116 matches
-
Nisa. O mulțime cu origini atît de diferite, Încît devine neutră. La fel aici, probabil că sînt sau au fost foste glorii ale galanteriei, teatrului, filmului. Am găsit un cartier de reședințe particulare unde Încă pot fi zăriți valeți cu livrea dungată. Pe coline poți ghici vile luxoase și discrete. Ca la Nisa... — Și ce deduci? — Nimic. Avea treizeci și doi de ani cînd s-a mutat la Nisa, unde era la fel de singură ca aici. În general, singurătatea Începe mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și arme de noblețe. "Valeria nu mai avea 51 de centimetri la talie, dar avea un de la nume și arme, și nu una, și nu două, ci nouăzeci și nouă. Le pusese pe uși, în vestibul, pe trăsură, pe toată livreaua, pe toate mobilele, până și pe tapete, pe draperiile din odaia de culcare, până și pe scaunele sufrageriei, pe argintărie, pe sticlărie, pe porțelane, pe rufărie, pe hârtia de scrisori și pe pecete". Valeria este cea mai iubitoare mamă: "De
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
drept stăpâni, în vreme ce stăpânii, prin falsa lor neglijență, sunt luați drept servitori(...) Putea fi un majordom în concediu duminical (era chiar Duminică) și atunci verzimea hainelor se explica prin faptul că un astfel de individ, servindu-se de obicei de livrea, păstrează cu anii un costum civil.
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
preț; peste tot era exhibat, ostentativ, un lux copleșitor, pe jumătate parizian, pe jumătate oriental - dar bogăția și somptuozitatea păreau să ia, în multe cazuri, locul bunului gust și al eleganței autentice. O mulțime de trăsuri boierești cu vizitii în livrea treceau încoace și încolo, iar pe ambele trotuare circula un val de plimbăreți, cu toții îmbrăcați cu un anume chic, astfel încât întreaga imagine a străzii făcea o impresie plăcută. (...) Viața la Argeș (...) E minunat să trăiești aici șîn Carpațiț; aerul e
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
și la grădinile cu lei și cu cerbi care s-au deschis unele lângă altele în toate colțurile mahalalelor; măsurând grosimea coadelor rochiilor care mătură praful, gunoiul și noroiul stradelor; privind strălucirea trăsurilor care se leagănă pe șosea; admirând luxul livrelelor și fețele domnișoarelor care se învârtesc în birje, ne putem zice că mergem ca praful și noroiul unde ne duce vântul și apa." (pp. 13-14). O catastrofă à la légère, asupra căreia prelecțiunile lui Ghica au efectul unei predici în
Un trecut prea apropiat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6497_a_7822]
-
solzi de-ntuneric din propria-mi carne/ scarabeul de aur în pleoapa mea doarme// sigilii se sparg pe gurile morții/ puhoaie de rugină curg în lichidul porții// cînd vii mamă sfîntă să bați la fereastră/ să-mi sperii gîndul în livreaua albastră// tu treci prin uleiuri străvechi și altare/ eu cad în vorbe de lut și stihare// tu pui semințe în lampă și-n stingeri/ afară se descarcă sicriele cu îngeri" (Ritual șsicriele cu îngeriț). Pretutindeni tendința poetului este, prin urmare
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
joace rolul de ziarist-critic-director de revistă. Spațiul autobiografic în care se mișcă amintirea lui Nadeau aparține persoanei a treia, în forma plurală de ceilalți, situație care comprimă condiția de critic la statutul de servitor fidel al diverșilor stăpîni a căror livrea a îmbrăcat-o. Umilință ce se dovedește a fi „scuza de a exista". Printre ceilalți se strecoară un personaj neașteptat, excepția de care vorbeam, Zilda Clair, într-un capitol cu aer de nuvelă. După cîteva pagini ce par ficțiune literară
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
și predă cadoul Bisericii, o biblie de mare valoare”. A urmat apoi: „În automobile, fără să formeze un cortegiu, invitații au plecat dela biserică la Clubul Lloyd, unde a avut loc recepția”. S-a servit bufet suedez: „Un lacheu în livrea servea bufetul, sau mai bine zis invitații s-au servit singuri”. Iată și descrierea dansului: „Jazzul Tavernei Lloyd a furnizat muzica excelent. S-a dansat, firește. Mireasa n’a dansat decât un singur vals cu socrul, d. Al. Vaida - Voevod
Agenda2005-51-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284523_a_285852]
-
spirituala vizitatoare a înștiințat, cu umor că, și în rochie de seară, arată ca o Grossmutter. O mașină a fostului Kronprinț (fiul lui Wilhelm al II-lea) vine, la ora stabilită, să o ia la reședința acestuia. "Un bărbat în livrea, ușa joasă a intrării ce se deschide și numaidecît, în deschizătura sumbră a casei sale, dată în lături spre lăuntrul vieții, și încă neluminată, iată-l în picioare, îmbrăcat tot în alb, parcă spoit cu var de sus pînă jos
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
vântul schimbător, praful ridicat de trăsuri și privirile curioase ale mârlanilor ar fi putut să o ofilească. Birja plină de flori a rusului ajungea prima. Filip rostea înflăcărat mesajul de dragoste și preda florile celor doi paji negri, costumați în livrele cu fir de aur și peruci cu păr alb buclat, care așteptau docili și nemișcați de o parte și de alta a ușii, ca două personaje sculptate în piatră care păzesc intrarea și susțin blazonul castelelor. Fuseseră cumpărați de Dimitrios
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
preț comoară și cel mai îndrăgit spectacol. Căci ce vrea mai mult plebea? Panem et circenses. Dar mai presus de toate simțeau că li s-a luat dreptul la legendă. Casa Feliciei era spionată fără încetare, dar pajii negri, cu livrea și perucă buclată, n au mai apărut niciodată să deschidă și să închidă ușile grele de stejar și nici perdelele din iatacul Feliciei n-au mai părut că unduie. Situația era de nesuportat, mai ales că toți simțeau că le-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
neagră și cu capul acoperit de o pălărie de aceeași culoare, cu boruri largi. Înfofolitul nu făcu nici o mișcare la intrarea căpitanului, iar când servitorul - care la lumina candelabrului se vădi a fi un om de vârstă mijlocie, fără vreo livrea după care să poată fi identificat - se retrase lăsându-i singuri, rămase neclintit În cotlonul lui, ca o statuie Întunecată, observându-l pe nou-venit. Singurul lucru viu care se zărea Între capă și pălărie erau ochii lui, foarte negri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
timp tendințele, s-a hotărât să atace bazele Constituțiunei din 1866 și să asigure predominarea celor mai ignoranți. " Binele public" crede că e loc și pentru un al treilea partid, al cărui caracter să fie independența, lipsa de galoane, de livrele și de anticamere, și ne mustră de ce vrem să fie numai două partide. Dar lucrul este simplu. Trebuie să ne împărțim în două pentru că în Corpurile legiuitoare nu sunt decât două urne și nu putem vota decât pentru or contra
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ce ne fac de-a ne introduce în templul democrației ridicat prin Constituțiunea din 1866 și aceasta pentru că partidul conservator, fiind factorul principal al Constituțiunii, se găsea neapărat într-însul înainte de-a se fi gândit d. Vernescu să proscrie livrelele și să formeze un partid pe care să-l constituie portar al acelui templu. O singură observațiune ne cerem voie de-a face "Binelui public" și aceasta este că, după părerea noastră, prea țin mult la toaletă. Credem galoanele și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și să formeze un partid pe care să-l constituie portar al acelui templu. O singură observațiune ne cerem voie de-a face "Binelui public" și aceasta este că, după părerea noastră, prea țin mult la toaletă. Credem galoanele și livrelele indiferente, chiar în democrație: ceea ce trebuie, după părerea noastră, ca să prindem loc în templul de care vorbim, este curajul de-a ne dezbăra de prejudiții nejustificate, voința de a căuta tăria în principii, iar nu în pizma ce inspiră sufletelor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Ei trebuiau să poarte petece galbene ca semn distinctiv, asemenea ciandalilor din India. Dar afară de asta legislațiunea le impunea o sumă de umiliri. Purtătorii de litiere erau opriți de-a purta în jețuri persoane atinse de boale contagioase, servitori în livrea și... evrei. Cu toate că ei plăteau o anume dare pentru persoana lor, nu se puteau servi de orice mijloc de comunicație. Abia sub Iosif II fură liberi a se arăta în locuri publice. N-aveau dreptul nici de-a fi cetățeni
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se va face monarhul în România când alăturea cu el - cel mai liber dintre români, acela a căruia libertate se răsfrânge asupra tuturor - se va ridica al doilea monarh, al valeților și creaturilor, când România toată va fi îmbrăcată în livreaua celui din urmă? Ce se va face? Nu știm. Știm noi daca d. Brătianu mai are necesitate de El? Poate că nu mai are. În orice caz, cu acest aparat electoral care nu e suficient nici măcar pentru a masca dictatura
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în chipul unui înger cu aripi stufoase, destrămate la fiecare adiere de vânt. Sclavul Cedric (oh, desigur era un joc, Cedric era doar vărul Ceciliei și cânta din wash-board la "Monsu", dar îi plăcea, în astfel de după-amieze, să-mbrace livreaua și să-și servească umil verișoara și strămătușa, aducând astfel, o dată cu mireasma cafelei, aroma unui alt veac) le lăsă o vreme să sporovăiască, privind cum, încinse de soare și de cafea, cele două "stăpîne" asudau în boabe mari și galbene
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ușa batantă, de cristal, a localului, apărat de ploaia care cădea-n valuri spulberate pe caldarâm de către șoferul cu umbrelă neagră, el însuși muiat într-o clipă de ruperea de nori de peste New Orleans, portarul, un negru încărunțit prematur, în livrea de catifea purpurie, rămase cu ochii pe fața stăpânului, uitând și de cuvintele de binețe, și de plecăciune. Asta-l costă slujba și, pe înserat, îmbogăți hrana aligatorilor din swampul Louisianei. Cum ar fi putut însă bietul om să nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trădau, la fel ca și legănarea - foarte ușoară, de altfel - a șoldurilor, o feminitate pe care cămașa grea de zale, sabia lungă și bocancii bărbătești se străduiau în zadar să o ascundă. După ce servitorul o ajută să se elibereze de livrele întregi de fierărie care o protejau, îi porunci să-i aducă bere și îi spuse lui Sebastianus pe un ton binevoitor: — Șezi, te rog. Deja am dat ordin să ți se pregătească un cort. Nimic deosebit, firește, doar câteva pânze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-n adâncime. Tineri, alergați la jocuri și petreceți cum vă place, Ce vă pasă de mormântul unde el în umbră zace? Ce vă pasă cumcă nunta se-nvîrtește pe-un mormânt... Mortul nu are dreptate, acel viu are cuvânt. A purta livreaua morții e un trist și rece port, Niciodată n-ai dreptate, niciodată când ești mort. 2282 Veselie! Veselie! Oameni tineri și cărunți, Zilele domniei mele ați văzut astfel de nunți. Să trăiască Lăpușneanu zic eu singur, să trăiască, ziceți voi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
supărare... da' te-ai făcut cam bătrânior... te-ai nins devreme. [ȘTEFAN] Nins zău!... Da' la cine ești, Niță, acu... Cu cine-ai venit?... Când erai la noi îmblai altfel îmbrăcat... da' acu... N[IȚĂ] (surîzînd) Acu?... acu îmblu în livrea... ca-n țara neamțului... Doamne, de m-aș vedea iar dus înapoi în țara Moldovei... Mi-e dor... [ȘTEFAN] De ce, moșule? [NIȚĂ] Mi-e dor de sat... de ficiori, de fete. Am ficiori însurați, fete măritate, trăi-le-ar Dumnezeu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
președinte, ca om de stat de renume mondial cu experiență și influență este larg recunoscută.” TU stai cuminte pe scaun. Mai Întâi de toate te tund. Trebuie să ai părul scurt (chestia cu agrafa nu ține). După aceea Îți pui livreaua și iei Într-o mână tava cu lichioruri. Ești bunul și blândul, imberbul valet al petrecerii. Armatele lui Hindenburg și Mackensen defilează făloase undeva Într-o capitală europeană. Lupte grele În tranșeele scormonite de soldați, scormonite de obuze. Prin ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să nu se apropie de mine, căci n-aș vrea să se vadă că o cunosc. Ea înțelege și, zâmbind jalnic, mică și uscată, se așază la un colț de masă. Între timp, platoul cu lebăda dispare, și lacheii în livrele roșii și cu mănuși albe schimbă farfuriile și aduc alte platouri cu fel și fel de mâncăruri. Lacheul care-i servește pe oaspeți se apropie de mama și vrea să-i pună mâncare în farfurie, dar, văzându-i ținuta, dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Apropo, domnișoară Otilia, strigă Pascalopol, ce faci cuConservatorul? - Frumoase cămăși ai, răspunse Otilia, între două măsuri.- Domnișoara Otilia, mărturisi Pascalopol lui Felix, e o mare ștrengăriță. Feciorul, care se părea a fi un om de la moșie, mai isteț, îmbrăcat în livrea, îi chemă la ceai, și Felix avu și în sufragerie prilejul să-și dea seama că modestul Pascalopol din strada Antim era acasă la el un om foarte subțire. În locul obișnuitei garnituri, moșierul strânsese mobile de felurite stiluri și vechimi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]