92 matches
-
auzea câte un oltean strigîndu-și marfa pe vreo stradă dir apropiere, surorile își povestiră ciudatele, tulburătoarele experiențe din acea noapte. Tăvălindu-se sub cearceaf de râs, Vasilica îi șopti în urechi Mariei că fusese cu Cedric, negrul, în vreo două locante, unde dansaseră și negrul aruncase cu banii în dreapta și-n stânga, că mâncaseră raci mari de tot cu gheață pisată împrejur și băuseră o licoare în flăcări. Negrul sorbise din ea și deodată suflase o limbă de foc spre tavan
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nenumăratele cârciumi pline de țărani se zăreau și firmele unor magazine și ateliere mizere, în care, în grămezi informe, zăceau coase, cozi de lopată, lanțuri și funii... Un ungurean cu străchini smălțuite ocupa vreo zece metri de-a lungul unei locante, iar dincolo de el niște babe vindeau linguri de lemn. Un țigan stătea-n fund pe-un petic de iarbă și făcea inele din bani de argint. Câțiva copii vagabonzi, puțind a hoit, stăteau roată-n jurul lui, privind cum țiganul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Nici în împrejurară oarecare ieșirea asta nu i-ar fi făcut plăcere - căci teatrul îl plictisea, mai ales cel cu cocarde tricoloare, după care se dădea-n vânt burtăverzimea - și, dacă era să ia o halbă-două și niște patricieni, prefera locantele și grădinile din oraș, Gagel, Rașca sad Alcazar, unde era cunoscut și i se făcea credit, decât să se-nece-n praful Herăstrăului sau să plătească treizeci de bani micul la Avedic sau Sans-Souci. Solda nu era mare: cu ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la oamenii de bronz sfârtecat ai lui Ipousteguy. Avea să se-ntrebe mereu când li se va termina-ncremenirea, când, în ce amurg aveau să se așeze, obosite, pe soclurile lor, aveau să-njure impersonal și să populeze apoi bărulețele și locantele din jur, pălăvrăgind despre cîte-n lună și-n stele. Un Apocalips al statuilor avea să-i pară de-atunci mereu mai plauzibil decât unul al celor vii. Existau și super-artiștii, se zvonea, și unii oameni-statuie pretindeau chiar, sorbind important din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
afară, Își puse pălăria la loc pe cap și-și zornăi mărunțișul din buzunare. Urcă Înapoi pe străzile În pantă și de data aceasta (cu inima despovărată) se opri În toate locurile cărora le rezistase când coborâse. Păși Într-o locantă, pentru o cafea și-un fum de narghilea. Se duse Într-o cafenea pentru un pahar de ouzo. Jucătorii de table strigară: ― Hei, Valentino, nu joci o partidă? Se lăsă ademenit să joace, Întâi numai una, apoi pierdu și trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unde el și Jerry beau vodcă & sprite. Când Nelu m-a prezentat, Pittiș a spus, cu vocea lui teatrală, radiofonică și tele-enciclopedică: „D.U., care astăzi și-a lansat cartea Prunele electrice, în clubul... „Parcă Hard’n’Heavy se numea locanta... Firește că m-a cucerit. Nici nu se putea altfel, cine i-ar fi rezistat farmecului? Un cabotin perfect, am tras eu concluzia mai apoi, și am și spus-o. Iar el a aprobat-o! Cum adică?, am rămas perplex
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
de la Leros la Smirna. Macri Iani a murit de oftică în închisoare. Cuprins de rigor mortis, măsura, se zice, doi metri și optzeci de centimetri lungime. Gemenii mijlocii, grecizați și ei sub numele de Spiru și Zotalis, au deschis o locantă în Cipru, îmbogățindu-se din cine știe ce daraveri dubioase, au început să se certe și, în 1880, Zotalis l-a înjunghiat pe Spiru, i-a luat nevasta și averile, a schimbat marfa pe aur și juvaeruri și-a fugit la America
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Confidență Am strîns poantă lîngă poantă, Cu osîrdie constantă Și dorință incitantă - Uneori un pic pedantă - De a scrie-o iritantă Poezie amuzantă, Combătînd tendința toantă - Din, păcate dominantă - De-a seduce vreo bacantă, Cu alură captivantă, Ce te-atrage-ntr-o locantă Evident, exorbitantă. Poanta mea-i chiar amuzantă, Jovială, elegantă, Poate cam extravagantă, Dar nu-i abracadabrantă Nu e nici prea agasantă, Nu se vrea prea importantă Cum e vajnica bacantă... Insă sper că e picantă!!!
Confiden?? by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84329_a_85654]
-
nu afli zi de zi Misterele fundamentale descoperite și nici nu îți poți procura de la orice punct de vânzare a cărții Apocalipsa Daciei, Dacilor, Românilor (de la Masramt). Chermezele scriitoricești și editoriale din alți ani se văd înfrânte de cele două „locante“ cu sandvișuri și cafea la 5 lei și cu extrem de puține mese. Rămân micii de afară! Bref - miercuri a fost cea mai slabă zi de miercuri din istoria târgurilor de carte (o spun directorii de vânzări), joi a mai apărut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
2006 Aseară am participat (invitat!) la o lansare de carte. Gradul de protocol zero în lumea (mică) literaro-politico-branșată a Bucureștiului. Locul ales (mai nou se spune locația - și mă scoate din minți cuvântul asta, mă duce cu mintea la o locantă ieftină de altădată): Librăria Cărturești, de pe Bulevardul Magheru. Ceaiuri, popor ales fie prin culoarea banilor, fie prin cea a pasiunilor literare. A participat și HRP-ul nostru național. L-am văzut și eu pentru prima oară de aproape, live, aș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
fost un asemenea om. Paginile sale memorialistice respiră din plin spiritul unei epoci în care ironia, epigrama, farsa apropiau în loc să învrăjbească, spiritul fiind considerat valoare absolută. Tensiunile dintre prieteni dispăreau în fața vorbei de duh, indispensabilă atmosferei din vestitele berării și locante ale Iașilor din prima jumătate a secolului XX. Romantismul și idealul de noblețe intelectuală conferă un farmec aparte societății ieșene din perioada interbelică. Dar evocarea lui R. Constantinescu nu este nici pe departe duios sentimentală. Tot ce a înregistrat memoria
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fost un asemenea om. Paginile sale memorialistice respiră din plin spiritul unei epoci în care ironia, epigrama, farsa apropiau în loc să învrăjbească, spiritul fiind considerat valoare absolută. Tensiunile dintre prieteni dispăreau în fața vorbei de duh, indispensabilă atmosferei din vestitele berării și locante ale Iașilor din prima jumătate a secolului XX. Romantismul și idealul de noblețe intelectuală conferă un farmec aparte societății ieșene din perioada interbelică. Dar evocarea lui R. Constantinescu nu este nici pe departe duios sentimentală. Tot ce a înregistrat memoria
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
gambitu lu fonfu, ca să se bage În aministrație și dă acolo să bage geana statistic la tot ce mișca acilea. Cică dân vina la registre, rusticanu Își trecea toată ziulica Împlementat În birou; io, care n-am obligații fixe la locantă și, dacă vreodat Îi țin umbra lu ăla din cuhne, fac asta să nu par igoist, mă tot fâțâiam prin fața lui, doar oi marca vro deferență, da don Renovales mi-a vorbit ca un tată și a tret să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și, punându-mi o mână pe umăr, mi-a zis făcând un spirit dă glumă d-ăl mai prost-gust: „Predă-te pă loc.“ Venise fără restu fameliei, da toți iera d-acu pă scări și-am urcat În omnibuz. În locantă, care nu doar unu mă cunoaște În ea dân vedere și mă salută cu respect, am mâncat și-am șuetat dă mai mare dragu. A fost o cină cu toate pânzele sus, fără baremi o aluniță: chiar baronu cobora mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și io am ieșit dă cum a uscat iel damigeana. Bo, când pune mâna pe chitară, să crede Gardel*, Mai mult, să crede Gotusso. Mai mult, să crede Garófalo*. Mai mult, să crede Giganti-Tomassoni*. Chitară propiu-zisă nu iera acolo În locantă, da lu Bo i s-a pus pata pă Adio, Pampa mea și toți am fredonat În cor și coloana jună iera toată decât acelaș urlet. Fieștecare, cu toate că scundac dă vârstă, cânta ce vrea mușchii lui, până când veața s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
soldu favorabel: Cárdenas locuia după colț. Încrezător că zarafii dân Popolare n-avea să mă recunoască cu ușurătate, pă bază că mandea purtam hăini care nu iera obișnuite, m-am târât ca tenia chiar până-n față la ușile lu menționata locantă dă restorant. Între garaju lu Q. Pegoraro și fabrica dă sifoane am Înregistrat de visu o coșmelie c-un singur cat, două balconașe dă imitație și poartă cu ciocan. Pă când măsuram șandramaua aia cu vizualu, ca s-o jicnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu noi [pe vapor], pătimește de boala mărei și se vaietă, invocând pe Alah ! Mă apropii de el și îl întreb turcește : Chief ioc ?... El se mânie și îmi întoarce spatele. [...] Apoi [după masa de prânz] ne suim pe terasa locantei pentru ca să bem cafeaua și să ne facem chieful. Cine a gustat viața orientală știe că chieful este partea cea mai importantă a vieței ; deci aprinzându-ne țigarele și așezându-ne pe jâlțuri americane în formă de leagăn, dăm drumul ochilor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
În vise! Uralele din cârciumă acoperă vocea lui Dona Dumitru Siminică, iar o șampanie pocnește instantaneu, semn că oamenii nu s-au săturat Încă de zgomotele din noaptea de revelion. Gore, autorul urării, s a urcat pe un scaun În mijlocul locantei, a dus o mână la inimă și cere liniște. Reușește cu foarte mare greutate să potolească asistența, abia după ce scoate o goarnă din buzunar și suflă În ea. Domnilor, că numai domni suntem aici, stabilimentul nu face casă bună cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de euroi uite-așa, precum plătica. Are românu` bani de distracție, e descurcăreț de la mama lui, face un nod Și se descurcă. Trece Și peste guvernarea lu` pinguinu`, ce zici, Sandule? Interpelatul preferă să tacă. O vrăbiuță ciripește pe streașina locantei, iar adierile de vânt răcoresc frunțile Înfierbântate. Miroase a mici, iar dintr-o curte Învecinată se aud râsete sănătoase. Uite, lumea râde. AȘa că nu e dracu` chiar negru nici cu portocaliii mei. Da` ne Înrăim, a intrat unu` cu un
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la ale altora, la ale mele bocesc ca babele profesioniste. Adică să Înțelegem că s-a blocat liftul? N aveai telefonul cu tine, normal, zici că nu-l aduci ca să nu-l uiți aici, de parcă nu l-ai mai recupera. Locantă serioasă, recuperezi tot, numai banii lăsați nu-i mai iei. Eu ți-am zis să nu mai pleci fără tehnică, ea te scoate din impas. Cum ai ieșit de-acolo, din sicriul vertical? Nu e vorba despre lift, Sandule, ce
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cătrănit de când s-a Împușcat asfaltul pe podu` lui Oprescu, pe onoarea mea! Bei, taci, oftezi, te uiți lung. Dacă n-aș ști cum stai În buletin aș spune că te ai Îndrăgostit de vreo creștină nurlie. Strici atmosfera-n locantă, se produce Gabi Luncă, ți-am adus-o de-acasă și pe Romica Puceanu, șaraiman e pentru tine, din partea noastră. Râzi și pupă-ne, la trecutu-ți mare, mare viitor! Paharul cu tămâioasă este ridicat cu Încetinitorul, iar Gicu nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Pavel, Dante, Mazzini, Victor Hugo și atâția alții încă au învățat în surghiunirea din patria lor, sau căutându-și prin pustie, ce este exilarea eternității. Și din surghiunirea din Florența sa a putut vedea Dante cum Italia era slujnică și locantă a durerii. Ahi, serva Italia, di dolore ostello.] Cât despre ideea de a-l face pe cititorul romanului, pe Jugo de la Raza al meu să spună: „Oare am înnebunit?“, trebuie să mărturisesc că cea mai mare încredere pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
până când, prin micuța localitate, umbrele abatelui și ale servitoarei și moștenitoarei sale prind să circule cu insistență. Ca să sporească misterul, Întreprinzătorul hotelier răspândește cu hărnicie felurite zvonuri, care de care mai incitante pentru mințile avide de senzațional ale trecătorilor prin locanta sa. Și ca să vedeți până unde poate merge ingratitudinea masculină când se Întâlnește ea, la drum de seară, cu un interes bine chibzuit: domnul În cauză n-o iartă nici măcar pe cea de la care lasă să se Înțeleagă că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Vasiliu” La sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, informațiile conținute în sursele arhivistice reprezentate de autorizația de funcționare nr. 2469 din 12 martie 1946 indică redeschiderea de către Gheorghe N. Chirilă a vechilor imobile comerciale: „un local de cârciumă, o locantă, un grătar și o măcelărie”. În 1950, prin brevetul nr. 18539/27 Iulie 1950 eliberat de Direcția Generală a Monopolului Alcoolului și a Taxelor de Consumație se confirmă obținerea unei aprobări pentru comerciantul Gheorghe N. Chirilă pentru vânzarea în localul
Documente inedite referitoare la microregiunea T?t?r??ti. Pia?a Chiril? by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83575_a_84900]
-
nu e potrivit după adevărul acelui punct care ar trebui să fie țelul nostru ultim. Lumina semaforului se schimbă. Pascal Ciortea trece strada, dă rondul pe la coloane și se îndreaptă spre gura de metrou. Oamenii care mănâncă la tejgheaua din locanta cu firmă verde, chiar și cei care umblă ca el pe strada umedă, chiar și femeia care vinde eșarfe și basmale, toți par fericiți și astronomul, deși n-ar recunoaște-o niciodată, îl invidiază acut pe fiecare din ei. 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]