheii al-Aqsa
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
Eugen Lovinescu]]. În paginile publicației vor mai apărea, în același an: "A murit o femeie"; "[[Cântecul lebedei (nuvelă)|Cântecul lebedei]]"; "Divorțul"; un fragment din "Calvarul", iar în [[1920]], "Ițic Ștrul, dezertor" și "Ghinionul". La editura "Universala-Alcalay" apare volumul "Calvarul", confesiune literaturizată despre propriile avataruri din timpul Primului Război Mondial (singura ediție antumă). În vacanța de vară călătorește cu soția în [[Transilvania]], Rebreanu documentându-se atent în legătură cu sfârșitul tragic al lui Emil. Reîntors la București, prozatorul încearcă să scrie la "Pădurea spânzuraților", fără să
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]