1,950 matches
-
nu mi-ar fi Înregistrat vocea. Sau poate era ocupat să stocheze noul vizitator În memorie? Dacă era așa, nu cred că era foarte dificil: păr roșcat și ochi verzi, cei din urmă lucind sticlos, o pereche de urechi cu lobii Înroșiți și pistrui maro pe nas și bărbie. Ca să preiau inițiativa, m-am Întrebat cu o gură largă, elastică Dacă Nu Cumva Suferea De Deficiențe de Auz? Nu, n-avea nici o problemă cu auzul, mi-a răspuns portarul Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de neglijat. De pildă, ici-colo, lichidul transparent din jurul materiei cenușii se colora Într-o nuanță de violet, care mă făcea să-mi iamginez un alt fel de cap, ca un fel de coif cărnos. De asemenea, Între anumite pliuri dintre lobi se produceau mici explozii care străluceau intens, ca niște mici fulgere. Deși mi-era greu să mențin controlul asupra lucrurilor din jur, am presupus că așa arăta când te gândeai la tine, care te gândești. Fascinat și scârbit În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dar umilirile repetate în public și efortul constant de a se smeri îi permiteau să își adapteze înălțimea după bunul plac. La rândul său, Dave 2 văzuse o tinerică slăbuță și blonduță, cu părul dat pe după urechile parcă lipsite de lobi. Avea un ten perfect, dar de o paloare ca de ceară; mai era și abdomenul ei ciudat, scobit, asemănător cu o măsuță de joc pe care cineva tocmai o plia ca să o pună la loc. Mai târziu, pomenind despre această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
chiar drăguț. Avea un nas lung și subțire, sprâncene rectilinii, închise la culoare, ochi ușor bulbucați, dar foarte, foarte întunecați și o gură de femeie. Pielea avea o lucire de marmură și toate trăsăturile sale se îngustau spre vârf - degetele, lobii urechilor, bărbia. Era suplu și puternic, avea părul destul de lung, dat după urechi. Niciodată nu putea sta liniștit, nici măcar acum. Naomi auzea cum tălpile de crep ale pantofilor i se lovesc de dalele roșii din pardoseala bucătăriei, iar degetele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
formă în vederea celui adevărat. Bull se implicase serios și tot corpul lui mare și solid se acoperise de sudoare. Să se fi sprijinit în vestiar de vreo țeavă de apă fierbinte? Se întâmplă uneori ca, în situațiile de epuizare fizică, lobii cerebrali influențați de excesul de endorfine și encefaline nici măcar să nu mai sesizeze rănile grave. Numai că nu și pe cele atât de grave. Bull realiza și el atâta lucru și pipăi încă o dată vaginul prin țesătura aspră a pantalonilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
unor lucrări mai simple de filozofie și de management al afacerilor. Îmi e cît se poate de limpede acum, din cercetările mele ulterioare, că asemenea realizări au fost posibile, din punct de vedere strict fizic, doar datorită creșterii constante a lobilor mei, frontal și temporal, Însoțită, În contrapartidă, de o umflare considerabilă a girusului cingular. Analizînd retrospectiv, de la efect la cauză, mă simt de deplin justificat să afirm că, dincolo de exteriorul lui banal, craniul meu adăpostește, de asemenea, o elongare laterală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
autobuzelor liniilor aeriene și ale mașinilor. M-am strecurat mâna pe după curbura externă a coapselor lui Helen până la fermoarul desfăcut al hainei sale. Pe când dinții ca niște lame îmi tăiau încheieturile degetelor, am simțit dinții ei cum mă mușcă de lobul urechii. Ascuțimea acestor dureri îmi aduse aminte de mușcătura cioburilor de parbriz în timpul accidentului. Își depărtă picioarele și am început să masez meșa de nailon care-i acoperea pubisul, un văl fermecat pentru despicătura acelei doctorițe atât de serioase. Privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de iarbă. Aprobarea domnului Okeda mă încuraja să perseverez în această intenție. Poate - am adăugat, contemplând forma frunzelor de ginkgo, ca un mic evantai galben cu marginea festonată - aș putea reuși să mențin distinctă în perceperea fiecărei frunze perceperea fiecărui lob al frunzei. Domnul Okeda nu și-a spus părerea; și altădată tăcerea lui îmi slujise drept avertisment să nu mă las pradă unor conjuncturi pripite, omițând o serie de etape încă nesupuse verificării. Păstrând ca pe o comoară această lecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înnegrită... - Da... te uiți acum la individul vulgar, îngrozitor de banal, cu ceva burtă, îmbrăcat și-aiurea... Iubirea vieții mele? Sortitul? Hotărât lucru, printre femeile proaste, da’ proaste rău, aș fi în frunte... Mă mângâia, ciupindu-mi în glumă sfârcurile și lobul urechilor, era foarte bronzată, doar sânii se desenau ca două cupe albe și-un triunghi alb, unde a fost slipul. - Pe mine de ce m-ai ales? am întrebat-o. - Pentru c-ai venit la întâlnirea aceea absolut nesuferită și absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
acum, îndreptându-se cu toții spre țintele prestabilite. Prin ce dureri și chinuri au avut de trecut. Încă se vede unde și-a făcut Webber găuri în urechi și cât de mult cerceii lungi i-au întins și tras în jos lobii. Privind în urmă, majoritatea războaielor din istorie s-au purtat în numele vreunei religii. Ăsta e pur și simplu atacul care să pună capăt tuturor războaielor. Sau măcar celor mai multe dintre ele. După ce Flint și-a recăpătat controlul asupra țâțelor sale, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ușor de reținut, pentru că toți fuseseră rași), degetele lui neobișnuit de lungi, cu cele trei din mijloc de aceeași lungime la amândouă mâinile, astfel Încât atunci când și le alipea ziceai că sunt retezate cu Îndemânare dintr-o lovitură. Mai erau și lobii urechilor lui (sau măcar al uneia), de forma unei flori cărnoase pe care ai fi strâns-o ușor Între degete, fără să i-o strivești. În cele din urmă mai era și mirosul ăla de săpun amestecat cu ceva Încă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ajute la curățenie, o mulgătoare de la fermă, trebăluisem cu ea toată ziua, vorbisem vrute și nevrute dar îmi fusese imposibil să nu observ că era o femeie foarte atrăgătoare în felul ei, cu fața albă ca laptele, cu ochii lați, codați, cu lobi frontali accentuați, nas cârn, buze groase, ce mai, mi se părea ispita în persoană, ce prostie... în tot cazul acum două zile am simțit că nu mai pot sta în casă, mă frigeau tălpile, credeam într-o stare de intuiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simți foarte subțire, dar crezu că-i numai din pricina faptului că se obișnuise cu trupul Larisei. Gestul lui o dezechilibră, se agăță de el până își regăsi echilibrul, apoi îl respinse cu palmele. Bine, astăzi, îi spuse, și-i sărută lobul urechii, fără să țină cont de respingerea ei, dar mâine, în altă zi? Mâinile ei vlăguite nici nu reușeau să-l clintească. De alminterea, el nici nu le simțea împotrivirea. Mâine, poimâine, ți-ar fi trecut, nu-i așa, jena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dacă nu ratează momentul potrivit. El cum a făcut? A lăsat mai Întâi mâna Amaliei să-i șteargă fruntea cu o batistă. Apoi să-i potrivească după ureche o șuviță de păr căzută pe ochi și chiar să-i mângâie lobul urechii. Privirea sa prinse atunci a se Încețoșa, dar și a ei se tulbura, ceea ce nu avea să se Întâmple niciodată cu privirea Martei, de unde și stânjeneala care Îl cuprindea ori de câte ori noaptea Îi aducea În pat unul lângă altul. Dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
parcă poți se știi ce este in sufletul ei? Era un bărbat În vârstă, trăise și văzuse destule, și iată-l simțind Încă În obraz răsuflarea caldă a Eleonorei și un parfum rar, amărui, ieșindu-i furișat la lumină prin lobul delicat al urechii În care era Încrustat un mic cercel de argint. În adâncul ei era o rană și din ea curgea ceva ca o rășină rară, cum vezi și pe brazi, și care avea acest miros. Un miros peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Iliada, sau cel puțin din Întâmplare, ca domnul Măran, la Revoluție. Ea continua să zâmbească, iar el continua să stea lipit de peretele alb purtând pe umărul stâng ca pe un mic trofeu desenul lui Szántó. Piciorul Iolandei Îi atingea lobul urechii. Se priveau unul pe celălalt și pentru prima oară simțeau că privirea lor săpa un tunel În aerul cald al Încăperii În care trupurile lor aveau să se Întâlnească Într-o Îmbrățișare prelungă, Întreruptă din când În când de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dădu buzna înăuntru o pală umedă din aerul ploios al serii. Afară stătea un bătrân. Era subțirel, cu un nas și o bărbie proeminente. Părul rar îi era pieptănat peste cap, adunând și conducând apa de ploaie spre urechile cu lobi mari, unde forma picături ca niște cercei de cristal. Își strânse impermeabilul în jurul trupului și clipi din cauza stropilor de ploaie. — Da? am zis. — Ar fi bine s-o bagi înăuntru. O să se facă praf. Dacă nu e distrusă deja. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a strâns tare și ne-am afundat amândoi în șezlong. Am rămas așa vreme îndelungată, ținându-ne strâns, cu fața îngropată unul în gâtul celuilalt, respirând și stând nemișcați. Te simți bine? am întrebat aproape în șoaptă, cu gura sub lobul urechii ei. — Mda, așa cred. Mda. Aerul, cuvintele dinlăuntrul ei lovindu-se de gâtul meu. Mi-a fost dor de tine. — Am uitat de tine, Clio. Am uitat totul. Îmi pare tare, tare rău. — Hei. Stai liniștit, nu face nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Dumnezeu, întrebîndu-se cum umple Miss Deemple gropițele alea din obrăjori. Mai rămîn pe banca de sub măr. Tonurile de chihlimbar ale grădinii mă fac să mă închipui o insectă grasă și verde, prinsă-n rășină. Îmi simt cerceii cam grei în lobi. Mi-i scot și mi-i bine. Tano latră prelung. Îl enervează peste măsură curcanul vecinilor. Se tot înfoaie în felul unui general senil, în manta albă de Mihai Viteazul Și asta îl scoate din sărite. Cîinele meu a învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pictezi o "muză", una singură, de la zece, la... uite, 58 de ani? "Te voi iubi pîn' la sfîrșitul patului", vers nouăzecist de Daniel Bănulescu. Refuz rolul de muză perpetuă. Cînd îmi simt bătrînețea în rotula dreaptă, în călcîiul uscat-crăpat, în lobii șifonați ai urechilor, numai să mă văd în chip de fetișcană n-am chef. Găurile negre sînt stele moarte? Foste stele, sau cum? La "știrile negre de la cinci", aflu că o bătrînă de 80 de ani a fost violată de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Patrick m-a înrăit, s-a revărsat și spre Brăduț. Nu-i vedeam decît "buză-n buză", ca pe meduzul și meduza din cîntecul scîrbos, Moda Punk. Patrick se și vopsise punk, blond-rozaliu, ba mai purta și cercel într-un lob de ureche, ca însemn de maximă virilitate. "El propune, ea (care ea?) refuză.// Iar pe plaja cu delicii/ Se gîndesc la orificii". La scrisorile din Belleville n-am mai răspuns. Nici cînd bietul pédé s-a plîns "în hî, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de dorințe și căscate de dor, după cel mai vajnic pirat, naufragiat din oceanul iubirii pe țărmul arid al sufletului său, Mitică Petrache. O rază verde cât un bold o străpunse în ochiul drept și, prin glandele lacrimale, pătrunse în lobul frontal. Aici se opri o clipă să-și tragă sufletul. Și să crească. Până la dimensiunile unui ac de cusut (mediocru). Deveni mai palidă, cu vârful roșu aprins și coada cu irizări orange-verzui. Era pasărea colibri a ideii. În curs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cele de pe Calea Galați încă nu se deschiseseră. Se așeză pe stinghia băncii din părculeț și arestă un chiștoc de lângă picior. Fumul își făcu preț de o secundă veleatul prin gură, după care își urmă plictisit traseul prin trahee spre lobii pulmonari, pentru ca, după câteva raite prin mina de cărbune, să-și ducă otrava până în capilarele degetului mare de la piciorul stâng. Cu mâna tremurândă, azvârli chiștocul în piscina goală, pe vremuri bazin de captare a apei de la arteziană, acum un simulacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
numai așa pielea îi rămînea perfect netedă. Asta îl face să fie încă dezinvolt chiar dacă hîrrșșșt, hîrrrșșșșt, ies la iveală și micile semne care-i trădează vîrsta, riduri, brăzdături, negi, și totuși nu poate fi decît o iluzie, își zice, lobul exagerat de mare al urechii drepte, pomeții proeminenți, mărul lui Adam ascuțit, închide ochii și hîrrșșșt, hîrrșșșt, nu poate să mai piardă timp cu descifrarea acelei hărți ale cărei coordonate îl induceau mereu în eroare, aducîndu-i aminte de celebrul dicton
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
loc în față, le face semn. — Nu-ți face griji, i-o întoarce nepoliticos Curistul, mai bine fii atent la drum și închide de tot stația, mă enervează pîrîiturile, adaugă. E pățit ciripitorul, spune în șoaptă Părințelul, aproape mușcînd din lobul urechii lui Roja, paza bună trece primejdia rea, se gîndește. — Hai că prea le știți pe toate, de parcă voi ați fi ăia curați, picați tocmai în clipa asta de pe altă planetă, spune Curistul. Părințelul citește zilnic din Scripturi și Viețile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]