81 matches
-
intrată în postmodernism. Pentru a restrânge cadrul discuției, să amintim atacul postmodern la presupozițiile fundamentale și la valorile luministe, printre care se numără și necesitatea suprapunerii dintre cunoaștere, autoritate și putere. Relativizarea autorității și a adevărului ca valori centrale ale luminismului au permis dezvoltarea fără precedent și legitimarea "vocilor marginale" și a valorilor asociate acestora, care s-au manifestat în școală prin intruziunea copleșitoare a informalului în planul intereselor, scopurilor și mentalităților promovate de educația formală. De multe ori, școala este
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ignorat întregul uman de care vorbea paideia vechilor greci, școala fiind pusă aproape exclusiv în slujba dezvoltării rațiunii; cunoașterea înseamnă eliberare de superstiții și de prejudecăți, dar înseamnă în același timp și eliberare de sub puterea întunecată a instinctelor; adjectivul aparține luminismului, ca și prejudecata că, dacă ignori un lucru, acel lucru încetează să mai existe. Sigur, o lectură unilaterală, ghidată de prejudecățile de tip luminist, a lui Platon poate conduce și ea la ideea că oamenii comit răul doar pentru că nu știu care
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
nu cunosc războiul, lupta până la nimicire împotriva reprezentanților propriei specii". (Gadamer, 1999, pp. 28-29) Ignorarea naturii noastre biologice în numele culturii este o eroare cel puțin la fel de mare ca aceea a ignorării culturii în definirea umanității omului. Dar optimismul naiv al Luminismului a constat în ideea că istoria este progresul ritmic al eliberării omului de superstiții, de tradiții, într-un cuvânt, de constrângeri social-economice și instinctuale; instrumentul acestei eliberări este educația, iar educația presupune dobândirea autonomiei raționale a individului; cu alte cuvinte
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Adevărul îngrozitor despre moralitate este că ea nu e inevitabilă, nu e determinată în nici un sens ce poate fi considerat valabil din perspectivă ontologică; nu are "baze" în sensul recunoscut de această perspectivă". (Bauman, Etica postmodernă, 2000, p. 83) Iar Luminismul răspunde prin vocea lui Kant: rațiunea este terenul certitudinii, singurul care poate fundamenta datoria morală, care nu poate fi decât universală, adică aceeași pentru toți și la fel de constrângătoare: Întrebarea e dacă omul este din natură bun sau rău din punct
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
lui Leo Strauss, teologia lui Franz Rosenzweig, noua gândire liberală (în Columbia History of Twentieth Century French Thought), opera literară (atât de filozofică!) a lui Michel Houellebecq, cele două concepții ale libertății în America post-1968, multiculturalismul și corectitudinea politică, sionismul, Luminismul și anti-Luminismul (în excelentul Dictionnaire de philosophie politique apărut în 1997 la Presses Universitaires de France sub coordonarea lui Philippe Raynaud și Stéphane Rials), Vico etc. Următoarea carte a lui Mark Lilla, programată pentru 2007, se bazează pe cele șase
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
-lea, de a reforma religia (creștină și iudaică) pentru a o face compatibilă cu viața modernă, și de maniera în care a eșuat acea tentativă, din punct de vedere filozofic, teologic și politic. Acest eșec ne spune multe despre moștenirea Luminismului modern și despre fundamentele vieții democratice liberale. The Reckless Mind este o colecție de articole publicate inițial în The New York Review of Books și Times Literary Supplement, ceea ce le explică stilul: clar, fluent, accesibil cititorului inteligent fără formație riguroasă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
desființat pe cel de-al doilea. În spiritul absolutismului luminat, religia a fost redusă la rolul de utilitate de stat. Înnoirile reformatismului iosefin s-au întipărit și asupra evoluției conștiinței naționale a românilor transilvăneni. Sub efectul politicilor raționaliste, inspirate din luminism, conștiința de sine românească preia o turnură laicizantă (Blaga, 1995, p. 78). Elita românească, unită și neunită, strâng rândurile confesionale în jurul unui front unitar al națiunii române - categorie ale cărei granițe se fixează acum pentru a cuprinde românitatea în întregul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lui Procust reprezentat de tipologia lui Hroch. Ideea națională românească a parcurs un traseu istoric mult mai sinuos, cu coborâșuri și urcușuri succesive. Simplificând la maximum, evoluția naționalismului românesc poate fi transpusă în următoarea cascadă: a) patriotism civic pre-naționalist, specific luminismului românesc, localizat temporal de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până spre revoluțiile pașoptiste. În cadrul acestei matrici a luat naștere ideologia națională a Școlii Ardelene - "proto-naționalismul" românesc - care, odată însămânțată de către dascălii transilvăneni dincolo de arcul carpatic s-a prins a forma
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Locke a dezvoltat în Two Treatises of Government sub forma principiului "dreptului la revoluție" al guvernaților în situația în care guvernanții acționează în contra intereselor cetățenești. Filoanele filosofiei iluministe se întrezăresc cu limpezime în întreaga țesătură textuală a Abecedarului lui Pleșoianu. Luminismul lockean se împletește însă cu un patriotism ardent, reperabil de îndată ce autorul menționează sentința "Pentru lege și patrie facem război" (p. 18). Patriotismul belic este hiperbolizat într-unul sacrificial și funebru în propoziția "Pentru neam și mântuirea lui murim mulțumiți" (p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
culturi istoriografice în curs de consolidare, ale cărei concepții bazale au influențat configurarea discursului didactic prezent în manualele școlare. Din acest motiv este imperios necesară zugrăvirea climatului istoriografic (și ideologic) în interiorul căruia s-a articulat discursul didactic. Avangarda istoriografică: de la luminismul Școlii Ardelene la romantismul pașoptist. Liniile de forță ale memoriei colective românești specifice primei jumătăți a secolului al XIX-lea, continuate sau frânte în epocile ulterioare, au fost trasate cu precizie de travaliul istoriografic întreprins de membrii Școlii Ardelene. Lucrările
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nu merg până la consecințele ultime ce derivă din ideea unității etnico-teritoriale, și anume dezideratul uniunii politice. Pasul acesta, de ducere până la consecințe ultime a ideii de unire politică, gestantă în idea de unitate etnico-teritorială, va fi făcut de istoricii romantici. Luminismul ardelean, deși a descoperit comunalitatea etnico-lingvistică și teritorială a românilor, nu a perfectat-o într-o ideologie a românismului, ci a instrumentalizat-o în scopurile emancipării socio-politice în contextul limitat al Transilvaniei. Cadrul mai larg de referință a fost întotdeauna Imperiul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
argument este invocarea necesității unei "singure stăpâniri", idee care trădează dezideratul unității politice. O a patra idee-forte reperabilă în paradigma istoriografică a Școlii Ardelene este spiritualitatea creștină a poporului român. Fiind o mișcare ce își avea sediul în Biserica Unită, luminismul transilvănean, spre deosebire de cel francez - iconoclast și anti-eclezial -, nu e de mirare că a accentuat dimensiunea religioasă. Samuil Micu, scriind Istoria... din 1805 în calitate de ieromonah al Mănăstirii Sf. Treime din Blaj, fixează momentul creștinării poporului român începând cu secolul I. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sobrii, viguroși, și "foarte independenți". "Ei preferau moartea unei dominații străine", fiind din acest punct de vedere "foarte diferiți de Moldovenii și Muntenii din vremurile moderne" (Kogălniceanu, 1837, p. 1). Chiar dacă apariția lucrării lui Kogălniceanu reprezintă punctul de cotitură de la luminismul Școlii Ardelene înspre romantismul paradigmei pașoptiste, în acest moment (1837) concepția lui Kogălniceanu continuă să împărtășească o serie de note comune cu consensul istoriografic stabilit de cărturarii ardeleni. Spre exemplu, în ciuda faptului că îi pozitivează pe daci, zugrăvindu-le un
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și istoricii ardeleni. Desigur, teza continuității, cealaltă axă centrală a conștiinței istorice românești alături de teza originii latine, este apărată și de Kogălniceanu, pe aceleași argumente elaborate deja de precursorii săi și disponibile în repertoriul defensiv al istoricilor români. Tranziția dinspre luminismul Școlii Ardelene înspre romantismul istoriografic, care aducea cu sine și trecerea de la concepția unității etnice a poporului român către revendicarea unificării politice a tuturor etnicilor români (deci de la național la naționalism) a fost deja semnalată prin apariția lucrării lui Florian
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rupturi ori negări avem mai degrabă o schimbare de accent. Patrimoniul istoriografic de factură luministă moștenit de la Școala Ardeleană, fără să fie contestat fățis, a fost preluat în mare mare și supus unei îmbogățiri romantice. Conjugarea celor două paradigme istoriografice (luminismul Școlii Ardelene și romantismul pașoptist) a dat prima formulă completă și clară a conștiinței naționale românești, de pe platforma căreia s-au ridicat revendicările politice (naționaliste) și sociale (democratice) pe durata întregului secol al XIX-lea. Tot din acest elaborat al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și am ramas Romani" (Xenopol, 1890, p. 5). Într-un alt manual, istoricul ieșean insista asupra apartenenței poporului român la "rasa latină" (Xenopol, 1897, p. 9). Prin Xenopol, memoria națională se angajează în procesul de tranziție de la paradigma puristă a luminismului Școlii Ardelene către paradigma sintetică a postpașoptismului romantic. În chestiunea cardinală a originii, romanitatea absolută este re-elaborată în formula sintetică a daco-romanismului. Odată cu această revizuire, elementul autohtonist, încă minimalizat, va dobândi proporții tot mai considerabile. Deocamdată însă, predominantă în economia
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prometeică a modernității timpurii, adică ambiția de a deveni stăpîni și proprietari ai naturii cu ajutorul științei și tehnologiei. Într-o lume în care raționalitatea nu are ultimul cuvînt în alegerile morale, subiectul este deopotrivă purtătorul progresului și marele pericol la adresa Luminismului. Pericolul pîndește la două niveluri. La nivel individual, există riscul ca voința de putere să fie singura cale spre moralitate, idee asociată adesea cu Nietzsche și "decizionismul" lui Carl Smith. Pentru a preveni acest risc, realiștii urmau de obicei soluția
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
rapoarte administrative etc. Evoluția de la o Chartă medievală a drepturilor la Constituție; de la vechile comune franceze la Comuna revoluționară de la 1870 și la autonomia administrativă de azi; drumul de la absolutism la monarhia constituțională și la republica semi-prezidențială; calea de la ideile luminismului la socialismul și comunismul "intelighenției" din secolele 19-20 iată o istorie exemplară și pentru români, care au preluat de atîtea ori modelul francez fără a ține seamă de "galicisme", acele forme intraductibile nu doar în altă limbă, dar și în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Nicolaus Olahus, Texte alese, București, 1968, 7-111; Al. Tonik, Diplomele de înnobilare ale lui Nicolaus Olahus, RA, 1969, 1; Ivașcu, Ist. lit., I, 58-62; G. Mihăilă, Nicolaus Olahus, LRV, I, 250-255; Dicț. lit. 1900, 643-644; Ștefan Pascu, De la umanism la luminism, ST, 1993, 3-4; Popa, Convergențe, 7-12; Maria Capoianu, Nicolaus Olahus europeanul, București, 2000; Dicț. scriit. rom., III, 513-514; Dan Horia Mazilu, Un „Dracula” pe care Occidentul l-a ratat, București, 2001, 60, 99-105. A.Sm.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
evoluția limbii române populare și literare, precum și de istoriografia cercetărilor dedicate vorbirii și scrierii românești. În conexiune cu aspectele lingvistice sunt cele privind geneza cultural-spirituală a românilor, dezvoltarea literaturii lor, în perioada primelor apariții și a avântului cărturăresc din timpul luminismului. Comentează astfel operele cronicarilor într-un studiu privind elementele naționale în conștiința lingvistică și istorică a cronicarilor români din secolul al XVII-lea, publicat în volum la Berlin, în 1977, și tradus în românește în 1982: Forme, idei, evoluții în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285543_a_286872]
-
istorică a cronicarilor români din secolul al XVII-lea, publicat în volum la Berlin, în 1977, și tradus în românește în 1982: Forme, idei, evoluții în literaturile popoarelor romanice. Revine mereu la Dimitrie Cantemir, acest reprezentant al științelor în pragul luminismului timpuriu, și la concepțiile lui (de exemplu, acelea referitoare la istoria limbilor). Plasează într-un larg context european configurațiile spirituale românești din epoca luminilor, în studiul Aspecte comune și specifice ale iluminismului în țările romanice. Manifestă preferință pentru corifeii Școlii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285543_a_286872]
-
desființat pe cel de-al doilea. În spiritul absolutismului luminat, religia a fost redusă la rolul de utilitate de stat. Înnoirile reformatismului iosefin s-au întipărit și asupra evoluției conștiinței naționale a românilor transilvăneni. Sub efectul politicilor raționaliste, inspirate din luminism, conștiința de sine românească preia o turnură laicizantă (Blaga, 1995, p. 78). Elita românească, unită și neunită, strâng rândurile confesionale în jurul unui front unitar al națiunii române categorie ale cărei granițe se fixează acum pentru a cuprinde românitatea în întregul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lui Procust reprezentat de tipologia lui Hroch. Ideea națională românească a parcurs un traseu istoric mult mai sinuos, cu coborâșuri și urcușuri succesive. Simplificând la maximum, evoluția naționalismului românesc poate fi transpusă în următoarea cascadă: a) patriotism civic pre-naționalist, specific luminismului românesc, localizat temporal de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până spre revoluțiile pașoptiste. În cadrul acestei matrici a luat naștere ideologia națională a Școlii Ardelene "proto-naționalismul" românesc care, odată însămânțată de către dascălii transilvăneni dincolo de arcul carpatic s-a prins a forma
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Locke a dezvoltat în Two Treatises of Government sub forma principiului "dreptului la revoluție" al guvernaților în situația în care guvernanții acționează în contra intereselor cetățenești. Filoanele filosofiei iluministe se întrezăresc cu limpezime în întreaga țesătură textuală a Abecedarului lui Pleșoianu. Luminismul lockean se împletește însă cu un patriotism ardent, reperabil de îndată ce autorul menționează sentința "Pentru lege și patrie facem război" (p. 18). Patriotismul belic este hiperbolizat într-unul sacrificial și funebru în propoziția "Pentru neam și mântuirea lui murim mulțumiți" (p.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
culturi istoriografice în curs de consolidare, ale cărei concepții bazale au influențat configurarea discursului didactic prezent în manualele școlare. Din acest motiv este imperios necesară zugrăvirea climatului istoriografic (și ideologic) în interiorul căruia s-a articulat discursul didactic. Avangarda istoriografică: de la luminismul Școlii Ardelene la romantismul pașoptist. Liniile de forță ale memoriei colective românești specifice primei jumătăți a secolului al XIX-lea, continuate sau frânte în epocile ulterioare, au fost trasate cu precizie de travaliul istoriografic întreprins de membrii Școlii Ardelene. Lucrările
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]