565 matches
-
emoției puternice, răpăitul ploii de vară, gândăcelul de colorado, buburuza, furnica albă, muntele care este așezat pe pământ, care fără pământ, indiferent cât de mare și puternic este, ar cădea, faci o statuetă mică și scumpă, din piatră neagră stră lucitoare, șlefuiești cu mânuțele tale roz o piatră strălucitoare neagră, lată jos, să sugereze pământul, și mai ascuțită sus, să sugereze piscurile, și partea lată de jos se termină într-una dintre laturi abrupt, să sugereze căderea muntelui, cu mânuțele tale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și floarea soarelui, cu liziere de salcâmi și gârneață. Simona privea întinderile în care toamna nu intrase cu toate ambarcațiunile sale. În dimineța aceea, o brumă subțire acoperise ierburile, argintându-le cu o peliculă de un alb imaculat cu scânteieri lucitoare. Nu peste mult timp însă, un soare blând și dulce avea să vină binevoitor să înflorească întreaga zi. Trecu pe lângă un grup de bărbați îmbrăcați în haine cadrilate. Erau deținuții de la penitenciarul de minimă securitate care săpau un șanț pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sprâncene stufoase, ușor încruntate... Părul - cât se vedea de sub borurile întinse ale pălăriei - înspicat, la fel ca și mustața frumos croită deasupra buzelor pline... Sub cămașa albă de in i se ghicea fiecare mușchi, iar chimirul lat, ghintuit cu ținte lucitoare, îi încingea mijlocul zvelt... Ca un făcut însă, Hliboceanu nu a aruncat măcar o privire către geamul bucătăriei... Un oftat neașteptat i-a cutremura Măriuței sânii bine struniți sub faldurii iei, văzându-l pe Hliboceanu trăgându și pălăria pe o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Dar o să mă-mbăt și mai tare! — Oh, alta acum! O să mai bei un pahar cu mine, altfel nu te las pe peron. Janet Pardoe cedă. — Unul. Doar unul, zău! O conduse pe Mabel Warren, traversând un hol negru și lucitor, Într-o Încăpere unde câțiva bărbați și femei obosite Înșfăcau cești de cafea. Încă un gin, spuse domnișoara Warren și Janet Îl comandă. Într-o oglindă de pe peretele din fața ei, domnișoara Warren Își văzu propria imagine, roșie, zburlită, grosolană, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care-i cuprindeau genunchiul simțiseră, prețuiseră și savuraseră. Iar la Viena ea o pierdea pe Janet Pardoe, care mergea de una singură Într-o lume În care bărbații conduceau. O vor flata și-i vor dărui mici obiecte ieftine și lucitoare, de parcă ar fi fost o băștinașă care trebuia păcălită cu oglinjoare și mărgele de sticlă de la Woolworth. Dar nu plăcerea lor era cea de care se temea ea cel mai tare, ci a lui Janet. Fără s-o iubească câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Savory n-avea cum să-l găsească În compartimentele de clasa Întâi, dar Îl găsi ascuns Într-o cușetă de clasa a doua. Cu bărbia vârâtă În pelerină, cu mâna peste căușul unei pipe, acesta pândea cu ochi mici și lucitori oamenii care treceau pe culoar. Un preot moțăia În colțul opus. Domnișoara Warren deschise ușa și păși Înăuntru. Se comportă ca un stăpân - se așeză fără a mai aștepta să fie invitată. Simțea că-i oferea omului acestuia ceva ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
peste nedumerirea de mai înainte, cînd șoferul, ajutat de doi călători, a adus de la cursă cele două geamantane, plutește acum aerul optimist, reîmprospătat continuu, odată cu valurile mirosului de la friptura ce se pregătește în bucătărie, unde, pe masa acoperită cu tablă lucitoare, din inox, bucățile mari de mușchi de porc stau ca la expoziție, spre stupefacția celor ce îndrăznesc să se avînte pînă în ușă. Din clipa cînd a deschis geamantanele, șoferul a preluat comanda tuturor acțiunilor. Cu o sfințenie oarbă, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nenorociții ăia doi - Henry și Mikey - au primit ce meritau; a fost un fel de vizită întârziată a unui möhel . Mi-i și imaginez cum stau amândoi în Iad, Bakunin cu barba aia a lui și James cu chelia lui lucitoare. Sunt spânzurații, bufonii, nebunii, toate în același timp. Au o masă rezervată la Cafeneaua Ororilor de pe malul Styxului. Spermatozoizi uriași, ca niște libelule antediluviene, le zumzăie pe la urechi; sunt forțați să mănânce cantaride cu pumnul, sub privirea neînduplecată a vechiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nici un cuvințel, cinci zile! b’. în duminica aia am descoperit ce greșeală uriașă este ca, locuind în H 3, să te plimbi pe Valea Cernei când bâzâie bondarii, când razele soarelui se strecoară prin frunzișul arinilor și umplu cu punctulețe lucitoare râul, când treci printr-o herghelie și inima îți bate fericit-speriată de parcă fiecare cal ar fi și prinț, și balaur, când mama și tata se pupă, când zgândări cu un băț mușuroaiele de furnici, când clefăi gumă de mestecat sârbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
au ieșit), iar eu mă gândeam cât de bun e el, înalt, bronzat, cu cafeaua lui fierbinte din termos și cu ciocolățelele pentru mine, cum are el grijă până și de-un ditamai copacul, stropindu-l cu un jet gălbui, lucitor, ca o limonadă. Încet, încet, ascensiune după ascensiune, traseu după traseu, anotimp după anotimp, descoperire după descoperire, m-am obișnuit cu ritualul lui montan și i-am devenit un discipol dăruit. Pe coastele noroioase sau înghețate, unde alunecam și cădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în odaia mătușii imediat după plecarea ei în oraș, se strecura sub pat, după draperii, în lada pentru așternuturi ori printre hainele puse la naftalină, îi auzea pașii la întoarcere, o simțea foșnind, ghicea după sunete unde era ascuns pachetul lucitor, o aștepta să termine și să încuie, să se îndepărteze, apoi ieșea din cotlonul lui și căuta tăcut, desfăcea fundele și hârtia cerată, își umplea gura cu două-trei trufe deodată, își trecea degetele prin crema șarlotelor și le lingea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
semn să intrați, dar el rămâne în urmă și încuie ușile. Vă închide înăuntru. În dormitor un bărbat e culcat cu fața în jos pe un uriaș pat rotund cu așternuturi albe de mătase. Poartă o pijama de mătase albastră, lucitoare, și picioarele lui desculțe atârnă pe marginea patului. Angelique își scoate o mănușă, trăgând de degete, apoi pe cealaltă, și îngenuncheați amândouă pe covorul gros, și amândouă luați în primire câte-un picior. Nu vezi fața bărbatului, doar părul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nebunie, și-a zis, așa ceva n-avea cum să fie un imbold matern! Nu era decât un adolescent indonezian pe care, de fapt, nici nu-l cunoștea. Ceva mai Înainte Îi observase ochii, cu irisu rile ca niște mărgele negre lucitoare, cu albul ochilor tulburător de intens, fără gălbeneala atâtor copii de localnici. Abilitatea ei analitică o părăsise și nu știa deloc ce-ar fi trebuit să facă. — E foarte târziu, a spus ea În cele din urmă. Trebuie să dormi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În stare să se lase În voia acelei bucurii. Viitorul imaginar nu se lăsa prins, i se strecura printre degete, asemenea fericirii din trecut. În cele din urmă a ajuns dinaintea somptuoaselor uși de sticlă care dădeau În hol, curate, lucitoare, reflectând imagini ale orașului, etajele superioare ale clădirilor, frunzele zdrențuite ale unui palmier, o bucățică de cer. S-au deschis și s-au reînchis Încet, ca În vis. Ce mama dracului! Idioții ăștia de jucători de badminton nu mai sunt
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
25 Adam Își saltă capul și mijește ochii. Iată ce vede. Pe jos sunt niște dungi de lumină. E și un preș. Preșul e roșu. În dungile luminoase căzute pe preșul roșu sunt câteva forme ciudate, un fel de pete lucitoare, ca de sânge. De ce e restul podelei Întunecat? Camera e În penumbră. Storul e doar pe jumătate tras. Asta o vede el abia acum. Sunt niște persoane În cameră, niște persoane pe care nu le cunoaște. Un bărbat și o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acum sunt ca și luați, n-ai ce le face, vorba aia, vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă. Elena asista tăcută la toată discuția, parcă-și înghițise limba, ședea nemișcată, picior peste picior, să-și pună în evidență cizmele noi, lucitoare de-ți luau ochii. Sânii abia înmuguriți îi împungeau flanela. Ținea o mână rezemată în spate, pe speteaza scaunului, cealaltă abandonată moale în poală, cu degetele în sus parcă cerea ceva. După plecarea lor, părinții se sfătuiră îndelung cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în centrul orașului. Până ajunse la Elena privi florile de un albastru delicat, moale, ce răspândeau un miros adânc, uman, cald. Elena o zărise probabil pe fereastră, că-i ieșise înainte pe aleea cimentată. Era într-o rochie de casă, lucitoare, din zanana, nouă, cu flori uriașe viu colorate, poalele lungi i se împleticeau printre picioarele subțirele, se grăbea s-o întâmpine, toată numai zâmbet, îi păru străină, doar părul roșcat și pistruii îi aminteau de Elena cea adevărată. Primi fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de croncăitul jalnic al corbilor înfometați. În fruntea armatei erau trei călăreți: cei din spate păreau a fi hatmani, iar în față se afla însuși Ian Sobieski, regele Poloniei. Tustrei purtau haine scumpe, cu șnururi aurite și pietre prețioase, săbii lucitoare, dar erau triști, foarte triști. Pe fețele lor se putea citi dureroasa înfrângere de care avuseseră parte în luptă. Ar fi mers ei mult și bine până în țara lor, dacă n-ar fi ridicat Sobieski capul și n-ar fi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pentru că esteticul mă interesa cel mai puțin la ea. Cred că era puțin urâtă pentru că momentele ei de pierdere totală sau absență surveneau în prezența oglinzilor. Ea nu trecea pe lângă nicio oglindă, un ochi de geam sau o suprafață metalică lucitoare fără a zăbovi o vreme și a-și reflecta mai bine de-o clipă chipul. Și tot atunci, se iniția dialogul; degeaba o interpelai sau încercai să-i câștigi atenția, ea era cu "el" al ei, pierdută în visare. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
putut percepe pentru că spaima mi-a paralizat fie coardele vocale, fie auzul, a făcut-o să întoarcă capul. Și atunci privirea ei s-a întâlnit cu cea a armatelor de rechini ce-o înconjurau din toate părțile cu ochiul lor lucitor și metalic, fixând-o din adâncul străveziu și transparent al mării. Mii de spade o fulgerau din gurile deschise ale rechinilor, mii de priviri albastre o tăiau lateral cu laserele lor scrutătoare. Și atunci, dintr-odată, strigătul acela al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
într-o sanie trasă de doi reni. Renii s-au oprit la marginea terasei și Moș Crăciun a sărit sprințar din sanie, a făcut o adâncă plecăciune și a început să descarce niște cutii mari și pătrățoase, înveșmântate în hârtii lucitoare împodobite cu funde. Cei cinci omuleți s-au ridicat pe rând de pe bancă și, în ciuda hainelor sofisticate, păreau mai mult ca oricând niște copii. Se bâțâiau și săreau de pe un picior pe altul și-și frecau mâinile de bucurie. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bucătăreselor din spitale V ouă care ne permiteți să viețuim prin bunăvoința și râvna voastră, Ave! N-am fi nimic fără voi, celebrelor astre! De soartă proscrise, nemuriți indecent prin W.C.-uri, bucătării de spitale, salubre subsoluri cu rafturi frumos lucitoare, îndesate cu morți și resturi din porții de la masa de prânz, de la masa de seară, cu grijă păstrate pentru schimbul de tură, ciozvârte din buturi de porc, tone de ceai rămase de la băloșii bolnavi, sute și sute de pâini mușcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ofere puilor odată cu gândacii și musculițele. Seara, când trenurile vor fi trecut și orchestra se va fi destrămat, singurul rămas la unul dintre piane, dirijorul tânăr pe scaunul celuilalt, scheletul lui, iar peisajul era alcătuit dintr-o pânză de șină lucitoare sub lumina proiectoarelor de cale ferată, cu albastrul lor extraterestru luminând chipurile acarilor cu o paloare pe care ți-o dă subteranul, cu frăgezimea și moliciunea aripei de fluture, străvezie ca apa mării, în ziua de vară senină, prin piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de noiembrie și vara din ochiul meu ciudat și invizibil, ascuns, nu dispăruse. Nici șalul galben de la gîtul profesoarei mele favorite nu se Îndepărtase de chipul ei, nici halatul de doctor al dascălului Sorin Secășan și nici pantofii lui roșietici, lucitori de te puteai oglindi În ei, nu-și schimbaseră stăpînul. Colegii mei, la rîndul lor, nu-și Înlocuiau Îmbrăcămintea de la o zi la alta, dar ei măcar erau supușii uniformei școlare. Totuși, parcă-i vedeam jucîndu-se cu aceleași obiecte: unul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acolo nici o carte și că ei vorbiseră despre altceva. Eu, dimpotrivă: primul loc pe care-mi cădeau ochii, la intrarea În casa din spatele prăvăliei, era masa lui Weisz cu o carte mare deasupra, cu ochelarii lui lîngă ea, cu file lucitoare și cu cele mai colorate poze pe care le putea vedea cineva pe hîrtie. Nici hîrtie nu știu dacă era, ci un fel de piele netedă, lunecoasă. Nu foșnea cînd o mîngîiai cu mîna. La drept vorbind, cartea avea o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]