83 matches
-
afară, Își puse pălăria la loc pe cap și-și zornăi mărunțișul din buzunare. Urcă Înapoi pe străzile În pantă și de data aceasta (cu inima despovărată) se opri În toate locurile cărora le rezistase când coborâse. Păși Într-o locantă, pentru o cafea și-un fum de narghilea. Se duse Într-o cafenea pentru un pahar de ouzo. Jucătorii de table strigară: ― Hei, Valentino, nu joci o partidă? Se lăsă ademenit să joace, Întâi numai una, apoi pierdu și trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu Dănuț îl luăm cu noi pe Uriel. Mai trebuie să mergem într-un singur loc, în noaptea asta. La priveghi. La cimitir... BEELZEBUB II Domnu' Dan, am adus și io niște mititei, buni ca focu', de la mama lor, din locanta lu' Dromaderu', zice Apostatul. Am și muștar, și ceapă, și pâinică. Vreți? Zvârlă-le pe interval! Da' pălincă nu mai ai? se interesează Dănuț. Pălincuță, nu, mânca-ți-aș sufletul tău! Sunt dezolat! Da' am la mine două sticluțe de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de la Leros la Smirna. Macri Iani a murit de oftică în închisoare. Cuprins de rigor mortis, măsura, se zice, doi metri și optzeci de centimetri lungime. Gemenii mijlocii, grecizați și ei sub numele de Spiru și Zotalis, au deschis o locantă în Cipru, îmbogățindu-se din cine știe ce daraveri dubioase, au început să se certe și, în 1880, Zotalis l-a înjunghiat pe Spiru, i-a luat nevasta și averile, a schimbat marfa pe aur și juvaeruri și-a fugit la America
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Vasiliu” La sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, informațiile conținute în sursele arhivistice reprezentate de autorizația de funcționare nr. 2469 din 12 martie 1946 indică redeschiderea de către Gheorghe N. Chirilă a vechilor imobile comerciale: „un local de cârciumă, o locantă, un grătar și o măcelărie”. În 1950, prin brevetul nr. 18539/27 Iulie 1950 eliberat de Direcția Generală a Monopolului Alcoolului și a Taxelor de Consumație se confirmă obținerea unei aprobări pentru comerciantul Gheorghe N. Chirilă pentru vânzarea în localul
Documente inedite referitoare la microregiunea T?t?r??ti. Pia?a Chiril? by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83575_a_84900]
-
ore mai tîrziu, Wakefield frînează În praful din fața unui han numit La Măgarul Mort. În parcare mai este doar o singură mașină, un Plymouth rablagit, ciuruit de gloanțe de carabină și un Harley foarte bine Îngrijit, parcat lîngă ușă. Înăuntru, locanta este Împodobită cu șei crăpate, o pereche de coarne de bivol și lasouri scămoșate; mai sînt cîteva mașini de poker mecanic și o masă de blackjack cu fetrul zdrențuit, la care nu stă nimeni. „Trebuie să fi ajuns În Nevada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu e potrivit după adevărul acelui punct care ar trebui să fie țelul nostru ultim. Lumina semaforului se schimbă. Pascal Ciortea trece strada, dă rondul pe la coloane și se îndreaptă spre gura de metrou. Oamenii care mănâncă la tejgheaua din locanta cu firmă verde, chiar și cei care umblă ca el pe strada umedă, chiar și femeia care vinde eșarfe și basmale, toți par fericiți și astronomul, deși n-ar recunoaște-o niciodată, îl invidiază acut pe fiecare din ei. 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
consumație, printre care un nud întors cu spatele; femeia și-a păstrat însă ciorapii negri și pălăria. Poza aduce cu desenele lui Félicien Rops, incisive și nervoase, cu aspectul lor erotizat-macabru, de sarcasm blasfemic. Frivolitatea constituie libretul întâlnirilor mondene în locantele luxoase, maniera de tratare a liniei amintește oarecum de Art-Nouveau, preluat în opinia Doinei Schoebel pe filiera nabiștilor 608, deși desenul are cruzimea unui Toulouse-Lautrec. Pictorul era atras de poezia decadent-simbolistă, Verlaine, Rimbaud, Mallarmé, Baudelaire,pentru ultimul are un adevărat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În vise! Uralele din cârciumă acoperă vocea lui Dona Dumitru Siminică, iar o șampanie pocnește instantaneu, semn că oamenii nu s-au săturat Încă de zgomotele din noaptea de revelion. Gore, autorul urării, s a urcat pe un scaun În mijlocul locantei, a dus o mână la inimă și cere liniște. Reușește cu foarte mare greutate să potolească asistența, abia după ce scoate o goarnă din buzunar și suflă În ea. Domnilor, că numai domni suntem aici, stabilimentul nu face casă bună cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de euroi uite-așa, precum plătica. Are românu` bani de distracție, e descurcăreț de la mama lui, face un nod Și se descurcă. Trece Și peste guvernarea lu` pinguinu`, ce zici, Sandule? Interpelatul preferă să tacă. O vrăbiuță ciripește pe streașina locantei, iar adierile de vânt răcoresc frunțile Înfierbântate. Miroase a mici, iar dintr-o curte Învecinată se aud râsete sănătoase. Uite, lumea râde. AȘa că nu e dracu` chiar negru nici cu portocaliii mei. Da` ne Înrăim, a intrat unu` cu un
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la ale altora, la ale mele bocesc ca babele profesioniste. Adică să Înțelegem că s-a blocat liftul? N aveai telefonul cu tine, normal, zici că nu-l aduci ca să nu-l uiți aici, de parcă nu l-ai mai recupera. Locantă serioasă, recuperezi tot, numai banii lăsați nu-i mai iei. Eu ți-am zis să nu mai pleci fără tehnică, ea te scoate din impas. Cum ai ieșit de-acolo, din sicriul vertical? Nu e vorba despre lift, Sandule, ce
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cătrănit de când s-a Împușcat asfaltul pe podu` lui Oprescu, pe onoarea mea! Bei, taci, oftezi, te uiți lung. Dacă n-aș ști cum stai În buletin aș spune că te ai Îndrăgostit de vreo creștină nurlie. Strici atmosfera-n locantă, se produce Gabi Luncă, ți-am adus-o de-acasă și pe Romica Puceanu, șaraiman e pentru tine, din partea noastră. Râzi și pupă-ne, la trecutu-ți mare, mare viitor! Paharul cu tămâioasă este ridicat cu Încetinitorul, iar Gicu nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Pavel, Dante, Mazzini, Victor Hugo și atâția alții încă au învățat în surghiunirea din patria lor, sau căutându-și prin pustie, ce este exilarea eternității. Și din surghiunirea din Florența sa a putut vedea Dante cum Italia era slujnică și locantă a durerii. Ahi, serva Italia, di dolore ostello.] Cât despre ideea de a-l face pe cititorul romanului, pe Jugo de la Raza al meu să spună: „Oare am înnebunit?“, trebuie să mărturisesc că cea mai mare încredere pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
gambitu lu fonfu, ca să se bage În aministrație și dă acolo să bage geana statistic la tot ce mișca acilea. Cică dân vina la registre, rusticanu Își trecea toată ziulica Împlementat În birou; io, care n-am obligații fixe la locantă și, dacă vreodat Îi țin umbra lu ăla din cuhne, fac asta să nu par igoist, mă tot fâțâiam prin fața lui, doar oi marca vro deferență, da don Renovales mi-a vorbit ca un tată și a tret să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și, punându-mi o mână pe umăr, mi-a zis făcând un spirit dă glumă d-ăl mai prost-gust: „Predă-te pă loc.“ Venise fără restu fameliei, da toți iera d-acu pă scări și-am urcat În omnibuz. În locantă, care nu doar unu mă cunoaște În ea dân vedere și mă salută cu respect, am mâncat și-am șuetat dă mai mare dragu. A fost o cină cu toate pânzele sus, fără baremi o aluniță: chiar baronu cobora mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și io am ieșit dă cum a uscat iel damigeana. Bo, când pune mâna pe chitară, să crede Gardel*, Mai mult, să crede Gotusso. Mai mult, să crede Garófalo*. Mai mult, să crede Giganti-Tomassoni*. Chitară propiu-zisă nu iera acolo În locantă, da lu Bo i s-a pus pata pă Adio, Pampa mea și toți am fredonat În cor și coloana jună iera toată decât acelaș urlet. Fieștecare, cu toate că scundac dă vârstă, cânta ce vrea mușchii lui, până când veața s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
soldu favorabel: Cárdenas locuia după colț. Încrezător că zarafii dân Popolare n-avea să mă recunoască cu ușurătate, pă bază că mandea purtam hăini care nu iera obișnuite, m-am târât ca tenia chiar până-n față la ușile lu menționata locantă dă restorant. Între garaju lu Q. Pegoraro și fabrica dă sifoane am Înregistrat de visu o coșmelie c-un singur cat, două balconașe dă imitație și poartă cu ciocan. Pă când măsuram șandramaua aia cu vizualu, ca s-o jicnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
V. La sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, informațiile conținute în sursele arhivistice reprezentate de autorizația de funcționare nr. 2469 din 12 martie 1946 indică redeschiderea de către Gheorghe N. Chirilă a vechilor imobile comerciale: un local de cârciumă, o locantă, un grătar și o măcelărie. În 1950, prin brevetul nr. 18539/27 Iulie 1950 eliberat de Direcția Generală a Monopolului Alcoolului și a Taxelor de Consumație se confirmă obținerea unei aprobări pentru comerciantul Gheorghe N. Chirilă pentru vânzarea în localul
DOCUMENTE INEDITE REFERITOARE LA MICROREGIUNEA TĂTĂRAŞI. PIAȚA CHIRILĂ. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1722]
-
2006 Aseară am participat (invitat!) la o lansare de carte. Gradul de protocol zero în lumea (mică) literaro-politico-branșată a Bucureștiului. Locul ales (mai nou se spune locația - și mă scoate din minți cuvântul asta, mă duce cu mintea la o locantă ieftină de altădată): Librăria Cărturești, de pe Bulevardul Magheru. Ceaiuri, popor ales fie prin culoarea banilor, fie prin cea a pasiunilor literare. A participat și HRP-ul nostru național. L-am văzut și eu pentru prima oară de aproape, live, aș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
nu afli zi de zi Misterele fundamentale descoperite și nici nu îți poți procura de la orice punct de vânzare a cărții Apocalipsa Daciei, Dacilor, Românilor (de la Masramt). Chermezele scriitoricești și editoriale din alți ani se văd înfrânte de cele două „locante“ cu sandvișuri și cafea la 5 lei și cu extrem de puține mese. Rămân micii de afară! Bref - miercuri a fost cea mai slabă zi de miercuri din istoria târgurilor de carte (o spun directorii de vânzări), joi a mai apărut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
ore petrecute pe teren, obosește în primul rând capacitatea de observație, „ochiul antropologic” nu mai vrea să funcționeze, ca o lanternă de buzunar cu bateriile stoarse de curent. Am decis să mănânc la un restaurant cu autoservire din apropiere, o locantă ieftină, cu mâncare grasă, anostă, din belșug asezonată cu monoglutamat de sodiu pentru sporirea gustului. Pelerinii din jurul meu sorb cu zgomot din borșul de fasole, destinși și mulțumiți că au trecut prin fața raclei și anul acesta. La ora 15.30
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
apoi în piețele Iașilor. Pe scurt, acolo se afla vestita „Hală de Bucium”. O parte din clădirea actuală a fost prefăcută în han. Încăperea de la intrare este largă, din fundul ei pornind gârliciul unei strașnice pivnițe, din care poposeau în locantă oalele burduhoase purtând toată aroma viilor din Bucium.Să ne imaginăm atmosfera unor zile de toamnă aurie... Cotiugarele lipsite de povară adăstează la umbra nucilor din curtea încăpătoare, iar animalele de povară rumegă pașnic...Ușa întredeschisă a hanului lasă să
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
în zilele de sărbătoare, printre care se număra și familia Micle. Se întâmpla ca uneori să-i însoțească și Eminescu. Când rămânea și peste noapte, el prefera să doarmă pe un braț de fân în foișorul de deasupra intrării în locantă. De aici se deschid priveliști fără egal în toate direcțiile. Iașul apare ca o felină tolănită pe malurile nehotărâtului Bahlui. Apoi se văd ca în palmă valea Vămășoaiei, zarea Bvârnovei, Miroslavei, Copoului și Șorogarilor. Probabil că Eminescu rămânea ore în
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Confidență Am strîns poantă lîngă poantă, Cu osîrdie constantă Și dorință incitantă - Uneori un pic pedantă - De a scrie-o iritantă Poezie amuzantă, Combătînd tendința toantă - Din, păcate dominantă - De-a seduce vreo bacantă, Cu alură captivantă, Ce te-atrage-ntr-o locantă Evident, exorbitantă. Poanta mea-i chiar amuzantă, Jovială, elegantă, Poate cam extravagantă, Dar nu-i abracadabrantă Nu e nici prea agasantă, Nu se vrea prea importantă Cum e vajnica bacantă... Insă sper că e picantă!!!
Confiden?? by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84329_a_85654]
-
unde ai lucrat o zi întreagă așa cum îți era felul - ai trecut peste drum la un birt, ca să mănânci. Acolo ai consumat toată rezerva de carne a birtașului - vreo trei chile - și ia-i spus furios că pleci flămând din locanta lui. Cel mai mult mi-a plăcut, însă, atunci când ai plecat la București, împreună cu asociatul Ionescu. După plecarea trenului, ați mâncat bine și, lui venindu-i somn, a spus că vrea să doarmă. Matale i-ai răspuns că nu îți
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
fost un asemenea om. Paginile sale memorialistice respiră din plin spiritul unei epoci în care ironia, epigrama, farsa apropiau în loc să învrăjbească, spiritul fiind considerat valoare absolută. Tensiunile dintre prieteni dispăreau în fața vorbei de duh, indispensabilă atmosferei din vestitele berării și locante ale Iașilor din prima jumătate a secolului XX. Romantismul și idealul de noblețe intelectuală conferă un farmec aparte societății ieșene din perioada interbelică. Dar evocarea lui R. Constantinescu nu este nici pe departe duios sentimentală. Tot ce a înregistrat memoria
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]