128 matches
-
Obligațiile didactice și științifice ale disciplinei căreia M. i s-a dedicat - geografia - vor pune în umbră preocupările omului de litere, dar nu le vor înlătura. Aceasta în ciuda faptului că, spirit pozitiv, practician și teoretician al științei, cărturarul era împotriva „literaturizării”, a stilului calofil în cercetare. Respinge „geografia pitorească”, foiletonul și eseistica, „stilul făcut”, aderând la atitudinea maioresciană față de stilul „multicolor”. Pe urmele lui Lessing din Laokoon, este interesat de aflarea hotarului dintre arte și mai ales dintre științe și arte
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
extraordinar și complexitatea faptelor, precum și existența unor tentative de a le denatura l-au determinat însă pe autor să dea întâietate laturii probatorii a depoziției sale, mai mult, să evite tot ce l-ar fi putut acuza de subiectivism ori „literaturizare”. Cedând adeseori pasul documentarului, indispensabil pentru istoricul epocii, cartea rămâne în spațiul memorialisticii printr-un patos al adevărului și al patriotismului profund. SCRIERI: Limba nouălor cărți bisericești, Sibiu, 1905; Der moderne Utraquismus oder Die Zweisprachigkeit in der Volksschule, Langensalza, 1910
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
ilustrat și genul eseistic. Scrierile, adunate în volumele Mărul lui Paris (1980) și Nepoții lui Anton Pann (1986), sunt în general de mică dimensiune - uneori, ca în Nepoții..., aproape „tablete” sau note -, reprezentând schițe de solilocvii ideatice sau, mai frecvent, literaturizări, prin comentariu inteligent și stabilire de conexiuni revelatoare, ale unor crâmpeie de viață reală. SCRIERI: Fata și bătrânul, București, 1968; Condotierul, București, 1970; Iubiri rele, București, 1973; Magdalena, București, 1975; O vacanță atât de lungă..., București, 1978; Mărul lui Paris
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
o completare până la 1690), autorul, identificat de N. Iorga în persoana logofătului Stoica Ludescu, „slugă bătrână” în casa Cantacuzinilor, produce indiscutabil literatură. Căci prelucrarea și reașezarea datelor în funcție de comandamentele ce dirijează demersul unui cronicar partizan reprezintă un pas decisiv spre literaturizare, pe care Stoica Ludescu ori altcineva îl face cu destulă dezinvoltură. Este îndemnat de o atitudine prezentă încă din etapa selecției faptelor și care ar declara un soi de simpatie rezervată celor „săraci și împresurați de bir și năpăști” - în
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
roman al lui Sandu Emilian, Ochiul lui Vishnu, tipărit tot în foileton, reprezintă o tentativă de captare a interesului publicului. Cu Viața de haz și de necaz a lui Tănase, N. Carandino apelează la aceleași mijloace facile, întărind ideea de literaturizare în scop comercial. I.I.
ROMANIA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289344_a_290673]
-
noua schemă, realul este preluat și prelucrat în varianta intermediară a unui „mort viu”, a unui mutant cu regim dublu de existență. Realul trecut în poem își păstrează ambele calificări; punțile rămân netrase, indecizia aceasta tensionată inervând mecanismul desangvinizat prin „literaturizare” al transferului. Miza politică a unei astfel de operațiuni este evidentă; nici o reconstrucție a contextului originar al poeziei lui R. nu poate ignora fantasmele subversiunii încorporate în text. Aceștia sunt termenii ideali, dar ca derivarea unei practici să fie posibilă
ROMOSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]
-
să aducă în ficțiune teza confruntării „noului” cu „vechiul”. Profitând de experiența frecventării mediilor muncitorești (în special, cel al lucrătorilor forestieri) ori imaginând situații referitoare la ilegaliști și activiști de partid, prozatorul se străduiește, totuși, să demonstreze că poate depăși literaturizările propagandistice. Prin urmare, el accentuează latura psihologică a intrigii, strecoară trimiteri simbolice (precum metafora bobului de grâu), vorbind despre înstrăinarea și inadaptabilitatea unor activiști, caută să fructifice în orizontul existenței materialul de obicei conotat exclusiv ideologic. Dar de la intenție la
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
sau al detenției și, în amintire, anii recenți de licean, mustind de idealism și năzuințe -, portretizează livresc, proiectează în simbol peisaje, gesturi și destine, dezvoltă reflecții de eseu politic. Numele și evenimentele sunt însă riguros exacte. Cu reușite inegale, această literaturizare „barocă” a notației relevă însă o tensiune a elevației și un reflex al discreției care dă „haină nobilă” experienței imunde. S. are sobrietatea dicției unui Ion Ioanid, nu însă și fluența lui narativă. Notabil ca literatură e registrul memorialistic al
STATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
1965), publicat în foileton în aceeași colecție, prozatorul descoperă posibilitatea brodării unei trame SF pe un scenariu de policier. Se remarcă efortul coagulării unei recuzite specializate și a jargonului care o identifică, dar rezultatele nu ies din câmpul gravitațional al literaturizărilor proprii epocii. Între timp S. perseverase și ca nuvelist, o primă mobilizare editorială în acest regim producându-se odată cu Oracolul (1969), unde sunt atinse cu o relativă dexteritate teme obligatorii ale genului SF: roboți, extratereștri, voiajul temporal sau, ca în
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
melancolic, el transferă în poezie nostalgia spațiului originar. Este, asemenea majorității poeților din generația căreia îi aparține, un calofil pentru care voința de modernitate a discursului se asociază cu sentimentalismul, cu o pasionalitate surdinizată, străină de prea vădite intenții de literaturizare. Truculent în limite rezonabile, S. e un autor din speța imagiștilor - agreabil prin prestațiile fanteziste, baroce -, un liric ce mizează pe suportul culturii. O anume luxurianță a imaginii și a metaforei, precum și derogările în manieră suprarealistă de la sintaxa convențională, ca
SCOROBETE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289571_a_290900]
-
și China în 1951. Scenariul cinematografic Turneu în Occident (1955, în colaborare cu Florica Șelmaru), variațiune pe tema „atașamentul față de țară al unui artist al poporului”, imaginând turneul unei orchestre simfonice dirijate de un muzician notoriu, se înscrie în direcția literaturizărilor anticosmopolite: ispitit de o fostă iubită, stabilită la Paris, să aleagă calea libertății, muzicianul refuză. În Fals jurnal (I-IV, 1975-1984) Ș. reia cronicile teatrale apărute în „Informația Bucureștiului”, grupate în următoarele serii: Premiera de aseară, Acte și antracte, Scena
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
creație, editat postum (1996). Fragmente, unele necuprinse în volum, au apărut în „Cuvântul” (1929) și în „Azi” (1932). Din ceea ce relatează scriitorul rezultă că munca literară îi acapara toate resorturile sufletești, proiectele îl angajau integral, dramatic. Neîndoielnic sincere, cu toată literaturizarea, confesiunile adeveresc afirmația lui Mircea Eliade că „orice e viu se poate transforma în epic”, că de multe ori „etapele unei inteligențe” pot constitui o materie romanescă tot atât de pasionantă ca „fazele unui sentiment”, tensiunile cerebrale, aventurile intelectului pretându-se analizei
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
a Universității din București (1942-1946). Lucrează ca redactor la Editura Partidului Muncitoresc Român (1948-1949, an în care își provoacă, după propriile-i declarații, „autoexcluderea” din partid), la Editura de Stat (1950-1952; aici, în 1950, i se publică în broșură o literaturizare comandată: O noapte la arie, în colaborare cu Leonid Strașun) și la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1952-1956), desfășurând în paralel o intensă activitate de traducător și, mai ales, de stilizator al traducerilor altora. În deceniul următor este
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
românesc, are ciclul Sfârșit de mileniu. „Cronică personală”, potrivit unei specificări auctoriale, istorie a secolului al XX-lea reconstruită „pe calea ficțiunii”, textul se înfățișează ca un fluviu memorialistic, incluzând o autobiografie, dar, în pofida afișării autenticismului, principiul structurant e tocmai literaturizarea, chiar extremă. Narația urmează, în ansamblu, cursul istoriei, însă în desfășurarea ei sunt aduse atâtea surprize, încât pare să preia, integrându-le unei suprarealități, o seamă de componente ale unui real plin de insolit, bizar, absurd, imprevizibil. Viziunea realistă fuzionează
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
V. se întoarce la rădăcinile obscure ale modernismului literar. Implicat în toate tendințele și mișcările de prefacere extrem-modernistă a artei, cochetând chiar, în manifeste și articole teoretice, cu radicalismul și nihilismul avangardelor, scriitorul a cărui conștiință stă sub semnul de-literaturizării literaturii își construiește ultima operă - schițată în paginile „Contimporanului” (Un escroc sentimental, 1930-1931) - în acord cu estetismul și decadentismul. Personajul central, Lucu Silion, rentier al unei averi scăpătate și avocat sinecurist al unui fantomatic Oficiu Intercultural și de Turism Guvernamental
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
prezenți H. Sanielevici (Hassan), S. Sanielevici (Sandu, Sanea) și I. Teodorescu. Fără a fi un colaborator permanent, G. Coșbuc publică notițe filologice, nuvele și traducerea unui fragment din Eneida de Vergiliu. I. L. Caragiale trimite schița O blană rară, critică a literaturizării excesive, iar Al. Vlahuță, un Sonet. Scriu frecvent poeții Artur Stavri și Raul Stavri, A. Toma (care iscălea Ștefan Tomșa), H. G. Lecca, Radu D. Rosetti, Cincinat Pavelescu, A. Steuerman, G. Murnu, D. Teleor și G. Ranetti. Aici D. Teleor și
POVESTEA VORBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288992_a_290321]
-
P. însumează, s-ar putea spune, teste de abilitare prozastică, atestând o surprinzătoare maturitate. Deținător al tuturor secretelor de meșteșug, autorul „povestirilor terminate înainte de a începe” experimentează, ca mai toți optzeciștii, modalități de scriitură modernă dintre cele mai diferite, de la literaturizarea, în spiritul Noului Roman, a „micului fapt adevărat” (ca în Nina, de exemplu) la transfigurarea banalului prin inserții de bizar, absurd, „miraculos” cotidian, suprarealist, de senzațional și fantastic terifiant, prin cultivarea oniricului. Înconjurată, pe patul de moarte, de fii, o
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
arhimedică”, neutră și echidistantă, ci retrăite de la nivelul nesubsumabil al fiecărei conștiințe, prin surprinderea detaliului semnificativ și a mișcărilor vieții sufletești, ale cărei oscilații infinitezimale, substituindu-se acțiunii din narațiunea clasică, se constituie în adevărata materie romanescă. Singura concesie făcută literaturizării este atitudinea misterioasă a lui Fred Vasilescu - poncif aparținând, cum observa Călinescu, tocmai convențiilor romanului polițist -, pe care arhivarul-scenarist, încurajat de succesul experienței mistificatoare cu privire la identitatea doamnei T. din „Cetatea literară”, o folosește pentru a ține trează, până la ultima pagină
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
clase” - este, într-o simetrie negativă desăvârșită cu „poruncile” întemeietoare ale junimismului, un eseu „în contra direcției” literare estetizante, labirintice și autotelice, a sfârșitului de secol XIX. Frumusețea unei opere de artă - polemizează P. - nu constă în gradul ei de refracție (literaturizare) și distanțare față de concretețea (mediocritatea) mundană, ci în proprietatea termenilor, în coincidența „substanțială” dintre „valoarea verbală” (semnificantă) și „valoarea conținutului” (semnificată), care, exprimând „cu exactitate” voința autorului, conferă scrisului o impresie de trăire (referențialitate) originară, nemediată. Puse alături de Amintirile... lui
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
ce s-au impus în varii domenii de activitate ca personalități exemplare, cum se vede în Reporter în trenul secolului (1994). Autorul rămâne fidel reportajului, pe linia unor Geo Bogza, Traian Coșovei, Vasile Nicorovici ș.a., fără a urmări însă performanța literaturizării. SCRIERI: În vâltoarea vremurilor, București, 1988; Inscripții pentru mileniul trei (în colaborare), București, 1989; Reconstituiri, București, 1991; File din Biblia Transilvaniei, Cluj-Napoca, 1994; Reporter în trenul secolului, Cluj-Napoca, 1994; America, via Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 1995; Timp și timpuri peste Baia de
MUSTAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288334_a_289663]
-
citește hrisoave și inscripții, evocă gloria apusă. Dar călătoria „cu sacul în spate”, pe jos, devine și prilej de a descoperi, cu ochi dilatat, un chip al naturii („Viziunea și acustica sa sunt terifice”, spune G. Călinescu) ori pretext pentru literaturizări, întrucât memorialul este împănat cu subiecte de nuvele romanțioase, cu portrete schițate maniheist în tonuri întunecate. P. a și tradus din Al. Dumas (Tereza, 1848, Trei mușchetari, I, 1853), din Bernardin de Saint-Pierre (Paul și Virginia, 1850, Coliba indiană, 1850
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
tineri ilegaliști comuniști, Emil și Ileana, pe de-o parte, și cel numit Domnul, pe de altă parte, neputându-se stabili - chipurile din motive ideologice și în ciuda statutului comun de întemnițați - vreo pistă reală de comunicare. Burebista (1978) prezintă cititorilor literaturizarea unui episod al istoriei îndepărtate și anume unirea triburilor dacice sub sceptrul primului lor mare rege. Tensiunea provocată de obsesia unirii - posibilă prin abilitatea și înțelepciunea lui Deceneu - și de orgoliile căpeteniilor de triburi este bine dozată. Celălalt palier al
POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
literatură și viață literară, echivalent cu nonliteratura și antiliteratura”. Deși interesul cărții se concentrează în special pe latura istoric-documentară (contextul instituțional) și pe aceea teoretică (contextul ideologic), se formulează o serie de observații ingenioase privind dialectica dintre „politizarea literaturii” și „literaturizarea politicului” sau despre esența realismului socialist: „realismul socialist înseamnă fuga de realitate, escamotarea realității, substituirea ei cu o ficțiune ideologic-dogmatică”. De reținut e și eseul Dialectica puterii (1995), un fel de În contra direcției de astăzi... maiorescian pentru uzul secolului al
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
cu Declarație de avere (2002), volum care, fără să revoluționeze în vreun fel tehnicile și miza autoficțiunii, este unul de amintiri în sensul curent al termenului, selectiv, autentic, cu o dozare echilibrată între informație, afectivitate și comentariu, fără exces de literaturizare. Autoarea, fostă cursantă a „școlii de poeți”, cu un stagiu în presa culturală și cu însărcinări manageriale în cinematografie, a trăit și a observat nemijlocit împrejurări și evenimente, a cunoscut atmosfera vieții culturale din deceniile postbelice, a întâlnit numeroase personalități
OLTEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288525_a_289854]
-
Puțin preocupată de pregătirea examenelor, ea e obsedată în schimb de un coleg, Dinu, a cărui apariție în orizontul interior estompează imaginea, recurentă intermitent, a fostului iubit, germanul Peter. Îndrăgostita își înregistrează fluctuațiile de temperatură psihică fără „talent”, adică fără literaturizare, cu luciditate, cu putere de obiectivare, de introspecție imparțială, și nu fără integrarea vieții personale în ambianța dată: o ambianță juvenilă, ștrengăresc idilică, inocent și decent boemă. În romanul următor, arbitrar intitulat Călător din noaptea de Ajun (1936; reeditat în
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]