78 matches
-
după Arghezi (Mâhniri, Ion și ai lui) urmează prea de aproape prototipurile și mai puțin un arghezianism al esențelor. În spiritul inspiratelor Cântice țigănești ale lui Miron Radu Paraschivescu, iată un memorabil "cântic" De of și de aoleu de pitorească locvacitate suburbană: "Și-ncă n-ar fi fost nimic, / Dacă nu mi-ai fi manglit / Punga mea cu bani fișic // Stăteam noaptea amândoi, / Bibilică, bibiloi / Ningea luna peste noi..." Și iat-o pe Nina Cassian în limbajul ei emfatic: "Așa cum ne
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Arankăi pot fi detectate, în opinia mea, mai ales în poza gotică, de orientare preromantică. Este vorba, mai precis, despre un gotic redimensionat, ajustat la condițiile unui spațiu special, de frontieră dintre lumea apuseană și cea răsăriteană, i.e. Transilvania. Surprinde locvacitatea stilului, ceea ce constituie, după caz, o calitate sau un defect în scriitură. Într-o carte plină de poncifuri critice, Mihai Gafița strecoară însă și o observație pertinentă: "Structura frazei lui Cezar Petrescu e alcătuită în așa fel încât să fie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este neîndurător merită un tratament pe măsură; r. 20 21: „Cine poate oase roade; cine nu, nici carne moale” potrivit înzestrării, fiecare se slujește de ceea ce îi permite propria structură interioară; p. 113, r. 30 31: „Vorba lungă, sărăcia omului” locvacitatea poate fi, de multe ori, motiv de pagubă; p. 114, r. 38 40: „Eu îs bun cât îs bun, dar și când m-a scoate cineva din răbdare, apoi nu-i trebuie nici țigan de laie împotriva mea”bunătatea cuiva
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
dar evitarea 80 recunoașterii acesteia în public din pricina orgoliului; se preferă chiar ocolirea subtilă a problemei; POPA DUHU p. 36, r. 26 : „mare de inimă, iar de gură și mai mare” bunătatea sufletului este completată și de darul vorbirii; această locvacitate, fiind prezentată ușor ironic, capătă accente negative; p. 37, r. 18 19 : „Geasta cu trepădatele, că nu-s departe satele” - posibilitatea evitării unei situații neplăcute prin părăsirea contextului ce o cauzează; r. 35 : „înțepa ca vespea” aciditate verbală cu scop
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
urât! Urâtu-i posomorât.” lipsa calităților fizice atrage cu sine și o stare de spirit anostă, posomorâtă, spre deosebire de frumusețe, care merge în tandem cu veselia, cu jovialitatea. ROSTIRI, ZICĂTORI, CUVINTE p. 176, r. 17 : „Gura lui era clopot.” unele persoane, prin locvacitatea lor luată drept viciu, sunt cele ce dau de știre tuturor despre orice eveniment, transformându-se în mijloace de transmitere a informațiilor; p. 177, r. 2 3 : „Ticălos bărbatul mieu, El muncește și eu beu.” condamnare ironică a naivității soțului
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
vorbi și de a comunica persoanei iubite toate "tainele" sufletului ("farmecul spovedirei"), ceea ce provoacă atât "dulceața umilirii de sine" (renunțarea la egoism), cât și sentimentul comuniunii "mângăietoare". Și totuși, în ciuda acelui "preaplin" sufletesc invocat mereu spre a justifica incontinența verbală, locvacitatea poate camufla, la fel de bine, vidul interior de unde și ușurința cu care "comunică" îndrăgostiții fără a-și spune, de fapt, nimic esențial 168. În fond, asemenea atitudine irațională, necritică față de cuvânt (receptat ca simplu "simptom" al emoției, în felul sunetelor-semnal lipsite
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
au reușit să-l înduplece pe Ahile, ia cuvântul și el, și încă foarte pe larg, de vreme ce vorbirea lui este mai lungă decât ale celorlalți doi însumate. I se simt anii în cuvântarea pe care o ține, are ceva din locvacitatea și digresivitatea bătrânului Nestor. Dar ce spune dovedește o nobilă structură morală, un suflet adânc și, în ciuda cam lungilor ocolișuri narative, o minte bine organizată. Din ultimele vorbe rostite de Ahile, ca răspuns la cuvântările lui Odiseu, reieșea că Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
au reușit să-l înduplece pe Ahile, ia cuvântul și el, și încă foarte pe larg, de vreme ce vorbirea lui este mai lungă decât ale celorlalți doi însumate. I se simt anii în cuvântarea pe care o ține, are ceva din locvacitatea și digresivitatea bătrânului Nestor. Dar ce spune dovedește o nobilă structură morală, un suflet adânc și, în ciuda cam lungilor ocolișuri narative, o minte bine organizată. Din ultimele vorbe rostite de Ahile, ca răspuns la cuvântările lui Odiseu, reieșea că Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
construcție ce rămâne, totuși, cuvântul, este un teatru transverbal ce comunică nu prin autonomia replicilor, ci prin solidaritatea lor. Este nu numai rezultatul deprecierii extreme a „literaturii”, dar și un teatru al epocii audiovizualului, care nu iartă nici un exces de locvacitate. Aici se află, desigur, și una din explicațiile trecerii de care se bucură teatrul lui Vișniec pe scenele noastre. El scrie un teatru al regizorului, și nu al scriitorului. Inamic al literaturii, el este condamnat la literatură. Dar saltul de la
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
cu poetul, au apărut tratatele, în care componenta teoretică și dimensiunea reflexivă articulau o meditație pe marginea activității artistice. Arta devenea astfel „cosa mentale”. Dintr-o altă perspectivă, această remarcabilă transformare poate fi citită și ca trecere de la „tăcere” la locvacitate: artistul nu mai este „mut” și devine convingător nu doar prin imaginile pe care le produce, ci și prin cuvintele pe care le folosește, adesea cu aceeași virtuozitate cu care mânuiește penelul ori dalta. Iată de ce André Lhote afirma că
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
în piept, ameliorate aplecându-se înainte. Tuse cu expectorații de bucățele cu aspect brânzos. Răceli recurente. Kalium nitricum Debilitate și recădere în TBC. Răgușeală. Expectorează cheaguri de sânge după hemaj. Lachnanhtes În primele faze ale TBC și în cazurile stabilizate. Locvacitate. Obraji roșii circumscriși. Tendință la transpirație. Puroi în gât. Lactic acidum Tuberculoză ulcerativă a corzilor vocale, ca de la un nodul în gât, care întreține tendința permanentă la înghițit. Lycopodium Tuberculoză laringiană, mai ales când începe ulcerația.Tuse gâdilitoare. Dispnee. Expectorație
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
străvechiul principiu al concordiei discors" (ceea ce nu face mai ușor de acceptat cronicile negative, după cum se poate vedea de câteva ori în cuprinsul volumului) - Dan C. Mihăilescu este o prezență remarcabilă în spațiul nostru cultural și prin efervescența sa inepuizabilă, locvacitatea contagioasă și abilitatea de a face din literatură un spectacol dinamic, accesibil unui public foarte vast. Vizitele în școli, întâlnirile cu elevi și studenți, prezența în mass-media, la tîrgurile de carte și în diverse spații conexe bibliotecii sau amfiteatrului sunt
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de vedetă decât vedeta de presă. Ar fi mai cinstit, în fond, să se retragă de pe scena gazetăriei și să asume deschis o carieră de om politic. Să adere la un partid, să se înregimenteze pe față, să-și pună locvacitatea și zelul în slujba unei organizații bine definite. Dar n-o face și înțeleg foarte bine de ce: a intra într-un partid (chiar și într-un partid românescă) e a accepta o anumită disciplină, a face decla rații de loialitate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nuvelei s-ar putea rezuma cu ușurință. Acțiunea începe pe una din străzile Bucureștilor, într-o dupăamiază caniculară, pe la ora trei, când profesorul Gavrilescu se intoarce acasă cu tramvaiul de la o lecție particulară de pian. Căldura copleșitoare îi dă o locvacitate deosebită, dialogurile concentrându-se însă asupra a doua subiecte: aventurile celebrului colonel Lawrence în Arabia și grădina misterioasă, un loc rău famat, în care traiesc nu mai puțin misterioasele țiganci. Profesorul constată că a uitat partiturile la Otilia, eleva sa
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Portretul păstrează numai liniile caracterologice, fără indicii privind Înfățișarea fizică. Pentru o asemenea viziune narativă, un personaj purtat de rațiune nu și-ar fi găsit locul. Pe parcursul acțiunii, gesturile eroului Întăresc progresiv datele din primul episod. În capitolul al doilea, locvacitatea lui crește. Amintirea lui Hildegard, credința În „arta pură”, conferă discursului note patetice, nu lipsite de grandilocvență: „Domnișoarelor, exclamă patetic, eram tânăr, eram frumos și aveam un suflet de artist! O fată abandonată Îmi rupea inima. Am stat cu ea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de la sine înțeles. Or, dacă el nu mai este perceput, vor trebui să se găsească mijloacele scenice pentru a-l prezenta, pentru a-l face perceptibil. De multe ori, dialogul este înlocuit de gest, știut fiind că, în trecut, excesul locvacității lustruite în teatrul de bulevard a dus la creșterea rezervei față de cuvânt și a amplificat rolul celorlalte elemente expresive (gest, mimică, jocul tăcerilor). Privită cu atenție, relația dintre dialog și metadialog indică diagrama simbiozei dintre cuvântul spus și cel nespus
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
pașoptist, dar conștiința saltului calitativ și a responsabilității față de opinia publică impune jurnalistului acribie și profesionalism, atât în planul informațiilor cât și în planul expresiei. Intrat în focul polemicilor, Eminescu nu evită însă nici formulările de o violență accentuată, astfel încât "locvacitatea nestrunită, virulența polemică, îndrăznelile lexicale profane, imagistica provocatoare se află etalate emfatic în publicistica sa"235. Dacă pentru mulți dintre reprezentanții pașoptiști gazetăria reprezenta o activitate conjuncturală, subordonată unui pragmatism imediat, pentru Eminescu ea devine o profesie, o responsabilitate, în
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
biet profesor de pian (Orfeu demitizat), pentru a putea redeveni artistul de dinainte de cădere 298. Alegerea deliberată a individului ratat, logoreic - Gavrilescu este un Iancu Gore mai cult299 - este demonstrativă pentru o anumită tipologie umană, ca și gesturile excesiv de politicoase, locvacitatea față de necunoscuți, cu tendința spre confesiune, faptul că se recunoaște a fi un veleitar ratat, compensat de reverie 300. În acest sens, Onofrei din Podul spune: "Uneori la anumiți oameni, sub aspectul celei mai stridente banalități, ți se revelează structurile
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
erotică, gazetărească, în moravuri, mentalități, pulsația invențiilor economice, ritmul financiar, în budoar ca și în stilul pamfletar, în teoriile rasiste sau psihanalitice, în activitatea francmasonică, în arhitectură, transporturi... mă rog, pretutindeni se trăiește într-o accelerație aproape hipnotică, într-o locvacitate aiuritoare, cu stiluri flamboiante fie în lumea baroului, a cazinourilor sau a modei, fie în codurile de onoare ale diferitelor caste (militare, diplomatice, juridice, religioase, parlamentare, medicale, sportive etc.), ca și la hipodrom, în "flirtajul ecvestru" etalat de Claymoor, ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de ei înșiși, sunt mulțumiți de alții, sunt fericiți, veseli, comunicativi: cântă, râd, dansează; dominați de vanitate, orgoliu și amor propriu, se complac în convingerile lor infatuate, în gândurile lor de mărire, putere și bogăție; sunt activi, supărăcioși, de o locvacitate obositoare, vorbesc fără încetare de fericirea lor, sunt susceptibili, ușor iritabili, impresiile lor sunt vii, afectele lor energice, determinarea lor violentă; dușmani ai contrarietății și constrângerilor, se supără și se înfurie ușor (II: 6-7). Monomaniacii sunt supuși iluziilor și halucinațiilor
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Esquirol identifică următoarele tipuri: "monomania erotică"/erotomania (monomanie érotique), "o afecțiune cerebrală cronică", caracterizată prin dragoste excesivă, fie pentru un obiect cunoscut, fie pentru unul imaginar; "monomania rațională"/monomania intelectuală (monomanie raisonnante), caracterizată prin reproșuri și imputări, ca și prin locvacitate; dipsomania (monomanie d'ivresse); lipemania (lypémanie), caracterizată prin teama de a nu cădea sub influența electricității ori magnetismului, de a nu fi otrăvit, "prin mijloace oculte", de o serie de substanțe chimice ori fizice; piromania (monomanie incendiaire); "monomania omucidere" (monomanie
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ale scriitorului. Din prejudecăți epice unii au preferat pe celelalte două următoare din La Medeleni, care se întemeiază, ca și Emile de J. J. Rousseau, pe un program pedagogic de aplicat în cazul lui Dănuț. De pe acum încep să supere locvacitatea și bombasticul, clocotul de cuvinte, verbozitatea monstruoasă, prolixitatea. Dar oricum, veselia aceea clamoroasă, sensuală, suavă câteodată, mai adese grotescă, e și ea expresia unei faze a copilăriei. Portretele temperamentale și fiziologice ale suavei Monica și artemidicei Olguța domină volumul III
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Recita cu totul nepotrivit, clămpănind pe scena largă: „Muzicaaa sonoriza orice attomm”; lăbărța sunetele. Primele cuvinte ale fiecărui vers pocneau ca dintr-un pistol pneumatic, iar ultimele scrîșneau. Marcată de smucituri, „interpretarea” trăda urzeala proastă a sufletului său de cabotin. *Locvacitatea e - se pare - una din caracteristicile criticilor de artă. Aproape toți cei pe care i-am ascultat (Ion Frunzetti, Dan Hăulică, Tudor Octavian, Adrian Silvan Ionescu, Valentin Ciucă) au fost niște „vorbă lungă”. Ultimul cu elocuție abundentă, auzit recent, e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să-ți amintești emoții”, cum spune Poetul. Ne aflam În ospitaliera locuință a doamnei Melsene Timsit, la Paris, și În prezența Evei Koralnik, prietena comună. Cordialitatea expansivă a oaspetelui german cu temperament latin ne fermecase instantaneu. După-amiaza se supunea seducătoarei locvacități a vorbitorului, confortabil instalat pe canapea, cu gulerul cămășii desfăcut și mânecile neglijent suflecate, cum aveam să-l revăd În anii următori, nu o dată, la München, Frankfurt sau New York. Glumea cu Întâmplări de ieri și de demult, dar părea să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să-l revăd În anii următori, nu o dată, la München, Frankfurt sau New York. Glumea cu Întâmplări de ieri și de demult, dar părea să mângâie, În răstimpuri, o mare pisică invizibilă. Lenea ei lascivă Îi tempera, fără să-i blocheze, locvacitatea. Eram un gasteropod scăpat dintr-o grădină nu doar neliniștită, ca În poemul său dedicat lui Leopardi, ci și părăginită, Estul socialist. Privirea fixată asupra vorbitorului. Fascinat În aceeași măsură de ceea ce auzeam, ca și de ceea ce vedeam fără să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]