666 matches
-
niciodată când va afla ce i-a făcut lui și familiei lui. Tom o privea cum se chinuia și aproape că-i venea să plângă de mila ei. - Abigail, te simți mai bine? Ea se puse pe râs. Un râs lugubru care-i schimonosea fața, făcând-o să pară urâtă. - Giusepe Verdi. Știi cum e tradus în engleză? Joe Green. Ha ha. Apoi brusc se întrerupse și-l privi din cap până-n picioare. Vii de la ea, nu-i așa? - O cheamă
PACATE (FRAGMENT) de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 by http://confluente.ro/carmen_suissa_1495142898.html [Corola-blog/BlogPost/380408_a_381737]
-
dorită în nemurire. Bacovia prețuia feminitatea, chiar dacă rece trecea pe lângă fiindul lui teluric, eul din el, creator și superior, o făcea să-l inspire și să-i netezească trăirea, vibrându-i tentațiile: Și lung gemea arcușu-acum pe strună / Îngrozitorul marș lugubru, funerar („Marș funebru”, 1965:99). Funerarul, ca manifestare tumulară, reprezintă o demarcație a unei limite pe care profanul nu o poate trece și nici simți. Bacovia a fost însă poetul-om care a trecut, a văzut ceea ce este acolo, a
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Funerar_si_sens_al_regretelor_in_scan_stefan_lucian_muresanu_1353778341.html [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
Împinse să ucidă fără milă, Ei avortații lumilor fecunde, Inoculați cu ură și cu silă. Pavându-și calea către răstignire În vremuri măcinate de orgolii, Cu strigăte-n deșert, fără oprire, Pe drumuri străjuite de magnolii! Răspund din ape tunete lugubre Când din neant bolta e fulgerată Aleargă-nebunită către hrube Mulțimea îngrozită, apostată! Se bucură cu spasme templierii Religia de șerpi e-nveninată Fug în cetatea morții ienicerii Ciovârsta din pământ e sfârtecată Revoltele încep să emigreze Hotarele-s simboluri perimate Guvernele
PERCEPŢIE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1447794347.html [Corola-blog/BlogPost/374901_a_376230]
-
regret este că își lasă aici părinții și bunicii sau poate uneori nici măcar această remușcare nu mai există. Ea se pierde undeva, în abisul transatlantic și ajunge în adâncurile oceanului sau se evaporă în eter. Zările nedefinite ale unui orizont lugubru, aducător de sărăcie și prevestitor de demoralizare vor rămâne pentru ceilalți, cei care nu au avut șansa de a înfrunta necunoscutul sidefiu prin pânza de păianjen a Occidentului Încrezător și care, dintr-un ghinion înnăscut sau din lașitate, au ales
EDUCAŢIA ŞUBREDĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 by http://confluente.ro/Educatia_subreda_cristea_aurora_1342371238.html [Corola-blog/BlogPost/348307_a_349636]
-
în fixitatea zidului de beton. Dimpotrivă, a sosit momentul grupurilor dominante ce plesnesc zdravăn din coadă în nume propriu, ca și cum întreaga umanitate ar reprezenta proiectul lor de castă și nicidecum rezultatul actului creaționist divin. Înțesat la fiece pas cu demoni lugubri (căci cum pot fi, oare, altfel demonii decât lugubri?!), pentru care minima morală - la nivel teoretic măcar specifică lui Homo sapiens sapiens - nu mai are nicio semnificație azi, timpul fizic mestecă nesățios, în frivolitatea-i dezlănțuită, în genere totul: de la
MAGDALENA ALBU by http://confluente.ro/articole/magdalena_albu/canal [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
grupurilor dominante ce plesnesc zdravăn din coadă în nume propriu, ca și cum întreaga umanitate ar reprezenta proiectul lor de castă și nicidecum rezultatul actului creaționist divin. Înțesat la fiece pas cu demoni lugubri (căci cum pot fi, oare, altfel demonii decât lugubri?!), pentru care minima morală - la nivel teoretic măcar specifică lui Homo sapiens sapiens - nu mai are nicio semnificație azi, timpul fizic mestecă nesățios, în frivolitatea-i dezlănțuită, în genere totul: de la oameni la norme, de la caractere la principii, de la coștiințe
MAGDALENA ALBU by http://confluente.ro/articole/magdalena_albu/canal [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
în fixitatea zidului de beton. Dimpotrivă, a sosit momentul grupurilor dominante ce plesnesc zdravăn din coadă în nume propriu, ca și cum întreaga umanitate ar reprezenta proiectul lor de castă și nicidecum rezultatul actului creaționist divin. Înțesat la fiece pas cu demoni lugubri (căci cum pot fi, oare, altfel demonii decât lugubri?!), pentru care minima morală - la nivel teoretic măcar specifică lui Homo sapiens sapiens - nu mai are nicio semnificație azi, timpul fizic mestecă nesățios, în frivolitatea-i dezlănțuită, în genere totul: de la
MAGDALENA ALBU by http://confluente.ro/articole/magdalena_albu/canal [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
grupurilor dominante ce plesnesc zdravăn din coadă în nume propriu, ca și cum întreaga umanitate ar reprezenta proiectul lor de castă și nicidecum rezultatul actului creaționist divin. Înțesat la fiece pas cu demoni lugubri (căci cum pot fi, oare, altfel demonii decât lugubri?!), pentru care minima morală - la nivel teoretic măcar specifică lui Homo sapiens sapiens - nu mai are nicio semnificație azi, timpul fizic mestecă nesățios, în frivolitatea-i dezlănțuită, în genere totul: de la oameni la norme, de la caractere la principii, de la coștiințe
MAGDALENA ALBU by http://confluente.ro/articole/magdalena_albu/canal [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
câinii, Stă între urlete o vorbă-nțeleaptă, Cântă-n altare litanii nebunii ... ÎN NUMELE CRUCII Răstignit în tăcere la capătul lumii Sângele curge sleit în nisip; Ape duc spumele albe în funii, Cuiele-n oase scrâșnesc ruginit ... Trec pescăruși cu țipăt lugubru, Clipa cu viața odată s-a scurs, Chinul mărește retina și urlu Mirarea în mine că eu nu-s Isus ... Fanatică-i lumea ce crede-n religii Și arde firescul pe rugul încins; Fiara zvâcnește la atingerea fricii, Omul-reptilă umil
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Alensis_de_nobilis_poeme_al_alensis_de_nobilis_1359541200_dokvo.html [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
de execuție. Din fericire, toți au scăpat cu viață... Înainte de a păși dincolo de poarta ce delimitează iadul de viața cotidiană, arunc o privire înapoi, spre fort. Adierea lină a vântului face ca rețelele de sârmă ghimpată să se atingă. Deși lugubru, acest sunet metalic mă anunță că părăsesc temutul Fort 13 Jilava. Acum știu de ce este considerat emblema lumii concentraționare din România... Mihăiță ENACHE
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/46143-2/ [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011. Mi-aș vopsi ușa la intrare, Un preș soios aș pune-n față, Să par, în lumea asta mare, Un suflet viu cuprins de gheață. Mi-aș pune draperii lugubre, Pereții toți, i-aș zugrăvi Cu ghiare lungi, zdrențe și umbre, Suspinul, să-l pot isprăvi. Mi-aș pune solzi ciudați de fiară Și coarne de distrugător Să-ți spun, când vei veni diseară, Că nu am suferit de dor
DANIELA PĂTRAŞCU by http://confluente.ro/articole/daniela_p%C4%83tra%C5%9Fcu/canal [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
aș povesti Tot dorul, în cele din urmă. Citește mai mult Mi-aș vopsi ușa la intrare,Un preș soios aș pune-n față,Să par, în lumea asta mare,Un suflet viu cuprins de gheață.Mi-aș pune draperii lugubre,Pereții toți, i-aș zugrăviCu ghiare lungi, zdrențe și umbre,Suspinul, să-l pot isprăvi.Mi-aș pune solzi ciudați de fiarăși coarne de distrugătorSă-ți spun, când vei veni diseară,Că nu am suferit de dor.Dar, ochii tăi
DANIELA PĂTRAŞCU by http://confluente.ro/articole/daniela_p%C4%83tra%C5%9Fcu/canal [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
ce dădeau peisajului o măreție de plumb, din cauza negurilor agățate parcă de ramuri precum niște lințolii ale morții. Călăreții scrutau cu încordare cărarea, încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi ce sfâșiau tăcerile din spatele lințoliilor de negură și nelinișteau caii. Pentru a nu se pierde în întunecimile de cerneală ale Văii Întunericului, grupul se aținea mereu în apropierea malurilor Râulului Negru, ale cărui izvoare
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1463254905.html [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
pe creste; Se clatină-n ploaia cea deasă-al meu umblet, Când eu mă cufund în a toamnei poveste. Scheletice umbre mă prind în capcane, Să-mi sfâșie suflet și inima trează; Se-ntind către mine precum niște-arcane, Când versuri lugubre în minte-mi vibrează. Se-ntunecă munții, se-ntunecă zarea Și piscuri semețe spre cer se îndreaptă... În sufletul meu răsări-va cărarea Ce mă va conduce spre-o ultimă treaptă. Se scurge rugina pe filele vieții, Arzându-mi neliniștea
SE SCURGE RUGINA PE FILELE VIEŢII... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/curelciuc_bombonica_1446458706.html [Corola-blog/BlogPost/342816_a_344145]
-
toată îcăperea Carnagiul se-ntinde, miros, purgatoriu, Priveliște-i sumbră oriunde-ntorci privirea, Chipuri mutilate, arse de un negru ivoriu! Disperarați se luptă, durerea e mare, Cu mâinile-ntinse, arse, cer ajutor, Încearcă să iasă, blocaj la intrare, Tablou-i lugubru, e sfâșietor! Oh Doamne, de ce atâta mânie Pe-acești îngeri ce-abia învață Și permiți ușor, așa o nebunie Rupând firul, ce curmă a lor viață! Călcând pe mormane de trupuri arzânde, Iar focul din urmă-i ajunge grăbit, Aprinse
DURERE ŞI FOC de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/marilena_dumitrescu_1447019062.html [Corola-blog/BlogPost/374907_a_376236]
-
fiind.. căci, ea a fost despuiată.. dezbrăcată.. dar, prin tot ceea ce mai poate avea, chiar prin trupul ei (gol) însăși să se “acopere”, adică să reușească să se întoarcă cu spatele la agresor și cu fața către un perete de stânca straniu, lugubru.. EA: - Agresor? Pff, voi bărbații ‟salvatori‟.. Atunci, ia spune, cine ar „răpi‟ puritatea femeilor? - Zeii...- Adică zeii răi, oamenii ce sunt și se simt așa, pentru că în fapt nu au existat niciodată! EA: - Aaa, da, dar cam greșit să spui
ION PANDURU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1409951046.html [Corola-blog/BlogPost/342569_a_343898]
-
eram gata să le dăm găzduire câtorva prieteni din sud, din Haifa spre a se deconecta de stres. Ei ne-au sunat spre a fi siguri că noi suntem bine. A venit noaptea. Sirena ne avertiza din nou. Ce sunet lugubru! Am auzit bubuiturile. Eram copil în timpul războiului când, în adăpost mă rugam bunului Dumnezeu să nu cadă bomba și de-o fi să cadă, nu în adăpostul nostru... Azi ne rugam să nu cadă nicăieri. Solidaritate? Toți sunt oameni! Dă-
AŞTEPTAREA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/berthold_aberman_1411987309.html [Corola-blog/BlogPost/353095_a_354424]
-
Dacă îți propui să privești cu luciditate tabloul politicii contemporane românești, simți cum începe brusc să te domine un soi de groază personală amestecată până la saturație cu o lavă fierbinte de lehamite, dar și cu puternicul dispreț interior față de spectrul lugubru în care se complac de mai bine de două decenii postdecembriste toate partidele și formațiunile încropite la repezeală, niște entități palide la chip și la spirit, ce înoată, din păcate, laolaltă de ani și ani în aceeași „ideologie” imprecisă de
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_lumea_politica_si_it_magdalena_albu_1354692841.html [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
propagandă în fiecare rând, a fost prezentată și astăzi, culmea!, după unele canoane impuse altădată de vechiul regim. Ca să fiu clar: anomalia lingvistică și conceptuală a domnit plenar atât la începutul vremurilor comuniste, cât și mult după, fiind o prelungire lugubră a scriiturilor made „Pravda”, „Izvestia ” și „Trud”. Numeroși ani, acel limbaj sărac, incult, limitat, a influențat ziare, reviste, toate tipăriturile. O oarecare explicație ar fi, poate, și acomodarea cu acest limbaj elementar a foștilor „lucrători cu munca politică”, așa cum erau
„Limba de lemn” într-o emisiune… () [Corola-website/Journalistic/296509_a_297838]
-
unei odisee bracate de la capăt la capăt pe incredibil de tragice încercări, întreaga familie Vanica a fost „vinovată” de iubire și a executat condamnarea de la Kremlin, o parte din ea luând calea sinistrelor deportări în Siberia, iar alta pornind pe lugubrul drum lung al refugiului din Basarabia la București. Monstruosul Stalin a devastat destine umane, a risipit frați, a schingiuit și sfâșiat vieți, a mutat hotare, a schimbat orânduiri, a stârnit războaie, a călcat în picioare Estul Europei, s-a autoinvestit
MIHAI VANICA. ODISEEA VIEŢII, ODISEEA MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1481094964.html [Corola-blog/BlogPost/382842_a_384171]
-
lume plină de fantezii întunecate. Ceea ce este mai mult decât minunat la acest film este că reușește să păstreze atmosfera pe care o creează romanul, acea încărcare ca înainte de furtună, care se sparge într-un fulger urmat de o liniște lugubră. Personajele sunt exact așa cum ni le imaginăm din lectură, acțiunea curge în același timp, dialogurile sunt însoțite de gesturile potrivite, iar, cu toate acestea, se simte o puternică notă de Haneke, încă din primele cadre. Desigur că există scene care
La Pianiste by http://www.zilesinopti.ro/articole/9091/la-pianiste [Corola-blog/BlogPost/100358_a_101650]
-
acel an 2001, la întoarcerea Regelui după jumătate de secol de absență, era însă una istorică. Ultimul eveniment găzduit de Regele Mihai la Palatul Elisabeta fusese, undeva, în decembrie 1944, când Majestatea Sa și Regina Elena, într-o atmosferă cam lugubră și bizară, ofereau ceai și o proiecție de film heteroclitei adunări de oameni influenți ai vremii, călăi și victime, laolaltă invitați în aceeași încăpere. La 24 decembrie 1947, Palatul Regal din centrul Capitalei urma să găzduiască ultima ceremonie de pom
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_curtean_1450887405.html [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
opreliști, printre crengile uscate, Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape. Frigul îți pătrunde-n oase, întunericul apasă. Doamna nopții și-a veciei își ascute vechea coasă. Presimțind venirea morții, câinii urlă a pustie, Sufletul se nalță-n ceruri, pe lugubra simfonie Plâng pe piatra rece, mamă, bucuriile apuse. Mângâierile duioase pentru totdeauna-s duse. Pe cărarea vieții scurtă, fără pată, fără vicii, Mi-ai fost salbă de lumină și izvor de sacrificii. Plâng ca să-mi descarc durerea pe științele aride
PLÂNG de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/nicolae_stancu_1435758023.html [Corola-blog/BlogPost/369768_a_371097]
-
neștire Negurile nopții țipă și recheamă Pasărea furtunii orfană de mamă Cerul nu se vede, nu se văd nici nori, Uraganul Sandy e la trecători Nicio vietate nu ar îndrăzni Să-l privească-n față, mai bine-ar muri! Urlete lugubre aleargă-n galop Toată lumea crede că-i “noul potop” Pus-a stăpânire pe-un pământ pierdut Uraganul Sandy, cum s-a și văzut În scurte reprize zgomotul apune, Dar e prematur pentru o minune A fost un răgaz - câteva minute
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_poeme_newyorke_virgil_ciuca_1389209657.html [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
Scrieri > PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENȚĂ Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1245 din 29 mai 2014 Toate Articolele Autorului PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENȚĂ! Vântul iernii ridica fuioare de praf înghețat și gunoaie de pe străzi, scoțând sunete lugubre din coastele ieșite la vedere ale unui mileniu anemic. Cântecul de jale al ineditei orgi eoliene era susținut ferm de un cor de câini răpciugoși a căror motivație, foamea năprasnică, se dovedea suficientă pentru entuziasmul lor aproape contagios. Desigur, nu
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1401379470.html [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]