977 matches
-
teamă să pornești ( să-i dai un sens scậnteii )? vai, hotărăște-te și-nvinge pậrleazul și întunericul de pe cărare - o, știu prea bine și, demult, de teama sacra ce te roade, dar calea se deschide și va afla-n nemărginire luminișul doar cel plecat la drum și va-nfrunta pieptiș suișul și-n pisc, ca orice baci, va aștepta Luceafărul să-i zică bade. Citește mai mult ELOGIU BADELUI...întậiul pas cậnd îl vei face (chiar peste o clipă ) oare?iar
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ion_marzac/canal [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
din ochi aș fi vrut să-ți dezmierd Mi-am legat de genunchi ani întregi de risipă să nu pot să te vreau, să îmi pună zăgaz, Dar mi-am smuls ca un orb osândita aripă Și-am tăiat păcătos luminiș prin obraz Sunt un glonț de măceș într-un sânge văratic, prin tranșee de dor, într-o cârjă de lemn Mi te sorb vinovat, ca un lup singuratic, Ca pe-un ultim izvor, ca pe-un ultim însemn... Camelia Radulian
GLONȚ DE MĂCEȘ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 by http://confluente.ro/camelia_radulian_1435569752.html [Corola-blog/BlogPost/348559_a_349888]
-
praf. La o răscruce se afundă pe o cărăruie în pădure ca să ajungă mai repede la destinație. Deodată, printre tufișuri, zăresc pe o colină un castel ridicându-se impunător deasupra stâncilor, sub straja falnicilor brazi din apropiere. Pătrund într-un luminiș și, fără nici cel mai mic răgaz pentru odihna animalelor, urcă panta până la porțile cetății. Un străjer ce-i văzuse încă de la poalele muntelui se arată pe metereze, cu arcul și tolba cu săgeți la spate și le strigă cu
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
și înfiorătoare. Pe lângă el țâșnește o umbră hidoasă și calul se poticnește speriat, dar nu nechează de parcă îi pierise graiul. Principele îi face semn să nu scoată o vorbă și să continue drumul la pas. La lumina lunii, undeva între luminișuri, o arătare neagră se strecoară printre stejari. Atmosfera devine din ce în ce mai stranie. Preda aruncă o privire către stăpânul său și tresare. Privindu-l la lumina lunii observă un chip necunoscut și întunecat din care se prelinge o umbră misterioasă. Cel de lângă
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
aruncă câteva frunze. - Acum urmărește-mă cu atenție. Vom ocoli lacul dar în sens invers nașterii, adică de la apus spre răsărit. Cel care nu respectă această rânduială va cădea sub blestem. În partea cealaltă, exact pe această direcție, unde-i luminișul dintre cei doi stejari scorburoși, vom îngropa lada. Lângă ei sunt niște tufani care, până se va împlini sorocul, vor ajunge mari și falnici. - Care-i rostul acestei monezi? - Acest galben are rolul său secret. La anii bătrâneții să nu
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
Locuitori mai vârstnici își puteau aminti că din acele direcții veneau, prin anii 44 ai precedentului secol luptătorii anti comuniști ca să se aprovizioneze. Unul dintre tinerei, dotat cu o hartă amănunțită, dirija cursul expediției. După o înnoptare într-un frumos luminiș la liziera brazilor, au ajuns în sfârșit la o peșteră care, din afară, abia era vizibilă. După un portic în care Nea Toader trebuia să se aplece ca să nu dea cu capul de pragul de sus, se deschidea o amplă
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 by http://confluente.ro/emil_wagner_1419014255.html [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
-și cărțile ca pe proprii copiii, prin fiecare titlu aduce câte ceva nou, inedit, izvorând noi comori dintr-o nesecată fântână cu ape limpezite de vise: “Crâmpeie de viață” (2005), “Gând purtat de dor” (2006), “Prin sita vremii” (2007), “Oglindiri” (2009), "Luminișuri" (2011). Am avut deosebita plăcere și onoare ca anul acesta să facem cunoscute câteva dintre minunatele scrieri pentru copii ale Elenei Buică, alături de cele ale altor douăzeci și doi de scriitori din Europa, Canada și Statele Unite, scrieri adunate în Antologia
O SCRIERE NECESARĂ RESTITUIRII ISTORICE A ÎNCĂ UNUI COLŢ DE ROMÂNIE – ŢIGĂNEŞTI, TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_elena_buica_intoa_elena_buica_1341283470.html [Corola-blog/BlogPost/356721_a_358050]
-
de idei. Bineînțeles că explicațiile, de fapt descrieri din puncte de vedere cel puțin șugubețe, erau date la și fiecare icoană a naturii. Dar vă scutesc de ele că doar Dan trebuia convins. Bușteanul zburător. Din copac în copac, din luminiș în luminiș, pe creste sau în adâncul văilor cei doi oameni de știință s-au lămurit cu unele realizări ale naturii în dezlănțuire. Pe drumul de întoarcere Dan a pus o întrebare firească: - Ai vorbit și despre lumină drept o
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1429869787.html [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
Bineînțeles că explicațiile, de fapt descrieri din puncte de vedere cel puțin șugubețe, erau date la și fiecare icoană a naturii. Dar vă scutesc de ele că doar Dan trebuia convins. Bușteanul zburător. Din copac în copac, din luminiș în luminiș, pe creste sau în adâncul văilor cei doi oameni de știință s-au lămurit cu unele realizări ale naturii în dezlănțuire. Pe drumul de întoarcere Dan a pus o întrebare firească: - Ai vorbit și despre lumină drept o energie de
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1429869787.html [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
arhe ,către origini, să-și înțeleagă „nedeslușitul rost al Firii”(Rilke), sau, să străpungă ca un fulger prăpastia Ființei, cum spunea Nietzsche. Opera lui Heidegger în care găsim convingerea acestuia potrivit căreia cunoașterea umană va izbuti cândva să găsească un luminiș în semi-zeitatea Ființei întreține acele irizări care îi înstelează nostalgia după esența anistorică a omului. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Nostalgia lui Heidegger după esența anistoroică a omului / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 289, Anul I
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Nostalgia_lui_heidegger_dupa_esenta_anistoroica_a_omului.html [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
a mai rămas decât o pivniță...”. „...Mă duceam acolo de cele mai multe ori cu Eminescu, mai ales după amiază și stăteam până spre miezul nopții, căci plină era grădină mai ales serile, cănd luna-și revarsă lumină peste lac și pește luminișuri, încât parcă te aflai pe celalalt tărâm, între smei, zâne și feti frumoși. Aici stă castelul singuratic oglindindu-se în lacuri, aici e terasă cu liane, aici erau somnoroasele pasarele care la cuiburi se adună, aici luna iese întreaga și
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_scriitoarea_elena_buica.html [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
Epoca”, „Monitor cultural”, „Analize și fapte”, „Cărticica pentru copii”, ș.a. George ROCĂ: Dumneavoastră scrieți foarte captivant, aveți darul narațiunii cultivate. Câte cărți ați publicat până în prezent? Elenă BUICĂ: Mulțumesc pentru apreciere. Am publicat patru cărți, iar cea de-a cincea, „Luminișuri”, este în curs de apariție. Trei din cele patru cărți au ceva în comun. Prima a fost „Crâmpeie de viață” (Editură Forum, București, 2005, editor prof. Ana Ispas), care împreună cu cea de-a treia carte în ordinea apariției „Prin sita
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_scriitoarea_elena_buica.html [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
fiorul și respir mai rar,/ verde, albastrul, roșul, toate-s sărbătoare.// Cade caldă sfânta lumină pe frunze,/ de aur, de argint, de aramă, de purpură,/ pare-un serafic purpuriu de buburuze/ ce mirific peste sufletu-mi, se scutură.// Gândurile albe-zbenguite luminișuri/ înconjoară totul, împrejmuiesc hotare,/ în amvon de seară pe azur-suișuri,/ îmi desfăt plimbarea chiar cu Carul Mare.” (Gheorghe Constantin NISTOROIU - Curcubeul Toamnei) „O, munte, munte! Ascunziș de foc, de aur, de ghețare,/ cu orice pas ce-l fac pe cărăruile
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1476780548.html [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
atunci chiar nu poți decât să te agăți de un colț de stîncă dat de un prieten sau să respiri prin nările vocabule ale altuia în noapte, care nu renunță să creadă în tine și tot așa până ajungi în luminișul unei liniști, ale unei clipe cît de cît echilibrate. Și zaci în locul acela cît îți este necesar ca să te ridici și apoi târându-te din umăr în umăr te poți ridica. Și odată biped redevenit zâmbești și constați cum s-
RESPIRO de LIA ZIDARU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 by http://confluente.ro/Respiro_lia_vana_1373010929.html [Corola-blog/BlogPost/363928_a_365257]
-
folosești eventual și de mâini ca punct de sprijin suplimentar. Pe o pășune alpină verde, panta se simte, în special la coborât, dar ai impresia că te deplasezi pe un câmp, e adevărat nu prea bogat în flori ca un luminiș în pădure. Abia când te uiți înapoi, să răsufli o clipă, realizezi înălțimea parcursă. Este un simțământ ciudat întâlnit și în păduri aflate pe versanți abrupți când o iei pieptiș și nu pe șerpuitoarea potecă. Lacurile alpine la poalele stâncilor
DOI FRAȚI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/emil_wagner_1470729560.html [Corola-blog/BlogPost/365227_a_366556]
-
de meleagurile natale stârnit de stabilirea în Canada alături de familia fiicei sale. Scurtă sa activitate scriitoriceasca s-a dovedit a fi deosebit de prolifica, având în vedere numărul cărților publicate: „Crâmpeie de viață”, „Gând purtat de dor”, „Prin sita vremii”, „Oglindiri”, „Luminișuri”, „Întoarcerea spre obârșii”, „Zâmbind vieții”, „Liliacul de la poarta inserării”, „Frumoasele vacante” “Frumusețea scrisului,” „Consemnări pe curat” , „Îmi plec fruntea”. La acestea se adugă unele lucrări în colaborare, articole publicate în presă literară de pe toate meridianele lumii. De menționat că deține
O CRONICA LA O CARTE: „ÎMI PLEC FRUNTEA” de MARIAN TEODORESCU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 by http://confluente.ro/marian_teodorescu_1464407483.html [Corola-blog/BlogPost/369188_a_370517]
-
de oră sunt deja ud bine, nu am haine de schimb la mine si observ că dacă păstrez ritmul alert nu îmi este frig. :)) După coborârea prin pădure începe urcarea pe niște culoare frumos delimitate, uneori prin pădure, uneori prin luminișuri, și ajung la ghețarul la care se poate ajunge și cu mașina, si realizez că azi e sâmbătă după oamenii în teniși, pelerine de ploaie colorate și cizme de cauciuc new style :)) Nu mai vreau obiective accesibile auto, de astă
GANDURILE UNUI INTRUS. DE LA CHEIA LA CHEILE TURZII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Gandurile_unui_intrus_de_la_cheia_la_ch_corina_lucia_costea_1340654263.html [Corola-blog/BlogPost/358145_a_359474]
-
înfometate după ovăz, după floare ... gândurile tale deschid porți spre interiorul nostru, descoperă de ce suntem, de ce șovăim, de ce reușim, de ce ne bucurăm, de ce pășim în direcții greșite cu bună știință? Sunt o fântână adâncă, ascunsă, cu apă curată ... sunt un luminiș în calea ostenelii, cu iarbă moale, care îți alunecă sub picioare cu supunere ... sunt zi în noapte și vis în ochii deschiși, sunt o palpare, o lumânare și un gând travestit. Ești o stea, o concepție, ești un sistem, un
UN CORP DE ADOLESCENT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_corp_de_adolescent.html [Corola-blog/BlogPost/351432_a_352761]
-
România și a Uniunii Internaționale a Ziariștilor. „Singura bucurie erau cărțile” - Spuneți-ne, pentru început, câteva date despre dumneavoastră: unde și când v-ați născut. - Cred că, de când ne naștem visăm, ca în basme, că trăim într-un castel în luminișul unei păduri. De fapt, totul e altfel în lumina sacră a copilăriei, simbol al protecției. Pentru mine adăpostul acestei puteri misterioase, imperceptibile de siguranță a fost orașul în care m-am născut, București, într-o dimineață a anului 1939, luminată
DIALOGUL CU ASCULTATORUL E PROVOCATOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 124 din 04 mai 2011 by http://confluente.ro/_dialogul_cu_ascultatorul_e_provocator_.html [Corola-blog/BlogPost/349616_a_350945]
-
într-o lume, destul de confuză și potrivnică, îndreptată împotriva omului simplu: „Admir o floare de salcâm / Când roua a-nceput să plângă / Cum gându-i dus pe-un alt tărâm / Nu vreau ca inima să-mi frângă // Caut stingher un luminiș / În zilele de dor umbrite / Să pot privi în ascunziș / La visele neîmplinite // În amintirile ce dor / Caut limanul fericirii / Și prin dorințele de-amor / Să aflu cheia nemuririi // Admir florile de salcâm / Înconjurate de albine / Cu gândul dus pe
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1496136941.html [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
este hărăzit să cârmuiască întreaga lume) (lat.). SĂPĂTORII DE COMORI Demult, prin ai Băiței munți, odată, În miez de noapte peste grohotișuri, Ascunse între stânci sau prin tufișuri, Sătenii au văzut lumini de-agată, O ceață verde-albastră-nrourată. Păreau în întunerec luminișuri, Cu-aprinderi, stingeri, sclipăt, clocotișuri Și parcă chiar de beznă atârnate. Unii au fugit de spaimă, alții însă Au prins să sape lacomi dup-odoare Sub flama lămpii cu carbid, neunsă, Dar n-au găsit nimica în căldare... Fost-a
SONETELE FRUNZEI NEGRE DE URANIU (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 by http://confluente.ro/Sonetele_frunzei_negre_de_uraniu_1_.html [Corola-blog/BlogPost/343175_a_344504]
-
Publicat în: Ediția nr. 1692 din 19 august 2015 Toate Articolele Autorului Editor / tehnoredactare: RODICA ELENA LUPU Coperta: GEORGE ROCA „Crâmpeie de viață” în „Gând purtat de dor” m-au determinat să editez cum „Prin sita vremii”, în „Oglindiri” și „Luminișuri”, „Întoarcerea spre obârșii” a Elenei Buică - Buni, „Zâmbind vieții” din „Frumoasele vacanțe” mă îmbrățișează cu un parfum dulce din, „Liliacul înflorit la poarta înserării”, făcându-mă astfel să „Îmi plec fruntea” și să vă aduc în palme aceste cărți, adevărate
FRUMUSEȚEA SCRISULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1439999962.html [Corola-blog/BlogPost/373526_a_374855]
-
vale, unde e multă lume ... înghesuială. Așa suntem noi, oamenii de pe munte, vrem să trăim cât mai liberi, în liniște, până la adânci bătrâneți ! Intrară în pădure. Nici nu făcură vreo cinzeci de pași, că și văzură un căprior într-un luminiș. Ionuț, extaziat de priveliștea apărută pe neașteptate, dădu glas tare: - Bunica, vezi ce blană roșcată și lucioasă are? Și ce cornițe ! - Da, puiule, Dumnezeu a făcut creaturile Sale să fie minunate, să te bucuri când le vezi în pădure. Să
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 by http://confluente.ro/viorel_darie_1493814181.html [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
pustiul Are otrava cea mai tare chiar în pliul Dintre suspine și-ale stâncii riduri... Să nu privești spre sălciile-albastre! Și nici să nu te-apropii la vreo rugă! Închide ochii chiar de te lovești, și-n fugă Pătrunde-n luminișul verii noastre! Cu gândul să mă chemi din umbra nopții, În lumea-n care nimeni n-a pătruns. Noi, doar un pas să facem și-i de-ajuns S-ajungem în astral'naintea sorții... Referință Bibliografică: Noaptea lupului și-a
NOAPTEA LUPULUI ŞI-A IELELOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Noaptea_lupului_si_a_ielelor_0.html [Corola-blog/BlogPost/356119_a_357448]
-
din nou în pivniță. * A ajuns, după puțin timp, la marginea aceleiași păduri. Magia ei unică, spectacolul halucinant pe care îl oferea o fascinau deja. A trecut printre arborii cu ceas care îi deveniseră cunoscuți, apoi a intrat într-un luminiș. Peste puțin timp, s-a trezit în fața unei fântâni uluitoare, efervescente. Din aceasta țâșneau șuvoaie imense de apă, ce aveau însă o culoare fosforescentă, și în care, dacă Aiko privea mai atent, putea vedea diferite scene, care își dădea seama
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1436551649.html [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]