229 matches
-
același nivel cu andocare Wault, între Cetatea și Lille vechi, si brațul de "Low" Deûle care apare la sfarsitul Avenue de Persoane-Belge. Ca parte a planului de albastru metropolitane, aceasta ar trebui să deschidă brațele. Resurse pentru materiale de construcții. Loess a alimentat multe cărămidarii care a furnizat orașului până la a doua jumătate a secolului al XX-lea. Cretă, numite local piatră Lezennes a fost utilizat pe scară largă pentru construcții, cariere subterane (la marginea de Lille, în principal, Loos-lez-Lille și
Lille () [Corola-website/Science/297715_a_299044]
-
amfibolite, intens dezagregate. Spre nord-vest, culmea Pricopanului se prelungește prin Dealul Sărărica, dar cu înălțimi mai mici. Tot spre vest, urmează a doua culme secundară, paralelă cu cele precedente, formată din mai multe masive mamelonare, cu caracter insular, înecate în loess și așezate în culise, în care se deosebesc dealurile Orliga (117 m), Carcaliu (95 m), Piatra Rîioasă (112 m), Priopcea (409 m) și Mircea Vodă (206 m). Acestea sunt constituite din cuarțite, care predomina în masivul Priopcea, din micașituri, filite
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
de 11.321 ha, incluzând două lanțuri muntoase principale: Pricopan-Megina ( în capătul nord-vestic) și Macin ( în partea centrală și sud-estică) separate prin depresiunea Greci. Tipurile de roci dominante sunt granițele, porfirele, argilă cu caolin, cuarțul și recent depozitatele straturi de loess. Din suprafața totală a parcului, 11.291 ha aparțin Administrației Naționale a Pădurilor, din care 10.160 ha sunt păduri, 940 ha sunt terenuri neproductive, 130 ha sunt habitate stâncoase și 61 ha sunt alocate administrației, restul de 30 ha
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
messiniene, când Mediterana și bazinul Pontic se goliseră de ape. În Neozoic sedimente mai recente, fluviatile, continentale și eoliene, au acoperit podișurile și câmpiile, fiind la rândul lor erodate de topirea postglaciară de acum 12-9000 de ani. Printre aceste sedimente, loess-ul. Rocile cele mai vârstnice, din orogeneza hercinică de vârstă paleozoică, apar în Munții Măcinului.
Geologie () [Corola-website/Science/298339_a_299668]
-
dinspre nord-est, caracteristic fiind Crivățul. Temperatura medie anuală este de 10,5-11 °C precipitațiile medii însumează 450-500 mm/an. Nebulozitatea este redusă în timpul verii, cu o medie de de peste 125 zile senine în timpul anului. Structura geologică aparține depozitelor cuaternare, predominând loessul. În ce privește flora și fauna, acestea sunt caracteristice stepei. Vegetația este predominant erbacee, predominând graminaceele leguminoasele și rozaceele, în vreme ce fauna este cea caracteristică celei de câmpie, cu mamifere, păsări și insecte specifice. Rețeaua hidrografică este formată de pânza freatică ce dă
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
exprimă ceva legat de funcția afectivă. „Acolo unde licărește roșul, sufletul este gata de acțiune, începe cucerirea, încep suferințele, apare sacrificiul, dar apar și apăsările; este vorba, în principal, de o relație sentimentală”. Galben În simbolistica antică chineză este culoarea loess-ului (pământ) și de aceea era simbolul „Centrului”. Deseori culoarea aurului era numită „galben” iar zeii erau înfățișați având pielea de culoare galbenă. Goethe, în teoria sa despre culori, numea galbenul „o culoare veselă, vie și cu efect liniștitor; însă
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
la vest. Localitatea beneficiază de legături rutiere permanente și rapide cu toate centrele urbane importante din zonă. Comuna Fântânele se învecinează cu următoarele teritorii administrative: Condițile geologice se pot caracteriza prin depozite de câmpie cuaternare în stratificație tubulară acoperite cu loessuri. Clima este temperat - continentală și se caracterizează printr-un potențial caloric ridicat, prin amplitudini mari ale temperaturii aerului, prin cantități reduse de precipitații, adeseori în regim torențial, îndeosebi vara, precum și frecvente perioade de secetă, cantitatea medie anuală de precipitații fiind
Comuna Fântânele, Teleorman () [Corola-website/Science/301801_a_303130]
-
inclusiv în România și Republica Moldova), Asia Mică și vestul Asiei. În România este mai des întâlnită în sudul Olteniei și Munteniei, sudul Banatului, sud-estul Moldovei și în mai multe localități din Dobrogea. Preferă liziera pădurilor, tufărișurile, coastele sau viroagele cu loess sau stâncile unde există vegetație arbustivă sau arborescentă. Are spatele cafeniu, brun-gălbui sau brun-cenușiu cu o dungă mediană longitudinală deschisă pe fiecare solz. Abdomenul este galben. Se hrănește cu șopârle de ziduri, gușteri, hârciogi, popândăi, șoareci și șobolani. Prinde prada
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
până la o altitudine de 2000 metri deasupra nivelului mării. În Caucaz se întâlnește la înălțimi de până la 1500-1600 m. În România șarpele rău trăiește în silvostepă în locuri uscate și călduroase. Preferă liziera pădurilor, preajma tufișurilor, pantele sau viroagele cu loess sau stâncăriile, unde există o vegetație arbustivă sau arborescentă. Ca adăposturi servesc galeriile rozătoarele (popândăilor și gerbililor), fisurile solului, golurile din grămezile de pietre, grohotișurile pietroase din vâlcelele de stepă, tufișurile, golurile de lângă rădăcini și scorburile joase. De obicei, acești
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
glaciari la periferia morenei frontale. Pe suprafața câmpiei, care atinge ordinul sutelor și miilor de hectare, ulterior râurile își sapă terase, coborând nivelul pânzei freatice. Astfel particulele fine, uscate, pot fi antrenate pe diferite căi (îndeosebi eoliană) generând câmpiile de loess. Zoliile sunt forme depresionare în cadrul câmpiilor de sandre. Cursurile fluvio-glaciare au antrenat cu ele și blocuri de gheață, pe care le depun după o anumita distanță, acoperindu-le ulterior cu aluviuni. Este acea „gheață moartă” sau „fosilă” care prin topire
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
șopârla îmbătrânește, dungile se segmentează și se reduc; uneori apar dungi închise transversale. Sexele se deosebesc numai după lungimea mai mare a cozii la mascul. Șopârla de nisip în cea mai mare parte a arealului sau trăiește în stepele cu loess și pelin, dar în România preferă nisipurile cu tufe rare de pe dunele litoralului Mării Negre și dunele grindurilor de origine marină; iar în zona cuprinsă între comună Letea și punctul Gardon apare și printre culturi. Adesea, șopârla de nisip trăiește alături de
Șopârlă de nisip () [Corola-website/Science/334020_a_335349]
-
treptei înalte, vestice este constituit în două terase de abraziune marină cu altitudinea de 35-55 m si 55-85 m, cu aspect de poduri ușor ondulate, presărate cu martori de eroziune. Aceste terase sunt acoperite de o cuvertură de depozite de loess. Partea sudică- corespunzătoare Podișului Litoralului - este delimitată spre vest de altitudinile cuprinse între 85 -100m, unde se face trecerea spre podișul Dobrogei de Sud (Medgidiei și [[podișul Topraisar|Topraisarului). Lățimea acestui sector este cuprinsă între 10-12 km. Zona litorală este
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
maritime; - 50-60 m, cea mai dezvoltată treaptă cu lățimi cuprinse între 500 m și 4-5 km; - 70-85 m, cea mai înaltă treaptă situată la contactul cu podișurile interioare; Aceste 5 trepte sculptate în depozitele sarmațiene sunt acoperite de depozite de loess. De remarcat că pe suprafața [[Județul Constanța|județului Constanța]] relieful de platformă este fragmentat de numeroase văi cu orientări diferite. Pe latura litorală văile sunt orientate NV-SE în sectorul nordic și V-E în sectorul sudic. Dintre cele mai
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
sud a comunei Dudești și la est de comuna Roșiori, în Câmpia Bărăganului. În extravilanul de la SSV de sat, relieful este format din depresiunea, crovurile, movilele și cuveta lacului sărat Tătaru, unul dintre cele mai tipice lacuri de tasare în loess ale țării. Altitudinea, energia de relief și fragmentarea sunt foarte reduse, din această cauză existând zone fără scurgere. În afară de Lacul Tătaru, în jurul localității Tătaru se găsesc ape freatice cu calități admisibile din punct de vedere potabil. Multe din apele freatice
Tătaru, Brăila () [Corola-website/Science/300991_a_302320]
-
navigabilă pentru navele maritime. Teoretic, Republica Moldova ar putea așadar dispune de o flotă maritimă, cu condiția ca navele să fie mici și să nu fie multe. Puncte extreme Terenuri irigate: 3.110 km² (est. 1993) Riscuri naturale: structurile geologice, bunăoară loessul, și climatul provoacă alunecări de teren În Republica Moldova se evidențiază următoarele forme de relief: câmpii, podișuri, coline, văi, canioane. Cu excepția acestora din urmă, caracterul general al reliefului este puțin contrastat, cu forme rotunjite de o eroziune relativ uniformă, datorata atât
Geografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298793_a_300122]
-
și Ucraina. Cu privire la relief, cernoziomurile apar în special în zone de câmpie, dar și de deal, podiș sau piemonturi joase, unități de relief cu altitudini de la 15-20 până la 150-200 de metri. Materialul parental este reprezentat în special de roci sedimentare (loess, depozite loessoide, luturi, argile, marne, calcare, gresii, etc.). Clima este specifică zonei de stepă cu precipitații de 400-500 mm și temperaturi de 9,5-11,5°C, evapotranspirația peste 700 mm, indicele de ariditate frecvent 20-24, iar regimul hidric nepercolativ. Vegetația
Cernoziom () [Corola-website/Science/329865_a_331194]
-
evidența de scurgerea apelor din zonă. Microrelieful este reprezentat de Valea Oltului și zona de terasă, ambele făcând parte din Lunca Oltului. În marea lui majoritate, relieful este plan, presărat cu mici zone de terase provenite din tasarea stratului de loess. Fruntea terasei de 3-5 m, este pusă bine în evidență în zona de est, având unele zone care au fost afectate de prăbușiri de teren, în acest sens toponimul de "Viroaga" fiind concludent. În restul localității se află o zonă
Giuvărăști, Olt () [Corola-website/Science/301979_a_303308]
-
de procese de eroziune și acumulare fluvială, care au loc de-a lungul albiilor, dar și de procese caracteristice suprafețelor orizontale interfluviale ("tasarea, sufoziunea") sau frunților de terase ("pluviodenudarea"). Procesele de tasare și sufoziune se manifestă în spatiile acoperite cu loess și dau naștere unor crovuri. în această câmpie crovurile sunt într-o fază incipientă, luând naștere pe suprafețele unde apa din precipitații sau din zăpadă stagneaza pentru mai multă vreme. Pe frunțile teraselor sunt caracteristice procesele de ravenare, mai ales
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
treptele de relief principale sunt completate de alte trepte de relief - podișuri înalte (Tibet), depresiuni interioare, podișuri cu munți tociți (Chină de Sud-Est). Specificul sau deosebit de existență pe mari întinderi din nordul și nord-estul țării a unor mari acumulări de loess; acestea pot ajunge la grosimi de 200 m și pot fi continue pe mari suprafețe (Podișul de Loess). Chină este situată în Asia de Est. La est Chină este spălata de către marile de vest ale Oceanului Pacific. Suprafață Chinei este de
Geografia Chinei () [Corola-website/Science/334589_a_335918]
-
munți tociți (Chină de Sud-Est). Specificul sau deosebit de existență pe mari întinderi din nordul și nord-estul țării a unor mari acumulări de loess; acestea pot ajunge la grosimi de 200 m și pot fi continue pe mari suprafețe (Podișul de Loess). Chină este situată în Asia de Est. La est Chină este spălata de către marile de vest ale Oceanului Pacific. Suprafață Chinei este de 9.6 milioane km ². Chină este cea mai mare țară din Asia și a treia cel mai mare
Geografia Chinei () [Corola-website/Science/334589_a_335918]
-
reci și uscate. În Chină centrală, verile sunt fierbinți și umede, cu multe precipitații în lunile de sfârșit de vară. În regiunile joase din Yangzi, iarna este într-un fel mai blanda decât în zonele centrale ale Chinei, cu munții loess, sau in Sichuan, care este înconjurat de munți. În regiunile din jurul Beijing-ului, Xi’an și Zhenghou, se pot iscă furtuni de nisip iarnă și primăvară. În podișul Tibet-Qinghai (altitudinea medie: 4000 m), vara este scurtă, moderată și caldă, în timp ce
Geografia Chinei () [Corola-website/Science/334589_a_335918]
-
arabile cultivate, vii și livezi. Situl a fost instituit în scopul conservării unor specii de păsări aflate în migrație pe culoarul Via Pontica. Situl dispune de clase de habitate (păduri caducifoliate, tufărișuri, pajiști de stepă și silvostepă, ravene săpate în loess, stâncării, terenuri agricole, culturi cerealiere extensive) ce asigură condiții prielnice de hrană și cuibărire pentru populații de păsări cu migrație regulată, cât și pentru mai multe specii care iernează în arealul acestuia. La baza desemnării acestuia se află mai multe
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
precum și celelalte limane sunt construcții recente, post-glaciare, formate prin acumularea de nisip și de aluviuni dunărene după stabilizarea, aproximativ acum 7000 de ani, a nivelului Mării Negre. se compune din strate calcaroase orizontale din Miocenul sarmațian, acoperite cu strate groase de loess cuaternar adus de vânturi în decursul perioadelor glaciare din ultimele două milioane de ani, și puternic erodate în fazele interglaciare mai calde ; sub aceste strate, la picioarele capului, se găsesc gresii, marne și calcare din Jurasicul-superior (barremian). Podișul litoralului situat deasupra
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
fazele interglaciare mai calde ; sub aceste strate, la picioarele capului, se găsesc gresii, marne și calcare din Jurasicul-superior (barremian). Podișul litoralului situat deasupra capului (cu altitudine de 85-175 m) prezintă o terasă de abraziune maritimă de 55-85 m. Depozitele de loess de pe acest podiș sunt martorele unor perioade mai vechi, interglaciare, din ultimele două milioane de ani, când nivelul mării era mai ridicat decât astăzi. Formele de acumulare marină și lacustră precum perisipirile sunt recente (cel mult 2200 de ani), fiind situate
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
pelagică (formată separat de aluviunile recente ale țărmului sau malurilor) din România. Insula este geologic o parte a podișului Măcinului, un rest de grind continental stâncos, fiind constituită din calcare mezozoice și triasice, și parțial acoperită cu o pătură de loess. Pe țărmul nordic al insulei, există izvoare termale, încă nestudiate, care conferă insulei un interes științific deosebit. În ultima perioadă glaciară, Popina a fost un deal, înconjurat de ape odată cu ridicarea postglaciară a nivelului Mării Negre, acum zece-opt mii de ani
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]