128 matches
-
melancolic, el transferă în poezie nostalgia spațiului originar. Este, asemenea majorității poeților din generația căreia îi aparține, un calofil pentru care voința de modernitate a discursului se asociază cu sentimentalismul, cu o pasionalitate surdinizată, străină de prea vădite intenții de literaturizare. Truculent în limite rezonabile, S. e un autor din speța imagiștilor - agreabil prin prestațiile fanteziste, baroce -, un liric ce mizează pe suportul culturii. O anume luxurianță a imaginii și a metaforei, precum și derogările în manieră suprarealistă de la sintaxa convențională, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289571_a_290900]
-
ca artă literară, deși, în secolul al XIX-lea, un Ion Ghica, spre a da un exemplu de notorietate, a ilustrat eclatant posibilitățile speciei. Sensibilitatea postmodernă este mai receptivă la acest fenomen, dar în practica literară din ultimii ani remarcăm literaturizarea deliberată, mistificatoare a epistolei, care-și pierde astfel autenticitatea, prospețimea, relevanța existențială. Cele mai fascinante epistolare sunt acelea în care viața, trăitul glisează insesizabil în ficțiune, devenind mare literatură. De aceea, cred, avea întrucâtva dreptate Livius Ciocârlie să considere că
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
prezenți H. Sanielevici (Hassan), S. Sanielevici (Sandu, Sanea) și I. Teodorescu. Fără a fi un colaborator permanent, G. Coșbuc publică notițe filologice, nuvele și traducerea unui fragment din Eneida de Vergiliu. I. L. Caragiale trimite schița O blană rară, critică a literaturizării excesive, iar Al. Vlahuță, un Sonet. Scriu frecvent poeții Artur Stavri și Raul Stavri, A. Toma (care iscălea Ștefan Tomșa), H. G. Lecca, Radu D. Rosetti, Cincinat Pavelescu, A. Steuerman, G. Murnu, D. Teleor și G. Ranetti. Aici D. Teleor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288992_a_290321]
-
citește hrisoave și inscripții, evocă gloria apusă. Dar călătoria „cu sacul în spate”, pe jos, devine și prilej de a descoperi, cu ochi dilatat, un chip al naturii („Viziunea și acustica sa sunt terifice”, spune G. Călinescu) ori pretext pentru literaturizări, întrucât memorialul este împănat cu subiecte de nuvele romanțioase, cu portrete schițate maniheist în tonuri întunecate. P. a și tradus din Al. Dumas (Tereza, 1848, Trei mușchetari, I, 1853), din Bernardin de Saint-Pierre (Paul și Virginia, 1850, Coliba indiană, 1850
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
de semnificații simbolice : evreii erau gazați În camere cu „dușuri” pentru „deparazitare”, iar cadavrele erau incinerate În cuptoare, precum gunoiul. Holocaustul Însuși era denumit În unele documente germane cu eufemismul ausrötung = „curățarea putreziciunii”. În fine, pentru cercetătorul american Alan Dundes, „literaturizarea supremă a metaforei În discuție a fost transformarea grăsimii de evreu În săpun. Astfel, evreul cândva «murdar» a fost transformat, datorită minunilor tehnologiei germane, În săpun «curat»” <endnote id="(83, p. 103)"/>. „Economia de război nazistă - scria Eugen Relgis În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Chiar și așa, simbolul se află Încă Învăluit În aceeași substanță originară de mister și de sacru. Același simbol care a evoluat În planul artei, chiar dacă și-a păstrat structura arhaică, Își pierde În mare măsură forța de sugestie prin literaturizare, adică prin accentuarea profanului. Chiar dacă miturile se degradează, simbolurile se laicizează, ele nu dispar niciodată, pentru că: „vin de mult prea departe: ele nu fac parte din ființa umană și este cu neputință să nu le găsim În oricare ipostază existențială
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
așa cum e cazul schiței „Trâmbița” („The Whistle”), publicată În Foaie pentru minte, inimă și literatură, În 1840, sentințe și aforisme, deosebit de populare În epocă, dar mai ales Învățături și sfaturi practice, alese În special din sfera economică și nedisimulate prin literaturizare, cum este cazul celor publicate În Foaie pentru minte..., sub titlul „Caracterul prădătorilor”, În 1847, sau sub cel de „Regule de aur”, În Învățătorul poporului, la 1848. Ele atrag atenția prin maniera foarte directă de vehiculare a mesajului pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
exploatează un culoar mai decent. Universul domestic dislocă treptat discursivitățile heirupiste, aducând accente noi, precum cele din lirica erotică a acestei perioade mature (Metamorfoze, 1963, antologie a liricii sale de dragoste, începând cu volumul de debut). Modalitatea de trăire și literaturizare expresionistă a fost, se dovedește acum, o caracteristică înnăscută, nu dobândită pe cale livrescă, a temperamentului poetei. Ea și-a proiectat, de la adolescență la senectute, stările lirice în elemente cosmice, prin hipertrofierea eului până la recunoașterea lui în toate detaliile lumii. Debutând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
producțiilor din epocă fiind făcută cu referire la principii sine qua non. Și ca strategie a demersului, H. prefigurează aici spiritul critic maiorescian. În repetate rânduri el comentează piesele de teatru istoric, reacționează sarcastic la submediocritatea unei dramaturgii încremenite în literaturizări rudimentare. Cu o conștiință estetică evoluată, se crede dator să avertizeze asupra asfixiei provocate de o mentalitate perimată, provincială, fără orizont. Romantic incorigibil, stăpânit de un individualism exacerbat, H. e însă nu o dată nedrept și excesiv. Nesocotește rolul lui Maiorescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
din invidie, pactizantul cu diavolul, Varlaam -, adversarul anchetator brutal, violent, fanatic (ce va ajunge, în viziunea utopică a autorului, vânzător de loz în plic) și anonimul supraveghetor care își alcătuiește denunțurile către autorități sub forma unor scrisori (în materie de literaturizare a imbecilității suspicioase și invidioase, acestea constituie tot ce s-a scris mai expresiv în literatura română). Vocile nopții (1980) strămută căutarea adevărului social și individual din mediul intelectual în mediul muncitoresc: tânărul Ștefan Pintea părăsește facultatea pentru a lua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
să aducă în ficțiune teza confruntării „noului” cu „vechiul”. Profitând de experiența frecventării mediilor muncitorești (în special, cel al lucrătorilor forestieri) ori imaginând situații referitoare la ilegaliști și activiști de partid, prozatorul se străduiește, totuși, să demonstreze că poate depăși literaturizările propagandistice. Prin urmare, el accentuează latura psihologică a intrigii, strecoară trimiteri simbolice (precum metafora bobului de grâu), vorbind despre înstrăinarea și inadaptabilitatea unor activiști, caută să fructifice în orizontul existenței materialul de obicei conotat exclusiv ideologic. Dar de la intenție la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
o completare până la 1690), autorul, identificat de N. Iorga în persoana logofătului Stoica Ludescu, „slugă bătrână” în casa Cantacuzinilor, produce indiscutabil literatură. Căci prelucrarea și reașezarea datelor în funcție de comandamentele ce dirijează demersul unui cronicar partizan reprezintă un pas decisiv spre literaturizare, pe care Stoica Ludescu ori altcineva îl face cu destulă dezinvoltură. Este îndemnat de o atitudine prezentă încă din etapa selecției faptelor și care ar declara un soi de simpatie rezervată celor „săraci și împresurați de bir și năpăști” - în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
creație, editat postum (1996). Fragmente, unele necuprinse în volum, au apărut în „Cuvântul” (1929) și în „Azi” (1932). Din ceea ce relatează scriitorul rezultă că munca literară îi acapara toate resorturile sufletești, proiectele îl angajau integral, dramatic. Neîndoielnic sincere, cu toată literaturizarea, confesiunile adeveresc afirmația lui Mircea Eliade că „orice e viu se poate transforma în epic”, că de multe ori „etapele unei inteligențe” pot constitui o materie romanescă tot atât de pasionantă ca „fazele unui sentiment”, tensiunile cerebrale, aventurile intelectului pretându-se analizei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
arc petrolifer (1961; Premiul Academiei RPR), Între Riga și Irkutsk. 30 000 de kilometri prin Uniunea Sovietică (1964), reporterul va încerca să confere o dimensiune grandioasă relatărilor, pornind de la premisa, curentă în epocă, privitoare la datoria de a înnobila prin literaturizare „împlinirile” noii orânduiri, atât de la noi, cât și din „marea țară prietenă”. Scoaterea reportajului din domeniul gazetăriei e însă o falsă țintă, pentru că totul servește scopurilor propagandistice ale momentului. Mai mult, în articolul Pasiunea de a descoperi. Unele probleme actuale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288451_a_289780]
-
pronunțat), conformarea la schemele maniheiste, fie în zugrăvirea în culori sumbre a epocii trecute, fie în exaltarea revoluționarilor de la 1848 sau a opozanților regimului „burghezo-moșieresc”, dar nu în măsură de a constitui o probă de literatură „nouă”, ci doar de literaturizare nu o dată propagandistică. Programul nou al V.r. este mai clar în partea ei „ideologică”, structurată pe parcurs în rubricile „Orientări”, „Teorie și critică”, „Discuții” (introdusă mai târziu), „Recenzii” ori „Cărți noi”. Chiar în primul număr, o interpretare „în lumina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
preocuparea pentru spusa frumoasă, dar, în același timp, indică permanenta rigoare a raportării la altceva; când compari părăsești, de fapt, tentația unilateralității, ai privirea ațintită, deopotrivă, înăuntru și în afară. Obligativitatea utilizării acestui mijloc indică importanța care se dădea și literaturizării oricărei discuții, indiferent de temă, ca un fel de reverență față de o știință considerată superioară; tratarea temei într-un mod cât mai serios; rigoare nerostită, dar subînțeleasă; prelectorii se documentau îndelung, își comandau cărți din străinătate, aveau discuții în contradictoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
extraordinar și complexitatea faptelor, precum și existența unor tentative de a le denatura l-au determinat însă pe autor să dea întâietate laturii probatorii a depoziției sale, mai mult, să evite tot ce l-ar fi putut acuza de subiectivism ori „literaturizare”. Cedând adeseori pasul documentarului, indispensabil pentru istoricul epocii, cartea rămâne în spațiul memorialisticii printr-un patos al adevărului și al patriotismului profund. SCRIERI: Limba nouălor cărți bisericești, Sibiu, 1905; Der moderne Utraquismus oder Die Zweisprachigkeit in der Volksschule, Langensalza, 1910
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
-ți vuiește în cap. Realitățile pe care le documentează par a se povesti de la sine. Dar ține de înzestrarea strălucită a Hannei Krall să se abțină de la orice comentariu și totuși să intervină invizibil, rămânând prezentă îndărătul fiecărei propoziții. O literaturizare imperioasă în absența ficțiunii, exclusiv prin simțul pentru cuvinte, succesiune, decupaj. În cărțile Hannei Krall, întâmplările sunt silite să se retragă în ambuscada trăirilor. Un alt exemplu e Alexandru Vona. El operează cu ficțiune. Carela el sună însă ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ilustrat și genul eseistic. Scrierile, adunate în volumele Mărul lui Paris (1980) și Nepoții lui Anton Pann (1986), sunt în general de mică dimensiune - uneori, ca în Nepoții..., aproape „tablete” sau note -, reprezentând schițe de solilocvii ideatice sau, mai frecvent, literaturizări, prin comentariu inteligent și stabilire de conexiuni revelatoare, ale unor crâmpeie de viață reală. SCRIERI: Fata și bătrânul, București, 1968; Condotierul, București, 1970; Iubiri rele, București, 1973; Magdalena, București, 1975; O vacanță atât de lungă..., București, 1978; Mărul lui Paris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
I. Popa, Ilarie Voronca, Pușkin, Maxim Gorki, Maiakovski, Walt Whitman, G. B. Shaw, Paul Eluard ș.a.). Volumul Băjenie... (1935) conține „creionările unui ostaș” din timpul primei conflagrații mondiale, autentice, după cum precizează A., dar cu un aer neverosimil din cauza efortului de literaturizare. Proză de ficțiune, alături de câteva amintiri, include culegerea Învinșii (1939). Fie că e vorba de tristețea unei „paiațe” pensionate, de disperarea unei femei „învinse” sau a unei fete cu iluziile consumate „într-o gară mică”, fie că se urmărește evoluția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285252_a_286581]
-
și China în 1951. Scenariul cinematografic Turneu în Occident (1955, în colaborare cu Florica Șelmaru), variațiune pe tema „atașamentul față de țară al unui artist al poporului”, imaginând turneul unei orchestre simfonice dirijate de un muzician notoriu, se înscrie în direcția literaturizărilor anticosmopolite: ispitit de o fostă iubită, stabilită la Paris, să aleagă calea libertății, muzicianul refuză. În Fals jurnal (I-IV, 1975-1984) Ș. reia cronicile teatrale apărute în „Informația Bucureștiului”, grupate în următoarele serii: Premiera de aseară, Acte și antracte, Scena
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
apel la limbajul proletcultist al epocii, pentru o literatură angajată, care să orienteze simpatiile stângiste ale avangardiștilor. Intervențiile din „Revista literară” (1947), de pildă, sunt mărturii ale „acomodării” la noile orientări. Tot acum va scrie pagini convenționale, în fapt o literaturizare (în vers, proză sau teatru) a tezelor proletcultiste, la a căror propagare contribuie de voie sau de nevoie. Importante rămân însă legăturile sale cu avangarda, P. tipărind de-a lungul timpului texte inedite de Urmuz, Tristan Tzara, Ion Călugăru și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
americană, e "taxat" pe bună dreptate). Există un nivel cumva subliminal, la care "mitul" american are acces într-un mod neașteptat. Contac tul cu Noul Canaan devine, de aceea, în primul rînd psiho logic și abia apoi lingvistic și social. "Literaturizarea" nu e o experiență a limbii, ci una psihicului. Ilf și Petrov o parcurg, cu seninătate, pînă la capăt, scriind o carte adevărată despre un univers preponderent ficțional. Într-un anumit sens, devine chiar spectaculos faptul că doi scriitori sovietici
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
corespondența cu Doina Jela în 1997: "Dacă ai nevoie de citate din acest text (deși nu văd la ce ți-ar servi), poți evident transcrie câteva rânduri. Dar textul ca atare, în totalitatea lui, aparține încă literaturii, sau mai precis literaturizărilor mele adolescentine, de a căror amintire mă feresc. Deci este impublicabil"408. Schița redă evadarea din țară pe podul de la Ensdorf. Literatura prilejuiește povestirea unor amintiri dramatice fără să devină memorialistică, deoarece personajul principal moare, încercând să traverseze podul. Protagonista
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
scrisorile să vorbească" (p. 247). Apare explicit ideea că personajele ar fi de hârtie, că aparțin spațiului li-teraturii, cu atât mai mult cu cât cei care primesc scrisori de la Petru observă înclinația acestuia către literatură și aduc în discuție ipoteza literaturizării, a ficționalizării, aspect care îl preocupă, de altfel, și pe acesta: "Simt nevoia de a le povesti cuiva, poate pentru a mă convige pe mine însumi că au fost adevărate. Și pentru a le scăpa într-un fel de uitare
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]