194 matches
-
ce se împărtășesc îi sfințește” - argument pentru continua împărtășanie. În ce privește vrednicia, aceasta este un dar de la Dumnezeu și nicidecum meritul nostru!... Motivele invocării nevredniciei, cu canoanele, să știți că sunt din lipsa de dragoste și să se mai știe că Liturghierul care cuprinde rugăciunile de taină speciale pe care le citesc preoții, trebuie să fie concrete, vii, personale iar nu doar teoretice și abstracte în idei!... 5. - Care este diferența de curente, de opinii sau de abordare referitor la practica împărtășirii
PĂRINTELE PROFESOR ILIE MOLDOVAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346735_a_348064]
-
Catehezele, în Volumul „Izvoarele Ortodoxiei”, volumul 6, 7, traducere în limba română de Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Cateheza V, 3, București, 1943, 1945. [25] Fericitul Augustin, Sermo CCXXVII, appud Pr. Prof. Univ. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, ediția a II-a, București, 1998, p. 223. [26] Alexander Schmemann, Euharistia, ed. cit., cap. „Taina Unității”, p. 137-161. [27] Idem, Liturgy and Tradition, New York, 1990, p. 55. [28] Ibidem, p. 60. [29] Ibidem, p. 51. [30] Pr. Prof.
DUMNEZEIASCA EUHARISTIE – CENTRUL VIEŢII LITURGICE ŞI DUHOVNICEŞTI A CREŞTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344980_a_346309]
-
ce se împărtășesc îi sfințește” - argument pentru continua împărtășanie. În ce privește vrednicia, aceasta este un dar de la Dumnezeu și nicidecum meritul nostru!... Motivele invocării nevredniciei, cu canoanele, să știți că sunt din lipsa de dragoste și să se mai știe că Liturghierul care cuprinde rugăciunile de taină speciale pe care le citesc preoții, trebuie să fie concrete, vii, personale iar nu doar teoretice și abstracte în idei!... 5.- Care este diferența de curente, de opinii sau de abordare referitor la practica împărtășirii
ÎMPĂRTĂŞANIA ÎNSEAMNĂ CÂŞTIGAREA ÎMPĂRĂŢIEI LUI DUMNEZEU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372269_a_373598]
-
ochii mei, Cum sunt ai tăi, ca ziua luminoasă, Dar dacă ai putea să vezi și tu prin ei, Ai înțelege cât ești de frumoasă. Poate că nu-i gură de aur gura mea, Ca a lui Ioan, cel cu liturghierul, Dar orișice cuvânt care-l rostesc cu ea, Îl simt adânc ca marea, 'nalt cât cerul! Poate că nu-s precum Adonis de frumos, Și-n părul meu stă iarna să se prindă, Poate că nu vrăjesc cuvinte cu folos
POATE CĂ NU... de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362180_a_363509]
-
din proprie inițiativă. Între acestea se numără și variantele românești ale principalelor scrieri ale cultului ortodox : Întrebare creștinească [Catehism] (1560), Tetraevangheliar (1561), Pravila sfinților oteți (c. 1560-1562), Lucrul sfinților apostoli [Apostolul] (1566), Tâlcul evangheliilor și Molitevnic rumânesc (1567), Psaltirea (1570), Liturghier (1570), Cartea ce se cheamă Evanghelie cu învățătură (1581). În epilogurile tipăriturilor sale, C. insistă asupra necesității introducerii limbii române în oficierea slujbelor, în răspândirea învățăturilor religioase și dă unele informații prețioase, între care cele despre colaboratorii și beneficiarii săi
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
în Texte românești din secolul al XVI-lea, București, 1982; Lucrul sfinților apostoli [Apostolul], Brașov, 1566; ed. îngr. I. Bianu, București, 1930; Tâlcul evangheliilor și Molitevnic rumânesc, 1567; ed. îngr. Vladimir Drimba, introd. Ion Gheție, București, 1998; [Sbornic slavonesc], 1568; [Liturghier slavonesc], Brașov, c. 1568-1570; [Psaltirea românească], Brașov, 1570; [Liturghierul românesc], Brașov, 1570; ed. îngr. și introd. Al. Mareș, București, 1969; [Octoih slavonesc], c. 1574; [Psaltirea slavo-română], 1577; ed. îngr. B.P. Hasdeu, București, 1881; ed. îngr. și introd. Stela Toma, București
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
1982; Lucrul sfinților apostoli [Apostolul], Brașov, 1566; ed. îngr. I. Bianu, București, 1930; Tâlcul evangheliilor și Molitevnic rumânesc, 1567; ed. îngr. Vladimir Drimba, introd. Ion Gheție, București, 1998; [Sbornic slavonesc], 1568; [Liturghier slavonesc], Brașov, c. 1568-1570; [Psaltirea românească], Brașov, 1570; [Liturghierul românesc], Brașov, 1570; ed. îngr. și introd. Al. Mareș, București, 1969; [Octoih slavonesc], c. 1574; [Psaltirea slavo-română], 1577; ed. îngr. B.P. Hasdeu, București, 1881; ed. îngr. și introd. Stela Toma, București, 1976; [Psaltirea slavonească], 1577; [Triod slavonesc], 1578; [Sbornic slavonesc
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
manuscrise rare: în țară, câteva, sau în biblioteci din Rusia, Germania, Polonia, Austria. Rigoarea compozițiilor, fantezia plastică, diversitatea repertoriului iconografic (transpusă în viniete, frontispicii, portrete și autoportrete) fac strălucirea unor piese unicat, împodobite cu anluminurile ierarhului, precum Tetraevanghelul de la 1609, Liturghierul din 1610 și un Apostol (din același an, actualmente conservat la Viena și provenit din fondul fostei Biblioteci Imperiale), alt Tetraevangheliar, datat 1614, Liturghierul și Psaltirea din 1616 etc. Atingeri cu tradiția orală, embleme ale iconografiei populare, o intertextualitate grațioasă
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
portrete și autoportrete) fac strălucirea unor piese unicat, împodobite cu anluminurile ierarhului, precum Tetraevanghelul de la 1609, Liturghierul din 1610 și un Apostol (din același an, actualmente conservat la Viena și provenit din fondul fostei Biblioteci Imperiale), alt Tetraevangheliar, datat 1614, Liturghierul și Psaltirea din 1616 etc. Atingeri cu tradiția orală, embleme ale iconografiei populare, o intertextualitate grațioasă (comună cu a zugravilor de biserici, în frescele faimoase ale vremii) pun în valoare fin comunicarea. Rafinat colorist, interpret delicat al literaturii creștine, tălmăcind
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
Harl, professeur à la Sorbonne, Edition du Cerf, Paris. La Bible, 1974, - traduite et présentée par André Chouraqui, Desclée de Brouwer. La Bible - Ancien et Nouveau Testament, avec leș Livres Deutérocanoniques - traduite en français courant, 1987, Alliance Biblique Universelle, Paris. Liturghierul Român - Lecționar I (de la începutul Adventului până la Rusalii), 1998, Arhiepiscopia Romano-Catolică București. Liturgia Orelor după ritul român, 1994, Arhiepiscopia Romano-Catolică București. Nova Vulgata Bibliorum Sacrorum Edițio, 1979, Libreria Editrice Vaticană. Psalmii, 1993, col. „Bibliotecă Scripturii”, XI, Arhiepiscopia Romano-Catolică București. Septuaginta
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
chirilice la Cetinje (Muntenegru). După ce a tipărit câteva cărți bisericești între 1493 și 1495, ocupația turcă îl silește să fugă și ajunge într-un târziu în Țara Românească. La cererea domnului muntean Radu cel Mare, M. tipărește în slavonă un Liturghier (1508), un Octoih (1510) și un Tetraevangheliar (1512). Se pare că această activitate a fost întreruptă după 1512 de alegerea sa ca mitropolit al Ungro-Vlahiei, sub domnia lui Neagoe Basarab. Cărțile au un aspect grafic elegant, cu bogate ornamentații și
MACARIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287938_a_289267]
-
tipărituri pe acest teritoriu, foarte valoroase pentru data la care au apărut, dar și pentru că au oferit textele necesare fie unor reeditări, fie unor traduceri în limba română. SCRIERI: [Rânduiala dumnezeieștii slujbe și în ea a diaconilor], f.l., 1508; ed. (Liturghierul lui Macarie), îngr. și introd. P.P. Panaitescu, indice bibliografic Angela și Alexandru Duțu, București, 1961; [Octoih], f.l., 1510; [Tetraevangheliar], f.l., 1512. Repere bibliografice: A.I. Odobescu, Despre unele manuscripte și cărți tipărite aflate la mănăstirea Bistrița. Prima tipografie din Țara Românească
MACARIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287938_a_289267]
-
în colaborare), Râmnicu Vâlcea, 2000; Catalogul preliminar al colecțiilor de carte veche din județul Vâlcea (în colaborare), Râmnicu Vâlcea, 2001; Toponimia Țării Loviștei, București, 2001; File din cronica Berevoieștiului (în colaborare), Râmnicu Vâlcea, 2002; Eminescu și literatura veche, București, 2003; Liturghierul (1508), prima carte tipărită în spațiul românesc (ipoteza vâlceană), Râmnicu Vâlcea, 2003. Ediții: Folclor din Țara Loviștei, Râmnicu Vâlcea, 1974. Repere bibliografice: Vasile Lucaciu, „Istoria cărții vâlcene”, TR, 1981, 10; Ion Gheorghe, Elogiu cărții românești, L, 1981, 23; Voicu Bugariu
MARINOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288041_a_289370]
-
svinților, în patru tomuri, dintre care doar trei apărute integral, între 1682 și 1686 (tradusă începând din 1658, după izvoare grecești și medioslave, îndeosebi după Mineiele lui Maximos Margunios și ediția venețiană Glykis a Mineielor bizantine), ediția a doua a liturghierului, Svânta liturghie (pentru tipărirea căreia căpătase acordul patriarhului ecumenic din Alexandria, Partenie Prohoros) și Parimiile preste an în 1683, poate și un Octoih rămas neterminat, atribuit de asemenea lui D. În ianuarie 1684, în timpul scurtei reveniri în scaunul țării a
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
papei așa-zisul Sacramentarium Leonianum, ceea ce înseamnă Cartea tainelor Bisericii romane, datorată lui Leon. Acest Sacramentarium este cea mai veche culegere cunoscută de noi alcătuită din predicile ce sunt rostite în timpul liturghiei la Roma, adică forma cea mai veche a Liturghierului Roman. Culegerea apare într-un manuscris din secolul al șaptelea, păstrat în Biblioteca Capitolară din Verona, și trebuie să fi fost alcătuită tot în secolul al șaptelea, deși alți cercetători cred că ar fi mai veche, adică din secolul al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai era încă în viață; la sfârșitul secolului al nouălea, regele Alfred a tradus-o personal în saxonă. Ca om al Bisericii, conștient de importanța liturghiei, i se atribuie două texte la fel de celebre: un Sacramentariu Gregorian (Sacramentarium Gregorianum), adică un liturghier, și un Antifonar pentru slujbă (Antiphonarius Missae), adică o culegere de cântece corale, textul de bază al viitorului cânt gregorian. Cercetări mai recente au stabilit totuși că nu tot ansamblul format din aceste opere i se datorează lui Grigorie. b
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conținut chiar în titlul așa-numitului Sacramentarium Leonianum, sau Cartea tainelor Bisericii romane, datorată lui Leon. Acest Sacramentarium este cea mai veche culegere cunoscută de noi alcătuită din predicile rostite în timpul liturghiei la Roma, adică forma cea mai veche a Liturghierului Roman. Culegerea apare într-un manuscris din secolul al VII-lea, păstrat la Biblioteca Capitulară din Verona, și a fost posibil alcătuită tot în secolul al VII-lea, deși alți cercetători cred că ar fi mai veche, adică din secolul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
era încă în viață; la sfîrșitul secolului al IX-lea, regele Alfred a tradus-o personal în saxonă. Ca om al Bisericii, conștient de importanța liturghiei, i se atribuie două texte la fel de celebre: un Sacramentariu Gregorian (Sacramentarium Gregorianum), adică un liturghier, și un Antifonar pentru slujbă (Antiphonarius Missae), o culegere de cîntece corale, textul de bază al viitorului cînt gregorian. Cercetările mai recente au stabilit totuși că nu toate aceste opere îi aparțin lui Grigorie. b) Operele exegetice Activitatea lui Grigorie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
după fericita expresie a aceluiași istoric literar, textele rotacizante reprezintă „primele zări de lumină în pâcla slavonismului”. Apariția tiparului este strâns legată de prezența Scripturii în cultura noastră medievală. Cea de-a treia carte scoasă de Macarie în slavonă, după Liturghierul din 1508 și Octoihul din 1510, este un Tetraevangheliar (1512). Urmașul său, Dimitrie Liubavici, tipărește și el, tot în slavonă, un Evangheliar și, în 1547, un Apostol (Epistolele Sf. Ap. Pavel). O extraordinară răspândire avea să cunoască textul biblic prin
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
Ap. Pavel). O extraordinară răspândire avea să cunoască textul biblic prin opera de traducere și editare a diaconului Coresi. Printre primele cărți tălmăcite și tipărite de acesta se află un Tetraevangheliar (1561), Lucrul Sfinților Apostoli (1566), o Psaltire și un Liturghier (1570), o Psaltire slavo-română (1577), culminând cu monumentala Carte ce se cheamă Evanghelie cu învățătură (1581). Adăugând, la toate acestea, tipăriturile lui biblice în limba slavonă (Evangheliar, 1562, 1579, 1583, Liturghier, c. 1568-1570, Psaltire, 1577 ș. a.), precum și activitatea altor tipografi
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
1561), Lucrul Sfinților Apostoli (1566), o Psaltire și un Liturghier (1570), o Psaltire slavo-română (1577), culminând cu monumentala Carte ce se cheamă Evanghelie cu învățătură (1581). Adăugând, la toate acestea, tipăriturile lui biblice în limba slavonă (Evangheliar, 1562, 1579, 1583, Liturghier, c. 1568-1570, Psaltire, 1577 ș. a.), precum și activitatea altor tipografi brașoveni contemporani lui Coresi (diacul Lorinț tipărește un Evangheliar la 1570 și o Evanghelie la 1579, Călin tipograful reproduce la 1566 Evagheliarul coresian), se poate conchide că sfârșitul secolului al XVI
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
lui S. sunt contribuții la istoria culturii noastre. SCRIERI: Antropomorfisme și antiantropomorfisme în limba română, Brașov, 1900; Coresi scriitor sau tipograf?, Brașov, 1901; Un capitol din activitatea diaconului Coresi, Brașov, 1902; O nouă publicație românească din secolul al XVI-lea: liturghierul diaconului Coresi tipărit la Brașov, în 1570, Târgu Mureș, 1927; Catehismele românești din 1544 (Sibiu) și 1559 (Brașov). Precizări cu privire la izvoarele lor, Târgu Mureș, 1936; Minunata cetate a Brașovului. Cărturarii brașoveni ai secolului al XVI-lea ca ctitori ai limbei
SULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290019_a_291348]
-
ctitori ai limbei noastre literare, Brașov, 1943. Repere bibliografice: Andrei Bârseanu, Istoria școalelor centrale române gr. -or. din Brașov, Brașov, 1902, 597-598; Ilie Cristea, Un portret: N. Sulică, „Mureșul”, 1923, 41; Margareta Ștefănescu, „O nouă publicație românească din sec. 16: Liturghierul diaconului Coresi”, „Arhiva”, 1927, 3-4; N. I. Herescu, „Clasicismul greco-roman și literatura noastră”, RC, 1930, 1; Al. Graur, „Clasicismul greco-roman și literatura noastră”, VR, 1931, 2; Al. Procopovici, „Catehismele românești din 1544 (Sibiu) și 1559 (Brașov)”, DR, 1943, 2; Curticăpeanu, Mișc
SULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290019_a_291348]
-
și Nicopole. Cronicarul scrie într-o limbă apropiată prin imagini de cea populară. Tot lui i se datorează și traducerea din slavonește în românește a Pravilei de la Govora (1640), pe care o iscălește Mihail Moxalie. Ar mai fi tradus un Liturghier între 1620 și 1630. SCRIERI: Hronograful lui ..., îngr. N. Simache și T. Cristescu, Buzău, 1942; Cronica universală, îngr. și introd. G. Mihăilă, București, 1989. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 488-489; Margareta Ștefănescu-Serghi, Cronica lui Manasses și literatura româno-slavă
MOXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288265_a_289594]
-
Biblioteca Academiei RPR, vol. I, București, 1959, vol. II: Catalogul manuscriselor slavo-române și slave din Biblioteca Academiei Române, îngr. Dalila Lucia Aramă și G. Mihăilă, pref. Gabriel Ștrempel, București, 2003; Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, publicate de Ion Bogdan, București, 1959; Liturghierul lui Macarie, introd. edit., București, 1961; Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, I-II, introd. edit., București, 1965 (în colaborare cu I. Verdeș). Repere bibliografice: Călinescu, Cronici, II, 246-247; Constantinescu, Scrieri, IV, 119-123; Predescu, Encicl., 628-629; Perpessicius, Alte mențiuni, I, 273-279; Dan
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]