185 matches
-
publicăm mai la vale și care-i demnă de vestitul Leonat, a cărui vorbiri cu haz au făcut pe părinții noștri să râdă și să petreacă cu cea vreme. Cine din cei mai bătrâni nu cunoaște pe vestitul Leonat din Longobarda. Care se hrănea cu barda, Om nu mare la statură, Dar făcut spre băutură. Testamentul lui frumos, prin care lasă în limbă de moarte ca să fie îngropat cu gura la cep, e mai cunoscut decât crezul mult evlaviosului Leonat, pe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în bulgaro turcică și din aceasta în maghiară). De la unguri ar fi luat-o slavii (sub forma slov. Tisa, Cisa, pol Cyssa, ceh Tisa, srb. Tisa, cr. Tisa, bg. Tisa) romînii (Tisa, Tisă) și germanii (Teiss, Teisse, Theysse < Têse). Forma „longobardă“ Tiza, de la care pornește toată această ipoteză, este o transcriere aproximativă a lui Tisa și, de aceea, este irelevantă, ca de altfel și construcția bazată pe ea. O altă ipoteză deduce Pathissos dintr-un compus slav (tip sîrb. Pótîsie, „zona
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
peșchir din turcă, senic probabil din bulgară. Un sinonim rar (numai în Oltenia) este profes, de origine necunoscută. Cuvinte din germană Din limba germană, au pătruns multe cuvinte în celelalte limbi europene. Nu este vorba despre elementele vechi germanice (vizigote, longobarde etc.), care reprezintă superstratul limbilor romanice. Împrumuturile din limba germană sunt termeni din domeniul militar, din cel al mineralogiei și al altor științe. Termenii militari cei mai vechi au apărut în perioada Evului Mediu, până în secolul 17, când mercenarii elvețieni
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de plecare, pentru mulți dintre ei, al milenarei aventuri venețiene și întreaga cîmpie a fluviului Pad împreună cu Milano. În secolul VII, înaintarea lor continuă în detrimentul posesiunilor bizantine. Ocupă Genova către 640 și Ravenna, dar numai după un secol, în timp ce ducatele longobarde independente de regatul instalat în nord de către Alboin se vor constitui în jurul orașelor Spoleto și Benevent. Noii veniți neavînd, mai înainte, decît rare contacte cu societatea romană, cucerirea longobardă a fost, la început, pentru Italia o adevărată catastrofă. Abia sub
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
către 640 și Ravenna, dar numai după un secol, în timp ce ducatele longobarde independente de regatul instalat în nord de către Alboin se vor constitui în jurul orașelor Spoleto și Benevent. Noii veniți neavînd, mai înainte, decît rare contacte cu societatea romană, cucerirea longobardă a fost, la început, pentru Italia o adevărată catastrofă. Abia sub domnia lui Agilulf (590-616), longobarzii, convertiți la catolicism, încep să-și construiască un stat, să-și creeze începuturile unei birocrații, slu-jindu-se de rămășițele aristocrației romane și, în sfîrșit, să
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
rest, descendenții lui Alboin au dezvoltat instituții originale, mai ales în domeniul dreptului, administrației locale (funcțiile ducilor sînt ereditare), al organizării militare, care se vor perpetua în Italia pînă în secolul al XI-lea. Ajunși în Panonia pe urmele triburilor longobarde, avarii erau, în majoritatea lor, turci originari din Altai, care începuseră să se facă cunoscuți la mijlocul secolului al VI-lea, cînd s-au instalat în jurul Dunării. Timp de două secole, din cîmpia ungară, unde s-au instalat, ei își vor
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
se revoltă și el pînă în 652 și unde, pentru a înfrînge rezistența pontificală, Constant II pune să fie răpit Papa Martin, judecat pentru înaltă trădare și exilat la Cherson. După care, în dorința de a elibera peninsula de dominația longobardă, Împăratul merge la Roma și se fixează apoi în Sicilia, unde este asasinat în 668. O ultimă tentativă de a restabili autoritatea bizantină pe întregul teritoriu al Italiei se va solda cu un dublu eșec: longobarzii rămîn stăpîni ai teritoriilor
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cît misionarii cărora nu le-a precupețit nici un sprijin (și în primul rînd Bonifaciu) văd în el un adevărat rege. În plus, Papa, care rupsese relațiile cu Împăratul Răsăritului, Leon III, din cauza disputei iconoclaste, este lipsit de ajutor în fața atacurilor longobarde. Evenimentul este plin de consecințe. Pentru prima oară, succesorul Apostolilor face apel, în apărarea sa, la un prinț care nu este urmașul lui Constantin. Sosirea ambasadorilor franci la Roma coincide și cu cea a unui ambasador longobard, Aistulf, care pare
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
anarhie, în Alemania cucerită și evanghelizată se constata un progres social evident. Începând cu anul 774, Carol cel Mare se numește "rege al francilor și longobarzilor și patriciu al romanilor", ceea ce însemna că el a unit regalitatea francă cu cea longobardă și cu patriciatul, într-un act de dominație protectoare asupra Romei 39. Anexarea statului longobard, războaiele saxone, anexarea Bavariei și intervenția în Spania ne oferă imaginea politicii sale europene. Carol cel Mare stăpânea un teritoriu ce se întindea spre sud-vest
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
partea vestică a Daciei au pătruns de timpuriu gepizii, iar Iordanes vorbește de o Gepidie, suprapusă fostei Dacii romane pentru zona Banat și Ardeal până la anul 568, dar și după această dată, când gepizii sunt învinși de o coaliție avaro- longobardă . Anterior vizigoților, care, la presiunea hunilor, trec în Imperiu la anul 381, abandonând fără luptă Goția lor, care n-a existat decât ca denumire, teritoriul Daciei și dacii au venit în contact cu alte seminții germanice. În secolele I -II
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
clasice. Datorită numeroaselor componente de adstrat de origine germanică, unele limbi romanice au putut furniza altora și cuvinte ce pornesc de la asemenea elemente, cuvinte care au fost transmise chiar și limbilor germanice moderne. Astfel, de exemplu, italiana a împrumutat din longobardă cuvîntul balco (< long. balko), păstrat, de obicei în textele poetice, cu semnificațiile "balcon" și "cer". Pe terenul limbii italiene, s-a realizat însă prin derivare augmentativul balcone, care a făcut carieră europeană. Direct din italiană l-au preluat limbi precum
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Colonnata" și civilizația prezentă pe teritoriul care a generat-o. O civilizație care nu a suferit probabil întreruperi semnificative din cele mai vechi timpuri. În general, sursele arată că prelucrarea cărnii de porc a cunoscut un impuls puternic în epoca longobardă. De asemenea, este interesant de notat că se obișnuia să se dea meșterilor zidari zece livre de slănină (aproape 5 kg) înainte de începerea lucrărilor care le erau încredințate. Asemenea mărturii se regăsesc pe parcursul întregii perioade medievale care a fost marcată
32004R1856-ro () [Corola-website/Law/293176_a_294505]
-
prelucrării cărnii de porc (introdusă în plan local de longobarzi) au permis satului Colonnata să supraviețuiască în timpul Evului Mediu, atunci când activitatea de extracție a marmurei a cunoscut o stagnare. Cu toate că este greu de stabilit cu exactitate originea celtică, romană sau longobardă, chiar comunală, a tradiției locale de conservare a slăninii în vase de marmură, este sigur că tradiția în cauză este veche și consolidată. Acest lucru este dovedit în special de descoperirea chiar în sat a unor vase de marmură care
32004R1856-ro () [Corola-website/Law/293176_a_294505]
-
trimis pe Grigore ca apocrisar (lat. apocrisiarius), ambasadador la cutea imperială din Constantinopol, funcție ocupată timp de șapte ani, până în 585. Ca ambasador pe lângă împăratul Tiberiu I Constantin și succesorul acestuia, Mauriciu, le-a cerut să ajute Roma supusă atacurilor longobarde. A fost rechemat la Roma, unde, ales abate, și-a reluat viața de călugăr în mănăstirea sa. A fost consilier al papei Pelagius al II-lea, când acesta i-a cerut ajutorul pentru a reuni episcopii din nordul Italiei cu
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
a sfințit subdiacon. Era diacon când a fost chemat să succeadă lui Ștefan al III-lea, în circumstanțe deosebit de dificile. Prima sa grijă a fost să-l „debarce” pe Paul Afiarta și să desrădăcineze influența lui ca agent al politicii longobarde, față de care prea s-a plecat predecesorul său. Cu acest scop l-a trimis la regele Dezideriu, care (văzând dejucat planul său) îi propunea o reînoire a acordului incheiat cu Ștefan al III-lea, promițând să restitue Sfântului Scaun teritoriile
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
fost complice în asasinarea economului Sergiu (pe timpul papei Ștefan al III-lea). Paul Afiarta a fost prins de arhiepiscopul de Ravenna și, se pare din dispozitia lui , ucis, împotriva voinței papei, care voia doare să-l exileze. În fața noii amenințări longobarde iminente, Adrian I n-a șovăit să meargă până la capăt pe calea deja deschisă de unii predecesori ai săi: adică să apeleze la ajutorul fancilor. Astfel l-a chemat în ajutor pe Carol cel Mare. Acesta a trecut în grabă
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
episcopi. Papa Urban II a reafirmat interdicția învestiturii de către laici la Conciliul de la Clermont în 1095, așa că până și fii lui Henric s-au întors împotriva lui. Cel mai mare, Conrad al II-lea de Italia, profitând de revolta orașelor longobarde, l-a înlăturat de la putere pe regele Henric după anul 1090. Henric, al doilea fiu, care fusese numit succesor la tron, l-a silit pe tatăl sau să abdice în anul 1105 sub presiunea unei insurecții a prinților, devenind Henric
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
două solii cu daruri la Carol Martel, solicitând încheierea unei alianțe, dar acesta nu a răspuns pozitiv, ce era interesat să se alieze cu longobarzii împotriva arabilor. În 751, papa l-a numit pe Pepin ca "princeps" în contextul amenințării longobarde asupra Italiei ce au cucerit o parte din exarhatul de la Ravenna. Papa a preferat să se adreseze lui Pepin, nu împăratului de la Constantinopol, Constantin al V-lea, cu care avea relații încordate din cauza convingerilor iconoclastice ale acestuia. În 753-754, Papa
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
776 pentru a suprima o revoltă în Friuli, în 781 când l-a instalat pe Pepin, fiul său, ca rege, și în 787, când a inițiat o campanie în sud. Carol și-a luat titlul de Rex Langobardorum, păstrând instituțiile longobarde, deși a fost nevoit să trimită franci de încredere care să vegheze asupra intereselor sale. Carol s-a angajat și într-un lung conflict cu saxonii pe care dorea să-i supună și să-i creștineze. Saxonii atacau și jefuiau
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
devenind capitală imperiului. La palat, Carol a strâns în jurul sau o serie de învățați ai epocii, cu care se sfătuia: Adalhard, abatele de Corbie, Alcuin, diacon venit din York, Petru, gramatician venit din Pisa, Paul Diaconul, cărturar venit din Italia longobardă, sau Eginhard, istoric oficial al curții. Carol a numit dregători, cel mai important fiind comitele palatului. În subordine se aflau slujbașii de palat, cu atribuții și servicii domestice, pentru asigurarea hranei, băuturilor, a cailor necesari, cu atribuții militare și diplomatice
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
În decursul pontificatului lui Papa Ioan al III-lea, s-au întâmplat schimbări majore pe plan politic, împăratul Iustinian I moare pe 11 noiembrie 565, iar succesorul său, Iustin al II-lea va perde două treimi din Italia în fața invaziei longobarde din 568. În anul morții împăratului, Papa Ioan a încurajat creștinii din Italia care erau decimați de ciumă. După trei ani, în 568, longobarzii ariani veniți din Panonia în 568 au atacat și au jefuit Italia, iar Roma a fost
Papa Ioan al III-lea () [Corola-website/Science/305407_a_306736]
-
apusean", iar cel de "ostrogot" ca însemnând "got răsăritean" corsepunzător așezării geografice a teritoriilor gote din acea perioadă. Regatul ostrogot a existat până în 553 sub Teia, când Italia a fost pentru scurt timp din nou ocupată de bizantini, până la cucerirea longobardă în 568. Regatul vizigot a rezistat mai mult, până în 711 sub Roderic, când a cedat în fața invaziei umayyade a Andaluziei. Printre alte surse importante asupra istoriei mai târzii a goților se numără "Historiae" a lui Ammianus Marcellinus, care menționează implicarea
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
conducerea sa intrând aproape întreaga Peninsula El moare însă în 565, iar doi ani mai târziu longobarzii invadează nordul și Peninsula, viitoarea Italie revine la starea de fărâmițare. Longobarzii s-au stabilit in provincia Lombardia din Nord. Mai multe principate longobarde au apărut și în Sud, dar acestea au căzut în mâinile dinastiei normande în secolul al XI-lea. Francii au luptat, alături de papă, împotriva longobarzilor, până când Carol cel Mare a cucerit regatul longobard în 774 ("marșul asupra Paviei") și s-
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
au lucrat împreună pentru a controla puterea în creștere a longobarzilor în Italia. Cu puterea bizantină slăbită, însă, papalitatea a avut un rol tot mai important în apărarea Romei. În practică, eforturile papale au servit să se concentreze asupra extinderii longobarde. Un moment culminant în fondarea statelor papale a fost acordul de peste limitele cuprinse în donația regelui longobard Liutprand de Su. În cazul în care în cele din urmă a pierit longobarzii în 751, Roma a fost complet tăiată de Imperiul
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]
-
d.Hr. de către Magnus Maximus, pentru vină de a fi pactizat cu rivalul său Valentinian al II-lea, a fost reconstruit de Teodosie I. Ulterior orașul a fost jefuit de Radagais (în 405) și de Attila (în 452). În timpul dominației Longobarde Novară, probabil mult decăzuta, nu a fost sediul unui ducat. În timpul lui Carol al III-lea (“cel Gras”) ținutul devine un comitat. Orașul s-a dezvoltat devenind ulterior comună liberă. În 1110 este cucerita și distrusă de către Henric al V
Novara () [Corola-website/Science/297327_a_298656]