128 matches
-
proprietatea d lui Petru Carp". Adaug specificația că trebuie folosită denumirea din acte a satului și anume Olășei (Oloșei), cel mult Olăcari, dar nu Olănești. Iar în 1902 era proprietar Petre P.Carp. Aceste sate nu mai apar în Condica Liuzilor de la 1803,ca și satul Tungujei. Acesta din urmă, cred că a fost greșit Înregistrat și inclus la Căscoești întrucât cele 2 sate ajunseseră să se contopească (nume de sat care vine de la boierul Casco). Mai târziu cele 2 sate
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
Cireș , P. (1963) Sfat în cumpăna nopții, Ed. Tineretului, București. 28.Ciulache, S. (1985)Climatele Pământului, Ed. Științifică și Enciclopedică, București. 29.Codrescu, Th. (1886)Uricariul sau Colecțiune de diferite acte care pot servi în istoria românilor, vol.III (Condica liuzilor pe 1803), Tipog. Buciumului, Roman. 30.Cogean, E. (1981)Culegere de studii și articole de biologie, Univ. "Al.I.Cuza", Iași. 31.Comșa, E. (1982)Neoliticul din România, Ed. Ș tiințifică și Enciclopedică, București. 32.Conea, I., Lăzărescu, V. (1982
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
al XVII-lea și al XVIII-lea bejenari, veniți, de obicei, din afara granițelor țării, fiind încurajați de statul medieval printr-un regim fiscal care le era favorabil. Prezența lor la începutul secolului al XIX-lea este confirmată doar de Condica liuzilor din anul 1803, care menționează că în Belcești se aflau 11 bejenari, dar credem că în deceniile următoare s-au așezat în aceste sate și alți străini, după cum sugerează numele unor birnici sau căpătăieri înscriși în catagrafii. De fapt, bejenia
EVOLUȚII DEMOGRAFICE ÎN ZONA BELCEŞTI ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
avea obligații fiscale față de stat, pentru că 13 erau scutelnici ai mănăstirii Frumoasa, 7 erau țigani ai aceleiași mănăstiri, iar mazilul din sat, asimilat în starea negustorilor, își plătea darea la Iași. În primul deceniu al secolului al XIX-lea, Condica liuzilor, din anul 1803, menționa doar 6 scutelnici la Belcești ai serdarului Anastasie Dalamac și alți 2 în Ulmi, care aparțineau șetrarului Filip Bantaș, iar în anii 1813 și, respectiv, 1816, două documente întocmite de vistieria Moldovei, înregistrau la Belcești 8
EVOLUȚII DEMOGRAFICE ÎN ZONA BELCEŞTI ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
Hotarele ocoalelor se stabileau, de cele mai multe ori, pe criterii geografice și istorice. Ținutul Vasluiului cuprindea ocoalele: Fundul de Sus, Fundul de Jos, Mijlocul, Crasna și Stemnicu. Vasluiul făcea parte din ocolul Stemnicului cu două ciaste (albă și roșie) cuprinzând 430 liude. (18) Între anii 1830 1860 apare târgul Vaslui pe moșia polcovnicesei Elena Șubin, cu un caracter stabil și cu un iarmaroc de Sfânta Maria. La 28 iulie 1862 a fost aprobat «Regulamentul de funcționare a consiliilor comunale» care a devansat
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
avantajul că influențele slave și turce în irlandeză sunt inexistente. În irlandeză există sintagma sudată „Gabhalai” care exprimă ideea de ocupant colon, a stăpâni, a pune mâna, prima parte a sintagmei - Gaghal; și „lai” - înrudit cu germanul leute (oameni), rus - liude - și cu româneștele lae, liotă (ceată de oameni), care explică situația inițială a vlahilor - lai cum își mai spun, de oameni ocupanți, coloni, invadator, cuceritor. Cât privește macrotoponimul Llah = Valahia, poate fi evoluția etnonimului german ostrogot și gepid Ualah. Se
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
fețe bisericești. în 1774 satul Mlenăuți avea 44 familii din care 25 birnici, 19 rufeturi (adică scutiți de bir), 2 mazili (boieri mici), Toader Manole și Simion Cazacinco, un ruptaș - Ioniță Luțchi, 2 jidovi, 1 argat al dumisale. în cronica liudelor din 1803 se menționa:„...Mlenăuții a casei slugerului Manole are 84 liude care plătesc 44 lei. După decesul lui Toader Manole, în perioada 1794-1813 au existat aproape în fiecare an procese la domnie între urmașii acestuia și proprietarul moșiei Hudești
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
birnici, 19 rufeturi (adică scutiți de bir), 2 mazili (boieri mici), Toader Manole și Simion Cazacinco, un ruptaș - Ioniță Luțchi, 2 jidovi, 1 argat al dumisale. în cronica liudelor din 1803 se menționa:„...Mlenăuții a casei slugerului Manole are 84 liude care plătesc 44 lei. După decesul lui Toader Manole, în perioada 1794-1813 au existat aproape în fiecare an procese la domnie între urmașii acestuia și proprietarul moșiei Hudești, spătarul Mihalache Costache Boldur Lățescu pentru încălcări de hotar. în anul 1910
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
pustie. în ele trăiau o față bisericească și 35 de moldoveni. La scutiți sunt trecuți 1 vornic, 1 vătaf. Toți ceilalți sunt scutiți fiindcă s-a format sat nou și încă nu s-a împlinit termenul stabilit. Nici în Condica Liuzilor nu este trecut satul și nici în Catagrafia pe 1774 ci probabil a fost înglobat la Hudești. în schimb, în Condica Liuzilor la o rubrică aparte sunt trecuți 18 breslași ai spătarului Mihalache Costache ot Hudești și 8 breslași ai
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
scutiți fiindcă s-a format sat nou și încă nu s-a împlinit termenul stabilit. Nici în Condica Liuzilor nu este trecut satul și nici în Catagrafia pe 1774 ci probabil a fost înglobat la Hudești. în schimb, în Condica Liuzilor la o rubrică aparte sunt trecuți 18 breslași ai spătarului Mihalache Costache ot Hudești și 8 breslași ai armașului Ioan Costache ot Hudești. S-ar putea ca aceștia să fie din Baranca. Catagrafiile din 1820 și 1832 nu înregistrează satul
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
grijă de magaziile cu grâne ale curții domnești. Jude - judecător, primar(în Transilvania),boier cu atribuții judecătorești și administrative. Klas - clasă. Kliros - clasă scutită de dări (Klirosul bisericesc). Leat(let) - an, contigent. Letcă - unealtă manuală care servește la depănatul firelor. Liude unitate contribuabilă în care puteau intra 1-2 birnici, om de rând, pedestraș. Logofăt - mare dregător,șeful cancelariei domnești care redacta hotărârile luate de domn. Mazâl - mazil, membru al unui rang inferior al boierimii rămași fără funcții domnești. Meliță - unealtă de
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
teritoriul Colinelor Tutovei a unui număr de 175 așezări umane, pentru ca un altul, de la începutul secolului 18 să menționeze 202 sate în cuprinsul acestei regiuni, multe dintre ele figurând și în harta lui Dimitrie Cantemir din "Descrierea Moldovei" (1715). Condica Liuzilor din anul 1803 (liuzi=oameni plătitori de dări) apreciază pentru Coline un număr de 240 sate dintre care însă numai 166 impozabile (restul erau mici și sărace). Importanța ei constă în faptul că ea clasifică aceste sate după situația lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
unui număr de 175 așezări umane, pentru ca un altul, de la începutul secolului 18 să menționeze 202 sate în cuprinsul acestei regiuni, multe dintre ele figurând și în harta lui Dimitrie Cantemir din "Descrierea Moldovei" (1715). Condica Liuzilor din anul 1803 (liuzi=oameni plătitori de dări) apreciază pentru Coline un număr de 240 sate dintre care însă numai 166 impozabile (restul erau mici și sărace). Importanța ei constă în faptul că ea clasifică aceste sate după situația lor social-economică: 74 răzeșești, 53
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
atestată și de numeroasele toponime precum Pădureni, Lesa (slv.les=pădure), Rediu, Runcu, Lazu, Laza, Jariște, Poiana, Poieni, Poienari, Poienești, Curătura, Arșița, Braniște, Dumbrava, Plopu, Plopana, Făghieni, Corni, Salcia, Răchitoasa, Rugăria ș.a. Harta așezărilor omenești din Colinele Tutovei (după Condica Liuzilor de la 1803) Răspândirea pădurilor în Colinele Tutovei, reconstituire după harta ridicată la 1828-1832 (după P.Poghirc) Răspândirea actuală a pădurilor din Colinele Tutovei (1970) (după P.Poghirc) II. Județul Vaslui comuna Voinești Întrucât în colecția "Județele patriei" a fost publicată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
după avere) 20-30 proprietari plătitori de bir. Deducem că, în această perioadă, satul Stâncășeni era încă relativ mic și sărac din faptul relatat de istoricul I.Antonovici că în anul 1775, în timp ce, de exemplu, de la Voinești s-a încasat de la liuzi 120 lei, de la Avrămești 65 lei, de la Mărășești 40 lei de la Stâncășeni doar 20 lei. După Condica Liuzilor (1803), deci în decursul secolului 19, numărul locuitorilor satului Stâncășeni începe să crească vertiginos, până la 500, așa cum rezultă din Harta rusă (1835
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
și sărac din faptul relatat de istoricul I.Antonovici că în anul 1775, în timp ce, de exemplu, de la Voinești s-a încasat de la liuzi 120 lei, de la Avrămești 65 lei, de la Mărășești 40 lei de la Stâncășeni doar 20 lei. După Condica Liuzilor (1803), deci în decursul secolului 19, numărul locuitorilor satului Stâncășeni începe să crească vertiginos, până la 500, așa cum rezultă din Harta rusă (1835) și din cele trei recensăminte Lahovari de după Unirea Principatelor (1860, 1890, 1899). În anii secolului 20 numărul locuitorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
conservatoare, incapabilă de a se adapta realităților moderne. Tabelul II Satul Stâncășeni evoluția numărului de locuitori Harta așezărilor atestate documentar în sec. 15, 16 și parțial 17 Așezările din Colinele Tutovei către sfârșitul sec. 18. Așezări din ColineleTutovei, după Condica Liuzilor din 1803, cu menționarea formelor de proprietate * * * Iată și câteva însemnări istorice, extrase de D.Gâlcă din Tezaurul Arhivistic Vasluian, privitoare la relațiile sociale ale satului Stâncășeni în prima jumătate a secolului 19: 31 martie 1840 relevă o scrisoare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
bun loc de așezare și muncă. La începutul sec. XIX, odată cu întețirea conflictelor dintre ruși și turci, sporirea aceasta a bulgarilor la Huși și regiunile vecine, de la Nord și Sud, devine și mai accentuată. Dovadă avem faptul că în „Condica Liuzilor”de la 1803, satele de lângă Huși, Novacii și Cârligații, ca și Murgenii, de din jos de pe Elan, aveau mulți bulgari, iar drept completare, în „Recensământul bulgarilor din Bugeac, alcătuit în luna Octomvrie anul 1811”, satele Peicanii și Popenii, tot de pe Elan
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
doua oară a fost căsătorit cu Maria, fiica lui C. Nastasă vist. de casa vornicului Roset, Împreună o au pe Ruxanda-Casandra. Alexandru T. Râșcanul, treti logofăt, este pomenit În sama Moldovei din 1763 la scăderile sfertului de iunie cu doi liuzi. Clucerul Alexandru Râșcanu și soția sa primesc o casă În Bârlad, amintită de un zapis din 20 octombrie 1768. Lupul Balș vel logofăt arată În motivația din 27 februarie 1814 că Frenciugi. Casandra era nepoata Episcopului Ioanichie . Alexandru Râșcanu cunoștea
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
A început și în spațiul românesc să se facă înregistrarea locuitorilor și s-au realizat statistici, numite catagrafii, cărora le datorăm informații prețioase cu privire la evoluția demografică: Catagrafia din 1774, statistica austriacă a Moldovei de vest din 1788-1789 (Topographische Beschreibung...), Condica liuzilor din 1803 ș.a. Ele confirmă o creștere a populației târgurilor: Iași, Botoșani, Galați, Focșani, Roman, Bârlad. În același timp, s-au ridicat orașele Piatra, Huși și Câmpulung Moldovenesc. Populația târgului Huși a sporit după 1792 (când s-a încheiat Pacea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a unor orașe ca Iași, Focșani, Roman, Tg. Ocna, Vaslui, Huși, Bârlad, Tecuci. Fălciu a rămas reședință de ținut datorită opoziției episcopului de Huși. Din 1801, a intrat în categoria de „târg boieresc” (aparținea vornicului Șerban Nigel). Aici trăiau: 313 liuzi, între care 32 birnici, 28 negustori „hrisovoliți”, 52 sârbi „hrisoviți”, 50 „străini hrisoviți după hrisov”, dați pentru „trebuința târgului” de domnitorul Scarlat Callimachi (august-octombrie 1806, 1807-1810, 1812-1819), 32 „mocani bejenari” (români din Transnistria) ai vornicului Șerban Nigel, scutiți cu carte
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și 687 suflete. Pentru anul 1803, avem o populație estimată de Gh. Ghibănescu la 2.800 locuitori, din care 168 evrei (numărul acestora din urmă era, după opinia lui Gh. Platon, de 210). Informațiile preluate de D. Ciurea din Condica liuzilor (1803), în tabelul următor, transpuse grafic (vezi Anexe, grafice, fig. 1) arată că din cele patru mari orașe din sudul Moldovei, Hușii și Vasluiul aveau un număr sensibil egal de birnici, dar la jumătate față de Bârlad. Doar populația de origine
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
grafice, fig. 2, informațiile reliefează cele două categorii, liudi și birnici, care se detașează semnificativ de celelalte categorii neplătitoare de taxe către stat (sudiții și cei scutiți de domnie). La Huși, oraș cu un număr relativ mare de locuitori (786 liuzi și 54 în mahalaua Broșteni, care nu fusese încorporată încă), s-a remarcat o importantă colonie, destul de numeroasă, de sârbi și bulgari, buni meșteșugari, numiți în documentele vremii „hrisovoliți” (136). Unii au revenit peste Dunăre, iar alții s-au mutat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
scutelnici). În aceeași categorie se mai găsea un număr apreciabil de negustori și meșteri (37 meseriași, 5 negustori și alte profesiuni: 7 arnăuți, un pândar etc.). Datele statistice publicate de D. Ciurea diferă de cele publicate de Gh. Platon: 786 liuzi, 189 birnici, 58 hrisovoliți, 33 sudiți și 136 scutelnici sau breslași (în total 1.202). La începutul deceniului al treilea al secolului al XIX-lea, populația relativ numerosă a târgului Huși era împărțită în diverse categorii între care existau diferite
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
până la începutul secolului al XX-lea, lent și în mod neorganizat. Vechile sate, proprietăți ale Episcopiei de Huși, se vor alipi târgului și vor forma mahalalele Cotroceni, Răești, Plopeni, Broșteni și Corni. La începutul secolului al XIX-lea, în Condica liuzilor, Broștenii și Cornii figurau ca sate separate. Locuitorii acestor sate, în majoritate birnici, lucrau în calitate de clăcași pe moșia Episcopiei. În cursul operațiunilor de fixare a birurilor, mahalalele târgurilor au fost confundate cu satele. Într-o cerere a locuitorilor din mahalaua
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]