797 matches
-
Motto: „De ce vederea lunii pline are o influen?? a?a de binef???toare, odihnitoare ?i În????toare? Fiindc? luna este obiect al intui? iei, nu al voin?ei: « Stelele nu le dore?te nimeni, ne bucur?m numai de str?lucirea lor » (Goethe). Luna e m?rea??, adic? ne dispune pentru ??re?ie, c?ci ea, f??? de raport cu noi, vecinie str?în? de fr?mântarea de pe p?mânt, trece ?i vede totul, dar la nimic nu ia parte. De
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pierdute", universul Întreg, În care „noi, copii ai lumii mici / Facem pe p?mântul nostru mu?unoaie de furnici". În nesfâr?ițele orizonturi cosmice, omul e doar o „clip? suspendat?" În imensitatea timpului, o fiin?? microscopic? pulbere fin? În str?lucirea efemer? a „imperiului unei raze": „În acea nem? rginire ne-nv?rtim uitând cu totul Cum c? lumea asta-ntreag? e o clip? suspendat?, ??-nd???tu i ?i nainte-i Întuneric se arăt?.. Astfel, Într-a vecinicei noapte pururea adânc?, Avem clipă, avem
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În fă?a unui vis, cu uimire ?i Încântare: „Între ziduri, printre arbori ce se scutur? de floare, Cum revărs? luna plin? lini?tita ei splendoare! Mii pustiuri scânteiaz? sub lumina ta fecioar?, ?i că?i codri-ascund În umbr? str? lucire de izvoar?! Peste câte mii de valuri st?pânirea ta str? bate, Cănd plute?ți pe mi???toarea m?rilor singur? țațe ". St? pânind cu magică ei frumuse?e imensitatea ?? rii, „miile de ??rmuri Înflorite" (toate acestea simboluri ale devenirii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
bate, Cănd plute?ți pe mi???toarea m?rilor singur? țațe ". St? pânind cu magică ei frumuse?e imensitatea ?? rii, „miile de ??rmuri Înflorite" (toate acestea simboluri ale devenirii) ?i lumea str?vechilor codri ce ascund În umbră lor str?lucirea izvoarelor (sugerând de asemenea ideea timpului supus trecerii), luna Întruchipeaz? În acela?i timp, Ideea, esen?a: „ Peste câte mii de valuri st?pânirea ta str?bate ". Este ca o oglind? impasibil? În lumina c?reia valurile -genera?îi ale
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
steaua reprezint? Ins??i Întruparea puterii diverse, „izvorul cel de tain? al lumii adev?rate": „ Din durerea unui secol, din martiriul lumii-ntrege ????ri o stea de pace, luminând lumea ?i cerul.. ", (Dumnezeu ?i om) speran?? a poetului c? str?lucirea razelor ei, icoan? de lumin? a „Christ-ului, ar putea risipi „nelini?tea etern?", „durerea n?scut? din puterea m?rginit? / ?i dorin?a f?r de margini". Steaua devine astfel punct central al acestei „topografii mitice a universului" ce aminte
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sfânt ochi de aur ce tremuri În nori, Ai mil??? i stinge lungi zilele meleCobori, o, coborî!" (Steaua vie?îi) Astrul Întruchipeaz?, metaforic, traiectoria În univers a existen?ei umane „clip? suspendat?" pe raza unei stele, a c?rei str?lucire efemer? e „vecinic? trecere", „stol de cocori" pierzându-se În „Întinsele / ?i necuprinsele / Drumuri de nori", „floare de crâng" ce „trece" ? i se stinge" că ?i clipele vie?îi": „ Stele-n cer Deasupra m?rilor Ard dep?rt?rilor Pan
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Alteori, acestui sentiment tragic al existen?ei umane -supuse sclipirii efemere a unei „candele" din cer -, i se substituie bucuria ?i speran?a Împlinirii visului de iubire. Configura?iile lirice ale spa?iului poetic uimesc prin frumuse?e ?i str?lucire, iubirea reg? sindu-?i semnifică?ia cosmic?, iar inima, pacea. În poezia „Las???i lumea... ", spre exemplu, poetul creeaz? unul dintre cele mai frumoase tablouri nocturne În care stelele -simboluri cosmice ale lumii primordiale, reflectând În razele lor „În???imile
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În poezia „Las???i lumea... ", spre exemplu, poetul creeaz? unul dintre cele mai frumoase tablouri nocturne În care stelele -simboluri cosmice ale lumii primordiale, reflectând În razele lor „În???imile albastre", ??ruiesc privirilor uimite, printr-un sublim gest cosmic, str?lucirea z?rilor inaccesibile: „În???imile albastre Pleac? zarea lor pe dealuri, Ar?tând privirii noastre Stele-n ceruri, stele-n valuri... " Dar aceast? str?lucire a astrelor ce Înv?luie Întreg universul În ?es?tură fin? a razelor de lumin
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În razele lor „În???imile albastre", ??ruiesc privirilor uimite, printr-un sublim gest cosmic, str?lucirea z?rilor inaccesibile: „În???imile albastre Pleac? zarea lor pe dealuri, Ar?tând privirii noastre Stele-n ceruri, stele-n valuri... " Dar aceast? str?lucire a astrelor ce Înv?luie Întreg universul În ?es?tură fin? a razelor de lumin?„stele-n ceruri, stele-n valuri" este proiec?ie liric? a luminii ce inund? sufletul Îndr?gosti?ilor: „E-un miros de tei În crânguri
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i dac?..) O coresponden?? tainic? leag? universul naturii de sufletul poetului: imaginii plopilor ce tresar ?i a ramurilor care bat În geam Îi corespunde emo?ia reg?sirii icoanei iubitei În inima să; luminii lacului În care se reflect? str? lucirea stelelor Îi corespunde seninul gândului luminat de speran??? ?i lini?te; str?lucirii astrului nocturn ce spulber???irurile de nori Îi corespunde amintirea vie a chipului iubitei ivinduse din negura timpului: „Sentimentul elegiac ??se?te aici o efuziune de esen
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ce tresar ?i a ramurilor care bat În geam Îi corespunde emo?ia reg?sirii icoanei iubitei În inima să; luminii lacului În care se reflect? str? lucirea stelelor Îi corespunde seninul gândului luminat de speran??? ?i lini?te; str?lucirii astrului nocturn ce spulber???irurile de nori Îi corespunde amintirea vie a chipului iubitei ivinduse din negura timpului: „Sentimentul elegiac ??se?te aici o efuziune de esen?? predominant vizual?, În care colocviul dintre inim?? ?i « lucrurile care ?tiu » I?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Poate de mult s-a stins În drum În dep?rt?ri albastre, Iar rază ei abia acum Luci vederii noastre." Ceea ce noi vedem ast?zi pe cer este de fapt „icoana stelei ce-a murit", a c?rei str?lucire reflect? doar „amintirea" luminii demult pierdute În „noaptea adânc?" a timpului: „Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a z?riț, Azi o vedem, ?i nu e". Ideea filozofic? a relativit??îi timpului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
omolog?ri cu mi?carea corpurilor cere? ți": „ Tot astfel când al nostru dor Pieri În noapte-adânc?, Lumina stinsului amor Ne urm?re? te Inc?”. Distan?a cosmic? se metamorfozeaz? În poezia eminescian? Într-un „departe l?untric" : asemenea str?lucirii Îndep?rtate a stelei care mai lumineaz? cerul ?i dup? ce „icoana" ei s-a stins, iubirea Inc? mai vibreaz? În sufletul poetului chiar dac? această a pierit „În noapte-adânc?". Toate semnifică?iile pe care le cumuleaz?, În contextul poeziei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
demonstreaz? Inc? o dat? c?? ?i În poezia „La steaua" „fragmentul trimite la totalitate, la lumea macromotivelor tipic eminesciene ?i major romantice" „Lumin? din lumin?", „vastitate f??? hotar", str??? tând infinitul spa?iilor, inundând „v?ile de haos" cu str?lucirea razelor sale, Luceaf?rul este În poezia lui Eminescu steaua a ??rei lumin? nu va pieri niciodat?, Întruchipând Ideea, esen?a metafizic? a luminii, simbol al spiritului divin „destinat s? se Întrupeze cu lumina să pur? În geniu". În mijlocul miilor
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
poezia eminescian? metafore ale luminii. Semnifică?iile acestui topos poetic sunt multiple: s?la? al sufletelor, Întruchipeaz? efemerul existen?ei umane sau dimensiunea absolut? a genului. Privite ca elemente ce configureaz? liric peisajul eminescian, uimesc prin frumuse?e ?i str?lucire, dar ?i prin intensitatea sentimentelor pe care le exprim?: iubire, dor, triste?e, singur?țațe, tragismul existen?ei sortite efemerului; considerate elemente ale „cosmosului" ?i ale mitologiei eminesciene, rotirea lor determin? destinul implacabil al oamenilor („Ei doar au stele cu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cercului strâmt" al realului. Purtând o, fiin?ele obi?nuite se Înal?? În sfera superioar? a absolutului. „Polisemia" de accep? îi a acestui topos poetic iubire, aspiră?ie metafizic?, fabulos folcloric d? poeziei eminesciene o frumuse?e aparte, o str?lucire simpl?, adâncime filozofic?. În „Miradoniz", florile sunt „gânduri de aur" d?ruite p?mântului: zână rupe, din gr?dina ei miraculoas? cu „p?duri de flori" cât arborii de mari, câte o plant?? ?i o arunc? jos, pe p?mânt
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ape ce alerg fulger?toare" „Memento Mori"). Dac? florile sunt simboluri ale frumuse?îi neînchipuite, ale sensibilit??îi ?i ging??iei, Întruchipând metafizic gândurile „de aur" d? ruite oamenilor de c?tre zâne, albastrul petalelor, oglindind În limpezimea ?i str?lucirea lor infinitul cerului, reprezint? o sugestie a absolutului, a aspiră?iei fiin?ei umane spre „cerul rece al imperiului ideilor", opus lumii reale, „calde", a contingentului: „ Iar te-ai cufundat În stele ?i În nori ?i-n ceruri nalte? De
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
doi metri de fața lui, dar rămâne doar o pată neagră. Cavanosa simte cum o ură fără seamăn se naște în pieptul lui. Și toată ura asta e concentrată pe bărbatul tânăr, care îl privește. Nu-i poate vedea decât lucirea ochilor, care îl fixează insistent. Zidurile avansează spre Cavanosa. Lent și constant. Ca și cum zidurile ar aluneca pe o magmă clocotitoare. Bărbatul fără față pare indiferent. De parcă zidul din spatele lui nu l ar putea atinge. Mâna mea ezită deasupra frunții lui
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mic și neajutorat și fără cap și fără minte în cap trebuie să moară, trebuie să fie pedepsit. Cavanosa își simte pleoapele gigantice care îi adăpostesc ochii. Pleoapele lui clipesc în ralanti și decorul se schimbă. E noapte și doar lucirea lunii luminează un oraș pustiu, postapocaliptic. Cavanosa își sprijină degetele enorme de acoperișurile unor clădiri înalte, părăsite. Se uită la străzile murdare ale orașului în ruine. Des coperă o mașină neagră, cu toate geamurile fumurii. Mașina stă neclintită în timp ce motorul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
nimeni nu-i rezis tase până atunci. Toți cei care încercaseră să alunge blestemul căzuseră în capcană. Fata a strâns în mâini toporul, hotărâtă să lovească. Și deodată, în mijlocul celor opt petale a apărut un diamant cât pumnul unui om. Lucirile diamantului au orbit-o pe fata cea frumoasă. Și ea și-a dus mâna la ochi și a scăpat toporul de argint pe fundul lacului. Și-atunci o mână uriașă a ieșit din străfundurile lacului. Mâna a apucat-o pe
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
învăluit în mister, fiecareavea posibilitatea să-și zărească adevărata înfățișare, aceea dedincolo de secole, de dincolo de aparențele trecătoare alepeisajului zilnic, ceva esențial și durabil, care definea însușispiritul aceluia care ajungea acolo. Platoul avea o stâncă netedă,din gheață transparentă. În lucirea ei ca de oglindă se vedea cevanebănuit, neștiut și nedezvăluit. Am privit și eu în stânca transparentă și mi-am zărit imaginea: un lup albastru, cu aripi argintii și mustăți ca niște raze luminoase. Tu ești Lupul Albastru, mi-a
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
plecasem din Valea Verde, mă luasem după miliardele de solzi aurii care sclipeau în lumină, și ajunsesem la Platoul Adevărului. M-am gândit, privindu-mi imaginea din oglinda înghețată, care avea menirea de a încremeni adevăruri esențiale și nevăzute în lucirea sa, că dacă le-aș fi spus celor din Valea Verde că, în afară de Hoinarul pe care-l întâlniseră ei, eu eram, de fapt, în mod esențial, și Lupul Albastru, că adevărul spiritului meu avea această atribuție ireală și în legătură
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
jos. Se pare că are apă, am constatat eu. Păi are, cum să n-aibă. Eu am mai fost aici, mi-a spus Ghidușa sigură pe ceea ce știa. Așa cum priveam în fântână, mi s-a părut deodată că zăresc în lucirile apei din umbră o scânteie aurie. M-am uitat mai bine, pentru un moment am avut certitudinea că era o formă de solz de dinozaur, cu zimții aurii. Ia uite! am exclamat. Ce? s-a mirat Ghidușa lângă mine, privind
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
prin poieniță, iar eu am ajuns lângă Iasomia. Nu reușeam să-i evit albastrul infinit al privirii directe, care se potrivea întocmai cu adevărul ființei ei, asemenea luminii senine a acelei dimineți liniștite... Ochii ei limpezi sclipeau înspre mine, iar lucirea atât de aproape și de o intensitate aparte, era parcă imposibil de privit mai mult de câteva clipe. Ați ajuns, a constatat ea zâmbind în continuare, de parcă avusese convingerea că așa va fi, și ne așteptase fără grijă că vom
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
să dezvăluie adevărul, ca să nu afle oamenii că ar fi fost mai mult decât o persoană obișnuită. M-am uitat la ea, iar ea și-a ferit privirea în primul moment, apoi ochii ei m-au privit direct, cu o lucire rece, aproape necruțătoare, avertizându-mă, de parcă m-ar fi ținut la distanță, pe mine și percepția mea care o transforma în zeiță... atitudinea ei decisă și rezervată mi-a transmis certitudinea că într-adevăr voia să rămână ascunsă, prefera să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]