103 matches
-
cu scopul de a face să se înțeleagă mai mult, spunând cât mai puțin, sau pentru a sugera o idee prin negarea contrariului acesteia ăex. Nu e frumoasă în loc de Este urâtăă.” (sursa DE 1993-2009). Termenul provine din grecescul litótes - „simplitate”. Litota ne situează într-un spațiu „optic”, într- un sistem al rapor- tărilor, dar și într-o economie propriu-zis stilistică a limba- jului. Sensul grecesc al termenului ne relevă, mai degrabă, efectul pe care litota îl scontează, nu și strategia pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Termenul provine din grecescul litótes - „simplitate”. Litota ne situează într-un spațiu „optic”, într- un sistem al rapor- tărilor, dar și într-o economie propriu-zis stilistică a limba- jului. Sensul grecesc al termenului ne relevă, mai degrabă, efectul pe care litota îl scontează, nu și strategia pe care o adoptă. Ca figură de stil, ea procedează la o validare prin negație, dar și prin comprimarea materialului lingvistic în vederea obținerii clarității, a unei forme mai permeabile în redarea sensului. În virtual această
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Între diferitele expresii care pot reda unul dintre gândurile noastre, nu există decât una care este potrivită.” (trad. mea, A.M.) Definiția de dicționar ne conferă și figura stilistică opusă, hiperbola, care constă în augumentare, în dilatare, în exagerarea proporțiilor, pe când litota apelează la diminuarea lor în vederea unui efect de claritate. Plecând de la aceste observații, putem vorbi în acest caz de o stilistică în măsură să definească struc- tural opera lui Caragiale ? În sensul unei deformări remar- cate, H.-R. Patapievici postulează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
identifica figuri de stil în opera scriitorului, ci practici discursive, conduite emblematice etc.. Însă, H.-R. Patapievici operează oblic prin intermediul unei lecturi a operei, cea oferită de filmul lui Lucian Pintilie și înlocuiește hiperbola din rapor- tul de simetrie stilistică, litotă vs hiperbolă, pe care fraza de început îl reclamă, cu termenul de „bășcălie”. Bășcălia ține astfel stilistic de registrul hiperbolei. Să nu uităm că avem aliniați trei termeni : delirul politic, sexul și bășcălia. Primii doi nu vor fi utilizați în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
retorică, una a validării prin contrast. „Ca figură retorică, ironia constă în a sugera ce vrei să spui, uzând de contrariu, cu intenția vădită de a-ți bate joc.” De ce ironia ? Pentru că ea se înscrie în același regim ca al litotei, regimul validării prin contrast. Revenim la definiția de dicționar a litotei : „Figură de stil care constă în atenuarea însușirilor, în micșorarea dimensiunilor unui obiect, unei ființe etc. pentru a se obține efectul invers”. Este sesizabil că prin întrebuințarea retorică în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în a sugera ce vrei să spui, uzând de contrariu, cu intenția vădită de a-ți bate joc.” De ce ironia ? Pentru că ea se înscrie în același regim ca al litotei, regimul validării prin contrast. Revenim la definiția de dicționar a litotei : „Figură de stil care constă în atenuarea însușirilor, în micșorarea dimensiunilor unui obiect, unei ființe etc. pentru a se obține efectul invers”. Este sesizabil că prin întrebuințarea retorică în context scolastic, ironia se des- fășoară în același regim ca și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Figură de stil care constă în atenuarea însușirilor, în micșorarea dimensiunilor unui obiect, unei ființe etc. pentru a se obține efectul invers”. Este sesizabil că prin întrebuințarea retorică în context scolastic, ironia se des- fășoară în același regim ca și litota sub raport stilistic, apelând la o inversiune și la același artificiu al diminuării pentru a obține un efect de sens contrar. Urmând aceeași logică care opune stilistic hiperbola litotei, ar trebui prin simetrie ca bășcălia să constituie un echivalent al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
context scolastic, ironia se des- fășoară în același regim ca și litota sub raport stilistic, apelând la o inversiune și la același artificiu al diminuării pentru a obține un efect de sens contrar. Urmând aceeași logică care opune stilistic hiperbola litotei, ar trebui prin simetrie ca bășcălia să constituie un echivalent al opusului retoric al ironiei. În ce privește ironia, Quintilian este cel care o definește, în De Oratore, ca figură a validării prin contrast, ca un mod de exprimare „contrarium quod dicitur
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și cravată, precum și după culoarea albă a vehiculelor lor senioriale, cu roți înalte, puternice și arogante purtând fanionul albastru și sigla UN pe portiere, fie ele pick-upuri Toyota sau Humwess. Distanți dar atenți, ei nu ridică niciodată vocea și asociază litota eufemismului. Un măcel va fi clasat de ei la rubrica "incident" și va face obiectul dacă nu al unei contravenții, cel puțin al unui proces-verbal pe un formular cu multe căsuțe destinat să îngroașe aritmetica lunii în curs. Acești contabili
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care vine din chipul litificat în mască sau cea care survine când masca este dată la o parte pentru foarte scurt timp reprezintă camera de rezonanță a acestui film. Există aici o întreagă economie simbolică a gestualității, un rafinament al litotei, al momentului de grație. Lui Shinzaemon mâinile încep să-i tremure de bucurie că va avea ocazia de a lupta, deși misiunea sa este sinucigașă, dar pentru un samurai acest fapt este în măsură să-i sporească prestigiul. Logica după
Samuraii lui Takashi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5510_a_6835]
-
ales, mai eficient decât entitățile cu care ar putea fi comparat. Succesul de care se bucură a face diferența se explică prin toposul calității - este bun ceea ce este diferit, rar, altfel decât restul, decât lucrurile obișnuite, comune etc. - și prin litota care îl fixează în limbă. Multe dintre cuvintele care desemnează diferențierea tind să devină apreciative: un om deosebit, un gest special, o personalitate aparte... Cred că face diferența chiar a luat locul clișeului deosebit, care se repeta obsesiv cu două
Face diferența by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5890_a_7215]
-
Și Cela a renunțat la funcția să și la jumatatea de milion de pesetas, o grămadă de bani pentru anii 60, devenind un consacrat antifranchist și un candidat la No-belul pe care avea să-l primească mulți ani mai tîrziu". Litota e e-videnta: Cela și-ar fi calculat la rece gestul de dizidenta, pentru a-și spală păcatele și a obține gloria unui premiu politizat. Țindindu-se probabil la asemenea considerații, Jaime Campmany afirmă, în rubrică să din cotidianul ABC, că autorul
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
de piatră, sau ,,ieslișoară". Așa ne spune un martor pe care ura, se vede, nu l-a distrus, seninul de deasupra obcinelor sau foșnetul fagilor, Buchlandul i-au dat puterea să se bucure, să găsească, cum vedem, diminutivul exorcizant sau litota relativizantă, fibra de creștin care surâde. Diminutivul e primul semn de artă sau de înțelepciune. S-ar fi putut întâmpla cu fugarii noștri, ai mei, alții, tragedia de la Fântâna Albă, unde un sat întreg a fost decimat cu mitralierele. Funestul
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
în scena finală din Polițist, adjectiv, ci îl potențează, asta și pentru că asistăm acolo la un mind game menit să subordoneze o conștiință unor comandamente retorice. În al treilea rând, regizorul, ca și Porumboiu a apelat prea mult la virtuțile litotei și filmul devine guraliv pe final, discursiv, fără să mai întrețină sentimentul profund de alienare, dar și de superioritate a personajului față de o lume pe care o detestă cu toate celulele firii. Acest inuman construit cu migală pe parcursul a două
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
comuna primitivă la o societate democratică cu profil european. Regizorul ne face atenți la cuvinte, cuvintele care sunt un material întrebuințat cu parcimonie în film, pentru că dacă există regizori ai hiperbolei și parabolei, Porumboiu în mod cert este unul al litotei. Cuvintele organizează realitatea, ele nu au consistență, însă, paradoxal, modelează relieful existenței și nu este vorba de o filozofie de doi bani, deși de la ceva similar pornește totul, ci de realitatea care devine prin cuvinte. Polițistul este un om al
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
nepriceputul. În limbajul familiar-argotic actual, mai ales în limbajul tinerilor, se observă o tendință puternică de a folosi acest tipar gramatical pentru a crea desemnări expresive, adesea bazate și pe o extindere de sens, metaforica sau metonimica, prin hiperbola sau litota. Substantivele, create prin articulare cu articol hotărît sau nehotărît, la singular sau la plural, sau doar prin plasarea în contexte tipice, se comportă ca niște etichete stabile, desemnînd categorii umane aparent bine delimitate: supărații, adevărații, talentații, fițoșii etc.: ,e plină
Expirați, distruși, cocliți... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11164_a_12489]
-
acolo unde se cuvine la-nfrăgezitele cusături ale nespusului în croiala totdeauna greșită a spusului care-atît de mult te mîhnește zilnic. Din cîte metafore Din cîte metafore se-alcătuiește prînzul norului din cîte hiperbole somnul de după-masă al vîntului din cîte litote veghea sufletului tău rece de-acum cum clanța ușii. Cum am putea? Cum am putea sta de vorbă ca să vorbim? ape curgătoare pînă la capătul pămîntului care și-au devorat toți peștii munți orizontali și vulturii lor striviți de pașii
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/12131_a_13456]
-
fotografie puțin deteriorată. În filmul lui Haneke avem o artă a îndepărtării, însă fără nici un reflex nostalgic, totul livrat prin filtrul memoriei naratorului, o memorie încadrantă și încadrată în același timp. Iar ceea ce rămâne nespus, nerezolvat, indecidabil, suspendat prin virtuțile litotei devine nucleu al filmului.
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
izvor susurînd/ și plin de limane./ Ele vă trezesc spre tumulturi albastre,/ întărindu-vă pentru o Trecere” (Nu violați cuvintele...). Așa cum unor barzi le e proprie declarația plină de superbie, lui Vasile Ponea îi convine figura modestiei, un soi de litotă sufletească, în măsură a favoriza unitatea lăuntrică a discursului. Să recunoaștem că nu întîlnim deseori, la ora actuală, autori care să se smerească în acest chip: „Iluziile îmi îmbătrînesc iute, fără costuri mari”; „Mă îndoiesc chiar și de îndoielile mele
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
cîteva pagini în Discursul povestirii și apoi în Noul discurs al povestirii, dar acum ea este văzută și reînviată într-o perspectivă nouă care reevaluează raportul între figură și ficțiune și găsește în figurile adevărate, autentice (precum metafora, metonimia, hiperbola, litota, antifraza) un embrion, o schiță de ficțiune și, viceversa, în ficțiune un mod lărgit al figurii. Ca practică de limbaj, metalepsa, acest adevărat scandal al trecerii dintr-un univers în altul, al amestecului de planuri, va fi considerată „succesiv și
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
un "sistem al armoniei universale"... Procedeul favorit e aci reducția. La antipodul spectaculosului poeziei "sociale", întemeiate pe o hiperbolă a eului agitat și compact proclamativ, Vasile Gogea cultivă o discreție fin persiflatoare, bizuită pe o comprimare lăuntrică, adică pe o litotă a eului moral. Laconismul îi traducea îndurerata modestie. Restrîngerea, economia sînt imperativele scriiturii d-sale. Idealul poetului îl constituie experimentarea limitei: "Să locuiești la limita ființei/ să nu ai lemne, pîine, țuică/ nici cărți pe rafturi/ doar un pat/ făcut
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
mulatru. Impertinent, bate pe umăr sau trage de păr pe cei care-ei ajung în apropiere. Rîde, cu un rîs gros și/ puternic, de pe caloriferul lui jegos" (Monstruletul). Dacă la Gabriela Cretan instrumentul liric era hiperbola, aici un atare instrument e litota. Autorul e dispus a micșora, a minimaliza totul. În locul absurdului ostentativ, gonflat, apare un absurd discret, redus la minimum. La antipodul "vizionarului", autorul se vrea un reporter și încă unul cu condei sec, implacabil. Oarecum "ingineresc". Înverșunării caricaturale, îi ia
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
fi/ nicăieri. Nici/ tăcerea, în sine rotitoare, spiralata, nu are capăt. Te/adîncești în spiralele ei/ fără să dai de capăt. Iar inima: pentru ea,/ că pentru oricare nod, trebuie să fie o sabie" (Cîteva gînduri despre mișcare). Ascunzîndu-se prin litota, Radu Andriescu se aplică și pe motivul poeziei patriotice, care poate fi dezumflat cu un efect garantat: "am o țară mică/ mică/ încape-ntr-o pietricica// e țară cea mai mica/ e mică/ mică// am însă o piele mare/ o
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
salvează situația cu prețul umilirii reginei, un preț plătit de aceasta cu o demnitate impresionantă. Avem un film în care gesturile mărunte contează, în care un cuvînt în plus are importanța lui, în care se desfășoară o întreagă estetică a litotei, în care există o economie strictă a comunicării și, cu toate acestea, puținul cît este spus este plin de miez. Există un plan paralel al confruntării reginei cu sine și cu publicul, un plan al raportului dintre tradiție și modernitate
Farmecul discret al monarhiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9711_a_11036]
-
însăși inspirația de a privi Europa prin grila unor părți de vorbire e rară. Probabil că în chip similar s-ar putea face o lectură a culturii continentale după figurile de stil care i-au dominat etapele. De pildă, epoca litotei, a hiperbolei, a metonimiei etc. Pentru asta nu-ți trebuie decît două calități „infime“: enciclopedismul lui Noica și predilecția de a trece lumea prin sita abstracțiunilor. În Despre demnitatea Europei fiecare capitol tratează o parte de vorbire drept emblemă a
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]