208 matches
-
Piatră ponce! Tocmai ce-mi trebuia! Cine-a fost cu ideea? — Eu! - răspunse spătarul Vulture într-o turcă perfectă. — Cum te cheamă? — Vulture, luminăția-ta - răspunse spătarul. — Și ce rang ai, voinice? — Nu mai am nici un rang. — L-am mazilit, luminăția-ta - tuși încruntat viziriul. — Mazilit! - făcu sultanul pleznindu-și palmele a mirare. Imediat apăru o cadână dumnezeiască. — Ce e, dragă? - întrebă sultanul privind-o chiorâș. — Ați pleznit din palme și-am venit - ciripi cadâna. — Am pleznit a mirare - o lămuri sultanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spre moldoveni. — Bine și foarte bine! - răspunseră aceștia în cor. Dacă aveți cumva o problemă, mai treceți pe la mine - zise sultanul sărind de pe aparat. Și vă rog să mă credeți, mi-ați făcut o mare bucurie cu piatra asta. — Bine, luminăția-ta - făcu speriat Barzovie-Vodă - dar cu noi cum rămâne? — Se rezolvă - zise sultanul bătându-l pe umeri. O moarte are omul. Cum spunea Omar Khayam? — „Mi-ai spart paharul, doamne - recită viziriul - și vinul cel curat/în iarbă sângerează; ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-i nimic - spuse sultanul. Hai noroc și să ne vedem sănătoși. Episodul 40 DESPRE GÂNDIRE Speriați, năuciți, moldovenii ieșiră de la sultan. Singurul dintre ei care, conform unui străvechi obicei dunărean, își transforma spaima în meditație, părea a fi spătarul Vulture. — Luminăția-ta - grăi el către viziriu - un cap am și eu. Și p-ăsta să mi-l pierd?! — Se ridică aici o problemă - răspunse visător viziriul. Oamenii, spătare, nu-și pierd efectiv capul decât atunci când încep să-l neglijeze, înlocuindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să mi-l pierd?! — Se ridică aici o problemă - răspunse visător viziriul. Oamenii, spătare, nu-și pierd efectiv capul decât atunci când încep să-l neglijeze, înlocuindu-l cu gândirea. — O viață întreagă nu i-am dat pace propriului meu cap, luminăția-ta. „Gândește, îi spuneam, nu dormi, că mâine-poimâine vine o gândire mai tare și-ai zburat.” Gândeam, luminăția-ta, nu exagerez, zi și noapte, fără pauze. Nici să notez ce-am gândit n-aveam vreme. — Se mai ridică aici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
capul decât atunci când încep să-l neglijeze, înlocuindu-l cu gândirea. — O viață întreagă nu i-am dat pace propriului meu cap, luminăția-ta. „Gândește, îi spuneam, nu dormi, că mâine-poimâine vine o gândire mai tare și-ai zburat.” Gândeam, luminăția-ta, nu exagerez, zi și noapte, fără pauze. Nici să notez ce-am gândit n-aveam vreme. — Se mai ridică aici o problemă - spuse viziriul. O gândire neîntreruptă încinge capul și apar greșeli. Țin minte că acum vreo patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ei ce să cumpere, apăru viziriul. Mai să nu-l recunoască: era îmbrăcat lejer, cu un anteriu de mătase vișinie mulat pe corp, cu niște sandale romane și cu un turban mic, ștrengăresc, pus pe-o ureche. — Eee, altă viață, luminăția-ta! - îl flată spătarul. — Știți - spuse viziriul roșind de plăcere - să nu înțelegeți greșit, dar dacă apar în oraș îmbrăcat ca vizir, trebuie neapărat să trec pe la mama. Așa cere Coranul. Să mergem, dar. Episodul 49 EPISOD CENZURAT Episodul 50
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ciorbă - răspunse acesta. — Nu fi demagog - grăi viziriul. Eu plătesc. Cere ce-ți place ție mai mult. — Atunci să fie și-un șnițel vienez - spuse Barzovie-Vodă. Viziriul se încruntă: — Vienez, zici... Mda... A pătruns șnițelul vienez în Moldova? Foarte puțin, luminăția-ta, se corectă repede Barzovie-Vodă. Numai la nord, până la Suceava. La Pașcani, de pildă, nu găsești picior de șnițel. — Și pe unde dracu’-a intrat? - se enervează viziriul. — Prin trecători, din Transilvania - răspunse temător Barzovie-Vodă. — Uite-așa se infiltrează dușmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am mâncat în viața mea! - grăi cu spaimă Barzovie-Vodă. — Bine, să zicem că te cred. Kir Haciaturian! Armeanul veni sprinten, aplecându-se în fața viziriului până la pământ. — Șnițel vienez ai? - întrebă viziriul. Armeanul șovăi un moment, apoi zise: — Vienez? N-am, luminăția-ta, să mă trăsnească Alah dacă vă mint. — Dar de avut, ai avut? — N-am avut niciodată, că nu-l mănâncă nimeni. E-o mâncare păgână, nu-mi spurc eu casa cu așa ceva. — Bine - spuse viziriul. Dar ce șnițel ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un șnițel otoman. Ce zici, Măria-Ta? Mai încape vorbă? - răspunse Barzovie-Vodă. Negreșit că îmi doresc astfel de șnițel. — Cât despre Broanteș, mănâncă ce mâncăm și noi - spuse spătarul Vulture. Așa că ați mai rămas să ne spuneți ce doriți doar luminăția voastră. Ne-ați face o mare plăcere dacă ați servi alături de noi această îndestulătoare mâncare. — Fie! - răspunse viziriul. Cum vreți. — Atunci, patru șnițele mari, otomane! - comandă spătarul. Episodul 52 TĂCUTUL BROANTEȘ N-apucă spătarul Vulture să-și termine vorba, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
țâră!” murmură Broanteș în gând. Episodul 53 O SCRISOARE Nici n-apucară viziriul, Barzovie-Vodă și spătarul Vulture să înghită primul dumicat de șnițel, că Broanteș se sculă în picioare și se uită rugător la spătar. — Vrea afară - îi lămuri spătarul. Luminăția-ta, pe unde ar veni asta... cum îi zice... — Pe coridor tot înainte și prima curte la stânga - răspunse viziriul. Broanteș mulțumi din ochi și ieși. — Mi se pare - spuse viziriul tranșând cu dexteritate mari bucăți de șnițel - că rapsodului vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tot înainte și prima curte la stânga - răspunse viziriul. Broanteș mulțumi din ochi și ieși. — Mi se pare - spuse viziriul tranșând cu dexteritate mari bucăți de șnițel - că rapsodului vostru i-a căzut cu tronc țigăncușa armeanului. Am spus corect? — Corect, luminăția-ta - răspunse spătarul. Vădiți o uimitoare cunoaștere a limbii noastre.. — Natura meseriei mele și-o frecventarea asiduă a ținuturilor dunărene m-au ajutat mult în descifrarea și aprofundarea frumosului dumneavoastră idiom. Mai știu și alte expresii: puteam să spun, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Natura meseriei mele și-o frecventarea asiduă a ținuturilor dunărene m-au ajutat mult în descifrarea și aprofundarea frumosului dumneavoastră idiom. Mai știu și alte expresii: puteam să spun, de pildă, că rapsodului „i s-au aprins țurloaiele”, nu? — Călcâiele, luminăția-ta - îl corectă spătarul Vulture. — Da? - se încruntă viziriul. Inițial am fost informat că „țurloaiele”. înseamnă că am fost indus intenționat în eroare. Nu-i nimic, lasă că verific eu. Pe când cei trei discutau asemenea plăcute lucruri, Broanteș se strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
La una se gândește, păcatele lui - răspunse spătarul Vulture - că așa ne-am obișnuit din moși-strămoși. — La una? Nu e bine - zise viziriul. Nu e bine deloc. Cafelele, te rog! - strigă el spre Kir Haciaturian. — Păi de ce nu-i bine, luminăția-ta? - întrebă spătarul. I-a căzut și lui dragă o fată și se gândește la ea, doar nu s-o gândi la mai multe! — Vezi - răspunse viziriul, aprinzându-și o narghilea ce avea sculptat în partea unde se pune tutunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aceste tălpi aparent simple, m-am lăsat în genunchi. „Ridică-te, fata mea, mi-a spus el, cu un glas de o nesfârșită blândețe. Stai normal”. M-am ridicat. „Știi unde te afli?” - m-a întrebat. „în haremul de încercări, luminăția-ta”, am spus eu copleșită de emoție. „E corect, a spus el mulțumit. Și știi ce trebuie să faci aici?” „Nu, luminăția-ta”. „încearcă să afli cum și de ce ți-a făcut rost viziriul de origine turcă”. „Așa voi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nesfârșită blândețe. Stai normal”. M-am ridicat. „Știi unde te afli?” - m-a întrebat. „în haremul de încercări, luminăția-ta”, am spus eu copleșită de emoție. „E corect, a spus el mulțumit. Și știi ce trebuie să faci aici?” „Nu, luminăția-ta”. „încearcă să afli cum și de ce ți-a făcut rost viziriul de origine turcă”. „Așa voi face, luminăția-ta”, am îngânat eu. „Corect, a zis el. De-acum înainte poți să-mi spui simplu: Mehmet. Spune.” Mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-ta”, am spus eu copleșită de emoție. „E corect, a spus el mulțumit. Și știi ce trebuie să faci aici?” „Nu, luminăția-ta”. „încearcă să afli cum și de ce ți-a făcut rost viziriul de origine turcă”. „Așa voi face, luminăția-ta”, am îngânat eu. „Corect, a zis el. De-acum înainte poți să-mi spui simplu: Mehmet. Spune.” Mi-a fost frică să-l numesc așa intim, dar el a început să-și miște a nerăbdare degetul cu inelul. „Mehmet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai trist. Cum ați dormit? Bine? DA? Mă bucur. Și care din voi a tras de șnur? Crailor, nu v-astâmpărați deloc, he, he! Ei? Care? Și cu capul pe butuc vă gândiți la prostii! Episodul 69 CU STIMĂ — Mărturisesc, luminăția-ta - spuse spătarul revenindu-și primul la vederea viziriului - că de acel șnur de care pe drept cuvânt pomeneați, eu însumi am tras. N-am facut-o Doamne ferește, cu gând necurat, martor mi-e trupul de mult nemaiavând altă îndatorire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Moldova asemenea lucruri lipsesc cu desăvârșire, măcar că se simte câteodată nevoia lor. — Să zicem că te cred, spătare, - zâmbi viziriul, deși îmbujorarea din obraji când tragi cu coada ochiului la această tânără slujitoare nu pare să dea temei vorbelor tale. — Luminăția-ta, eu, odată, acu vreo zece primăveri, am căzut de pe cal. Fugăream un polak, când murgul mi s-a împiedecat și m-am dus drept în - să mă iertați - șale. De-atunci, cu toate că nu-mi venise sorocul, mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Acasă, acasă! - strigă Abăluță, bucuros că în sfârșit auzise ceva. — Ți-am spus, armaș Abăluță, să nu mai vorbești de capul tău cu trecătorii - spuse deodată umbra care se strecură pe parapet pe lângă armaș. Văd că nu pricepi. Bine. — Iertare, luminăția-ta! - păli Abăluță și se plecă până la pământ în fața noului venit. — Cine sunt și ce vor? - șuieră acesta printre dinți. — Sunt doi călugări și întreabă de Vodă - răspunse încovoiat armașul. — Daaa? - făcu noul sosit. Și dacă nu cumva ai uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
glas înalt Metodiu - dacă nu locul unde se strâng de-a valma, fără nici o socoteală, gunoiul vorbelor, pleava șoaptelor ticăloase, sămânța zavistiei, nămolul trădărilor... — Hi! Hi! - chicoti brusc Ximachi - păi atunci o să ți le tăiem! De ce să mi le tăiați, luminăția-ta? - întrebă cu sfială Metodiu. — Ce? Cum? - făcu Ximachi ca trezit din somn. Ce spuneai? Continuă, rogu-te. — Vorbeam despre urechi - zise Metodiu. Așezate, cum se cuvine, de o parte și de cealaltă a capului, ele ne ajută să auzim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o frază așa de frumoasă, că a intrat în popor și-a început să mă caute sultanul de ce umblu cu vorbe. Mă mir și astăzi cum am scăpat cu viață. Dar să trecem. V-ascult, Ce treabă aveți cu Vodă? — Luminăția-ta - zise Metodiu - cele grăite de vârstnica dar înțeleaptă dumitale gură hic et nunc fac lucrul nostru mai ușor. Căci nu m-aștept ca junele luminăției-tale cuget să se tulbure prea tare dacă ar afla că noi doi, așa jerpeliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așa jerpeliți și flenduroși cum ne vezi, am fost acolo unde ritoriceasca vorbire e ținută la mare preț și cuvintele sunt ca banii: dacă le ai, bine, dacă nu, trebuie să umbli în toate părțile. — Adică? - întrebă Ximachi. — La Râm, luminăția-ta! — La Râm? se miră Ximachi. Și ce-ați căutat voi acolo? — O scurtă privire aruncată în istorie - spuse Metodiu - ne arată că totdeauna înaintea unui Domn s-a întâmplat să fie altul, care și acela a urmat unui alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-ncoace! Sima-Vodă se întoarse și recunoscu capul ciufulit, mahmur al lui Ramza-Pașa. Se apropie cu frică, oprindu-se în fața ușii întredeschise. — Care ești tu, bă? - făcu turcul. Era în cămeșoaia de noapte și avea ochii împăienjeniți de băutură. — Sunt Vodă, luminăția-ta - răspunse Sima-Vodă silindu-se a zâmbi. — Care Vodă? - zise turcul. — Sima-Vodă - răspunse Sima-Vodă. — A, da! - păru să-și amintească osmalâul. Da’ unde-ai pornit așa devreme? — După biruri, luminăția-ta - răspunse Sima-Vodă. — Bine faci - zise turcul. Da’ ia spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de noapte și avea ochii împăienjeniți de băutură. — Sunt Vodă, luminăția-ta - răspunse Sima-Vodă silindu-se a zâmbi. — Care Vodă? - zise turcul. — Sima-Vodă - răspunse Sima-Vodă. — A, da! - păru să-și amintească osmalâul. Da’ unde-ai pornit așa devreme? — După biruri, luminăția-ta - răspunse Sima-Vodă. — Bine faci - zise turcul. Da’ ia spune-mi - coborî el glasul și, pe neașteptate, îi trase complice cu ochiul - n-ai să-mi dai doi galbeni până-n iarnă? „Arză-te-ar focul veșnic pe tine și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Danubiu? Episodul 205 O STRATEGIE UNICĂ îN FELUL EI — Am trecut Danubiul, sanctissime - răspunse Metodiu într-o latină perfectă, ciceroniană - căci mari nevoi și nu mai puțin mari speranțe ne-au mânat încoace. Dar înainte de a ne deschide sufletul înaintea luminăției și bunătății voastre, îngăduiți-ne, mie, nevrednicului Metodiu, și mai tânărului meu frate întru credință, Iovănuț, să mulțumim cu capetele plecate că din prea plinul, obștescul timp al sfințeniei voastre ați avut veșnic de lăudata îngăduință de a desprinde un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]