1,005 matches
-
pășuneze în păduri sau pășunatul acestora în păduri în alte condiții decît cele prevăzute de lege; ... b) aducerea și menținerea pe vetrele de stupina, atribuite în fondul forestier, de animale domestice și păsări; ... c) aruncarea sau lăsarea în interiorul sau la liziera pădurii de resturi menajere, ambalaje, reziduuri de la autovehicule sau alte asemenea. ... Articolul 36 Contravențiile prevăzute la art. 35 lit. A se constată de inginerii și tehnicienii de la ocoalele silvice și inspectoratele silvice, împuterniciți în acest scop de către inspectorii șefi ai
LEGE nr. 2 din 30 octombrie 1987 privind conservarea, protejarea şi dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor raţională economică şi menţinerea echilibrului ecologic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106708_a_108037]
-
înaintea firii și a formelor ei. Dacă lumea întreagă ar fi o pînză, cu o febrilitate pe care nimeni nu i-ar putea-o atenua, pictorul s-ar lansa într-un adevărat act al genezei. Ar născoci munți și arbori, liziere și arături, crengi și frunze, gîze și oameni, pietre și animale. în tușe largi, cît ține coasta unui deal, sau în vîrtejuri minuscule, clipocitoare și translucide ca o cădere de ape. Apoi ar face o expoziție și ar vedea că
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
s-a alăturat unul din ofițerii care ne-au așteptat în gară. El cunoștea situația din ziua ce trecuse. „Șoseaua este interceptată de inamic și este bine păzită... Noi vom rămâne aici, să ținem sub observație tot ce este la liziera pădurii. Atenție sporită pe Poiana, unde este o infiltrație inamică. Până mâine în zori, ai noștri vor face mișcările de trupe pentru atac. Noi vom fi aripa stângă. Plutonier Vultur! Orice observi îmi raportezi fără întârziere!” Toată ziua am stat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a întrebat. Nu e departe, nu sunt decât vreo trei kilometri" zise el. Trei kilometri în limbajul localnicilor, însemnau de fapt cam 5, dacă nu mai mult. Apoi parcurse un drum colbăit, printre lanuri de porumb și floarea soarelui, cu liziere de salcâmi și gârneață. Simona privea întinderile în care toamna nu intrase cu toate ambarcațiunile sale. În dimineța aceea, o brumă subțire acoperise ierburile, argintându-le cu o peliculă de un alb imaculat cu scânteieri lucitoare. Nu peste mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aerului care vine spre ea, un fel de aer violent, se ridică, întinde mâna, cel de după gard o duce la buze, ea închide ochii și simte cum îi fuge pământul de sub picioare, se dezlipește cu greu și se îndreaptă spre liziera pădurii, copacii par siluete de oameni care se furișează unii în alții, calcă pe iarba umedă și simte răcoarea nopții până în rărunchi, se apropie de pădure cu pași moi, vrea să se uite în spate dar știe că nu trebuie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de odihnă. Toate căruțele, în alai, intrară în adâncimile nopții, ocolind drumul de piatră prin locuri dosite, pentru a fi cât mai departe de ochii stăpânirii. La o răscruce, bulibașa hotărî să o ia pe un drumeag lateral, pe lângă o lizieră de salcâmi, pentru a se depărta de un sat unde i-ar fi hămăit câinii și le-ar fi semnalat prezența. Celelalte căruțe îl urmară supuse fără a întreba de ce? Era îndeajuns că bulibașa hotărâse așa. Alergaseră atâtea zile la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
făcut. Înțelese că trebuia să ajungă cu mine la mormântul fetei, să mă ducă și să mă lase cu tot riscul un timp acolo. După care, Dumnezeu cu mila... Cimitirul căutat se afla mult În afara orașului, aproape de aeroport, după o lizieră Înaltă de salcâmi sălbatici. Am fost transportat cu furgoneta Într-o Însorită zi de primăvară. Șoferul (un domn cu mișcări repezi) Împreună cu Teofil m-au ridicat din spatele mașinii, de pe patul ca o targă, improvizat din două pături groase, și m-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să glumim. În ziua aceea, dimineața se ivi neașteptat de răcoroasă, aducând cu ea un cer amenințător, de cerneală. Totuși, am ieșit pe imaș, hotărâți să nu ne abatem departe de sat. Ne-am Îndreptat spre dealul vechii biserici, spre liziera de salcâmi. Stâlpii de Înaltă tensiune, impozanți În structura lor, ne Întâmpinau fantomatici și amenințători... Lola lipăi cu limbuța În paharul de coniac, provocândumi o ușoară repulsie. Un tânăr se interesă de scaunul liber de la masa noastră. I-am spus
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
doar pentru a-ți deruta adversarul, făcându-l să-și pună diverse Întrebări. Rămase, așadar, cu ochii ațintiți asupra crestei punk a lui Alfred Adler, care, sub forța privirii imperiale, Începu să se Înmoaie ca o lumânare, pipăindu-și nesigur liziera verde-gălbuie. Se părea că omul care introdusese complexul de inferioritate În psihanaliză tocmai era pe cale să dobândească unul, căci o fi timpul o noțiune relativă, mai ales În Purgatoriu, dar trebuie să precizăm că trecuseră vreo două minute bune de când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tot unde ea s-ar fi putut trata, dar nimeni nu i-a spus nimic. Când auzeau despre cine era vorba, presele Își Încleștau fălcile puternice, iar compresoarele Începeau să fluiere absente. A așteptat la răscruci, a pândit din spatele fântânilor, lizierelor și zidurilor, s-a pitulat pe sub poduri. Degeaba era el peste tot, Alfina nu era nicăieri. De atâta dor, Fauvé ajunsese ca un Opel second-hand, cu kilometrajul dat mult În spate, dus apoi În târg să-i fie vândut unui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
orașului Zvol-Slatina. Ajunși la porțile cetății Zvolen, Ioan C. Enache scrie: „Trei zile și trei nopți am atacat pe versantul sudic, câmp deschis, ce urca din valea Slatinei, spre Cota 409, reușind cu mari sacrificii să ne apropiem ușor de liziera pădurii, ce ne despărțea de localitatea Lescovec”. „În ziua de 3 martie 1945 am primit ordin de atac pe direcția Lescovec, localitate de care ne despărțea pădurea cu cota 409, unde inamicul era amplasat bine în apărare, protejat fiind de
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]
-
Încep din nou să trăiesc, nu ura, ci dragostea vreau să-mi fie călăuză În viață. Ca și Johns, sînt un om obișnuit, lipsit de vreo ideologie, Însă legat de peisajul de cîmpie din Cambridgeshire: o carieră de calcar, o lizieră de sălcii, un orășel de provincie... (amintirile se Închegau cu greu, stîngace)... un orășel unde În fiecare sîmbătă avea loc o serată dansantă...“ GÎndurile acestea Îi dădură lui Digby un fel de certitudine odihnitoare. „O, dacă Tolstoi ar fi trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Și adevărul e că nu m-am oprit niciodată la Bârnova, doar am stat în tren câte-o jumătate de oră, bodogănind c-am rămas fără țigări, când n-avea intrare în oraș, și habar n-am ce-i după lizieră. - Au avut baftă sărăntocii ăia din Dobrogea cu aeroportul de la Kogălniceanu, nu? - Păi... cred că da. - Cum să n-aibă, dom’le? insistă, ușor deranjat de lipsa mea de entuziasm. Păi știi cum e-acolo? Ai văzut cum e-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Îl privea cu niște ochi lumești, și totuși angelici, abia i se păru că unul din ei Îi căuta privirea, nici n‑apucă să Întoarcă bine capul spre el, că acesta capitulă, coborând peste ochi cortina plumburie a pleoapei cu liziera genelor, văzându‑și mai departe de cântare, cu ochii mijiți și cu o gură deschisă rotund, ca un pește, Încât Dionisie presimți În privirea camuflată, În gura ca de pește, o anume fățărnicie, o detașare voită, poate considerație, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În care stătea concentrat asupra acelor foi, care l-a făcut curios. L-a ocolit, făcând un mare arc, Înde părtându-se de mare, astfel Încât Karl să nu-l vadă. Însă zgomotul pe care-l făcea Înaintând lent prin tufișurile din liziera păduricii era destul de puternic. Karl putea să-l fi auzit, Însă nu Întorsese nici măcar o singură dată capul să privească În direcția de unde se auzea fâșâitul ierburilor. Rămăsese concentrat la foaia din fața ochilor. De pe o ridicătură de teren, Adam l-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
am ridicat fără să mai adaug nimic și am pornit-o încet către ieșire. Soarele coborâse complet sub pământ. Totuși o lumină difuză și albă învăluia satul de jos în sus și se oprea brusc într-o linie roșiatică, la liziera unui cer întunecat acoperit de o platformă neagră și compactă de nori. Parcarea era aproape goală... Refac drumul către locul unde ea își lăsa de obicei mașina. Desigur, gol și el... Mă opresc în dreptul lui și privesc în gol. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se deschide o vale întinsă și încăpătoare ca o mare, la capătul căreia se îngrămădesc lanțuri de munți mici și ondulați, acoperiți cu pășune. Clima caldă și uscată permite rareori oaze de verde printre tonuri de galben, ocru și arămiu. Liziera parcului se întrerupe într-o terasă de lemn ce privește în această vale. Terasa e acoperită și înțesată cu bănci lungi așezate paralel, ca la cinematografele de țară. Dinspre vale, de la distanță, banca cea mai apropiată de balustradă părea locuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din coceni uriași la lumina de ziuă a Lunii, de pe care Căpcăunu, profesorul nostru de matematică, ne culegea parașutele din batistă și zmeiele din coală albastră, pentru că Globul plutea atât de aproape de Pământ, încât se auzeau crăcile copacilor trosnind, din liziera din partea de nord a cătunului, ba chiar și acoperișurile caselor sufereau, nu de atingere, ci de magnetism, pentru că țiglele zburau spre astrul nopților copilăriei noastre da, satul ăsta era în Siberia la vreo 8.000 de km de Brăila și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vorbea... „Să trăiți, domnule căpitan. Ne-am prezentat la ordinul dumneavoastră!” „Repaus și apropiați-vă” - a ordonat căpitanul. Am venit lângă el. În față avea o hartă a sectorului care trebuia cercetat de noi metru cu metru... ― Aici este această lizieră de pădure, dincolo de care curge un pârâu, pe malul căruia trece șoseaua” - ne-a arătat-o căpitanul pe hartă. Inamicul este stăpânul șoselei, fiindcă dealul ce se află la peste un kilometru de șosea este al lui. Luați cu voi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
căruia trece șoseaua” - ne-a arătat-o căpitanul pe hartă. Inamicul este stăpânul șoselei, fiindcă dealul ce se află la peste un kilometru de șosea este al lui. Luați cu voi fiecare câte opt oameni. Tu cunoști oamenii. În marginea lizierei, vă așteaptă un ofițer al comandamentului diviziei. Pentru pregătire, aveți la dispoziție o oră și jumătate - s-a adresat căpitanul omului de lângă mine. ― Am Înțeles, domnule căpitan - a răspuns ”sfinxul”, salutând. Un stânga’mprejur scurt și am ieșit... Am pornit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o pildă: "Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai dosnice. Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
purtat sâmbetele și dorul o viață de om, îi șoptea galeș la ureche Saveta Ursan fostului ei prieten din adolescență, Gavriluț Rusan, în ritmurile unui tangou de demult ce ademenea destule perechi către ringul din fața copertinei pentru mese de la limita lizierei. Nu-i cum vrea omul, Savetucă dragă! Și a strâns-o la piept ca într-o îmbrățișare juvenilă, pătimașă, în momentul când mașinistul a întrerupt jocul de lumini lăsându-i pe dansatori doar sub clar de lună și sub ramuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că cineva m-a găsit și nu m-a lăsat acolo să mor. Când am deschis ochii, nu era nimeni prin preajmă. Am privit în toate părțile cărarea în ambele direcții, drumeagul ce ducea spre țarnă, am cercetat cu privirea liziera pădurii în ambele laturi, dar nu se zărea nimeni. M-a speriat faptul că eram singur și puteam să mor, deși nu-mi venea să cred asta, pentru că am fost salvat de cineva și nu știam cine este, apoi m-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
răcoare, se auzea și un concert nemaipomenit al păsărilor din acea pădure. Am străbătut pădurea la pasul calului ceva timp, apoi am pătruns într-o poiană deosebit de frumoasă. În mijlocul ei străjuia un măr bătrân cu ramurile încărcate de poame. Pe liziera pădurii, de la rădăcina unui fag, ieșea un izvor ce susura pe calea care o urma către vale. În rest, iarbă multă presărată cu foarte multe flori divers colorate. Albinele abia mai puteau căra polenul colectat din flori. De asemenea, erau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]