KorAP: Find »[drukola/base=localist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...7 >

161 matches

Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853

catedralei ortodoxe "moldovenești" de la Timișoara. Gestul deliberat de diminuare a specificului local în detrimentul celui "național" -inevitabil construit, artificial și eclectic -pare să sugereze de asemenea o atitudine politică. în speță, este un act de destabilizare a spiritului regional - autonom și localist prin definiție - puternic mai ales în Transilvania și Banat, care și astfel, la nivelul simbolicii urbane, trebuia să cedeze în fața avansului nivelator al statului național cu centrul în București. Acestui peisaj trebuie să îi aducem degrabă și corecții: destule dintre

[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583

o chestiune de mentalitate, expresie directă a unei pături sociale și intelectuale citadine. Europa este o concepție cu origini, tradiții și forme de manifestare specific citadine. Satul nu poate fi european pentru că orizontul și mentalitatea sa profundă, spirituală, este fundamental localistă, etnicistă, izolaționistă, cu tendințe inevitabil naționaliste. Cât timp rămânem (pentru a relua o expresie a lui E.M. Cioran) sătenii eterni ai istoriei, europenizarea nu se poate produce. Doar orașul este, în mod organic, receptiv la ideologia și integrarea europeană. proces

Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO (2005) [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804

și mirosul; iar în al doilea rând, dacă luăm în considerație faptul (demonstrat și pe cale experimentală) că există o interdependență între diferitele organe de simț, care funcționează întotdeauna împreună și legat)". Manoliu-Manea (1977) propune o analiză semantico-sintactică în termenii teoriei localiste. După cum precizează autoarea, referentul din poziția subiectului verbelor de percepție, ca receptor al senzațiilor, poate fi interpretat ca Locativ. În strânsă legătură cu această concepție semantică asupra verbelor de percepție, obiectul sau evenimentul perceput pot fi considerate actanți neutri sau

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
privește în gol și se îndepărtează. Utilizarea verbelor de percepție vizuală în contexte prepoziționale care specifică locul / direcția a fost pusă în legătură cu anumite trăsături semantice interne. Structura semantică a verbelor de percepție au fost analizate de unii autori în termeni localiști. Perspectiva localistă (engl. Localist Approach), formulată inițial de Gruber (1965)128, se bazează pe ideea că structura semantică verbală poate fi interpretată în termenii unei organizări spațiale. Evenimentele sau procesele sunt concepute în două moduri: evenimente de mișcare și evenimente

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
gol și se îndepărtează. Utilizarea verbelor de percepție vizuală în contexte prepoziționale care specifică locul / direcția a fost pusă în legătură cu anumite trăsături semantice interne. Structura semantică a verbelor de percepție au fost analizate de unii autori în termeni localiști. Perspectiva localistă (engl. Localist Approach), formulată inițial de Gruber (1965)128, se bazează pe ideea că structura semantică verbală poate fi interpretată în termenii unei organizări spațiale. Evenimentele sau procesele sunt concepute în două moduri: evenimente de mișcare și evenimente de localizare

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

31 4.1.1. Ergativitatea ca variație sintactică............................................... 31 4.1.2. Ergativitatea ca variație actanțială............................................... 31 4.1.3. Ergativitatea ca tip de construcție................................................ 33 4.2. Alte utilizări ale termenului ergativ....................................................... 34 4.3. Cazul ergativ în teoriile localiste........................................................... 34 4.3.1. Cazul ergativ la Hjelmslev........................................................... 35 4.3.2. Cazul ergativ la J. M. Anderson.................................................. 36 5. Ergativ și pasiv din perspectivă tipologică...................................................... 37 5.1. Definiția pasivului.................................................................................. 38 5.2. Relația dintre ergativ și pasiv................................................................. 38

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
instrumental, ceea ce nu este foarte exact: Dixon (1994: 58 − vezi supra, 3.1.2(c)) arată că forma de ergativ poate avea și alte valori cazuale, printre care instrumentalul (vezi infra, 4.3.1., pentru relația ergativ−instrumental în teoria localistă). Această situație este exemplificată de Dixon chiar cu limba avar, dar există și alte limbi care prezintă omonimia ergativ−instrumental: ngandi, warlpiri. În discuția despre relația dintre construcția ergativă și diateză, Tchekhoff (1979: 38) subliniază incompatibilitatea dintre cele două concepte

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tip acuzativ. Este evident faptul că, în sintagma verb ergativ (adică verb intranzitiv cu subiect nonagentiv), semnificația termenului ergativ este total opusă semnificației aceluiași termen din sintagma caz ergativ (cazul specializat pentru marcarea agentului). 4.3. Cazul ergativ în teoriile localiste Accepția cazului, în general, și a cazului ergativ, în special, este diferită în studiile tipologice și în teoriile de tip localist. Acesta este motivul pentru care ceea ce înțeleg localiștii prin ergativ face obiectul unei prezentări separate. Prezentarea accepției localiste nu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
opusă semnificației aceluiași termen din sintagma caz ergativ (cazul specializat pentru marcarea agentului). 4.3. Cazul ergativ în teoriile localiste Accepția cazului, în general, și a cazului ergativ, în special, este diferită în studiile tipologice și în teoriile de tip localist. Acesta este motivul pentru care ceea ce înțeleg localiștii prin ergativ face obiectul unei prezentări separate. Prezentarea accepției localiste nu este o chestiune de inventar, ci constituie un punct de plecare, o explicație și pentru una dintre accepțiile din studiile de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cazul specializat pentru marcarea agentului). 4.3. Cazul ergativ în teoriile localiste Accepția cazului, în general, și a cazului ergativ, în special, este diferită în studiile tipologice și în teoriile de tip localist. Acesta este motivul pentru care ceea ce înțeleg localiștii prin ergativ face obiectul unei prezentări separate. Prezentarea accepției localiste nu este o chestiune de inventar, ci constituie un punct de plecare, o explicație și pentru una dintre accepțiile din studiile de sintaxă și de semantică 57, care asociază ergativul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
teoriile localiste Accepția cazului, în general, și a cazului ergativ, în special, este diferită în studiile tipologice și în teoriile de tip localist. Acesta este motivul pentru care ceea ce înțeleg localiștii prin ergativ face obiectul unei prezentări separate. Prezentarea accepției localiste nu este o chestiune de inventar, ci constituie un punct de plecare, o explicație și pentru una dintre accepțiile din studiile de sintaxă și de semantică 57, care asociază ergativul cu agentul acțiunii, înțeles în sens larg. Dintre aceste teorii

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
se subordonează distincția dintre spațial și temporal) vs caz pur sintactic 62. Diferența dintre limbile acuzative și limbile ergative − arată Anderson (1971: 5) − constă în organizarea de suprafață diferită a cazurilor nonlocale. Inconvenientul acestei distincții − curentă în studiile de tip localist − constă în faptul că numărul cazurilor morfologice este diferit de la o limbă la alta, iar utilizările asociate fiecărui caz sunt departe de a fi constante. În plus, pentru cazurile sintactice, este pertinentă numai prima dintre cele trei dimensiuni identificate de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
plus, pentru cazurile sintactice, este pertinentă numai prima dintre cele trei dimensiuni identificate de Hjelmslev, adică direcția (Anderson 1971: 6). Anderson (1971: 10−11) își propune, pe de o parte, să elimine dificultățile și inconvenientele din studiile anterioare de orientare localistă și, pe de altă parte, să păstreze, în esență, punctul de vedere localist. Cele două obiective pot fi îndeplinite dacă se adoptă o concepție mai abstractă asupra cazului − relațiile gramaticale în care sunt antrenate nominalele exprimă natura participării lor la

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de Hjelmslev, adică direcția (Anderson 1971: 6). Anderson (1971: 10−11) își propune, pe de o parte, să elimine dificultățile și inconvenientele din studiile anterioare de orientare localistă și, pe de altă parte, să păstreze, în esență, punctul de vedere localist. Cele două obiective pot fi îndeplinite dacă se adoptă o concepție mai abstractă asupra cazului − relațiile gramaticale în care sunt antrenate nominalele exprimă natura participării lor la proces sau la stare −, care este reprezentat la nivel superficial sub mai multe

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
pot fi interpretate ca implicând subordonarea unei structuri ergative care are trăsăturile [− Locativ], [+ Direcție], corectând, într-un anumit fel, identitatea stabilită de Lyons (1995 [1968]) între structurile tranzitive cauzative și structurile ergative. Deși interesante sub aspectul evoluției teoriei lingvistice, teoriile localiste nu mai sunt astăzi utilizate în calitate de cadru teoretic, iar terminologia folosită de adepții localismului nu mai coincide − uneori este chiar contradictorie − cu cea din modelele teoretice mai recente. 5. ERGATIV ȘI PASIV DIN PERSPECTIVĂ TIPOLOGICĂ După cum se poate observa din

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
terminologică de către Dixon −, se manifestă la nivelul unităților lingvistice ale majorității limbilor, deci nu reprezintă un criteriu de clasificare a limbilor. În discuția despre accepțiile termenului ergativitate (vezi supra, 4.), am insistat în mod special asupra cazului ergativ în teoria localistă, deoarece în acest domeniu trebuie căutată originea unei înțelegeri diferite a ergativului (criticată de Dixon) prezentă la autori ca Lyons, Halliday, Burzio etc. (vezi supra, 4.2. și 3.4.). În secțiunea 5. am încercat explicarea confuziei frecvente, mai ales

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
nu dă seamă de distincția dintre pasivul cu se și verbele ergative reflexive, punct asupra căruia autoarea va reveni în studii ulterioare. 2.3. În DSL sunt prezentate diversele accepții ale termenului ergativ (în concepția morfologică asupra cazului, în teoria localistă, în clasificarea tipologică a limbilor). De la acestea, termenul s-a extins la verbe și construcții din limbi care nu cunosc cazul morfologic ergativ, denumind clasa de verbe intranzitive caracterizate prin selecția unui singur argument având rolul de Pacient, pe care

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
să identifice următoarele clase: ergative incoative (a amorți), psihologice (a enerva), de percepție (a răsuna, a scârțâi) și de mișcare (a alerga, a balansa). Definiția și clasificarea propuse de Ușurelu (2005a,b) urmează linia lui Lyons, cu influențe din teoria localistă, îndepărtându-se destul de mult de accepția curentă dată verbelor ergative (inacuzative). Ușurelu (2005a: 156−157) explică existența perechilor de verbe prin cauzativizare (intranzitivul cu formă reflexivă este derivat de la verbul tranzitiv, iar intranzitivul cu formă nereflexivă este bază pentru derivarea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
78) arată că structura evenimențială este reprezentarea lexico-semantică ce determină realizarea argumentelor, iar subclasele de evenimente au proprietăți gramaticale comune. Autoarele descriu trei tipuri de conceptualizare a evenimentelor, care se bazează, fiecare, pe diferite aspecte cognitive ale evenimentului. (a) Abordarea localistă (Levin și Rappaport Hovav 2005: 79, 85, 86) este bazată pe noțiunile mișcare și localizare. O abordare explicit localistă a reprezentării evenimentelor îi aparține lui Gruber (1965), conceptele fundamentale folosite de acest autor fiind mișcarea și localizarea în spațiu. Jackendoff

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
comune. Autoarele descriu trei tipuri de conceptualizare a evenimentelor, care se bazează, fiecare, pe diferite aspecte cognitive ale evenimentului. (a) Abordarea localistă (Levin și Rappaport Hovav 2005: 79, 85, 86) este bazată pe noțiunile mișcare și localizare. O abordare explicit localistă a reprezentării evenimentelor îi aparține lui Gruber (1965), conceptele fundamentale folosite de acest autor fiind mișcarea și localizarea în spațiu. Jackendoff (în numeroase studii din perioada 1972−1990) este cel care a realizat formalizarea abordărilor locative. Abordarea lui J. M.

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
acest autor fiind mișcarea și localizarea în spațiu. Jackendoff (în numeroase studii din perioada 1972−1990) este cel care a realizat formalizarea abordărilor locative. Abordarea lui J. M. Anderson (1971, 197785 − vezi Capitolul 1, 4.3.2.) este mai strict localistă decât cea a lui Jackendoff, Anderson folosind lista de roluri semantice definite prin combinații de trăsături. În abordarea localistă, noțiunea centrală este localizarea. Există două tipuri majore de evenimente, mișcare și localizare, fiecare cu setul lui de participanți. Tema este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a realizat formalizarea abordărilor locative. Abordarea lui J. M. Anderson (1971, 197785 − vezi Capitolul 1, 4.3.2.) este mai strict localistă decât cea a lui Jackendoff, Anderson folosind lista de roluri semantice definite prin combinații de trăsături. În abordarea localistă, noțiunea centrală este localizarea. Există două tipuri majore de evenimente, mișcare și localizare, fiecare cu setul lui de participanți. Tema este entitatea care se mișcă sau care este localizată. În abordările pur localiste, Agentul este considerat ca fiind Sursă. Croft

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
definite prin combinații de trăsături. În abordarea localistă, noțiunea centrală este localizarea. Există două tipuri majore de evenimente, mișcare și localizare, fiecare cu setul lui de participanți. Tema este entitatea care se mișcă sau care este localizată. În abordările pur localiste, Agentul este considerat ca fiind Sursă. Croft (1991: 192−198) demonstrează că mișcarea și localizarea au un rol important în determinarea marcării cazuale. Rappaport Hovav și Levin (2002)86 au reinterpretat astfel ideile vehiculate de teoriile localiste: un argument care

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
În abordările pur localiste, Agentul este considerat ca fiind Sursă. Croft (1991: 192−198) demonstrează că mișcarea și localizarea au un rol important în determinarea marcării cazuale. Rappaport Hovav și Levin (2002)86 au reinterpretat astfel ideile vehiculate de teoriile localiste: un argument care suportă o schimbare de stare este constrâns să fie obiect direct; verbele de schimbare de localizare au diferite opțiuni de realizare argumentală. (b) Abordarea aspectuală (Levin și Rappaport Hovav 2005: 87, 89, 90, 98, 99, 103, 109

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
că al doilea termen (numele predicativ) reprezintă o informație nouă, deci are statut de focus. Tot în sprijinul ideii de separare a celor două valori, Van Peteghem (1991: 54−55) prezintă (și apoi combate și dezvoltă) analiza semantică de tip localist a verbului a fi (Anderson 1971, Riegel 19854 și alții), conform căreia a fi este, atunci când are sens plin, verbul locativ prin excelență. Structurile copulative se disting de cele cu verb plin prin valoarea aspectuală: copulativele sunt prin excelentă statice

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]