310 matches
-
le luați pe toate în serios, dom’ Președinte, zice Monte Cristo, privind la papucii de lac ai lui Petrică, care începe să facă fețe-fețe, prea vreți ca de fiecare dată să iasă totul ca la carte. Din cîte am înțeles, lucrătura asta va fi o nimica toată, zice Petrică, nu era vorba că pînă cînd vom ajunge noi acolo, alții se vor ocupa de treaba murdară? Eu deocamdată mă simt pe o poziție de neutralitate, adaugă. Chiar de asta mi-era
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și Petrică? — De cînd v-am cunoscut mă chinui să vă vîr în cap că amănuntele de genul ăsta sînt extrem de importante, zice domnul Președinte, așezîndu-se în capul mesei din sufragerie, făcîndu-le semn și celorlalți să ocupe scaunele rămase libere. — Lucrătură de mînă, observă Monte Cristo, trecînd în revistă mobilele interbelice de Arad, covoarele caucaziene și porțelanurile de prin vitrine. — Faptele semnificative ale istoriei au fost posibile doar cu ajutorul păturilor de jos ale societății, reia domnul Președinte, simțind tapițeria scaunului arcuindu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și vocea lui Dendé, desfă-l cît poți de tare, se repede cu furculița știrbită spre limba Curistului, o înțeapă, o străpunge dintr-o parte în alta și i-o scoate afară printre dinți răsuflînd în sfîrșit ușurat. Asta da lucrătură, Potaie, ca pînă la urmă nimeni să nu iasă prea șifonat la capătul epopeii, cum a simțit că urma să intri într-o pasă proastă, Mortăciune l-a pus pe urmele tale pe Picioruș de Ghips, care abia aștepta să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe ceilalți doi membri ai triumviratului, aceștia aprobară muțește. Își drese vocea și rosti a doua oară, de astă dată fără nici o inflexiune, alb, ca o păpușă mecanică, textul mesajului. Dacă n-ar fi știut că totul nu e decît lucrătura lui Bîlbîie, chiar și el, Șerban Pangratty, ar fi fost în stare să jure că Radul Popianu e o componentă adevărată a acelei Vladii pe care i-o descrisese, o lume de automate, de marionete, cu creierul spălat, proaspăt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lemn - Sofia Își scoase șalul și‑l Înfășură la gâtul lui Simon. „Jos e răcoare ca‑n străfundul fântânii“, zise ea. Atunci Simon se desprinse brusc de ea, Înșfăcând cu mâinile scândurile coșciugului, vrând parcă să se Încredințeze de trăinicia lucrăturii. După care sări vioi În el și se Întinse. La semnul său lucrătorii se apropiară și bătură cuiele. Petru Îi șopti ceva unui Învățăcel, care se duse să verifice cuiele, dând din cap. Petru ridică o mână tremurândă, iar groparii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se văzu nevoit să întrebe Vetéa Pitó. Am mai auzit de asta și mai demult, dar oricât m-am gandit, nu reușesc să-mi dau seama cum se poate transforma apă într-o insula solidă, albă și rece... O fi lucrătura vrăjitorilor? Este lucrătura zeilor, răspunse Navigatorul-Căpitan cu calm. Soarele, marea, ziua, noaptea și stelele există pentru că Taaroa le-a creat astfel și, în același fel, acolo, în sud, a dorit să creeze aceste ciudățenii. Ridică din umeri. Nici macar eu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să întrebe Vetéa Pitó. Am mai auzit de asta și mai demult, dar oricât m-am gandit, nu reușesc să-mi dau seama cum se poate transforma apă într-o insula solidă, albă și rece... O fi lucrătura vrăjitorilor? Este lucrătura zeilor, răspunse Navigatorul-Căpitan cu calm. Soarele, marea, ziua, noaptea și stelele există pentru că Taaroa le-a creat astfel și, în același fel, acolo, în sud, a dorit să creeze aceste ciudățenii. Ridică din umeri. Nici macar eu, care sunt singurul supraviețuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
te băga tu dacă nu înțelegi. Totuși părerile lui nu-i erau indiferente, după ce termina lucrul, când era gata finisat, îl expunea de-a lungul patului și-l întreba: Ei, ce zici, nu-i bun? Iar el cerceta cu răbdare lucrătura, așa miop cum era, se apropia cu ochii la câțiva centimetri de obiectul studiat și rostea: E bună, măi femeie, e foarte bună și continua. Până la urmă ai să orbești tot buchisind cu acul. Dar ea mulțumită, zâmbind, replica: Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea o uimea și o umilea deopotrivă. Așeza pe broderie o coală de hârtie, lua o lingură, îi plimba căușul pe la rădăcina părului apoi presa și rotea peste model, iarăși freca căpușul lingurii la rădăcina părului și iar presa asupra lucrăturii, până când, pe hârtie, încet, încet se imprima desenul, grăsimea luată din păr pe căușul lingurii trasa formele mai bombate ale broderiei, ale lănțișoarelor de legătură, o copie fidelă, cenușie, a pajurii de pe rochia ei de mireasă ce urma să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu creșterea dragostei dintre noi. La ultimele noastre întâlniri, nu mai avea putere să ne iubim, stăteam doar pe pietre înlănțuiți și soarele dogorea deasupra noastră și râul ne pleznea din când în când gleznele din plictiseală, lipsit fiind de lucrăturile erotice ale Aspidei, cu care fusese obișnuit. A murit lângă mine pe pietre, chiar la întoarcerea anotimpului; vara era deja pe sfârșite. Era un pachet de oase, doar ochii-i negri mai aminteau de pescarul cel frumos de altădată. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
iubirea! zbierau îngerii survolând deasupra ta din toate direcțiile. Dacă ți-ai răspuns la această ghicitoare, nimic din ce ți se va întâmpla de-acum înainte nu va mai necesita vreo explicație, nimic nu ți se va mai părea imposibil. Lucrătura Aspidei este dintre cele mai perverse. Ea nu poate fi desfăcută decât cu mare greutate și numai dacă ai credință. Credința în iubirea adevărată te poate face invulnerabil în fața Aspidei, dar numai după ce odată ai trecut nevătămat prin ultrajele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca o aripă, la îngerul ei căzut, dar puternic, foarte puternic, ce ținea timpul în loc pentru ea de o vreme. El ținea timpul răstignit pentru ea, nici el nu știa de ce, cu atât mai mult cu cât el intuia că lucrătura lui era grefată pe un sentiment mic, poate chiar cu mult mai mic decât acela despre care ei îi plăcea odinioară să creadă că fusese mic, meschin și ignobil. Așa cum stătea lungit pe-o parte într-o poziție ce lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
le luați pe toate în serios, dom’ Președinte, zice Monte Cristo, privind la papucii de lac ai lui Petrică, care începe să facă fețe-fețe, prea vreți ca de fiecare dată să iasă totul ca la carte. Din cîte am înțeles, lucrătura asta va fi o nimica toată, zice Petrică, nu era vorba că pînă cînd vom ajunge noi acolo, alții se vor ocupa de treaba murdară? Eu deocamdată mă simt pe o poziție de neutralitate, adaugă. Chiar de asta mi-era
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și Petrică? — De cînd v-am cunoscut mă chinui să vă vîr în cap că amănuntele de genul ăsta sînt extrem de importante, zice domnul Președinte, așezîndu-se în capul mesei din sufragerie, făcîndu-le semn și celorlalți să ocupe scaunele rămase libere. — Lucrătură de mînă, observă Monte Cristo, trecînd în revistă mobilele interbelice de Arad, covoarele caucaziene și porțelanurile de prin vitrine. — Faptele semnificative ale istoriei au fost posibile doar cu ajutorul păturilor de jos ale societății, reia domnul Președinte, simțind tapițeria scaunului arcuindu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și vocea lui Dendé, desfă-l cît poți de tare, se repede cu furculița știrbită spre limba Curistului, o înțeapă, o străpunge dintr-o parte în alta și i-o scoate afară printre dinți răsuflînd în sfîrșit ușurat. Asta da lucrătură, Potaie, ca pînă la urmă nimeni să nu iasă prea șifonat la capătul epopeii, cum a simțit că urma să intri într-o pasă proastă, Mortăciune l-a pus pe urmele tale pe Picioruș de Ghips, care abia aștepta să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a început să se holbeze la cele americane, pe lîngă fîntînă trece și căruța lui Ion Chimir, cu proprietarul ei mai mult beat decît treaz. Mamă, ce fîntînă a agălizat ăsta! Locul era pustiu și Ion a început să analizeze lucrătura. A observat că șuruburile aveau filetul turtit la capăt ca să nu poată fi demontat. Ce prostie! Tu n-ai auzit de bomfaier? se adresează celui care a construit fîntîna. Chimir mai soarbe cîte o gură de apă, pufnește și plescăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
era într-o stare de nebunie frenetică, iar Ion se izbea cu capul de fîntînă, o blestema și răcnea a supărare pe Dumnezeu. S-a pus capac la fîntînă și prin luna mai, acolo, la poalele pădurii a reapărut falnica lucrătură care să astîmpere setea trecătorilor. Era ora cinci dimineața cînd Chimir terminase de mutat totul la locul cuvenit. Era bucuros că scăpase de blestem, s-a urcat în căruță și a ieșit în șosea. Un camion nervos frînează, scîrțîie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la 112 și, doar în câteva minute, a sosit valvârtej ambulanța de la Fălticeni. Un prim-ajutor de urgență și stoparea sângerărilor l-au făcut transportabil pe rănit, după care au urmat celelalte preparative întru salvarea vieții bietului nostru ales. Așa lucrătură mai zic și eu! Pălitură de maestru! Bravos, Pantelimoane! Se pare că ne-ai răzbunat și pe noi printr-o mișcare perfectă! Să-i fie de bine, că ne-a dus cu zăhărelul nu mai puțin de patru ani încheiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
smocuri uscate, arse de soare, cu o coloristică specială, mai ales împletită cu plantele verzi. Se remarcă însă sărăcia caselor în ruine. Lângă ele pereți abrupți și înalți sunt fie nisipoși fie acoperiți cu ierburi, însă tot timpul par o lucrătură magică a unui pictor talentat. Casele sunt fie sărace, fie tradiționale și câteodată foarte noi și frumoase. Fabrica de la Medgidia joacă un rol important în peisaje, fiind impunătoare, iar orașul se vede ridicat sus și de mare distanță de fabrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai bine ce e în jur, ce mi se întâmplă. Localul e albastru închis cu negru, bărbații sunt la costume moderne, femeile sunt lejer și inedit îmbrăcate, iar eu sunt aici îmbrăcată în roșu, iar în minte port diversitatea și lucrătura în pietricele a unor veșminte thailandeze. Mă simt și eu mică și încrustată în imaginea minții mele. Ochii, ochii îmi sunt două pietre prețioase și strălucitoare, irisul parte comună cu aluminiul globurilor oculare, și deci nimic nu mișcă în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
după un asemenea inel pe la diferite magazine de bijuterii. Era un inel de aur cu o piatră de safir natural, albastră ca ochii Ceciliei (de aceea îl și cumpărase) încadrată de jur împrejur cu bobițe fine de diamant într-o lucrătură de filigran, cunoscându-i gesturile. Îl costase o groază de dolari, dar s-a bucurat că i-l putea oferi. Aștepta momentul potrivit. Nici n-au simțit când au trecut cele două ore până la București fiind prinși în mrejele iubirii
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu se ducă în camera Ceciliei care încă dormea cu păru-i răvășit pe pernă, într-o cămașă de noapte dintr-un material fin, de culoare roz, cumpărată desigur din magazinelor lor de aici, fiindcă se vedea că avea o lucrătură deosebită, 203 decoltată atât cât să permită strălucirea lănțișorului pe care uitase sau nu voise să-l dea jos înainte de culcare. Brațele-i dezgolite deasupra plapomei parcă l îmbia să se ducă lângă ea. Somnul dă oamenilor o undă de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
orice clipă mă protejează sau mă învață să mă feresc de pericolele care ne înconjoară. De multe ori Magnolia se plângea bunicii că fetele nu se joacă cu ea și că o vecină i-ar fi zis: -Tu, copchilo, ești lucrătura diavolului! Bunica cu înțelepciunea-i caracteristică, o mângâia și o încuraja, zicând: -Mai bine să fii mândră că ești frumoasă și lasă lumea să vorbească, bine că-i adevărat. Magnolia neînțelegând tâlcul vorbelor bunicii o întrebă: -Cum vine asta mambătrână
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mângâia și o încuraja, zicând: -Mai bine să fii mândră că ești frumoasă și lasă lumea să vorbească, bine că-i adevărat. Magnolia neînțelegând tâlcul vorbelor bunicii o întrebă: -Cum vine asta mambătrână, eu sunt așa cum zice țața Marghioala, sunt lucrătura celui necurat? -Nu, fata mea, îi răspunse bunica, altceva trebuie să înțelegi, că ești frumoasă fiindcă așa a vrut Dumnezeu. Ș-apoi acele persoane care nu te lasă în pace o spun din răutate că nu sunt și ele ca
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
omoplați se scăldau în razele soarelui de dimineață. Barba de un alb strălucitor și mătăsos, de lungă ce era, o purta în jurul gâtului.. Pe cap purta un basc având calota croită din cânepă, fundul din in iar bentița era o lucrătură făcută de vreo mână fermecată din ațe de diverse culori. Picioarele subțiri și mici erau încălțate în opinci meșteșugite din piele de pisică sălbatică. Când vorbea, cânta iar când mergea, dansa. -Ehei! dacă ai oleacă de răbdare, vin amuș! zise
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]