154 matches
-
cultural. Pe de o parte, își dovedește buna cunoaștere a limbii și culturii italiene într-o sinteză asupra poeziei din secolul trecut - Poesia italiana del Novecento (1998) - și prin studiile consacrate unor poeți precum Giacomo Leopardi, Eugenio Montale sau Mario Luzi, în ultima secțiune din Mecanica formei (1999); totodată, traduce în românește numeroase volume din literatura și critica italiană și contribuie la popularizarea poeziei române în Italia. Pe de altă parte, profilul de italienist al autorului se întrevede și în celelalte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
pretențiile emise de corporație. În același timp, companiile australiene au înaintat acțiuni în justiție în vederea anulării mărcilor înregistrate ale companiei Deckers. McDougall a reușit să anuleze una dintre mărcile înregistrate australiene, respectiv UGH-BOOTS, pe motiv de nefolosire. Cu toate acestea, Luda Productions a eșuat în încercarea de a invalida marca figurativă UGG AUSTRALIA aparținând companiei Deckers, înregistrare care a fost confirmată printr-o decizie din 2006, marca rămânând valabilă în Australia. În Australia, Statele Unite, Europa și Turcia au existat dispute pe
UGG () [Corola-website/Science/325062_a_326391]
-
de apă opărită până la o înălțime de un metru, un metru și ceva. Bazinul nu este ornamentat, ba e chiar rudimentar, datând dintr-o epocă incertă, și evocă altarul rural al vreunei mici zeități locale. Numele tradițional este „Pârâul lui Lud“, dar e mai cunoscut sub denumirea de „Micul poznaș“. La celălalt capăt al Institutului, perpendiculară pe el, se găsește o construcție lungă de beton, în prezent cam jigărită și în paragină, ridicată prin anul 1920, în stil Bauhaus, și considerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din jurul orașului Ennistone. De astă-dată era vorba într-adevăr de un semn autentic, de o reală prevestire a apropierii uneia din acele „bizare perioade“. A urmat și un alt semn prevestitor, la care am fost eu însumi martor. Pârâul lui Lud, „Micul poznaș“, modestul izvor cald din Grădina Dianei, s-a însuflețit subit și a început să zvârle jeturi puternice de apă clocotită până la o înălțime de șapte metri (când am fost eu de față) și, ulterior, până la zece metri. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai îndepărtată de bazin, separate printr-un gard, se aflau ruinele romane, câteva ziduri joase și câteva gropi, foarte importante, fără îndoială, dar deloc pitorești. La un capăt al grădinii țâșnea micul izvor năbădăios, cunoscut sub numele de „Pârâul lui Lud“ sau „Micul Poznaș“, care pricinuise atâta tărăboi în trecut când își zvârlise jetul la mare înălțime, în aer. În locul unde țâșnea, apa izvorului era fierbinte, până la punctul de fierbere, dar jetul obișnuit nu era primejdios întrucât nu se ridica la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George e aici? Nu știu. — Vreau să-l cunosc. Nu te sfătuiesc. S-ar zice că trăiești sub un regim de teroare. Ce-i asta? — Care asta? Chestia aia îngrădită. — Ăsta-i „Micul Poznaș“. — Cum? — Așa îi spunem. Pârâul lui Lud. E un izvor fierbinte. Din când în când face salturi. E clocotit. Nu mă impresionează. Unde-i adevăratul izvor cald? — Nu-l poți vedea. E pe undeva pe dedesubt. — Tu l-ai văzut? — Nu. — Cine-i fata aia? — Anthea Eastcote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
intrigat de același zgomot. Anthea îl prinse în drum. — Hello! — Hello, Anthea, ce s-a întâmplat? — Să mergem să vedem. Tom o luă de mână și alergară împreună de-a lungul bazinului. O mică mulțime se adunase în jurul Pârâului lui Lud. Tom, făcându-și drum în față, văzu următoarea scenă bizară: Emmanuel Scarlett-Taylor, cu hainele ude leoarcă, țopăia înnebunit și neputincios în interiorul îngrăditurii ce înconjura izvorul. Se întâmplase un lucru simplu. Emma, tulburat de amintirea câinelui său, simțise o dorință subită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
piesă, cu fustiță. Fusese împreună cu Pearl și la Boutique Anne Lapwing unde își cumpărase o rochie de vară, aleasă de Pearl. Dar astăzi ningea. Hattie și Pearl stăteau în Grădina Dianei, lângă grilajul care zăgăzuia năstrușnicele capricii ale Pârâului lui Lud. Pearl era îmbrăcată într-un hanorac și pantaloni, Hattie purta un palton, o căciuliță de lână și ciorapi de lână. Reușiseră să ajungă până la coridorul cabinelor, când Hattie bătuse brusc în retragere. Dar ce s-a întâmplat? o întrebă Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în plină agitație. — Ați văzut? le strigă Nesta Wiggins alergând pe lângă ei. (Firește, și ea și tatăl ei fuseseră la înmormântare.) Nu le spuse ce anume ar fi trebuit să vadă, dar curând văzură singuri. „Micul poznaș“ sau Pârâul lui Lud hotărâse brusc să se prefacă într-un puternic gheizer, care trimitea o trâmbă de apă clocotită în văzduh, la o înălțime de vreo zece metri, „mai înalt ca data trecută“, se comenta cu satisfacție. Era o după-amiază târzie, însorită dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
convins că de vină era o farfurie zburătoare pe care altcineva (un tânăr respectabil, de curând ucenic al lui Dominic Wiggins) o văzuse, cu două nopți înainte, deasupra islazului. Oamenii își amintiră (în mod cu totul eronat) că Pârâul lui Lud s-a comportat în aceeași manieră când apăruse cealaltă farfurie, cea pe care o văzuse William Eastcote. Cineva atrase, triumfal, atenția celorlalți asupra faptului că a doua farfurie se ivise exact în seara morții lui William. Dar cu toții căzură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu el în mijloc, părea să atârne în spațiu. Tom se gândi că ușile rămăseseră deschise pentru că mecanicii încercaseră, probabil, să verifice izvorul; se vede că se întâmplase ceva. Așa se explica jetul de apă clocotită proiectat de Pârâul lui Lud. S-ar putea să se fi revărsat peste tot, poate că inundase toată țevăria asta și s-ar putea să izbucnească într-un torent. Probabil că erau cu toții foarte alarmați, altminteri n-ar fi uitat să închidă ușile. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întrebării, continuau să simtă acceptarea și dragostea totală care venea din partea ființei in diferent care era răspunsul lor. Mai mult, scopul întrebării pare să fie să-i facă să se gândească la viața lor, să tragă ei înșiși c onc luzii. Este, dacă doriți, un fel de întrebare socratică, întrebare pusă nu atât spre a aduna informație, ci pentru a ajuta persoana care este întrebată, să meargă singură de-a lungul căii adevărului.“ Iată că din nou, din alt unghi, revenim
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
romanticismo europeo, îngr. Sauro Albisani, Roma, 1990; Paul Celan, Scritti romeni, Udine, 1994; Umberto Eco, Pendulul lui Foucault, I-II, Constanța, 1991 (în colaborare cu Ștefania Mincu), Insula din ziua de ieri, Constanța, 1995 (în colaborare cu Ștefania Mincu); Mario Luzi, Poezii, Constanța, 2000. Repere bibliografice: Gheorghe Grigurcu, „Critice”, F, 1970, 7; Doinaș, Diogene, 249-250; Nicolae Manolescu, Cărți de poezie, RL, 1972, 50; Cândroveanu, Alfabet, 137-143; Nicolae Manolescu, Critica gongorică, RL, 1975, 18; Cornel Ungureanu, Legile meseriei, O, 1975, 12; Laurențiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
La lingua del canario, pref. Pasquale Morabito, Reggio Calabria, 1974; ed. 2, pref. Giancarlo Vigorelli, Reggio Calabria, 1983; Bordel à merde, Paris, 1975; Global Vision of the Art, Strasbourg, 1976; Théâtre-art référéntiel, Strasbourg, 1976; Aqua Mater, ed. bilingvă, pref. Mario Luzi, Calabria, 1984; Symétries, pref. Jean-Claude Renard, Luxemburg, 1986; ed. (Simetrii, Constanța, 1991); Poeme retorice interzise. 1958-1968, București, 1991; Contestatory Visions, pref. Ronald Bogue, Atlanta, 1991; Robespierre, Turnu Severin, 1991; Magma, ed. bilingvă, italiano-engleză, Erreci, 1992; Chants de revolte, Paris, 1992
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
Ursenilor. Din toponimia locală sunt luate și numele altor eroi ca Bran, Moroiu, Mateiaș sau Dragoslav. Pentru eroii de neam slav, scriitorul caută nume corespunzătoare, astfel eroina feminină a primului volum Din bătrâni se va numi Mala, iar surorile ei: Luda și Ringa. Sextil Pușcariu 182 îi atrăgea atenția lui Slavici îndată după apariția romanului că n-a ținut cont de faptul că dă nume slave personajelor sale înainte ca slavii să se fi așezat în spațiul geografic locuit de populația
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
traduse în românește, fișe de lectură „intenționând să ofere un fel de roman al lumii, așa cum se conturează el în oglinda unor mari prozatori și poeți, de la Dante la Thomas Pynchon, de la Malaparte la Pasolini, la Verissimo, Mishima și Mario Luzi”. SCRIERI: Pluralul românesc. Cartea cu prețul vieții, București, 2001; Pluralul românesc. Premiere de teatru și vernisaje în anii ‘90, București, 2001; Proza românească între milenii. Dicționar de autori, București, 2001; Poezia română între milenii. Dicționar de autori, Cluj-Napoca, 2002; Lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290446_a_291775]
-
maturitate de curentul ermetic, al cărui prim reprezentant era Quasimodo și care l-a ales pe Leopardi drept zeitate protectoare. În septembrie 1937 revista a publicat un fascicol dedicat poetului recanatez, iar printre intervenții, cele semnate de Carlo Bo, Mario Luzi și Carlo Betocchi au oferit interpretări în spiritul secolului XX; propunându-și să evidențieze exemplaritatea versurilor leopardiene, ele se distanțau de tonul și subiectul analizelor rondești.122 Elaborat în primele două decenii ale secolului trecut, curentul ermetic a ajuns la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sub conducerea lui Alfonso Gatto și Vasco Pratolini. Revista ce reînnoda firele discursului european al 'Solăriei' i-a reunit pe Montale, Giuseppe De Robertis și pe alți supraviețuitori vocieni și solarieni, dar și pe mai noii critici și poeți: Mario Luzi, Pietro Bigongiari, Leone Traverso, Alessandro Parronchi, Oreste Macrì, Carlo Bo. Acesta din urmă, autorul studiului Moștenirea lui Leopardi, tradus și în limba română, relevă în articolele și în studiile din această perioadă (Opt studii, Literatura că viața) o serie de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în acel moment, afirmă el, critică literară îi putea recunoaște în Ungaretti, Montale, Saba și Cardarelli pe reprezentanții de seamă ai trecutului, era vremea că aceasta să iși îndrepte atenția către noile tendințe reprezentate de Salvatore Quasimodo, Alfonso Gatto, Mario Luzi și Carlo Betocchi. Carlo Bo atrăgea așadar atenția asupra necesității de a analiza operele noilor autori, fixând totodată numele mari ale poeziei anilor douăzeci-patruzeci.123 Grație volumului Ape și pământuri Salvatore Quasimodo se află în atenția mediului literar florentin. Colaborator
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de schimbări radicale.180 Cei mai de seamă reprezentanți ai perioadei de tranziție au fost Giuseppe Ungaretti, Eugenio Montale și Umberto Saba. Se auzeau însă și vocile noi, puternice, ale lui Salvatore Quasimodo, Alfonso Gatto, Libero de Libero și Mario Luzi, care aduceau un suflul înnoitor și o percepție diferită asupra tradiției literare. Astfel, tradiția nu este numai o grațioasa inerție a timpului, ci o ierarhie de valori întrutotul aplicabile, atât de bine stabilită încât își însușește noile limbaje ce converg
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
trei și patru ale secolului trecut. În vreme ce în 1932 Quasimodo publică, aminteam, Oboi scufundat, în 1942 a văzut lumina tiparului antologia Poeți noi, ce reunea versuri dintre cele mai variate scrise de Saba, Campană, Onofri, Cardarelli, Ungaretti, Montale, Quasimodo, Penna, Luzi, Gatto etc. și care a fost imediat considerată o lucrare de referință pentru ermetism, prin urmare aici se află clipă de maximă înflorire a curentului. Mozaicul autorilor antologați respectă concepția lui Luciano Anceschi conform căreia poezia nouă aparține unei civilizații
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ale liricii.182 Spre deosebire de primă încadrare totalizatoare în rândurile ermetismului a unui mare număr de poeți, alți istorici ai literaturii au vorbit despre două generații distincte: cea a precursorilor, Montale, Ungaretti, Campană și cea a noilor voci: Quasimodo, Sinisgalli, Gatto, Luzi, Sereni.183 Fie că a ales să reducă numărul reprezentanților curentului ermetic la trei nume mari: de obicei Ungaretti, Montale, Quasimodo, fie că a extins selecția la ample perioade de timp incluzând astfel în aceeași categorie mai multe personalități, critică
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Leopardismo: saggio sugli uși di Leopardi dall'Otto al Novecento, Sansoni, Firenze, 1974. Lorenzini, Niva, La poesia di Quasimodo tra mito e storia, Mucchi, Modena, 1993. Luti, Giorgio, Introduzione alla letteratura italiană del Novecento, La Nuova Italia Scientifică, Romă, 1985. Luzi, Mario, Vicissitude e forma în un'illusione platonica ed altri saggi, Edizione di rivoluzione, Firenze, 1941. Machetti, Sabrina, Uscire dal vago, analisi linguistica della vaghezza nel linguaggio, prefazione di Tullio de Mauro, Laterza, Bari, 2006. Macrì, Oreste, Frammento șu Leopardi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Annunzio, Silvio Ramat, op. cît., p. 234. 163 Cfr. Mario Petrucciani, op. cît., p. 105. Pentru cei mai ortodocși dintre ermetici rămânea fundamentală influență poeziei pure și a poeticii franceze. Alessandro Parronchi și Piero Bigongiari îl traduseseră pe Mallarmé, Mario Luzi îl studiase (Studio șu Mallarmé, Sansoni, Florența, 1952); Oreste Macrì analizase opera lui Valéry (Îl cimitero marino di Paul Valéry: studio critico, testo, versione metrica, commento, Sansoni, Florența, 1947). Pentru aprofundarea corespondentelor dintre lirica italiană și poezia lui Mallarmé, cfr
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
triada ermetica prin excelență iar Mario Apollonio arată (Ermetismo, Padova, 1945, pp. 69-91) că pornind de la principiul utilizării sau neutilizării analogiei îi putem încadra în curentul ermetic pe Ungaretti, Montale, Quasimodo, Campană, Pozzi, Sinisgalli, Pezzani, Betocchi, Saba, Gatto, Cardarelli, Fallacara, Luzi. 185 Salvatore Quasimodo apud Rosalma Salina Borello, Patrizio Barbaro, op. cît., p. 13. 186 Idem, p. 37. 187 Mario Petrucciani, op. cît., p. 122. 188 Mario Petrucciani, "Leopardi nelle poetiche e nei poeți dell'ultimo trentennio", Leopardi e îl Novecento
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]