79 matches
-
poate comenta pe larg, însuflețită, zglobie, spre stupoarea celor doi adolescenți care o urmăreau sceptici, convinși că acea toană maternă nu putea fi de durată. Moda pentru tineri începu să o frământe nemaipomenit, știa că e un punct nevralgic, un locușor prin care s-ar putea infiltra spre sufletele lor cu ușurință, de aceea consulta acum cu fervoare jurnalele de modă, vizita magazinele de fond plastic, nu prea știa ce să facă, un timp a oscilat, spiritul ei clasic, anchilozat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
feței ca din plastilină și mintea sa îi manevra cu multă ușurință și pricepere, după necesități. Își folosea toate armele și numai rareori, manevrele sale nu erau încununate de succes. Tu ce mai faci? o întrebă femeia, te mulțumești cu locușorul acela comod dintr-un birou obscur? Întrebarea era pusă cu un asemenea ton încât cerea fără doar și poate o negare și Carmina îi răspunse: Nu... eu așa zic. Atâta timp cât mai am resurse și un dram de tărie o să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
te-ai plânge, mă. Casă ți s-a pus la dispoziție de cum ai picat în târg. Asta-i o chestie puțin cam greu de crezut, orice ai spune, nu se rezolvă bătând din palme, ci așteptând mult timp... Pe urmă locușorul acela călduț de la biblioteca unității... Două minuni deodată sunt prea mult ca la mijloc să fie doar întâmplarea. Locușorul de la bibliotecă... e drept, intervenise Ovidiu prin cine știe ce suspuși. El îi spusese de mai multe ori, atunci când ea se hotărâse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chestie puțin cam greu de crezut, orice ai spune, nu se rezolvă bătând din palme, ci așteptând mult timp... Pe urmă locușorul acela călduț de la biblioteca unității... Două minuni deodată sunt prea mult ca la mijloc să fie doar întâmplarea. Locușorul de la bibliotecă... e drept, intervenise Ovidiu prin cine știe ce suspuși. El îi spusese de mai multe ori, atunci când ea se hotărâse să urmeze filologia, că va munci în van, că n-o să aibă nici un folos de pe urma chinului său. Avusese într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acestui staroste de ciocli, ci de cele ce ai să auzi din gura lui Mihai logofăt al treilea, care la 25 iunie 1691 (7199) scrie: “Am făcut această scrisoare la mâna svinții sale părintelui Leontii egumenul de la Galata... pentru un locușor de casă ce au lăsat svințiia sa pentru voia noastră să-și facă casă lângă Cizmărie un țigan al nostru, anume Gologan”, dar “când va trebui acel loc svinții sale egumenului, să fii volnic a strica casa țiganului și să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
unul de altul până ce am ajuns la colțiul de jos al Chervăsăriei. Ne-am oprit. --Acum, dacă am ajuns aici teferi, hai să ne așezăm colo lângă poarta mare, feriți de zbuciumul din Chervăsărie - am propus eu. Am găsit un locușor potrivit și ne-am așezat, să ne tragem sufletul. --Apoi dacă tot am ajuns, aici spune-mi dacă bănuiești ce-i cu porunca lui Eremia Moghila voievod de la 5 februarie 1603 (7111). --Întâi să aud ce a poruncit vodă și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
poroncească preacinstitul Divan lui Toader brașoveanu să lipsască cafeneaua de acolo”. --Mă tem, părinte, că prea cucernicii călugări aveau motive să nu închidă portița... --Care crezi că ar fi fost pricina? --Aș îndrăzni să spun că sfințiile lor își păstrau un locușor pe unde să scape pe medeanul din preajmă spre Târgul Fânului, spre Târgul Făinii sau cine mai știe spre care colț al târgului. Una-i să ieși pe poarta mare și alta-i s-o iei pe scurtătură. Altfel nu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
s-au mai rărit, niciodată nu vom uita anii de școală. Cartea despre noi „Peste vremi...” aduce și mai mult în amintire vremurile de peste o jumătate de veac, cu bucurii și mici împliniri, dar unde fiecare ne regăsim într-un locușor aparte. Aducem mulțumiri autorului - colegul nostru Sorea Niculai - care s-a străduit să dea viața unor pagini din destinul nostru care ne-a împrăștiat pe toate meleagurile pământului românesc și chiar înafara. Iată-ne deci în pragul aniversării a 54
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93344]
-
fiicei mele, după ce-mi voi încheia existența, cu angajamentul de a-i fi restituite după realizarea scopului propus. Observ că d-l Oprea ține cu tot dinadinsul să mă scoată de la naftalină, din anonimat și să-mi facă un locușor în posteritate. E un altruist în privința scrisului. Am constatat chiar lucrul acesta în articolul „Addenda la cartea Călător... prin vâltoarea vremii”, când domnia-sa prelucrând articolul meu „Ghetu’ om săracu’”, a adăugat o informație documentară privind denumirea codrului de la Fundeanu
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Pauză muzicală pentru trecerea la scena III Scena III - Ieslea lui Crăciun Iosif: Am călătorit mult spre Betleem. E noapte și ești obosită, Maria. Hai să înnoptăm în acest orășel! Maria: Iosif, uite-o casă mare! Poate gospodarii au un locușor și pentru noi. Iosif: Hai să batem! Cioc! Cioc! Cioc! Iova (deschide ușa): Cine sunteți și ce doriți? Iosif: Noi suntem din Nazaret. Călătorim de multe zile și suntem frânți de oboseală. V-am ruga să ne primiți peste noapte
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mâna și căută În dreapta sa o bucată de cearșaf curat cu care să-și șteargă murdăria de pe față și de pe abdomen. Dar pretutindeni degetele dădeau de o umezeală lipicioasă. Tot bâjbâind cu mâna, doctorul descoperi În dreapta lui, sub pernă, un locușor ce părea să nu fi fost afectat de borâtură. Degetele sale albe Începură să scormonească febril, răvășind salteaua, până ce dădură de ceva tare. Fără să deschidă ochii, Noimann Își dădu seama că era vorba de o iconiță, cu Pruncul Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acolo-i soare, mai și plouă, suflă vântul, trebuie să ari, să semeni, să prășești, să seceri și să aduci recolta la hambare...Pe când o dugheană...îi altceva! Vinzi marfa, iei banul și gata! Și dacă-i cumva și un locușor potrivit pentru vânzarea vinișorului și rachiului, treaba merge strună. Dar să nu-i judecăm noi, fiule. Lasă-i, că are cine să-i judece... Cel de Sus. Știu asta, dar până atunci?... Până atunci ar cam trebui să călcăm mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
acest timp nu a îndrăznit să ridice ochii aspra lui vodă. Spune părinte, Ioil, ce dorești de la noi? a întrebat domnul cu glas domol. Mărite doamne. Cred că ai aflat de la boierii măriei tale că acolo lângă Balosin este un locușor pustiu numai bun pentru o sfântă mănăstire. Și dacă în bunătatea măriei tale crezi că asta ar fi o faptă bună, atunci dăruiește-mi acel loc și voi face precum am spus - a grăit popa Ioil cu smerenie. Ce părere
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
s a oprit și, întinzând mâna, mi-a arăta minunea: Uite aici în poiana asta și în rariștea ce urcă pe costișa din față îi toată averea mea... Am privit cu atenție și am băgat de seamă că în fiecare locușor se vedeau, ici rugi de mure, colo tufe de zmeură, de dincolo îmi zâmbeau cu ochișorii lor negri afinele, mai încolo își arătau fața măceșele și cătina... Să nu calci alături de potecă, ca să nu zdrobești bunătate de fragi. Ia uite
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
primii pe care îi primea. În fața unei clădiri lungi cât o lume, a rostit calm: ― Am ajuns. Valizele și desagii la doi pași, în spatele dumneavoastră . După ce s-au executat, au revenit în formație fără tragere de inimă. Dumitru rememora fiecare locușor pe care îl vedea. În scurtă vreme, a apărut un plutonier major. „Majurul” - în limbajul cazon. Se vedea de la o poștă că este „tatăl companiei”. Burtă pe care cu greu o stăpânea vestonul peste care treceau centura și diagonala. Ceafă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se contractă la loc. nouă în al treilea loc: devii nervos, apoi disperat, plutești de foarte multă vreme pe o bucată de craniu, marea din jur e liniștită și plină de grăsime, marea din jur nu are insule, nu are locușoare unde să poți simți tare sub talpă, grăsimea galbenă este bula lui bichat, desprinsă de pe craniul pe care plutești tu, cobori de pe zigomaticul fragil al bărcii tale de ocazie, unde ai întins vestuța ta de pluș kaki între două așchii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
spus că i-e frică, e disperată. Că se simte urmărită („Am fost implicată la Brașov, în ’87...“). Că nu poate vorbi cu nimeni decât în spații deschise. Apela la vechea noastră prie tenie ca să-i caut o slujbă, un locușor unde să fie uitată. „Lucrezi acum la Uniune. N-aș putea fi și eu acolo ceva pe undeva? Pot face traduceri simultane, secretariat, corectură, fac orice, absolut orice...“ Am început atunci s-o moralizez prostește: „Vezi, Irina? Ți-am spus
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
le poate da.... Și de câte ori nu a fost decât el singur, drumul, cel care mi-a alinat suferințele.... Ah! Drumul la bunica. Parfumul său, culorile sale, sufletul său.... Cuvintele sale de bine pe care le avea totdeauna rezervate pentru mine, locușorul meu pe care mi-l păstra cu drag, mirosul său îmbietor, toate erau pentru mine. Nu era pic de durere între noi. Totul era sacru, dulceag, intim. El nu mă alungă niciodată, el mă cheamă. El îmi cântă, el mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mănăstirea Hâncu. Era în ajunul sărbătoririi hramului. Ajunsesem înainte de a se începe Vecernia. Oameni veneau și veneau necontenit. După Vecernie, o măicuță ne arătase locurile unde puteam rămâne peste noapte. Era pregătit totul jos, la podea. Fiecare își găsi un locușor și mulți dintre noi se culcaseră, fiind obosiți de pe drum și pentru a fi odihniți pentru a doua zi. Puțin mai departe de mine, două femei se sfătuiau. Vocea uneia dintre ele îmi păru foarte cunoscută. Ridicasem capul ca să le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ea de acord cu el. Se pregăti moș Parfene de dus la târg și, a doua zi dimineață, porni să-și cumpere o pufoaică nouă. Se îmbrăcă în cea veche, că nu avea altceva mai bun, și își potrivi un locușor unde să ascundă banii. Buzunarele pufoaicei erau rupte pe dinăuntru, nu putea să-i țină în ele, așa că îi ascunse în buzunarul din față al pantalonilor, iar când băga mâna în buzunarul spart al pufoaicei, era destul să caute mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lângă bradul împodobit, cu mesele pline de bucate alese, iar eu... eu nu am nici măcar unde să dorm? La mine nu a venit Moșul niciodată, deși am fost copil cuminte. Cum putea el să mă găsească, dacă nu am un locușor al meu? Aș putea să împodobesc și eu o crenguță de brad, ca Moșul să știe unde să mă găsească. Mai bine pleacă și lasămă să-mi astâmpăr singur amarul. Prin mintea femeii trecură mii de gânduri. Îl luă de
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
tipi foarte dubioși. Când a împlinit șaisprezece ani, un băiat bun, care lucra la C.F.R., cu stagiul militar satisfăcut, s-a îndrăgostit de ea. Mai în fiecare seară venea încărcat cu tot felul de delicatese, sperând să-și găsească un locușor în inima ei. Nu se putea face nimic, fata era prea tânără, îi trebuia dispensă de vârstă. Băiatul era dispus s-o aștepte până la majorat. În timp ce bietul băiat ducea tratative, cu fata și cu mama în același timp în vederea unei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ramuri, purtându-le aiurea. Soarele părea obosit, nereușind să străbată borangicul străveziu al ceții de dimineață. Până să plec spre heleșteul din vale, starea firii s-a schimbat. Soarele a ieșit învingător... Ajuns pe malul iazului, mi-am căutat un locușor unde soarele să-mi rămână prieten toată vremea cât voi zăbovi pe malul bălții. În timp ce studiam documentele, gândul scăpa din când în când din hățuri și nu se oprea decât în deal... Până când dangătul clopotului mănăstirii care anunța ceasul prânzului
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
băgat de seamă strămoșii noștri că și strugurii se pot preface în vin... Și încă ce vin! Întâmplarea este mama multor descoperiri. Așa s-au petrecut lucrurile și cu vinișorul obținut din struguri... Un truditor al pământului avea într-un locușor însorit câțiva butuci de vie... Într-una din zilele unei toamne ca asta, când boabele erau doldora de dulceață și arome, a cules câțiva struguri și i-a adus la bordei, să îndulcească gura alor lui... Au mâncat ei din
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să se întreacă pe sine în a o descânta, pentru că de această dată era și el dornic să se omenească alături de prietenii lui... Când masa era în toi, Măriuța i-a făcut atenți: Mâncați pe săturate, dar mai lăsați un locușor și pentru niște plăcinte, care ți se topesc în gură de bune ce-s. Nu duce grija asta, gospodino, că știm noi să ne luptăm cu așa un dușman - a răspuns Pâcu în numele tuturor. După ce s-au ospătat pe așezatelea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]