2,874 matches
-
Energia lirică se cheltuia - și avea să se consume mereu pe parcursul operei - întru elogiul niciodată extenuat al "ființelor mici", al obiectelor uitate și ieșite din uz, reintroduse, uzate "moral" (bunăoară), poetul îl înlătura de pe lucrurile vechi pentru a le redescoperi luciul inițial, și uneori îl va lăsa chiar, în straturi groase, ca să-i admire catifelarea, "iubindu-l adânc"". Se poate spune, cu deplin temei, că Emil Brumaru este un poet ce-și structurează viziunile sub spectrul grației imagistice, al suavității și
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
Turnului, pe iarba crescută de-a valma-n Eden. Până la urmă, Ea zboară și păsările se rotesc deasupra-i ca elicea unei păduri negre. Răspântie Ce departe erai ce departe ți se vedea doar umbra o pată de lumină pe luciul ierbii. Întunericul din tine luminà, el era focul ce ardea în măruntaiele tale ca o comoară îngropată de barbari. Acum nu mai e nimic de spus cineva continuă să te iubească să legene cuvinte să le adoarmă să tămăduiască spaima
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
ceruri, căci au început să semene cu noi, oamenii! Taina Călătorul neobosit cunoaște taina pe dinafară: în cer nu se urcă, în cer se coboară. Autoportret cu două aripi legate de umeri Sunt o pasăre ce zboară în cerul din luciul apei fără să se scufunde. Norul sau îndelungata constatare de moment Acest munte mă înconjoară ca un arc îndoit în slobozirea săgeții. Peisaj adânc static cu învâltorat vultur la urmă A se respira vulturii din vulturi până la multiplicare. Uitându-mă
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
o clipă, Tăcerea urcă pân-la subțiori, Hotarul vieții se mută-ncet spre nordul Unui cuvânt de ceață și de somn. Seară de porțelan Seară de porțelan Amforă cu ochii închiși Dacă ne-am mișca, Dac-am vorbi, dac-am atinge luciul, Spirala, punct cu punct imaginând somnul, Veșnicul somn al materiei, golul... Se sfarmă în cioburi ultima noastră lumină, Întunericul curge, se revarsă în lume; Seară de porțelan Rămasă pe buze, Răsfrântă-n ape de cenușă - Clipe sălbatice, clipe pustii Cresc
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
pipăi Ca mângâierea nepierdută Și regăsindu-și puterea. Se așează totul în genunchi și în văzduh, Preaplinul râde ciobului de stea Ce i-a căzut în palmă. Dinspre lucrurile necreate contemplă Viul cuvintele. Grădina se visează acoperită De fulgi primăvăratici. Luciul de pe podoabe se cojește Și din nou intră în coaja sa Cu o strălucire mai arsă ce în gândul Lui Dumnezeu clocotește. 2 Fereastra se uită la universul căzut jos, Nici un copac, numai sângeroasa rațiune. Și asta din clipa când
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
înainte să îmi desfac bagajele, mă uit la amestecul de alb/negru și color,de pe pereți . Pentru că așa au decis, tehnica și istoria : copilăria și adolescența Claudiei sunt bicolore,fotografiate cu un aparat rusesc Laika, tinerețea și maturitatea ei au luciul și policromia cartolinelor "sub obiectivul unor aparate de consum larg - Canon, Minolta, Olympus - ultimul digital. La început valorizam, chiar și eu, fotografiile color,încă rare, cu Claudia noastră în Piazza di Spagnia sau Grădina Borghese,silueta ei decupată pe portalul
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
ca un perete de pe care tocmai s-a desprins varul? să fie vocea ta înșurubată în balamaua ușii? piciorul tocmai scăpat din mușcătura grăbită? Această femeie respiră aerul meu îmbracă rochiile mele îmi încalță pantofii îmi folosește cerceii calcă peste luciul podelelor mele bea din același pahar în zilele cele mai calde își caută umbra în umbra mea în zilele friguroase intră pe sub pielea mea jupuită doarme în același pat când n-o mai suport las gândul meu negru să-i
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
citea conștiința unei frumuseți de care nu căuta să facă paradă. Știa ce frumusețe are, dar se străduia să se poarte de parcă nu ar fi avut-o. Avea alternanțe imprevizibile de dispoziție, acum înseninată de un gînd ce-i mărea luciul irișilor, acum atinsă de umbra trecătoare a unei tristeți grave, asemeni unei melancolii irepresibile ce îi tulbura privirea și îi sporea farmecul greu, un farmec de făptură obișnuită să primească toate avansurile tuturor bărbaților de pe lume. Grația ei, ca a
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
Moara cu noroc a ajuns să fie recomandată vreme de mai bine de un secol elevilor și studenților din România. Cu astfel de lecturi s-a ajuns ca românii să-i prefere pe Ionuț Iftimoaie lui Cătălin Zmărăndescu, pe Nicoleta Luciu Ginei Pistol, grupul Racla grupului Cripta (manent) și pe frații Becali fraților Păunescu. E limpede că așa nu se mai poate. Trebuie să stopăm degradarea culturii române. Un prim pas necesar ar fi arderea cărților lui Ion Slavici în Piața
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
celor doi prezumtivi coautori ai Cronicii. Cum tocmai apăruse volumul al doilea al Operelor (1995) lui Vinea, ce conține proza lui scurtă, l-am citit cu scop detectivist. Una dintre proze, scrisă într-o manieră neobișnuită pentru scriitor, Sus pe luciul Dunării, și publicată direct după dactilograma din arhiva lui Vinea, mi s-a părut, în mod ciudat, cunoscută. Mi se părea că seamănă cu fragmentul prozastic Învățătură de minte al lui Dumitriu, pe care nu l-am uitat întrucît mă
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
avut confirmarea: textul lui Dumitriu și acela al lui Vinea erau practic identice. Proza semnată de Petru Dumitriu, Învățătură de minte (Fragment), a apărut în Viața Românească (XII, nr. 1-2, ian.-febr. 1959). Aceea atribuită lui Ion Vinea, Sus pe luciul Dunării, a fost publicată postum, fără nici o precizare, nici măcar cu semnalarea că e inedită, în Steaua (XVIII, nr. 7, iulie 1967). Diferența principală: textul atribuit lui Ion Vinea conține numai două capitole și se întrerupe brusc. Acela semnat de Dumitriu
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
că, pentru titlul conferit lui Vinea, cheia se află în capitolele trei, șase și șapte, adică în trei din cele absente în dactilograma aflată în arhiva autorului Lunatecilor: "... o șaică mare cu pînza în trei colțuri călătorea în jos pe luciul Dunării", după cum, în finalul fragmentului prozastic, acțiunea e localizată, succesiv, "în josul apei" și "în susul apei". Avem două variante, Sus pe luciul Dunării și Învățătură de minte, ale aceluiași text, în general cu minime deosebiri. Cîteva exemple din debutul nuvelei: Vinea
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
în dactilograma aflată în arhiva autorului Lunatecilor: "... o șaică mare cu pînza în trei colțuri călătorea în jos pe luciul Dunării", după cum, în finalul fragmentului prozastic, acțiunea e localizată, succesiv, "în josul apei" și "în susul apei". Avem două variante, Sus pe luciul Dunării și Învățătură de minte, ale aceluiași text, în general cu minime deosebiri. Cîteva exemple din debutul nuvelei: Vinea, Opere, p. 243, r. 4-5: "ochi albaștri, de un albastru foarte deschis" - Dumitriu, Viața Românească, p. 33, r. 2: "ochi de
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
de ce se află primele două capitole ale nuvelei și în arhiva lui Ion Vinea? Iată, mai întîi, ce ne spune editoarea scriitorului, Elena Zaharia-Filipaș, în nota ei asupra volumului al doilea de Opere: "Manuscrisul 16557 conține dactilograma nuvelei Sus pe luciul Dunării și un reportaj". Presupun că reportajul este al lui Vinea; de aici ar reieși că și varianta primă a nuvelei îi aparține tot lui: altfel, ce să caute în mapa lui? Numai că acest fapt nu constituie deloc o
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
a paternității nuvelei sau, mă rog, a celor două capitole de început de proză. Dar, dacă am accepta totuși ipoteza aceasta, din ea ar decurge următoarele: 1. mai întîi, coautorii au creionat oral toată povestea, dovadă că titlul, Sus pe luciul Dunării, reflectă nuvela în întregul ei; procedeul ar semăna cu cel consacrat de Borges și Bioy Casares; 2. Vinea s-a apucat s-o scrie primul, abandonînd-o după primele două capitole, deoarece strictul realism social nu-i este propriu; 3
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
decențe: Plutonul, cu bucile albe și goale, năvăli ca o avalanșă prin ușa ușor deschisă a sălii de dușuri ocupate în cea mai mare parte de cei dinaintea lor. Tălpile goale se chirceau pe cimentul rece ca gheața, alunecând pe luciul făcut de săpunul câtorva generații de nespălați... (pag. 91). Gheorghe Andrei Neagu insistă stilistic pe ridicolul și absurdul ordinelor și comenzilor militare, pe zâmbetul tâmp și pe satisfacția imbecilă a... ‘toa’șului Gradu’, o lume uneori frustrantă, de cele mai multe ori
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
lumina-n ... XXIX. DUALITATE, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1435 din 05 decembrie 2014. Străina din mine nu vrea să spună de unde mă știe, dar, uneori, îmi lunecă prin suflet cu pași foșnitori ca un grafit ascuțit pe luciul unei coli de hârtie. Tăcută ca umbra, de parcă ascunde o vină în fiecare noapte o aud cum suspină; întotdeauna se trezește în zori, scutură cerul de nori și zâmbește nefiresc de senină. Străina din mine nu vrea să spună de unde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
castan; poate-am împărțit același colț de cer pe vremea când avut-am aripi de vultur, ... Citește mai mult Străina din minenu vrea să spună de unde mă știe,dar, uneori, îmi lunecă prin sufletcu pași foșnitori ca un grafit ascuțitpe luciul unei colide hârtie.Tăcută ca umbra,de parcă ascunde o vinăîn fiecare noapte o aud cum suspină;întotdeauna se trezește în zori,scutură cerul de nori și zâmbește nefiresc de senină.Străina din minenu vrea să spună de unde mă știe,dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
mângâie blând jugul de parcă ar simți sub palmele care l-au așezat acolo grumazul boilor pe care tatăl, cu strângere de inimă, i-a dus la gospodărie. Ne atrage atenția cum de, după atâta amar de vreme, jugul șia păstrat luciul sudorii cu care vitele se opinteau să care povara carului. Ținea drumul celor care mergeau cu carul și boii lui pentru a vedea el dacă resteiele sunt bine fixate și dacă boii trag în jug. Asta însemna pentru el că
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
mi-a părut a fi un castel cât un oraș, o catedrală cât un castel, un popor de creneluri, statui și fântâni cât niște catedrale. Totul scăldat de aleile parcului englezesc sau ale celui franțuzesc, ale grădinei Dianei și de luciul lacului ori al canalului gestionate cu generozitate de mulțimea pestriță a rațelor, pescărușilor și porumbeilor. Dar nu a porumbeilor neapărat albi, pe care doctrina stângistă îi închidea în colivii pacifiste, doctrina ce perora anatema Evului Mediu, afirmând despre această felie
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
magic - al Alissei Fabulos. Nu mai știu cum nimerisem În acest labirint Probabil a fost destinul Împlinindu-și menirea sa de maestru. Era o lume Strălucitoare Și totuși Întortocheată Precum o spirală Fără de sfârșit... Era o lume rece Al cărei luciu metalic Aducea aminte de ciobul Ce paătrunde În inimi Al Crăiesei Zăpezii. Vroiam să scap Tânjeam după copaci Înfrunziți și Pajiști cu verdeață Să văd cerul liber Fără opreliști... Luciul acestei lumi Rece Nu mă atrăsese niciodată Iar acum, nevoită
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
o spirală Fără de sfârșit... Era o lume rece Al cărei luciu metalic Aducea aminte de ciobul Ce paătrunde În inimi Al Crăiesei Zăpezii. Vroiam să scap Tânjeam după copaci Înfrunziți și Pajiști cu verdeață Să văd cerul liber Fără opreliști... Luciul acestei lumi Rece Nu mă atrăsese niciodată Iar acum, nevoită Rătăceam printre oglinzi, Ciobul din inimă Modela realitatea Și fiecare lucru devenea opusul său. Cautam binele Și nu-l găseam În fulgerul imaginilor, Ruga sfinților Și plânsul Le ascundeam În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
sânge își desface încheieturile până la lacrimi. SOLDAȚI Își mângâiau sufletele aproape metalizate de obișnuință, în timp ce umbră buzelor semăna cu o creangă de măslin. UMBRĂ Îmi stătea alături mai sfioasa decât prelungirea ritmului unei zile intacte. Se dizolvă în linii un luciu fugar -, scormonind echilibrul dintre mine și cer. O copie nemărginita, sfărâmându-se sub încordarea naturii. VARIAȚIUNE DESPRE IDEE O auzeam în reflexul sângelui, înălțată-n febră schimbărilor, domesticită-n smârcul curgerii naufragiate. Pe argintul închipuirii se întindea inventând emoții, ca și cum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sânge își desface încheieturile până la lacrimi. SOLDAȚI Își mângâiau sufletele aproape metalizate de obișnuință, în timp ce umbră buzelor semăna cu o creangă de măslin. UMBRĂ Îmi stătea alături mai sfioasa decât prelungirea ritmului unei zile intacte. Se dizolvă în linii un luciu fugar -, scormonind echilibrul dintre mine și cer. O copie nemărginita, sfărâmându-se sub încordarea naturii. VARIAȚIUNE DESPRE IDEE O auzeam în reflexul sângelui, înălțată-n febră schimbărilor, domesticită-n smârcul curgerii naufragiate. Pe argintul închipuirii se întindea inventând emoții, ca și cum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
care cerbii lopătari au nevoie. Până acum, terenul a fost împrejmuit cu plase de sârmă (18,400 km), care pe partea interioară urmează să fie dublată cu un zid de gladiță (gard viu). S-a excavat un loc cu un luciu de apă de 0,4 ha, alimentat de un foraj săpat la o adâncime de peste 100 de metri, cu o capacitate de 70 mc/oră. Au fost finalizate lucrările la drumurile de acces, la cărările și potecile interioare. Se estimează
Agenda2003-34-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281384_a_282713]