86 matches
-
fost propus pentru a denumi cel de-al doilea constituent al structurii unui enunț, atunci cînd se urmează terminologia propusă de Aristotel, pentru ceea ce în mod obișnuit este numit predicat, și cînd se respectă corespondența dintre nivelul sintactic și cel logico-semantic. În acest caz, rema reprezintă segmentul discursiv prin care se adaugă ceva nou în legătură cu tema, avînd astfel rolul principal din perspectiva comunicării la nivelul enunțului. Din punct de vedere gramatical, rema corespunde grupului verbal alcătuit din verb împreună cu determinarea completivă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu numai la nivelul structurii de adîncime, ci pe întregul parcurs transformațional, pentru a se reconcilia sintaxa cu semantica (altădată total separate), semantica generativă a răsturnat datele problemei postulînd că starea de la care pleacă activitatea generativă este compusă din formele logico-semantice care, supuse unui șir de transformări, generează formele de suprafață. În acest mod, componentul fonologic permite să se dea o reprezentare fonetică a enunțului, rezolvîndu-se astfel problema dificilă a gramaticii generative, reprezentată de interpretarea semantică. Dar, deși gramatica generativă a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
9. Coordonarea copulativă prin alte elemente decât și 3.9.1. Nici... nici... Grupul corelativ nici... nici... are un rol cumulativ, aditiv, exprimând o excludere a ambilor termeni, nu doar a unuia dintre ei. Prin urmare, din punct de vedere logico-semantic, acordul la singular nu este justificat (deși este indicat ca singura posibilitate corectă în unele lucrări 152): (257) Nici paltonul, nici fusta cumpărate nu i-au plăcut. - sensul construcției este " A cumpărat un palton și o fustă și nu i-
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
conjuncții este agramatical: (262) A cumpărat nu numai un dulap, nu numai un bufet, ci și o bibliotecă veche / *vechi. 3.10. Coordonarea disjunctivă Ca și în cazul acordului predicativ, sau acceptă două tipuri de realizare a acordului, în funcție de relația logico-semantică pe care o stabilește între conjuncți: exclusivă sau inclusivă. Disjuncția exclusivă impune acordul la singular. Cea inclusivă permite acordul la plural sau la singular. Dacă acordul se face la plural, cu ambii termeni, regulile de stabilire a genului sunt aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și a avea............................. 227 1. Statutul special al verbelor a fi și a avea........................................................ 227 2. Verbul a fi....................................................................................................... 227 2.1. Din istoria interpretării verbului a fi..................................................... 228 2.1.1. Interpretarea din logică............................................................... 228 2.1.2. Abordări logico-semantice.......................................................... 229 2.1.3. Interpretarea din lingvistica generală și din gramatica comparată................................................................... 229 2.1.4. Abordări sintactice...................................................................... 230 2.2. Date din limbi ergative: concordanțe.................................................... 231 2.3. Date din latină și din limbile romanice................................................. 231 2.4. Datele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
trăsătură lexico-sintactică a verbelor/a predicatelor, constând în necesitatea complinirii semantice printr-un obiect; (b) trăsătură strict sintactică, manifestându-se prin capacitatea de apariție a verbului în contextul unui obiect direct, context specificat prin mărci proprii fiecărei limbi; (c) trăsătură logico-semantică actanțială/argumentală, constând în capacitatea verbului/predicatului de a apărea într-o configurație cu doi actanți. Comună acestor accepții − subliniază autoarea − este capacitatea verbului/predicatului, în calitate de centru de grup, de a-și asocia două grupuri nominale, dintre care unul este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
principale, ci este și rezultatul unei combinații de factori semantici, morfologici și sintactici. Definirea noțiunii de tranzitivitate semantică diferă de la un autor la altul și diferă în funcție de accentul pus fie pe rolul semantic al participanților la acțiune, fie pe mecanismul logico-semantic relevant. Astfel, Creissels (2004b) arată că verbele construite cu doi termeni nominali reprezentând agentivul și pacientivul unei acțiuni sunt relativ numeroase și sintactic omogene, iar caracteristicile morfosintactice ale celor doi termeni sunt aceleași în multe limbi (însă nu în toate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
numele predicativ; (d) unificarea predicațiilor de stare, cuprinzându-se într-un sistem comun de interpretare și predicația locativ-situațională. 2.1. Din istoria interpretării verbului a fi În timp, verbul corespunzător sensului 'a fi' a primit diverse interpretări de tip logic, logico-semantic, istoric și comparativ, sintactic. Majoritatea acestora încearcă să diferențieze valorile verbului și să surprindă prin clasificări diferențele și asemănările dintre acestea. 2.1.1. Interpretarea din logică Frege (1892)1, în cadrul teoriei sale despre referință, face distincția (logică și gramaticală
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Deși din punct de vedere metafizic este o mare diferență între cele două tipuri de raționament, din punct de vedere logic (deci și lingvistic) nu există nicio diferență între ele, copula înglobând și ideea de existență. 2.1.2. Abordări logico-semantice Higgins (1979)3 propune, în locul distincției bipartite a lui Frege, o tipologie cu patru termeni: (a) propoziții predicative (Pierre est intelligent 'Pierre este inteligent', Horatio est le meilleur ami d'Hamlet 'Horațiu este cel mai bun prieten al lui Hamlet
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de verbe (adverbul) sau exprimă diferite raporturi în care se află înscrise „realitățile” denumite prin substantive sau verbe. O situație particulară caracterizează clasa pronumelui, care exprimă noțiuni indirect, prin intermediul substantivului cu care se află în raport de substituție. Din perspectivă logico-semantică, în desfășurarea raportului: substantivul denumește, prin intermediul noțiunii, „obiecte” în sens larg, reprezentând, de fapt, clase de obiecte animate sau inanimate: fată, corabie, reale sau imaginare: munte, balaur, fenomene: ploaie, ninsoare, însușiri, stări asimilate noțional obiectelor: frumusețe, neliniște - frumusețea Ioanei, neliniștea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
limbii, proprie unității fundamentale de la nivel lexical: cuvântul și funcția predicațională, proprie unității fundamentale de la nivel sintactic: enunțul. Gradul maxim de complementaritate denominativ-predicațional își are originea în componenta semantică (lexicală și gramaticală/sintactică deopotrivă) definitorie a verbului - procesualitatea. Din perspectivă logico-semantică, prin funcția denominativă, în desfășurarea raportului la nivel lexical, verbul, reprezentat, în ansamblul nedeterminat al vocabularului, prin infinitiv, este alături de substantiv, cea de-a doua categorie lexico-gramaticală (parte de vorbire) care exprimă noțiuni și care, pe această bază, se caracterizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termen sintactic se face, în dezvoltarea și funcționarea enunțului în procesul de comunicare lingvistică, prin intermediul sintagmei: sintagma minimală de la nivel sintactic este constituită din cel puțin două unități lexicale autonome, între care se instituie o anumită relație sintactică. Din perspectivă logico-semantică, relațiile sintactice sunt interpretarea lingvistică a unor raporturi logice, prin care se reflectă în planul gândirii conexiuni extralingvistice, extrinseci (între „obiecte”) și intrinseci (interioare „obiectelor”, de tipul: parte-întreg, conținut-formă, substanță-calități, statice sau dinamice etc.). Dezvoltarea relațiilor sintactice implică o interdependență
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este dezvoltarea sintagmatică în care se realizează concret, prin includerea nivelului lexical, funcțiile sintactice, existente ca atare, cu identitate abstractă, în planul paradigmatic al limbii. Existența „abstractă” - în planul langue - a funcțiilor sintactice - ca identități distincte - se întemeiază pe structura logico-semantică a enunțului lingvistic, relativ independentă de specificul limbilor naționale (cel puțin în familia limbilor indo-europene) - iar ca virtualitate, pe structura planului semantic al unităților lexicale, relativ dependentă de specificul limbilor. Pe de o parte, funcția esențială a comunicării - predicația - implică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
P. Ispirescu) ș= înainte de a se așeza bineț * Opoziția pozitiv-negativ caracterizează toate tipurile de enunțuri (asertive, interogative, imperative, exclamative), dar prezintă unele note relativ distincte, sub aspect semantic sau (și) structural. 1. Dacă aparțin enunțurilor asertive, întemeindu-se pe opoziția logico-semantică afirmativ-negativ, acestea se impun ca enunțuri afirmative și enunțuri negative. Prin enunțuri afirmative, subiectul vorbitor afirmă, confirmă sau aprobă actualizarea, prin predicație, a unui anumit conținut semantic: „În faptă, lumea-i visul sufletului nostru...” (M. Eminescu) „Te pierzi în golul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
absolut, se absolutizează planul semantic al relației de interdependență subiect predicat, concomitent cu absolutizarea semanticii lexicale a termenilor care realizează cele două funcții sintactice la nivel conceptual, în afara oricărei determinări cu originea în situația de comunicare. Din punct de vedere logico-semantic, enunțurile cu predicat absolut sunt expresia unor adevăruri axiomatice; semantica termenului-predicat și semantica termenului-subiect sunt consubstanțiale: „Lumea există.” „Omul gândește.” Predicatul este expresia lingvistică a unei „note” din sfera noțiunii/conceptului - exprimată lingvistic prin subiect, dar a unei note esențiale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Topica. În enunțuri cu predicat analitic, se întâmplă, uneori, ca flexiunea să nu fie relevantă, nici prin recțiune, nici prin acord, pentru marcarea funcției sintactice de subiect. În aceste enunțuri, distingerea subiectului de numele predicativ o realizează topica. Din perspectivă logico-semantică, în desfășurarea sintactică a enunțului, subiectul precede iar numele predicativ urmează verbul copulativ: „El nu mai era el.” (M. Eminescu) În enunțul „Îi reușea lui Hegel să scrie o carte cum nu se mai putuse scrie:... una în care întâmplările
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivului-subiect: întâmplările și, respectiv, ideile. Când topica subiectului este inversată, determinarea prin articol hotărât se constituie în marcă unică a funcției de subiect; articolul definit, marcă a unei informații anterioare, rezultat al cunoașterii, se întâlnește cu poziția subiectului în plan logico-semantic: element cunoscut, anterior: „Viori sunt femeile, tremur în palmă răsfrânt.” (L. Blaga) Același rol de marcă distinctivă dețin împreună articolul și topica, în enunțurile cu predicat sintetic: subiectul, substantiv articulat, precede verbul predicat, complementul direct, substantiv nearticulat sau articulat cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care trimite conținutul semantic al rădăcinii verbului (sau substantivului): A așezat aparatul în așa fel încât să fie manevrabil de către oricine. Realizarea sintactică prin complement de agent a complementului semantic principal al verbelor tranzitive determină dezvoltarea unei contradicții între planul logico-semantic și planul semantico-sintactic al enunțului întemeiat pe construcția pasivă. Contradicția, cu originea în sensul de diateză, se dezvoltă la cei doi poli ai desfășurării acțiunii verbale, interpretată lingvistic de subiectul vorbitor: • agentul „activ” al acțiunii verbale este sintactic complement de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în propoziție) poate fi copulativă, disjunctivă, adversativă și concluzivă.” (II, p. 241). Aceleași patru variante ale raportului de coordonare, numit și relație de nondependență, se regăsesc și în noua ediție a Gramaticii Academiei (vo.II, pp. 19-24). Prin planul lor logico-semantic, însă, precum și prin specificul manifestării în planul expresiei, relațiile de coordonare se prezintă sub forma a șase tipuri principale: 1. coordonarea copulativă 2. coordonarea disjunctivă 3. coordonarea alternativă 4. coordonarea adversativă 5. coordonarea opozitivă 6. coordonarea concluzivă COORDONAREA COPULATIVĂTC "COORDONAREA
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
incompletă. Cunoștințele noastre despre lume nu ne îngăduie să acceptăm faptul că pisicuțele fac ele înseși cumpărăturile. Această reprezentare a lumii nu este posibilă decît în genurile ficționale precum fabula sau basmele (Motanul încălțat, de pildă). Discursul publicitar exploatează inacceptabilitatea logico-semantică din T34, facînd-o să funcționeze la un cu totul alt nivel. I se cere cumpărătorului de alimente pentru pisici, proprietar al unui animal domestic, să aleagă în funcție de presupusul gust al acestuia din urmă. Pertinența sloganului este deci recuperabilă interpretativ. Succesul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
când, dacă ș.a.) sunt compliniți de conexiuni implicite, fără expresie la nivelul elementelor de relație și cu ancoră în presupozițiile comune jurnalistului și cititorilor. Aparținând, sub aspect morfologic, clasei adverbelor și conjuncțiilor (incluzând locuțiunile aferente), conectorii textuali contribuie sub raport logico-semantic la stabilirea de relații variate: aditive, comparative, condiționale, concluzive ș.a. La nivelul arhitecturii transfrastice a articolelor eminesciene, remarcăm drept definitorii: organizarea simetrică a propozițiilor, frecvența ridicată a intercalărilor în interiorul frazei, cultivarea paralelismului sintactic și utilizarea inversiunilor topice. Fiecare dintre tipurile
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
prin aglomerarea subordonatelor, devin o constantă a articolelor publicate în paginile Timpului și oglindesc implicarea din ce în ce mai accentuată a jurnalistului în text. Ponderea raporturilor de coordonare și a celor de subordonare variază, în funcție de finalitățile demersului jurnalistic și de necesitățile și articulațiile logico-semantice ale textelor. Dintre subordonate, remarcăm ponderea însemnată a circumstanțialelor cauzale și temporale, în consonanță cu intențiile explicative și perspectivele diacronice ale jurnalistului. 5.1.2. Nivelul frastic (enunțul) Cel de-al doilea nivel al analizei sintactice are în vedere nivelul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
obiectul volumului sunt cercetările școlii lingvistice bucureștene dedicate proverbelor. Astfel, în afara studiului de pionierat pe care Pavel Ruxăndoiu l-a consacrat dimensiunii metaforice a acestor unități 157, e de semnalat îndeosebi sinteza lui Cezar Tabarcea, care a realizat o clasificare "logico-semantică" a proverbelor, distingând în cadrul lor cinci "tipare simple" (implicativ-calitativ, implicativ-obiectiv, actanțial, circumstanțial și comparativ) și alte cinci "combinate", adică derivate din primele 158. Însă asemenea considerații ocupă un loc relativ redus în economia lucrării, care se concentrează mai mult asupra
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
expresivă provine tocmai din ostentația cu care se afirmă lucruri care se presupun a fi deja arhicunoscute; b) texteme bazate pe afinitate (de ordin cultural, nu lexical), în care raportul dintre A și B, fără a fi unul de necesitate logico-semantică, este descris ca necesar în contextul cultural în care este utilizat textemul: Cine sapă groapa altuia cade singur în ea, Ai carte, ai parte etc. Textemele de această factură sunt expresia unui ethos (individual sau colectiv), iar analiza lor reprezintă
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
un termen desemnând un referent anume, bine delimitat. II.3. Metaforă lexicală; metaforă terminologică/conceptuală II.3.1. Metafora lexicală - obiect de studiu al retoricii Metafora a fost abordată de-a lungul timpului, din punct de vedere retoric, estetic, lingvistic, logico-semantic, psihologic, funcțional. Varietatea abordărilor a impus metode diferite de analiză, criterii specifice de clasificare. O incursiune în teoria metaforei, în general, ar permite stabilirea unor coordonate pertinente privind studiul metaforei cognitive, pe de o parte, iar pe de altă parte
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]