100 matches
-
al aperei de artă: prin intermediul contemplării, hiperbola poate fi dusă la extrem cu ajutorul imaginației. Contemplatorul ajută la concretizarea hiperbolei din cadrul operei de artă. Astfel, prin intermediul tropului exagerării se trece din real în fantastic, din existent în posibil. Opusă hiperbolei este litota care constrânge conținutul artistic și înțelesul său. Atât hiperbola cât și litota pot funcționa împreună în opera de artă, așa cum se întâmplă în cadrul picturii Grădina plăcerilor lumești: figurile mici ilustrează viața insignifiantă a omului, o viață ce apare hiperbolată. O
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cu ajutorul imaginației. Contemplatorul ajută la concretizarea hiperbolei din cadrul operei de artă. Astfel, prin intermediul tropului exagerării se trece din real în fantastic, din existent în posibil. Opusă hiperbolei este litota care constrânge conținutul artistic și înțelesul său. Atât hiperbola cât și litota pot funcționa împreună în opera de artă, așa cum se întâmplă în cadrul picturii Grădina plăcerilor lumești: figurile mici ilustrează viața insignifiantă a omului, o viață ce apare hiperbolată. O lucrare care exprimă mai bine conlucrarea dintre hiperbolă și litotă sunt desenele
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cât și litota pot funcționa împreună în opera de artă, așa cum se întâmplă în cadrul picturii Grădina plăcerilor lumești: figurile mici ilustrează viața insignifiantă a omului, o viață ce apare hiperbolată. O lucrare care exprimă mai bine conlucrarea dintre hiperbolă și litotă sunt desenele lui Pieter Bruegel cel Bătrân ce reprezintă cele șapte păcate capitale: personajele minuscule sunt simboluri ale unui păcat. Trecerea de la lumea reală la lumea ficțională are loc prin intermediul simbolului redus și izolat ce ia ființare cu ajutorul hiperbolei și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
desenele lui Pieter Bruegel cel Bătrân ce reprezintă cele șapte păcate capitale: personajele minuscule sunt simboluri ale unui păcat. Trecerea de la lumea reală la lumea ficțională are loc prin intermediul simbolului redus și izolat ce ia ființare cu ajutorul hiperbolei și al litotei. În cadrul operelor literare putem întâlni astfel de colaborări între tropii ontologici la F.M. Dostoievki, la Luis Caroll sau F. Kafka. Prin intermediul personificării, imaginile artistice ale unui animal sau obiect abstract posedă calități omenești. Acest trop ontologic este strâns legat de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cuvintelor și expresiilor din argoul românesc sînt rezultatul unor evoluții interne ale limbii, al unor schimbări de sens produse prin procesele cognitive fundamentale - metaforă, metonimie, restrîngeri și extinderi semantice, specializări și generalizări -, dar și prin procedee retorico-pragmatice (ironie, antifrază, eufemism, litotă și hiperbolă) care se stabilizează prin uz. Procesele cognitive și utilizările retorico-pragmatice sînt plasate în planuri diferite și se pot combina, dînd naștere la metafore ironice, eufemisme metonimice etc. Argoul recurge la aceleași mijloace interne de îmbogățire a vocabularului limbii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu nevoi speciale pentru "infirm") sau de un enunț (cu valoare de substitut sau de perifrază), de multe ori el avînd valoare stilistică, fiindcă realizează o metaforă, iar atunci cînd se afirmă ceva prin negarea contrariului, produce o specie de litotă. A n a l i z a d i s c u r s u l u i identifică în eufemisme, pe de o parte, echivalări ce antrenează diferite registre stilistice, iar, pe de altă parte, structurări specifice, de obicei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
i s c u r s u l u i identifică în eufemisme, pe de o parte, echivalări ce antrenează diferite registre stilistice, iar, pe de altă parte, structurări specifice, de obicei prin expansiune, diferite de formulările directe. V. figură, litotă, politețe, trop. DUBOIS 1973; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN EURISTICĂ. Ca "artă a inventării", euristica a fost întemeiată de filozofi raționaliști precum B. Pascal, R. Descartes, G. W. Leibniz și B. Bolzano, dar, în epoca actuală, i
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în șapte clase, împărțite la rîndul lor în genuri, specii și varietăți: (1) figuri de semnificație, numite și tropi într-un singur cuvînt (metonimia, sinecdoca, metafora); (2) figuri de expresie sau tropi în mai multe cuvinte (personificarea, alegoria, hiperbola, aluzia, litota, ironia); (3) figuri de dicție, ce reprezintă o alterare produsă în forma primitivă sau obișnuită a cuvintelor prin adăugare, suprimare sau schimbare a unei litere sau a unei silabe; (4) figuri de construcție, care privesc organizarea sintactică a discursului, modalitatea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
topografia, cronografia, prosopografia, etopeea, portretul, paralela, tabloul), pretinsele figuri de gîndire (cominația, imprecația, optația, deprecația, jurămîntul, dubitația, licența). Olivier Reboul prezintă o nouă taxinomie: (1) figuri de cuvinte: aliterația, paronomaza, calamburul, antanaclaza; (2) figuri de sens: metonimia, sinecdoca, antonomaza, metafora, litota, hipalaga, oximoronul; (3) figuri de construcție: elipsa, reticența, repetiția, antiteza, anacolutul, gradația, chiasmul, zeugma; (4) figuri de gîndire: hipotipoza, alegoria, ironia. Chaïm Perelman și Lucie Olbrechts-Tyteca arată cum se explică folosirea anumitor figuri determinate de nevoile argumentării. Pentru a scoate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
hiperbatul, hipalaga, elipsa etc.; (3) figuri care se bazează pe sensul anumitor cuvinte, numite figuri de sens sau tropi: comparația, metafora, sinecdoca, metonimia; (4) figuri care se bazează pe sensul global al unui enunț (numire figuri de gîndire: ironia, hiperbola, litota). Georges Molinié propune repartizarea figurilor în două subgrupe: figurile macrostructurale, a căror existență apare evident și material: alegoria, hipotipoza, prozopopeea (numite și figuri de gîndire) și figurile microstructurale, a căror existență nu este nici evidentă, nici întotdeauna efectiv izolabilă: chiasmul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
metonimia, sinecdoca, metalepsa etc.); (2) figuri de cuvinte, ce privesc jocurile asupra lexicului (neologismele, arhaismele etc.) și jocurile asupra sonorităților (asonanțele, aliterațiile etc.)"; (3) figuri de gîndire, care regrupează îndeosebi figurile ironiei, paradoxului, ca și pe acelea ale intensității (hiperbola, litota etc.), ale enunțării și ale dialecticii (apostroful, prozopopeea, prolepsa, paranteza etc.); (4) figuri de construcție, adică figurile care funcționează asupra simetriei (chiasmul), diverse construcții atipice (anacolutul, asindetul, hipalaga, zeugma), ca și repetițiile și acumulările (anafora, epanalepsa, pleonasmul, gradația). Studiile contemporane
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
atenția într-o manieră expresivă. Exagerarea poate viza accentuarea unor evaluări pozitive (este un înger de fată, un munte de bărbat), dar poate construi și reversul negativ (vorbește întruna, viața mea e un infern etc.). Hiperbola, ca și opusul acesteia, litota, caracterizează atît comunicarea orală, cît și comunicarea scrisă, în maniere diferite, pe care a n a l i z a d i s c u r s u l u i le poate evidenția cu aspectele lor specifice. V. litotă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
litota, caracterizează atît comunicarea orală, cît și comunicarea scrisă, în maniere diferite, pe care a n a l i z a d i s c u r s u l u i le poate evidenția cu aspectele lor specifice. V. litotă, trop. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; CRUSE 2006; BUSSMANN 2008. RN HIPERTEXTUALITATE. Potrivit lui G. Genette, pentru studiul literaturii și pentru studiul oricărui alt tip de discurs, este necesară noțiunea "hipertextualității", care unește perspectiva structurală cu cea istorică, realizînd o formă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cunoaștere a situației). Pentru a-i fi receptată intenția ironică, enunțătorul trebuie să-și marcheze enunțul cu indici care să permită dezvăluirea implicitului. Ironia nu se poate însă identifica decît prin procedeele retorice anexe care-i sînt asociate (antifrază, eufemism, litotă, hiperbolă, parodie etc.) sau prin indici tipografici în cazul textului scris și prin intonație în cazul redării orale. Asemenea procedee și indici sînt componente ale discursului și, de aceea, intră în atenția a n a l i z e i
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
auditorului. Un enunț trebuie să aducă destinatarului informații pe care anterior acesta le ignora. Legea economiei reprezintă un caz particular al legii informativității. Ea pretinde ca fiecare determinare particulară, introdusă într-un enunț afirmativ, să aibă o valoare informativă. Legea litotei cere ca enunțul, interpretat ca litotă, să spună mai mult decît ceea ce se înțelege cînd este luat în sens literal, dar presupozițiile să rămînă identice cînd se trece de la o interpretare la alta ( Această haină nu-ți stă rău Această
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
destinatarului informații pe care anterior acesta le ignora. Legea economiei reprezintă un caz particular al legii informativității. Ea pretinde ca fiecare determinare particulară, introdusă într-un enunț afirmativ, să aibă o valoare informativă. Legea litotei cere ca enunțul, interpretat ca litotă, să spună mai mult decît ceea ce se înțelege cînd este luat în sens literal, dar presupozițiile să rămînă identice cînd se trece de la o interpretare la alta ( Această haină nu-ți stă rău Această haină îți vine bine.). Legile care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
locutorului. Sînt situații în care sensul derivă din încălcări ale principiului cooperării, situații în care emițătorul intenționează ca receptorul să le perceapă ca atare (și acesta este chiar modul în care receptorul le percepe). Pentru Herbert Paul Grice, ironia, metafora, litota și hiperbola pot fi analizate plecînd de la transgresarea maximei calității. Grice evidențiază faptul că, pe lîngă maximele conversaționale, se impune și respectarea altor reguli: estetice, sociale, morale. Importantă este cerința de a fi politicos. Aceasta înseamnă să nu-ți impui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Aceasta nu împiedică însă distingerea discursului literar ca o clasă autonomă în interiorul unei tipologii generale a discursului, specificitatea literaturii nefiind în nici un mod contestată, deși parametrii ei sînt variabili. V. discurs, limbă literară. GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995. RN LITOTĂ. Figură retorică opusă, de obicei, hiperbolei, litota constă în expresia unei intensități reduse față de cea pe care o deține realitatea obiectivă, astfel încît efectul produs poate fi de simulare a modestiei (micul aport al lui Saussure la dezvoltarea științelor limbii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca o clasă autonomă în interiorul unei tipologii generale a discursului, specificitatea literaturii nefiind în nici un mod contestată, deși parametrii ei sînt variabili. V. discurs, limbă literară. GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995. RN LITOTĂ. Figură retorică opusă, de obicei, hiperbolei, litota constă în expresia unei intensități reduse față de cea pe care o deține realitatea obiectivă, astfel încît efectul produs poate fi de simulare a modestiei (micul aport al lui Saussure la dezvoltarea științelor limbii) sau de exprimare atenuată a unei idei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
produs poate fi de simulare a modestiei (micul aport al lui Saussure la dezvoltarea științelor limbii) sau de exprimare atenuată a unei idei, ca în cazul eufemismului, prin evitarea exprimării directe (Parcă l-a sfătuit Necuratul). Cel mai frecvent, însă, litota reprezintă o formă a ironiei, ce se întemeiază pe intenția de a emfatiza opusul intensității mici, reduse a obiectului avut în vedere (Te-ai înfuriat numai puțin, încît ne-ai speriat pe toți.). V. figură, ironie. DUBOIS 1973; DSL 2001
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
evazive sau atenuatoare (probabil, bănuiesc, cred), reducerea constrîngerii receptorului prin exprimarea pesimismului în legătură cu gradul de adecvare a unui act ce urmează a fi performat, prin utilizarea condiționalului (Ați putea să deschideți ferestra?), utilizarea modalităților de minimizare prin construcții restrictive și litotă. (M-am oprit doar ca să iau o carte, Vă deranjez doar un minut, Aș vrea doar o picătură de apă), înjosirea propriei persoane concomitent cu exprimarea deferenței și situarea receptorului pe o treaptă superioară (Nu mă pricep la navigatul pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
final că "sunt două categorii de personaje: cele dominate de foc (majoritatea) și cele care domină focul. Există eroi care-și dozează focul din oglindă în oglindă, până la implozia finală" (p. 96-97). Stilul este considerat "hiperlitotic". Privită ca opusă hiperbolei, litota nu e o antiteză a acesteia câtă vreme ce afirmă, nu există, vorba lui Cațavencu, "industria română e admirabilă... dar lipsește cu desăvârșire." Stilul hiperlitotic se explică prin antiromantismul dramaturgului raportat la "dubla referențialitate la oglinzile sferice", de la infinitul mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este obiectivarea lui, telefonul, ești ca o moașă, m-ai simțit ca să mă tragi în facere! cad de lumină crengile, locul mai larg de la macaz, două linii dintr-una, manetele cu contragreutate schimbă direcția, "Resicza 1898" pe ac, ecartamentul îngust litotă pe coarne de melc întinse nemăsurat în iarbă, jucărie de sistem feroviar postumă de la efectul ludic, de tip Tîrgu Mureș se va numi împletitura lor în viu, cu buloanele din traversă după STAS, lubrifiantul miroase și a înnegrit, în vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
său. 4.4. Ironie și polifonie Problematica polifoniei permite, de asemenea, abordarea unor fenomene importante, cum ar fi discursul indirect, la care vom reveni în detaliu, sau ironia. Ironia face în genere parte din "tropii" retoricii tradiționale, alături de metaforă, hiperbolă, litotă. În toate aceste cazuri se consideră că este vorba despre "tropi" deoarece enunțul trebuie interpretat ca purtător al altui sens decât cel enunțat "literal". Ironia ar consta în "a spune contrariul a ceea ce gândim sau a ceea ce dorim să lăsăm
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ales al celor afective, cu privire la negație. Nu vom întâlni adesea propoziții de tipul (decât în ironii sau în reluarea unui enunț anterior): (1) Paul nu este minunat. față de: (2) Paul nu este blond. Dacă (1) este mai degrabă interpretat ca litotă (="Paul este lamentabil"), (2) afirmă că Paul are părul de altă culoare. Această divergență de comportament întărește ideea potrivit căreia adjectivele afective nu au un semnificat bine delimitat: este periculos să se stabilească diferențe nete între respingător, dezgustător, execrabil... sau
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]