259 matches
-
îndemn plin de responsabilitate, în numărul 20, redacția publică o poezie scrisă de Arghezi special pentru revistă, o poezie indubitabil erotică, ale cărei ultime versuri vor fi agresat în absolut morala proletară: „Că se strecoară-n ea, cu luna din lucarne,/ Fără să vreau și vrejul tău de carne.” Arghezi este neobosit de aici încolo și domină categoric aceste numere ale revistei, de aici de fapt începînd adevărata sa colaborare constantă, cvasi-săptămînală cu revista Gazeta literară.* Nici o evaluare a activității de
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5159_a_6484]
-
limbă, despre identitate și literatură, a stat de vorbă cu Anders Olsson, membru al Academiei Suedeze, despre memorie și adevăr, literatură și viață. S-au rostit judecăți inalterabile, au fost depuse mărturii, au fost deschise obloanele încăperilor cu amintiri și lucarnele atelierelor de creație, s-a discutat și despre ce înseamnă și a însemnat România în destinul personal și literar al laureatei Nobelului pentru Literatură. Din perspectiva adevărurilor rostite, publicarea acestor „dialoguri suedeze” ar constitui un imens cîștig estetic și moral
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
cotidiene captive în existența lor măruntă, fragmentată. Locuitorii blocului sunt rând pe rând personaje principale, aduse în scenă și lăsate apoi, din nou, în culise, în așteptarea unui nou act, autonom, dar și în legături subterane cu celelalte (ca în Lucarna lui José Saramago - în clădirea cu apartamente din Lisabona, se află, printre alții, și un cizmar, Silvestre, maestru al unor discrete defragmentări, asemeni lui Simion). Simultaneitatea divergentă a destinelor e mai pregnantă în astfel de spații limitate. Dacă la Cristian
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
și, să spun așa, povestitoarea. Pe ea, ultima, reținem bine cum o cheamă aproape de sfîrșit, din ,dedicația" bătrînei pe cutia cu vechi scrisori: Tia Predescu. Tot cu T... Cele două perechi (de cîte trei...) se suprapun și se despart ca lucarnele tăiate în laturile opuse ale acoperișului, la casele de altădată. Vorbind de tineri, doi cîte doi fac trei. Întîi, o poveste de iubire provincială, printre chisele cu șerbet de trandafiri, bunica și apă rece. Genul de idilă vegheată, la Brașov
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
auto, apoi o vreme într-o agenție de asigurări, într-o tipografie, străbătând un drum greu până ce a pătruns în lumea literară., primul său roman Terra do Pecado (Pământ al păcatului) a fost în 1947. Manuscrisul următorului său roman - Claraboia (Lucarna) - terminat la vârsta de 30 de ani, s-a rătăcit la Editura Carrinho, de unde l-a recuperat în ultimii săi ani de viață și i-a apărut postum. Culmea este că Editura Carrinho este cea în care au văzut lumina
Fundația „José Saramago“ – Lisabona Expoziția „Sămânța și roadele“ by Ma () [Corola-journal/Journalistic/4018_a_5343]
-
ai dat vânt să se rotească sfârâind... Ai privit vreodată, Ștefane, punctul de fugă al unui sat de case mici și cărămizii, acoperite cu țiglă, acele linii imaginare ce pornesc din cornișe și streșini și crestele acoperișurilor și hornuri și lucarne, pentru a se întâlni undeva, foarte departe de noi, într-un punct unde dacă am avea putința să ajungem, cu adevărat am ieși din lume, pentru a intra pe acolo într-un basm? Tot ce vezi împrejur înmănunchează liniile unui
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
acum ambientelor în care decurge acțiunea descrisă, pe de altă parte, destul de lentă. Cu excepția primului capitol, în care încă este posibil să se observe câteva trăsături de penel aplicate intenționat asupra adunării electorale, și chiar și așa limitate la uși, lucarne și mese, iar dacă exceptăm și prezența poligrafului sau a mașinii de prins mincinoși, restul, care deja nu mai e puțin, s-a petrecut ca și cum figuranții celor relatate ar locui o lume imaterială, străini de confortul sau de disconfortul locurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Am intrat înăuntru urmat de Stroeve. Era întuneric în cameră. Am putut vedea că e un fel de pod cu acoperișul mansardat și o licărire slabă, doar un pic mai puternică decât în bezna cea mai adâncă, venea de la o lucarnă. — Strickland! am strigat. Nici un răspuns. Totul, era într-adevăr teribil de misterios și mi s-a părut că Stroeve, aflat la un pas în urma mea, tremura din tot trupul. O clipă am șovăit dacă să aprind un chibrit. Am deslușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
largi, cu grădele de fier rotund, pentru a nu pătrunde haiducii locurilor; sobele din teracotă franțuzească colorată, ornată cu modele demne de copiat; veranda conacului, din care intri într-un antreu cu miros de istorie; acoperișul în stil brâncovenesc, cu lucarne mari, prin care ziua de afară pătrunde în podul imens, luminând păianjenii veacurilor, lăcașurile cenușii muncite cu greu de viespile veninoase, bufnițele orbecăinde aciuate de-a lungul anilor, care ies noaptea, înghețând împrejurul cu luminile reci ale ochilor imenși; iar
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
ajungem la monumentul de la Waterloo, mai întâi am trecut pe lângă casa memoriala a lui Victor Hugo, așezată la marginea șoselei naționale, o casă obișnuită cu un singur etaj, zugrăvită în alb la parter și bej la partea superioară, cu patru lucarne pe acoperișul din tiglă roșie, cu trei ferestre la etaj, iar la parter cu două mai late și obturate cu storuri vopsite în gri. O firmă metalică agățată de colțul casei te informa că acolo a locuit Victor Hugo, iar
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364144_a_365473]
-
pe terasa cochetului restaurant ne-am delectat fiecare cu o cupă de înghețată delicioasă, apoi am mers să fotografiem clădirea castelului din spatele anfiteatrului, o clădire impunătoare, cu două etaje, cu geamuri mari ovale la partea superioară și mansardă și multe lucarne în acoperiș așezate pe alte două nivele. Cred că acoperișul din plăci de ceramică gri închis avea peste cinci - șase metri înălțime. Fațada clădirii era placată cu piatră de rău și cărămidă iar curtea era împrejmuită cu un gard metalic
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364145_a_365474]
-
Găsim aici nu numai crâmpeie de înțelepciune, dar și metafore reușite, de asemenea cu tente culturale românești: “Copacii culeg bulgărași de soare din iarba verde- mestecenii se apleacă în smerite metanii” “Căldură mare- bâzâitul muștelor se întețește pe funie sub lucarnă doi cârnați la uscat” Poemele TANREGA despre care aflăm că sunt o formă elaborată de tanka și că în era HELEN poeții japonezi se completau reciproc într-un brain storming sub numele de renga, au un capitol distinct în volum
MARA PARASCHIV- ÎN LUNTREA NOPȚII de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368592_a_369921]
-
vântul printre oseminte cu pușculițele goale-n șerpari nu vedeți pricolicii statului cum seacă inimile elitelor treceți la parter proștii la doi aproape de cer invalizii orfanii văduvele se prind în joc cu gesturi tandre în santa scala cu două vacante lucarne din care lumina fugise... stele-n ruină lună bezmetică pelerinele nopții cad peste noi vertrebele străzii alunecă-n gropi aerul nopții modelează păsări pe cer se-aude țipăt de lebede dincolo de zidul prăbușit... miercuri, 11 februarie 2015 Referință Bibliografică: zid
ZID PRĂBUŞIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366464_a_367793]
-
vieții tale, Și icoana, dintre sfinți, Te trădează, pe arginți? Cum întreaga ta credință, Ce ți-ai pus-o într-o ființă, Intră toată-ntr-un hot-dog, Fleșcăit, de boșorog?! Cum te-arunci atunci în carne, Spurci sfințenia-i din lucarne, Să i-o dai, în psalmi de fuste, Și lui Dumnezeu, s-o guste?! Cum te râde tot calicul, Că ești singur cu nimicul, Și-ți înghesuie și-mplântă, Toți, icoana ta cea sfântă? Cum nebun, o lume, critic, Te
ICOANA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361741_a_363070]
-
pentru că „Prietenia este, în primul rând, pacea reciprocă și zborul spiritului pe deasupra amănuntelor vulgare.” (Antoine de Saint-Exupery) „Nu rupe firul unei prietenii, căci, chiar dacă îl legi din nou, nodul rămâne.” (Octavian Paler) „Până unde ține iarna/ care-nchide-n noi/ lucarna,/ până unde în genunchi/ umbra ta/ mai are trunchi,/ până unde gura ta/ pe cuvinte pune șa,/ până când în cerul tău/ are lacrimi Dumnezeu,/ până când ramâne-n ramă/ vama care nu ia vamă?// Până unde, până când,/ rămân singur, singurând?” („Singurând”) „Nimeni
VISURI CU ZĂPEZI ŞI FLUTURI- CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351382_a_352711]
-
poemul “Săptămâna luminată”, în care fiecare zi este prototipul celeilalte trecute, ori celei care va urma, întru cunoștința de sine și a aproapelui. Poetul trăiește zilele sub iminența secundei, aceeași, fie iarnă, fie vară, clipele se scurg la fel, inexorabil. Lucarnă pentru lumina divină, când “casa se întoarce-acasă”, “nunta / fără de mireasă”; magicul șapte care nu se adună și nu se desparte, ziua care trece prin tine și lasă urme adânci, așa cum fiecare lacrimă lasă șanțuri adânci pe relieful obrazului, din “ochiul
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
Măcar atât cât carnea ne permite ... Noi n-am cerut-o ... cere ea, ispite ... // Și numai cei ce nu îi știu durutul, / Să fie fericiți ... măcar cu duhul ... Așa e, Doamne, noi suntem de carne ... / Altfel, am fi lumină, în lucarne ... Poate că nu avem nici-o ieșire ... / Suntem de carne și în mântuire ... Și poate-am vrut a fi de duh, anume - / Dar n-a fost după voia-ne, pe lume ... // Iar de-a fost după voia Ta, Înaltul - / Tu, judecă
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
2013 Toate Articolele Autorului Întoarce-te asemeni primăvară Adu-ne iar în suflete căldură Să ne zburde țâncii pe afară Să miroase câmpu-a arătură! Toată viața noastră-a fost o iarnă Și frigul ca o zodie nefastă Pătrunde iarna frageda lucarnă Și nu e asta singura năpastă Să ne spălăm în rouă pân-la brâu Să ni se-mbete ochii de lumină Să ne pierdem în lanurile de grâu Și să ne-ntoarcem obosiți la cină Să scăpăm de friguri și vedenii
DOR DE PRIMĂVARĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352090_a_353419]
-
ultimă spovadă, Sunt mai copți, ziceam, ca mărul! Ce parfum era în vie! Strugurii plesneau în palmă; Te-ai pătat atunci pe ie, Surâdeai dulce și calmă. În sfârșit, ai venit iarnă! Ți-ai schimbat iarăși paltonul. Priveai luna prin lucarnă: „ Acuși e, revelionul!” Era gol, în bancă - contul; M-am descurcat c-un împrumut. Să-și ia un costum și tontul? Ei, aș! Tot ea și-a luat, ce-a vrut! În rochiță, mai mult goală, Cât ai dansat, ai
MAI ŢII MINTE ASTĂ VARĂ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356967_a_358296]
-
știu prea bine! Și totuși, de rămâne doar asfaltul, Ia loc, te rog, în inimă la mine! E loc puțin! E frig! Și este iarnă! E loc puțin și-n lume, știu prea bine! Și totuși, haide să ne fim lucarnă Spre cer! Ia loc, în inimă, la mine! Hai să ne locuim unul pe altul! Promit să-ți fac un loc în partea stângă! Și dacă-n el vei regăsi înaltul, Vom râde într-un loc năimit să plângă! Hai
HAI SĂ NE LOCUIM UNUL PE ALTUL de JIANU LIVIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355203_a_356532]
-
-mi apărea ca o naiadă și-mi mângâia fruntea surâzând și vorbind ca un zeu, spărgând clipa-n țăndări și fermecându-mă, eram ca limpezimea ce lunecă spre stele, ca roua-n palma ierbii, de constelații beat, o vedeam prin lucarnă cu pași ușori săltând, precum un vis de umbră, plimbându-se prin gând... venea parcă dintre astre ca pasărea fără cuib mirosind a mărgăritar, păzind visele mele; încă o mai aștept să-i așez la picioare straturi de veronicuțe ca să
AMINTIRI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368958_a_370287]
-
pe terasa cochetului restaurant ne-am delectat fiecare cu o cupă de înghețată delicioasă, apoi am mers să fotografiem clădirea castelului din spatele amfiteatrului, o clădire impunătoare, cu două etaje, cu geamuri mari ovale la partea superioară și mansardă și multe lucarne în acoperiș așezate pe alte două nivele. Castelul din Cetatea Namur Cred că acoperișul din plăci de ceramică gri închis avea peste cinci - șase metri înălțime. Fațada clădirii era placată cu piatră de râu și cărămidă iar curtea era împrejmuită
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370767_a_372096]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SOLENOID Autor: Gabriel Todică Publicat în: Ediția nr. 1940 din 23 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Solenoid E greu să alegi dintre strofe albaste Pe cea în care azuru-i complet Nici casa înzestrată cu ferestre lucarne Nu poate zări tot cerul de-un alb-violet Nici focul nu arde în sobă Rotind alte arabescuri de fum Nici cântecul nu mai stă în poiană Așteptând ca țigara să se înece în scrum. Nici apa nu mai curge în
SOLENOID de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370351_a_371680]
-
erbivor,La păscut m-aș fi grăbit!...... XIV. SOLENOID, de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 1940 din 23 aprilie 2016. Solenoid E greu să alegi dintre strofe albaste Pe cea în care azuru-i complet Nici casa înzestrată cu ferestre lucarne Nu poate zări tot cerul de-un alb-violet Nici focul nu arde în sobă Rotind alte arabescuri de fum Nici cântecul nu mai stă în poiană Așteptând ca țigara să se înece în scrum. Nici apa nu mai curge în
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
Ce pâlpâie firav, cu glasul mut, Dureri ascunse să își cearnă. O adiere blândă din trecut Făcu tăcerile s-aștearnă. Cântecul lirei, astăzi, a tăcut, E candelă-ntreruptă-n iarnă. Trecându-și viața în fulg de lut, Și el se stinge sub lucarnă, Iar universul se răstoarnă, Căci candelă, s-aprindă n-a putut... Cântecul lirei, astăzi, a tăcut. Referință Bibliografică: Rondelul lirei / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1869, Anul VI, 12 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Olguța
RONDELUL LIREI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369324_a_370653]