131 matches
-
care erau pedeștri, au fost în scurtă vreme prinși de turci și uciși. Raymond, Étienne de Blois și Étienne de Burgundia au fugit spre nord la Sinope și s-au reîntors la Constantinopol cu o corabie. La scurtă vreme după ce lombarzii au plecat spre Nicomedia, un nou contingent aflat sub conducerea lui Guillaume al II-lea de Nevers a sosit la Constantinopol. Acest nou grup plecase din Bari, traversase Marea Adriatică și se îndreptaseră spre Constantinopol fără a provoca incidente, un lucru
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
vecinilor săi, mai ales Bergamo și Cremona. Pe cea din urmă Brescia a învins-o de două ori la Pontoglio, iar apoi la Grumore (pe la mijlocul sec. al XII-lea) și în lupta de la Malamorte (1192). În luptele succesive dintre cetățile lombarde și împărați, Brescia s-a implicat în unele ligi și în toate revoltele împotriva acestora. În Bătălia de la Legnano contingentul din Brescia a fost cel de-al doilea ca mărime după cel din Milano. Prin Pacea de la Constance (1183) ce
Brescia () [Corola-website/Science/297310_a_298639]
-
în care Verdi muncește "ca un ocnaș", cum spunea el însuși, pentru a satisface cererile diverselor teatre de operă din Italia. Între anii 1843 și 1850 compune într-un ritm susținut 13 opere, între altele "I Lombardi alla prima crociata" ("Lombarzii"), "Ernani", "I due Foscari", "Macbeth" și "Luisa Miller". Tot în acest timp ia naștere relația sa cu Giuseppina Strepponi. În 1848 se mută la Paris. Forța lui creativă este tot mai fecundă, în așa măsură că, din 1851 până în 1853
Giuseppe Verdi () [Corola-website/Science/298031_a_299360]
-
jumătatea lui iunie a început războiul. Chiar înainte de izbucnira conflictului, a fost organizat , format din 10 regimente, sau aproape slab înarmați și slab echipați, și a fost încredințat lui Garibaldi. Încă o dată, misiunea era aceeași ca cea încercată pe lacurile lombarde în 1848 și 1859: acțiunea într-o zonă secundară de operațiuni, Subalpii dintre Brescia și Trentino, la vest de lacul Garda, cu obiectivul strategic de a tăia ruta dintre Tirol și cetatea austriacă Verona. Acțiunea strategică principală a fost încredințată
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
Cavour au răspuns exigențelor situației de până la sfârșitul celui de al Doilea Război de Independență (1859). Garibaldi susținea acțiunea guvernamentală și pregătirea conflictului cu scopul de a-i goni pe austrieci, în timp ce Cavour i-a încredințat lui Garibaldi susținerea insurecției lombarde cu scopul de a provoca un război. Primele dezacorduri au apărut la puțin după aceea și mai ales când Cavour a cedat Franței în 1860 orașul natal al lui Garibaldi, Nisa. Cavour, care niciodată nu avusese de fapt încredere în
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
parte din Imperiul Bizantin până în 827, când a fost cucerită de arabii musulmani, după ce aceștia au asediat Messina și Palermo. Sicilia a ramas sub stăpânire arabă până în secolul al XI-lea, când a fost cucerită de normanzi. Ca și francii, lombarzii și goții, nici arabii nu au reușit să unifice Italia. În 1025, franco-normanzii invadează Sicilia, iar în 1091 obțin controlul asupra peninsulei în fața germanilor și reușesc să-i alunge pe arabi din Sicilia, deși în 1282 prin celebra răscoală "Vesperi
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
și celei franceze, și (rar) Elveției retoromane. Statutul limbii italiane în Elveția este consacrată de Constituție, alături de limbile germană și franceză. Limba maternă a populației italofone din Elveția este de fapt nu limba literară italiană, ci un dialect al limbii lombarde aparținând limbilor galo-italice din subgrupa romană. Limba italiană din cantonul Grisunilor are propriile sale caracteristici distinctive care sunt direct influențate de mediul germanofon. Pe teritoriul Elveției italiene locuiesc aproximativ 517.000 de persoane (2012), reprezentând 6,5% din populația elvețiană
Elveția italiană () [Corola-website/Science/327058_a_328387]
-
în timp ce Imperiul Roman de Răsărit a mai supraviețuit încă aproape o mie de ani. După , Italia a fost cucerită de ostrogoți, urmați în secolul al VI-lea de o scurtă recucerire de către împăratul bizantin Iustinian. Invazia unui alt trib germanic, lombarzii, spre sfârșitul aceluiași secol, a redus prezența bizantină la câteva fragmente teritoriale izolate (Exarhatul de Ravenna) și a dus la începutul sfârșitului unității politice a peninsulei pentru următorii 1.300 de ani. Regatul lombard a fost ulterior absorbit de Imperiul
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
ajuns să domine Mediterana și să monopolizeze rutele comerciale către Orient. În sud, Sicilia devenise emirat islamic în secolul al IX-lea, înflorind până când a fost cucerită de italo-normanzi la sfârșitul secolului al XI-lea împreună cu mare parte din principatele lombarde și bizantine din Italia sudică. Printr-un șir complex de evenimente, Italia sudică s-a dezvoltat ca regat unitar, la început sub dinastia Hohenstaufen, și apoi sub și, începând cu secolul al XV-lea, cu dinastia de Aragon. În Sardinia
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
în acest sens. În 1177, alături de arhiepiscopul Romuald Guarna de Salerno, Roger a fost trimis de către regele Guillaume să participe la negocierile de la Veneția care au urmat înfrîngerii de la Legnano a împăratului romano-german Frederic I Barbarossa, o victorie a Ligii Lombarde, la care participase și Roger, alături de orașele italiene și de papalitate. Cei doi trimiși sicilieni au participat la Tratatul de la Veneția. Roger a rezistat inițial în fața pretențiilor lui Tancred de Lecce față de cele ale Constanței, fiica fostului rege Roger al
Roger de Andria () [Corola-website/Science/328294_a_329623]
-
Milano: Podul Azzone Visconti (1336-1338), Podul Kennedy(1956), Podul Alessandro Manzoni(1985) și un pod feroviar. Descoperirile arheologice din zonă atestă prezența Celților pe aceste meleaguri înainte ca romanii să construiască aici un castru. După căderea Imperiului Roman de Apus, lombarzii au pus stăpânire pe oraș în secolul al VI-lea. Acestora le-au urmat Francii, care în final au transformat orașul în marcă (unitate administrativă de frontieră în timpul Dinastiei Carolingiene și a Sfântului Imperiu Roman). Împăratul Otto I a petrecut
Lecco () [Corola-website/Science/297326_a_298655]
-
marchizilor Bonifaciu al II-lea și Guglielmo al VII-lea. De asemenea, a fost nevoie ca ei să poarte cîteva lungi războaie împotriva comunelor tot mai independente din Asti și Alessandria și au devenit purtători de stindard ai reînnoitei Ligi Lombarde pentru a lupta împotriva răspândirii influenței angevine Italia de nord. În acea vreme, capitala marchizatului de Montferrat era la Chivasso. În 1305, ultimii markgrafi din familia Aleramicilor s-au stins și Montferrat a fost moștenit de familia imperială bizantină a
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
consecutivi ai Bavariei pentru insubordonare. La rândul său, Pepin cel Scurt, fiul lui Carol Martel, a menținut dominația francă, iar câteva legături matrimoniale s-au stabilit între Carolingieni și Agilolfingi, aceștia din urmă promovând această de politică și față de regii lombarzi. Un cod de legi al Bavariei a fost elaborat în perioada 739-748, în timpul ducelui Odilo. Clauze suplimentare au fost adăugate ulterior, purtând o evidentă influență francă. Potrivit acestora, ducatul aparținea familiei Agilolfingilor, ducele fiind ales de popor, însă cu confirmarea
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
cu hunii, au intrat în Europa în secolul al VI-lea (562÷567). Ei s-au stabilit în Panonia, de unde temporar au căutat să se extindă către est și vest. În Hanatul Avar panonic au venit și alte triburi migratoare: lombarzii și slavii, care au fost și ei înglobați în Hanat. Lombarzii nu au stat mult în Panonia, îndreptându-se spre Italia, unde au creat regatul Lombardiei. După secolul al VI-lea slavii au participat, împreună cu avarii, la campaniile lor de
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
562÷567). Ei s-au stabilit în Panonia, de unde temporar au căutat să se extindă către est și vest. În Hanatul Avar panonic au venit și alte triburi migratoare: lombarzii și slavii, care au fost și ei înglobați în Hanat. Lombarzii nu au stat mult în Panonia, îndreptându-se spre Italia, unde au creat regatul Lombardiei. După secolul al VI-lea slavii au participat, împreună cu avarii, la campaniile lor de prădă la sud de Dunăre, iar după ce Hanatul a încetat să
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
oameni în timpul Evului Mediu Timpuriu, reducând orașul cândva înfloritor la grupuri de clădiri locuite, dispersate de-a lungul unor arii extinse de ruine și vegetație. Roma a făcut în mod nominal parte din Imperiul Bizantin până în 751 d.Hr., când lombarzii au abolit Exarhatul de la Ravenna. În 756, Pepin cel Scurt i-a oferit papei jurisdicție temporală asupra Romei și zonelor limitrofe, creând, astfel, Statele Papale. Roma a rămas capitala Statelor Papale până la anexarea sa de către Regatul Italiei în 1870; orașul
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
(Lombarzii la prima cruciada sau Lombarzii) este o operă în 4 acte de Giuseppe Verdi, după un libret de Temistocle Solera (bazat pe poemul omonim al poetului milanez Tommaso Grossi). Premiera operei a avut loc la „Teatro alla Scală” din Milano
I Lombardi alla prima crociata () [Corola-website/Science/316683_a_318012]
-
(Lombarzii la prima cruciada sau Lombarzii) este o operă în 4 acte de Giuseppe Verdi, după un libret de Temistocle Solera (bazat pe poemul omonim al poetului milanez Tommaso Grossi). Premiera operei a avut loc la „Teatro alla Scală” din Milano, în ziua de 11 februarie
I Lombardi alla prima crociata () [Corola-website/Science/316683_a_318012]
-
1845. Durată operei: cca 2 1/2 ore. Locurile și perioada de desfășurare a acțiunii: Milano (Italia), Antiohia (azi în Turcia) și Ierusalim, la sfârșitul secolului al XI-lea. Ca și „Corul sclavilor” din opera "Nabucco", „Corul cruciaților” din opera "Lombarzii" ("„Coro dei crociati e pellegrini”" - "„O Signore dal tetto natio”", actul IV) va deveni un adevărat imn revoluționar al poporului italian. În biserică Șanț’Ambrogio din Milano are loc o slujbă religioasă, cu ocazia împăcării fraților rivali Arvino și Păgâno
I Lombardi alla prima crociata () [Corola-website/Science/316683_a_318012]
-
înverșunat al autorității papale, l-a sprijinit pe sfântul Thomas Becket împotriva lui Henric al II-lea al Angliei. S-a întors la Roma în 1165, dar a fost exilat din nou anul următor. A câștigat sprijin odată cu formarea Ligii Lombarde care l-a învins pe Frederic la Legnano în 1176, pregătind calea pentru Pacea de la Veneția. Alexandru s-a menținut în tradiția reformei relației cu Sfântul Imperiu și a prezidat cel de-al treilea Conciliu de la Laterano (1179), care a
Papa Alexandru al III-lea () [Corola-website/Science/305427_a_306756]
-
Joseph de Croix, conte de Clerfait. Beaulieu a fost numit sub el Șef al Statului Major la 21 august 1794. În ziua de 4 martie 1796 generalul a fost avansat la gradul de Feldzeugmeister și Comandant Suprem Imperial al Armatei Lombarde, formată din 42 de batalioane și 24 de escadroane, cu 140 de tunuri, împreună 45.000 de ostași. La 17 martie al anului Beaulieu a preluat comanda acestei armate de la predecesorul său Oliver Conte de Wallis. Dar campania împotriva genialului
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
i-a făcut pe lombarzi să părăsească împrejurimile Romei. După aceasta papa și-a trimis reprezentanții săi la Constantinopol, care să explice condițiile în care a fost ales și să solicite ajutorul necesar de la împărat pentru salvarea Romei de barbarii lombarzi. Împăratul Mauriciu nu a putut trimite ajutor papei împotriva longobarzilor, fiind mult prea ocupat cu atacurile perșilor din partea de răsărit a imperiului. Abia în anul 584, împăratul Mauriciu a găsit o soluție pentru încetinirea invaziei lombarde, organizând provinciile din Italia
Papa Pelagius al II-lea () [Corola-website/Science/305408_a_306737]
-
salvarea Romei de barbarii lombarzi. Împăratul Mauriciu nu a putut trimite ajutor papei împotriva longobarzilor, fiind mult prea ocupat cu atacurile perșilor din partea de răsărit a imperiului. Abia în anul 584, împăratul Mauriciu a găsit o soluție pentru încetinirea invaziei lombarde, organizând provinciile din Italia și Africa în exarchate, conduse de un "exarch", iar în 585, în sfârșit a semnat un acord favorabil cu lombarzii. În timpul pontificatului Papei Pelagius vizigoții, eretici ariani din Peninsula Iberică (Spania), urmând decizia regelui vizigot, Recaredo
Papa Pelagius al II-lea () [Corola-website/Science/305408_a_306737]
-
răsărit a imperiului. Abia în anul 584, împăratul Mauriciu a găsit o soluție pentru încetinirea invaziei lombarde, organizând provinciile din Italia și Africa în exarchate, conduse de un "exarch", iar în 585, în sfârșit a semnat un acord favorabil cu lombarzii. În timpul pontificatului Papei Pelagius vizigoții, eretici ariani din Peninsula Iberică (Spania), urmând decizia regelui vizigot, Recaredo, au trecut la creștinism în anul 589. Acest succes al papei era umbrit de decizia patriahului Constantinopolului din 588 de a-și acorda titlul
Papa Pelagius al II-lea () [Corola-website/Science/305408_a_306737]
-
executat în Trier ca eretic. Inchiziția începe să funcționeze mai eficient prin anii 1100, la apariția în Italia și sudul Franței a religiei dualiste antifeudale (care amenința scindarea bisericii catolice) propagată de misionarii bogomili, religie care stă la baza religiei lombarde din regiunea Milano, adepții acestei religii fiind urmăriți ca eretici. Transformarea inchiziției într-o instituție se va petrece prin secolul XIII, folosindu-se interpretări din biblie cu citate vechi, cel mai des citat fiind teologul antic Augustin de Hipona (354-430
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]