339 matches
-
Rodica Zafiu Iată e o interjecție cu vechime și stabilitate în limbă. Funcția și istoria cuvântului sunt foarte bine rezumate în Dicționarul limbii române (DA, Literele F-I, 1934): „interjecț ie demonstrativă, întrebuințată spre a atrage luarea-aminte asupra celor exprimate în propozițiunea sau cuvântul ce urmează; înlocuiește, începând de pe la sfârșitul sec. XVI, pe adecă”. Interjecția e de origine sudslavă (bulgară) și apare în textele vechi cu funcții similare celor actuale: „Iată, amu plata voastră multă e la
Iată... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4805_a_6130]
-
să-l apere doar de ploaie. Mi-am pus șapca pe cap ca să înțeleg mai bine: e limpede - doi suntem prea mulți pentru acest oraș. La gândul acesta, m-am înspăimântat, mi-am scos șapca și am privit-o cu luare-aminte. Ia te uită, drace. Nu mai sunt sigur că e șapca mea” (p. 128). Totul într-un timbru molcom, lipsit de tentații isterice sau panicarde. Impresiile și sugestiile, deloc puține de altfel, nu ajung niciodată să aibă consistența respingătoare a
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
chiar și atunci când se apropia, mai degrabă plutea. Privea cu o anumită curiozitate care, însoțită de rânjetul agățat în canini, te băga în sperieți. Se apropia apusul și Lucică părea că începe să-și caute de treabă. Dacă priveai cu luare-aminte obrajii lui palizi, goliți de sânge, puteai bănui de unde îi venea nerăbdarea și cam ce fel de treabă ar putea fi aceea. Faptul că numele lui era un diminutiv suna încurajator pentru alde Pârnaie, căci diminutivele sugerează că oamenii sunt
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
apoi arama la vorbă și au ținut taifas de se uitase și soarele dindărătul norilor, pe boltă, sus, de dragul vorbirii lor. Și bune prietene se făcură din acea zi, fără să-și aducă aminte că prin preajmă le asculta cu luare-aminte cealaltă gâză, serioasă și plină de înțeles. Multe zile le-a îngăduit ea să se întâlnească în același loc și să se plimbe nemăsurat prin jurul locuinței ei pământene (căci avea și casă, dar groaznic răsvrătită). Odată, însă, întâlnind pe gâza
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
mai bătuse și-un vânt înghețat care ar fi gonit orice ființă la adăpost. Dar dacă, totuși? Neîncrezător, Proful și-a tras galoșii, s-a înfofolit bine și a plecat spre capătul tramvaiului 5. Ajuns acolo s-a uitat cu luare-aminte în jur, dar nu l-a zărit; era gata să facă drumul înapoi, când o inspirație subită l-a făcut să fluiere și să-l strige tare pe nume: deodată un morman de zăpadă s-a scuturat lângă el și
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
spre o anume dispoziție sufletească. În această privință, principiul autonomiei estetice potrivit căruia doar cartea pe care o ții în mîini contează poate fi oricînd supus unei relativizări axiologice. Orice volum se citește în context și după autor. De aceea, luarea-aminte cu care vei citi un om care ți-a atras atenția va fi mai mare decît cea pe care o vei avea-o citind un om pe care nu l-ai întîlnit niciodată. În fond, sînt cărți pe care nu
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
muncă efectiv, atunci el a redobândit harul - și cu lacrimi povestea cum a simțit din nou mângâierea plină de dragoste a lui Dumnezeu, Care iartă toate celor ce se pocăiesc. Încât, de aia zic, trebuie să cercetăm și noi cu luare-aminte, și Biserica să rânduiască mult mai mulți cercetători să verifice viața pătimitorilor din temnițele comuniste, să vadă faptele lor, să adune mărturii despre ei, despre sfințenia lor. Și aceste mărturii trebuie să fie adunate, să fie puse cap la cap
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
neîncetat / Și-astfel ajunse de-nsurat Și fiul cel mai mic pe care / La casa ei baba îl are. Baba însă morțiș ținea / Să cate-o fată-asemenea Nurorilor ce le aflase / Când cei doi fii își însurase. Ea fost-a cu luare-aminte / Și a chitit mai dinainte La una care îi părea / Că-i potrivită pentru ea. Dar nu-i tot una cum chitești, / Cu felu-n care nimerești. Fiul cel mic nu-i o paiață / Și într-o bună dimineață, Vine acasă
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
fraze pe tocilă - Țepușe vii, un armament - dezastru, Nu ne-nălțăm spre un benefic astru, Ci ne-atacăm pe noi, c-o escadrilă. Nu pierdem bătălia, ci războiul, Săpându-ne în lut, de-acum, morminte, Dar scufundați în mâl cu luare-aminte, Toți tragem după sine-n van noroiul... Referință Bibliografică: HĂITUIȚI DE CUVINTE / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1883, Anul VI, 26 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
HĂITUIȚI DE CUVINTE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383171_a_384500]
-
facă de recunoscut. Numai o poartă, aflată pe mijlocul scurtei Împrejmuiri zidite, se deosebea prin cele patru capete de leu care o surmontau. Chiar În locul acela se găseau câteva semne, zgâriate pe suprafața tencuită. Se aplecă să le observe cu luare-aminte. Între timp, Bargello se Întorsese din recunoaștere. — Nu e nimic, priorule. Doar ruine și unelte de lucru. Nici o hârtie, nici o pânză. Pe Dante Îl stingherea prezența acelui imbecil. Se răsuci brusc pe călcâie, Întinzându-i torța. Măcar așa avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
picior de povestitor. Așa ceva, mai rar! Episodul 26 îN CARE APAR NOI ȘI NOI PERSONAJE Și cum stăteau ei acolo lângă foc și se desfătau într-ale vorbii, numai ce povestitorul numit Parnasie se săltă într-un genunche, privi cu luare-aminte peste capetele celorlalți și le făcu semn gata, mucles. Ce e, mă? - întrebă nedumerit Surduc. — Vine patroana! - șopti Parnasie. — Ce patroană? - întrebă și Metodiu. — Hangița, Stăniloaia, preacuvioase - zise Parnasie. E cu Buhuș. întoarseră toți capetele. Adevărat era, cine voia, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rășchiratul Iovănuț, pășind cu tristețe peste hotarele Moldovei și luând-o ocolit spre Râm, prin deluroasele ținuturi polace. De ce pe-aici? O vom afla mai încolo. Era o zi cu soare. Stârnind în mod pașnic colbul drumului și ascultând cu luare-aminte apelurile impetuoase prin care sub forma unor sunete laice, stomahurile lor solicitau să fie degrab’ umplute, cei doi slujitori ai Domnului pășeau repejor, cu capetele plecate și rasele suflecate. Deodată, Metodiu, ce mergea în frunte, ridică privirea și zări un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zise: „Și eu pot să fac o minune ca Nazarineanul vostru!“ „Ușor de zis“, i-o tăie Petru, cu glas tremurînd. „O fi deprins niscaiva șiretlicuri de prin bazarurile egiptene“, zise un ucenic din suita lui Petru. „Să fim cu luare-aminte la solomoniile lui.“ „Și Nazarineanul vostru - cum Îl cheamă? - S-o fi inițiat În magia neagră?“, Întrebă Simon. „Au fost mai multe minuni“ zise Petru. „Îngropați-mă la șase coți sub pămînt“, zise Simon, după o scurtă chibzuință. „După trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mâinile În mecanism. Dante se uită În jur. Într-un colț, tăcut, stătea Amid. Era adâncit În rugăciune, Închinat pe covoraș. Poetul se așeză pe un cufăr lângă bancul de lucru, Încrucișându-și mâinile sub bărbie și observându-l cu luare-aminte. Știa despre obișnuința maurilor de a se Îndrepta către Mecca, dar vederea acestuia, prosternat cum să găsea În fața unui zid și adâncit Într-o litanie de neînțeles, În loc să Îi deștepte pioșenia religioasă, Îi stârni râsul. Pesemne că sclavul Îl auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Întunecați, despletiți pe umeri, Îi Încadrau chipul. I se păru ochii Îi căpătaseră o ușoară luminiscență, sub razele mituitoare ale lumânării. Pentru o clipă, dulcea fantasmă a Amarei se suprapuse peste acele trăsături aspre, ascunzându-le. Pietra Îi studia cu luare-aminte Înfățișarea febrilă. Apoi explodă În râsul ei vulgar. - Care va să zică, ai Încercat cu femeia aceea? Și cu ea? Râse din nou, batjocoritoare. - Și ți-a plăcut, ia zi? - Pleacă! murmură Dante cu silă. - N-ai vrea o femeie adevărată, ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lui Frederic, dar vastă cât o mie de ceruri, unde sufletele fericiților ar fi Înotat, scăldându-se Într-o eternă purificare? Îndepărtă cupa, Îngrozit de blasfemie, așezând-o brusc pe masă. Atunci, un sunet metalic curmă tăcerea. O privi cu luare-aminte. Lumina lumânării Îi decupa clar conturul. Meandrele și curbele de pe piciorul pocalului, cu traseul lor simetric, desenau pe fundal conturul a două chipuri omenești opuse. Umbra omului cu două fețe despre care vorbise Marcello. A noua umbră... Asta ce Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
inutilă, ca Întotdeauna când faptele oamenilor vor să maimuțărească Natura, adăugă sarcastic. Dante ajunsese În fața lui. Le porunci, printr-un semn, celor doi călugări să stea locului. Carul se opri lângă sarcofag. Astrologul ridică o margine a perdelei, scrutând cu luare-aminte. Privirea sa zăbovi pe chipul senin al lui Arrigo, apoi pe lada de la picioarele lui. Pe urmă se Întoarse către poet. - Așadar, era În mâna dumitale. Ar fi trebuit s-o știu, zise el, arătând spre sacul cu mecanismul. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
califului. Un om care fusese un tâlhar, În prima parte a vieții, mutilat de securea gâdelui. Pentru el, artizanii au făurit această mână, spre a-și putea Îndeplini misiunea. Își apropiase cele două vârfuri de față și le privea cu luare-aminte, ca și când abia acum descoperea cât erau de ciudate. - O altă creație a acelor demoni, a căror ingeniozitate se pare că o prețuiești atât de mult, pentru a-i orbi pe condamnați dintr-o singură lovitură. Vezi cum distanța dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
oară, Amory a aflat ceva concret despre starea financiară a familiei și și-a dat seama ce avere bine gospodărită administrase până atunci tatăl său. A luat un registru de contabilitate cu eticheta „1906“ și l-a parcurs cu deosebită luare-aminte. Cheltuielile totale pentru respectivul an se ridicau la ceva mai mult de o sută zece mii de dolari. Dintre aceștia, patruzeci de mii proveneau din venitul personal al lui Beatrice și nu se făcuse nici o Încercare de a-i justifica: totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu-i secret. Aș dori să rămâi. — Bucuros. Amory s-a așezat Înapoi și când Burne s-a cocoțat pe marginea mesei și s-a lansat În discuția cu Tom, l-a examinat pe acest revoluționar cu mult mai multă luare-aminte decât până acum. Cu fruntea Înaltă și bărbia puternică, având În ochii cenușii, cinstiți, ca ai lui Kerry, o anumită finețe, Burne era un tânăr care-ți insufla pe loc ideea de masivitate și securitate. Era Încăpățânat, evident, dar Încăpățânarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
devenit mai târziu Școala tehnică superioară din Braunschweig, unde avea să profeseze toată viața, șaptezeci de ani mai târziu, un aritmetician nu mai mic decât Gauss: Richard Dedekind (de fel, ca și el, din Braunschweig). În școala populară, Johann atrase luarea-aminte a unui tânăr student în matematici, Bartels, învățător suplinitor, care, mai pe urmă, ajuns profesor în Rusia, va fi constituit legătura dintre Gauss și Lobacevski. Datorită stăruințelor lui Bartels, Gauss tatăl, care la început nici nu voia să audă, se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
întocmai cum se prefigura în capitolul 24 din Sfânta Evanghelie de la Matei: "din pricina înmulțirii fărădelegilor, iubirea multora se va răci". Firește, ne punem întrebarea: de ce oare este atât de puțină iubire? A da un răspuns pertinent înseamnă a privi cu luare-aminte în jurul nostru, dar mai cu seamă în noi înșine. Dragoste. Dragoste și iubire! Iată două cuvinte folosite frecvent în orice gen de comunicare, pe toate continentele, pe toate meridianele, în toate limbile pământului. Sunt zone ori spații în care ele
DARUL IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363229_a_364558]
-
albia-i prundișul... Pe când apa din mine filtrează învelișul Și, cu timpul ajung să fiu asanat, Iar, în final, ca toți, îmi perfectez un blat. Pe drumul mărginit de șanțuri Mă simt grăbit de cineva și-n lanțuri; Pășesc cu luare-aminte mai departe; Pe apă, paralel, zâmbește o umbră albă de moarte. Ce vreme ! Ce atmosferă toridă ! Nehidratați ne privim moartea-n oglindă. Apa, energie, învălmășită-n vapori S-a adunat în caiere sumbre de nori. Ca spirit perpetuu rămâne după
UN ALBUM DE SUFLET ȘI UN FEL DE... APĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363366_a_364695]
-
ce nu mi-au făcut pe plac... Nu mă lăsa ca în orgoliu, alunecând, s-ajung să trec În abisala disperare care mă duce la eșec... Mai bine să-mi aduci aminte, eșecul (nu ca osândă) Ci ca o bună luare-aminte, pentru-a obține o izbândă ! TU, în ciuda suferinței pe care ființa mea o simte Învață-mă să nu m-opresc, ci să merg doar înainte ! În ciuda unor decepții, învață-mă și-mi dă puterea Să mă adun sub gânduri bune
RUGĂCIUNE :DOAMNE NU MĂ LĂSA ȘI-NVAȚĂ-MĂ ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363374_a_364703]
-
doar popa-ți va fi leac(!) Iată deci, că dom' părinte În sfârșit imi dete-un sfat, Dacă vreau să fiu clonat, (Doar așa, din trei cuvinte Că posed o țîr-de minte) Tre' ca să fiu însurat, Și-l crezui, cu luare-aminte, Așa că, m-am însurat Cu Lenuța de îndată, Fata, foarte educată Despre ce-i aia clonat Și-n picioare și în pat, Că în nouă luni, mă tată, Îmi făcu un duplicat, Copie perfect lucrată, Doar o treabă s-a
CLONARE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360958_a_362287]