125 matches
-
Viena, Friedrich Stadler, comparându-l pe Wittgenstein cu Carnap, formulează concluzii sensibil diferite, scriind: „Pe de o parte, Wittgenstein cel extrem de scrupulos, năzuind spre moralitate, gândind aforistic, de cealaltă parte, gânditorul sistematic cu program, logicianul rece și empiristul cu ambiții luministe, ca prototip al modernității filozofice. Îl vedem astfel la un pol pe sensibilul gânditor solitar, pentru care critica limbajului, claritatea și exactitatea sunt o preocupare morală, la celălalt pe intelectualul care este obișnuit să lucreze în colectiv, cu intenții practic
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
neantul (das Nichts, sau acel nihil al catharilor), iar eliberarea devine „eliberare În neant” (Befreiung in das Nichts)2. În această situație, există o singură alternativă: fie să găsim un substitut ori Ersatz al transcendenței - și acest substitut este credința luministă În Rațiune (Vernuftglauben), care nu reprezintă o „valoare tare”, fiind lipsită de orice justificare metafizică -, fie să acceptăm nihilismul ca pe o forță activă și să-i devenim instrumente. Această atitudine este definită de Nietzsche, printr-un joc de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
vizibilă și că mai multor delictele corespund în plan punitiv închisoarea sau ocna. Sunt lăsate în afara codului sancțiunile aplicate litigiilor judecate de Biserică. În câmpul experienței judiciare schimbarea se produsese deja în momentul în care dom nii, urmând o politică „luministă“ și umanistă, au încercat pe cât posibil să evite aplicarea pedepsei cu moartea sau a mutilărilor de orice fel. Firește că această politică s-a răsfrânt și asupra sistemului juridic și treptat-treptat închisoarea devine o „soluție detestabilă“, dar necesară. Consiliul ecleziastic
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
spiritul Parizienei. De la prima la ultima apariție 192, Pariziana prezintă un spectacol și se lansează în spectacol. Ea este locul confruntării imaginii expresive și a impresiei spectatorului. În grija față de perfecțiune, Pariziana regizează și rolurile secundare de decorator, costumier, machior, luminist, mașinist. Aceste roluri sunt asumate cu simt artistic. Datorită simțului estetic pe care îl are, ea modelează scene originale. Că regizor, apelează la "teatralizarea" evenimentelor. Pariziana este o virtuoasa a scenelor cu tentă senzațională, purtând însemnele spectaculozității. Ea seamănă cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a adus în prim-plan educația informală. De la soluții radicale de tip Ivan Illich, care propun desființarea școlii, până la variante de transformare radicală a acesteia (de tip Seymour Papert sau, mai nou, Wim Veen) mijloacele educației informale erodează instituționalizarea proiectului luminist de dobândire a autonomiei personale prin intermediul școlii. Din păcate, astăzi lucrurile sunt percepute după cum urmează: • orar versus timp de învățare organizat după bunul plac; • plan de învățământ obligatoriu versus interese proprii de cunoaștere și învățare; • datorie versus distracție; • datorie față de
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
televiziunea, lăsată bucuros în mâna inamicului. Televiziunea comercială mai treacă-meargă, dar cea publică?" (Barrico, 2009, p. 183) Poate că raționamentul a fost unul generat de repulsia față de dezastrele secolului XX, poate că atrocitățile acestui secol au fost puse pe seama modelului luminist, centrat pe rațiune ca instrument de căutare a sensului, pe efortul descoperirii și punerii în valoare a acelui sens unic, care le exclude pe toate celelalte; în fond, când crezi prea mult în ceva, sfârșești prin a nega dreptul altora
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
tip de educație era preocupat de lărgirea nespecializării specifice omului, tocmai pentru a-i oferi ulterior capacități sporite de adaptare (specializare) în funcție de condițiile concrete în care urma să trăiască. Paideia și bildung sunt continuate de luminism și de scopul educației luministe, acela de a dezvolta rațiunea omului, capacitatea lui de a lua decizii în mod autonom și argumentat. Luminile au redus omul la rațiune și raționalitate, ceea ce, în mod evident a însemnat o reducere a ariei sale de nespecializare. Dar gânditorii
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
acela de a dezvolta rațiunea omului, capacitatea lui de a lua decizii în mod autonom și argumentat. Luminile au redus omul la rațiune și raționalitate, ceea ce, în mod evident a însemnat o reducere a ariei sale de nespecializare. Dar gânditorii luminiști au acționat în acest sens de fapt, pentru că oportunismul/supraviețuirea maimuței goale au drept suport creierul/gândirea, iar în epocă tocmai gândirea era asfixiată. Specializarea educațională de astăzi și dependența omului de o meserie (despre care doar răuvoitorii sau cei
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
acela de a ajunge un marginal frustrat, incapabil de inserție eficientă în țesătura socială. Capitolul 6 Autoritatea pe care am uitat-o Luminile erau obsedate de cunoaștere și de forța eliberatoare a acesteia; calea regală de acces la cunoaștere considerau luminiștii este rațiunea, iar utilizarea rațiunii în acest scop este un imperativ categoric: "Minoratul (Unmündigkeit) este neputința de a te servi de inteligența proprie fără a fi condus de un altul. Acest minorat constituie o vină ca atare, atunci când cauza lui
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
parte din domeniul D". (Bochenski, 1992, p. 57) Să precizăm că P îl desemnează pe deținătorul autorității, S pe subiectul în raport cu care P își exercită autoritatea, iar D se referă la domeniul de expertiză (deci de autoritate) al purtătorului. Pentru luminiști, doar autoritatea epistemică legitimează accesul la putere, deci conferă autoritate deontică; cu alte cuvinte, doar știutorul poate deține o funcție, poate fi conducător (iar dacă avem în vedere limitarea autorității doar la domeniul de expertiză al purtătorului devine limpede că
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
îl predă și care este incontestabilă, iar a doua este reprezentată de intervențiile educaționale ale profesorului, care se situează în registrul valoric-atitudinal, deci pot fi (și sunt) puse în discuție. Școala modernă, cum aminteam, întruchipează într-o anumită măsură concepția luministă despre rolul eliberator al educației și despre necesitatea cultivării rațiunii umane în vederea dobândirii autonomiei individului: "Educația modernă s-a fundamentat astfel pe un adevăr particular despre natura și destinul ființei umane, în vreme ce conexiunea dintre raționalitate, autonomie și educație a devenit
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
educației și despre necesitatea cultivării rațiunii umane în vederea dobândirii autonomiei individului: "Educația modernă s-a fundamentat astfel pe un adevăr particular despre natura și destinul ființei umane, în vreme ce conexiunea dintre raționalitate, autonomie și educație a devenit "Sfânta Trinitate" a proiectului luminist. (Biesta, 2006, p. 4) Ca atare, știutorul deține autoritatea în calitatea sa de posesor al adevărului în raport cu copilul care este neștiutor, dar doritor să afle. Cu alte cuvinte, școala reprezintă acea instituție umană în cadrul căreia cunoașterea conferă autoritate și putere
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
că în ultimul caz relația de autoritate este numai suspendată. Oricum, ea nu mai funcționează". (Stan, 2009, p. 37) Ignorarea autorității epistemice a profesorului marchează o perioadă de criză profundă a școlii, generată de relativa întârziere a acesteia în paradigma luministă, în raport cu viața cotidiană a elevului, intrată în postmodernism. Pentru a restrânge cadrul discuției, să amintim atacul postmodern la presupozițiile fundamentale și la valorile luministe, printre care se numără și necesitatea suprapunerii dintre cunoaștere, autoritate și putere. Relativizarea autorității și a
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
marchează o perioadă de criză profundă a școlii, generată de relativa întârziere a acesteia în paradigma luministă, în raport cu viața cotidiană a elevului, intrată în postmodernism. Pentru a restrânge cadrul discuției, să amintim atacul postmodern la presupozițiile fundamentale și la valorile luministe, printre care se numără și necesitatea suprapunerii dintre cunoaștere, autoritate și putere. Relativizarea autorității și a adevărului ca valori centrale ale luminismului au permis dezvoltarea fără precedent și legitimarea "vocilor marginale" și a valorilor asociate acestora, care s-au manifestat
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
asigură liantul comunitar). Acest sistem "construit" socialmente poate coopera cu echipamentul biologic al omului sau poate interfera cu acesta, ignorându-i sau minimalizându-i influența (regulile ineficiente de obicei lucrează împotriva instinctelor care funcționează în domeniul respectiv). Sub influența programului luminist, cu accentul său unilateral pe rațiune și autonomie personală, educația a ignorat întregul uman de care vorbea paideia vechilor greci, școala fiind pusă aproape exclusiv în slujba dezvoltării rațiunii; cunoașterea înseamnă eliberare de superstiții și de prejudecăți, dar înseamnă în
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de prejudecăți, dar înseamnă în același timp și eliberare de sub puterea întunecată a instinctelor; adjectivul aparține luminismului, ca și prejudecata că, dacă ignori un lucru, acel lucru încetează să mai existe. Sigur, o lectură unilaterală, ghidată de prejudecățile de tip luminist, a lui Platon poate conduce și ea la ideea că oamenii comit răul doar pentru că nu știu care este binele, cunoașterea urmând să-i lumineze, adică să-i împiedice în mod automat de la a mai comite răul. În fond este ceea ce susține
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cu educația rațiunii, iar mai nou, am ajuns să identificăm educația cu instruirea, mai concret, cu dobândirea unor competențe tehnice, vrem să spunem căutate "acum și aici" pe piața forței de muncă. În felul acesta ne îndepărtăm chiar de programul luminist, care prevedea cultivarea umanității omului, având în vedere înclinațiile sale divergente, dar și perfectibilitatea care îi este caracteristică: "Este adevărat că perfectibilitatea omului, ridicând problema constant și minuțios cercetată a felului în care îi facem pe oameni mai fericiți și
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
o "lectură infidelă" a lui Platon, care este mult mai complex și mai nuanțat); a doua, impulsurile instinctuale sunt rele, motiv pentru care le ignorăm sau încercăm să le eliminăm prin educație). Astfel, punem în lumină una dintre iluziile programului luminist, care se face vinovată de unilateralitatea ineficientă a acestuia (Freud va semnala iluzia, dar educația o ignoră și astăzi). Jucându-se cu sensurile termenului paideia, Gadamer afirmă: "Aceasta este cea mai importantă învățătură din filosofia lui Platon: ideea că instinctul
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de crise, cela signifie dire une banalité; de plus, comme toute banalité, celle-ci ne provoque plus de réactions inquiètes. Nous identifions trois causes responsables de cet état de fait: premièrement, la critique dévastatrice du postmodernisme qui a accusé le paradigme luministe d'autoritarisme et de tous le maux du XXème siècle; la conséquence a été le remplacement de l'éducation (qui s'est toujours rapporté, depuis l'époque des Grecs anciens jusqu'à présent, à cultiver l'humanité de l'homme
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
mult, în corporațiile medicale se discută funcționalitatea sistemică a organismului. Partea este responsabilă de funcționalitatea întregului. Organismul uman începe să fie văzut prin metafora conceptului de mașină. Iatromecanistul Bossnet (1627 - 1704) face comparații detaliate între om și mașina în funcțiune. Luministul La Mettrie va dezvolta în L’Homme Machine (1748), om golit de sufletul, în care raționalistul exclusivist nu credea. Această concepție plurifuncționalistă, se reflectă și-n structura Spitalelor Generale organizate prin decizia Regelui Soare (Ludovic al XIV-lea) și apărute
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
descoperă distomatoza = afecțiune hepatică. Despre Frigurile intermitente se ocupase în teza de doctorat (1735). Prin „Philosofia botanică“ (1751), Karl Linné face cunoscută, între altele, înțelepciunea naturii. Teoria sa creaționistă este viu criticată în acest secol cu preferințe atee. Un savant luminist cu studii de medicină și botanică la Anvers, de drept la Dijon și cu preocupări și pentru matematici și fizică, este George Louis Buffon (1707 - 1788). El este autorul monumentalei Histoire naturelle —44 de tomuri în care anticipează paleontologia, mineralogia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
se înscriu și cele referitoare la evoluția speciilor, înmulțirea viețuitoarelor. Considerând că exprimarea definește persoana, el afirmă sentențios „Le style est l’homme“. O altă categorie de filosofi — prieteni ai medicilor și cu idei medicale este cea a unor scriitori luminiști celebri: Diderot, Rousseau, Voltaire, Montesquieu. Toți raționaliști, critici, moraliști, ajunși universali, în viață fiind. Denis Diderot (1713 - 1784), pasionat de medicină, consideră senzația și automișcarea, atribute ale materiei, iar conștiința, manifestarea acesteia în stadiul superior organizat. Gloria lui Diderot este
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în 1802. în Franța și-n alte țări, începe să se dezvolte medicina infantilă. Spre sfârșitul secolului (1796), se începe vaccinarea antivariolică. în vol. II al cărții sale, austriacul Johann Peter Franck se ocupă de sănătatea și ocrotirea copiilor. Ecoul luminiștilor literați și filosofi, fără sisteme, dar cu idei novatoare, umaniste și cu implicații medicale, se înregistrează și în schimbarea concepției despre bolnavii mentali, despre ameliorarea condițiilor și tratamentului din casele de forță, despre care Mirabeau (1749 - 1791), advocatul Revoluției și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
descoperirea metodei vaccinării antivariolice de către medicul de țară englez Edward Jenner care va deschide o nouă eră a medicinei, cum vom vedea. Rolul medicilor chimiști, al chimiștilor, botaniștilor în dezvoltarea farmacologiei, a tratamentelor medicale crește și mai mult. Numeroși medici luminiști onorează și aceste discipline într-un sens complementar medicinei. în Paris ia ființă Collège de pharmacie (1777) și la Société libre des pharmaciens (1796). Numărul farmaciilor crește vertiginos, se înmulțesc publicațiile de specialitate și apar mai multe farmacopei. În implicarea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Lavoisier se afirmă și ca geolog și economist finanțist cu funcții profesionale mari în stat și care l-au tras pe versantul întunecat al Revoluției până la eșafod la 8 mai 1794. Cu descoperirile lui Lavoisier începe biochimia ca știință. Fizicienii luminiști, dintre care unii erau medici, se implică și ei direct sau indirect căutărilor medicinei. în 1783, medicul Jean Paul Marat scrie Mémoire sur l’électricité médicale, el care 8 ani înainte publicase De l’homme ou Des principes de l
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]