172 matches
-
chiar mor. Pe copil îl scoate din fiare fata, pe fată, copilul. Cînd doi frați sînt lunateci și unul moare, îl pune pe cel rămas în fiare cu cel mort, ca să nu moară și el. Dacă mirele și mireasa sînt lunateci, e bine să împiedeci mireasa (s-o legi de picioare) și s-o ții de la asfințitul soarelui pînă ce-a veni vornicul* și mirele s-o despiedice, căci altfel n are parte de ea. Lună Se crede că în unele
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ca să se poată odihni cel puțin noaptea de pureci, trebuie să-și întoarcă toate hainele pe dos; dar aceasta nu-i destul, tot trebuie să meargă, dacă nu acum, mai tîrziu, unde îl cheamă dorul. Cînd un flăcău care este lunatec cu un alt frate se însoară, ambii frați apucă unul de un crac și altul de alt crac al unei furci și trag amîndoi de spintecă acea furcă, ca să trăiască cel ce se însoară. Cînd sosește mirele la casa miresei
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cînd mor, să nu mai moară. Să nu numeri lunea paserile, că-ți mor de boală ori îți pier. Nu e dat femeilor creștine să taie paseri, căci ar fi și ele ca femeile nebotezate. Ca să trăiască puii de paseri lunateci, adică puși și scoși în aceeași lună, cînd se pune cloșca, să se puie în cuibul ei surcele cîte ouă sînt și o legătură mică cu mei, și, după ce ies puii, să le dea din acel mei să mănînce sau
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pe vreun mort dezgropat, lasă-l așa, că acela-i strigoi și-i păcat de-l îngropi. Se face strigoi mortul căruia i s-a furat piedica*. Piedica aceasta se fură adese, fiind bună de farmece. Dacă un mort este lunatec și înziuat cu un frate al său care trăiește, i se împănează ochii, nasul, gura, urechile cu mei și pietricele, ca să nu se facă strigoi; după ce-l îngroapă, se sloboade o pușcă pe deasupra mormîntului. Aceasta se face ca să nu se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
romanul postum Geniu pustiu. Explicit shakespeariană este secvența audiției unei romanțioase bucăți muzicale executate de o tânără angelică pe un melancolic clar de lună (Dumitrescu Bușulenga: 2000, 239): "părea că geniul divinului brit Shakespeare expirase asupra pământului un nou înger lunatec o nouă Ofelia" (Eminescu: 2011, II, 109). 3.5. Eminescu și literatura franceză Plecând de la apropieri care pot fi stabilite între modul de organizare a inconștientului și construirea structurilor verbale, pe linia teoriei simbolului, Marina Mureșanu-Ionescu propune o lectură a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cultivat acest motiv poetic, de la Eminescu încoace: Când hainele-oboselii le dezbrac Îmi pare somnu-n care mă scufund Culcușul răcoros al unui lac, Cu rotitoare ape, fără fund. Plutesc deasupra nuferi albi, de nea, Încolăcind în lujeri ființa mea Și pești lunateci lunecând tăcut Trec pe sub pleoapa mea înspre trecut, După fărâmiturile de stele Ce de pe cer coboară-n apă, grele Va lumina ființa mea, va lumina Adâncu-acestei liniști, ca o stea Ce-n apă virtual și-a împietrit trupul cel viu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
În Bucureștiul nostru („foarte pitoresc oraș, cu multe biserici, cu străzi strâmte și cu grădini minu nate“) cu acel fericit necunoscut Nargilescu, cum și de palmele trase unui alt compatriot al nostru dubios, Guido Vasco. Fapt semnificativ: nici unul din banda lunatecă a boemei noastre melomane nu am frecventat, diprețuind-o chiar, sărmana și uitata operetă, În plină glorie și fast pe atunci, la parcul Oteteleșeanu, cu copacii săi bătrâni din spatele Palatului Telefoanelor de astăzi. Eram gravi din cale-afară și plini de importanță
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
marele poet al Florilor Răului. Cum și acea lilială apariție nocturnă, marchiză de porțelan, autentic „Înger căzut“ lamartinian, pe numele ei de guerre Puștanca, fiindcă era prea tânără, sau Caramangioaica, fiindcă Își buzunărea clienții, descoperită de ceata noastră veselă și lunatecă la Oituz, În gura pieței, unde-și trafica trupul ei princiar (vrai morceau de Roy) printre precupeții și băieții de prăvălie, la care Însă nu prea avea căutare. Am stat o dată cu ea la masă, eu, Petre Grant, talentatul desena tor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care face tot restul casei, deși iluminat, întunecos ca luminat de un opaiț. Apoi lecții cu Chirana și Iani. Seara, masă; reapare pe masă „salada de vinete“ faimoasă; cele două țigări închid ziua și mă lasă în pragul nopții în lunateca și halucinanta mea singură tate. Nu am pe nimeni, Monica. Lumea se mișcă în jurul meu inexistent; vorbele cad de cele mai multe ori alături. În cancelarie, nimeni; acasă, nimeni, în viață, nimeni. Nu am mai cetit ni mic. Aș vrea să mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Moldoveanu revizor școlar al județului. Bine, bine dar din 10 noiembrie fusesem evacuați din cămin, așa că singura soluție ne-a oferit-o chioșcul unde vara cânta muzica, în parcul central din fața bisericii numită Sobor iar noaptea făceam noi serenade de lunateci. Noroc că aveam paltoanele și căciulile. Dormeam iepurește de teamă să nu vină cineva să ne fure lădițele cu lucrușoare. Dimineața le luam în cârcă ca pe sfintele moaște și iar ieșeam la plimbare, la îndoit de oase după atâta
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Nicolae Breban (Francisca, Animale bolnave), Al. Ivasiuc (Vestibul), Tudor Ursu (Foaia de parcurs), Maria-Luiza Cristescu, Corneliu Omescu, Radu Petrescu, Mihai Pelin, Paul Goma ș.a. E de reținut și publicarea unor postume provenind din manuscrisele rămase de la Lucian Blaga, Ion Vinea (Lunatecii), Hortensia Papadat-Bengescu (Străina), Al. Robot (Music-hall), M. Blecher (Vizuina luminată), precum și a unei nuvele a lui Mircea Eliade ( Adio) și a unui fragment de jurnal aparținând lui Eugen Ionescu. Semnificative pentru distanța parcursă în desprinderea de dogme ar fi realizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
se gândesc, în fond, la câte o poveste romantică de tinerețe, la Mărioara sau la Ionică, la o trăire privată, parcursă exoftalmic, în transă. Până la un punct, e normal să fie așa. Fără experiența nemijlocită a îndrăgostirii, fără episodul, uneori lunatec, al pierderii de sine în silueta celuilalt, iubirea rămâne o abstracțiune. Accesul direct la „amorul sacru“ e rar. Abordabil și distribuit „democratic“ e „amorul profan“: afectul imediat, incendiul lăuntric, inflamația dulce a minții și a corpului. Nu se poate delimita
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
haină albă, înfiorînd cu degetele ei subțiri, lungi și dulci clapele unui piano sonor și acompaniind sunetele ușoare a unor note dumnezeiești cu glasul ei dulce și moale. Părea că geniul divinului brit Shakespeare espirase asupra pământului un nou înger lunatec, o nouă Ofelia. Închise iar ochii până ce, recăzut în pustiul cel lung, palatul alb se confundă cu nourul de argint și juna fată cu îngerul în genunchi. Apoi, strângând ochii silit și tare, a înecat visul său în întuneric, n-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe cărările albe zugrăvite cu umbrele mrejelor de frunze... Ea-l văzu, dar nu-și iuți pasul... astăzi abia ea cunoscuse natura * copilului ei. El stătu pe loc și se uită lung la ea cum s-- apropia încet, asemenea unei lunatece, ca-n somn, apoi șezu pe o bancă, plecă fața pe o mână și se uita ca uimit *, cu ochii strălucitori la strălucitorul ei chip ce s-- apropia. Ea șezu pe bancă asemenea, dar drept în lună. Nu-i atinse
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
albă, înfiorînd cu degetele ei subțiri, lungi, albe, clapele unui piano sonor și acompaniind țipetele ușoare a unor note dumnezeiești cu glas[ul ] ei dulce, moale și încet. Părea că geniul divinului brit Shakespeare espirase asupra pământului un nou înger lunatec, o nouă Ophelia. Am închis iar ochii, astfel încît, recăzut iar în pustiul cel lung, palatul cel alb se confunda cu nourul de argint, iar juna fată albă cu îngerul în genunchi. Apoi, strângând [ochii] silit și tare, am învăscut
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
uitam pe Dumnezeu, visam că eu îs lumea cu miriade stele și cu miriade flori, și-mi părea că-mi plec albastrele mele mări și înstelatele mele ceruri, munții mei cei negri și văile mele cele verzi, nopțile mele cele lunatece și zilele mele cele de foc, îmi părea că le plec toate și le-nchin cu tămâia vieței lor unei palide umbre de argint, ce-mi părea centrul lumei, umbră ce cobora razele soarelui ca pe-o scară de aur
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Aduceți-mi trăsura de poștă... voi să mă duc... în urmă cineva o fi luat în posesie și castelul meu sub numele și figura... Nu are nici o valoare actul de dar, conte... M-oi reîntoarce ș-apoi voi vorbi... Sânt lunatec doar... nu mai pricep nimic... El plecă la țară... Trăsură și servitorii venise cu el de cu sară acolo... Se mirară când îl văzură apărând într-un al doilea esemplar. - Am venit eu asară cu voi la țară? - Venit marchize
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aici senzațiile intense născute de spaimă și oroare. Situându-se în sfera de influență a romanticii germane (Bürger, Uhland), dezvoltă, în plăsmuiri demonice și macabre, un cortegiu baroc al morții (Herol, Dochia, O noapte pe morminte). Reușitele țin de atmosfera lunatecă propice surdelor prevestiri ale dezlănțuirii forțelor malefice și de viziunea cvasionirică a cavalcadelor. Capodopera genului rămâne Mihnea și baba, în care ritmul și sonoritățile sugerează tonalități sumbru-halucinante: „Sună pădurile, fâșie frunzele, / Geme pământul; / Fug legioanele, zbor cu cavalele, / Luna dispare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
e, de bună seamă, al unui poet: "puterea amintirilor izgonește nimicurile și preocupările prezentului din ființa mea și vraja neagră a ținuturilor Africane mă invadează ca o febră." Hotărîrea e de om al expediției, care bate continentul nu ca un lunatec, cum spune și cum i-ar fi plăcut, pesemne, să credem, ci sistematic. }inta lui este Africa de la răsărit, cu două nume, cel pe care locuitorii înșiși i-l dau, Etiopia, și cel al arabilor, disprețuitor, "poporul de jos", Abisinia
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
calmă... Adrian Maniu a scris, totuși, versuri admirabile și Al. O. Teodoreanu o proză suculentă și hazoasă. Nu e vina lor că publicul cere feerii gen Victor Eftimiu. Punerea în scenă? Cum se obișnuiește. întuneric, câteva fulgere și o decorație lunatecă. Apoi: versuri debitate în sughițuri și oftaturi. Un vraci harap și-a făcut apariția hilar. Au izbucnit hohote de râs. A fost și lume care a aplaudat... Pentru d-nii Sârbu și Nicu Băltățeanu". Deși semnată Interim, Păstorel a aflat cine
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]
-
în cînd o vagă aluzie ironică, nu poți să nu identifici autoportretul autorului. El îmbină întro perfectă simbioză cercetătorul, istoricul, memorialistul, cu detectivul - care, mînat de o prezumție inexplicabilă caută obsedat urmele unei bănuite spînzurători Bußwinkel (Colțul penitenței) - sau cu lunatecul sublim, băiatul din povestirea Zaunholzgasse (Strada Joagărului), cățărat pe-un gard înalt de unde cade, spunîndu-le celorlalți că a privit în cer și toți își bat joc de el. Ca în mai toate textele acestui prozator, semnificatul iese din corsetul semnificantului
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
Cornelia Ștefănescu Am în fața Opere de Ion Vinea, ediție critică semnată de Elenă Zaharia-Filipas, ajunsă la al patrulea volum: I Poezii (1984), ÎI Proza scurtă (1995), III Lunatecii, român (1997), IV Publicistica (2001). Mă familiarizasem de mult cu scrisul lui Ion Vinea, tot parcurgând revistele și ziarele Bibliotecii Academiei și unde, nu de puține ori, dezlegarea șaradei pseudonimelor era o provocare petrecută imediat dar cu răspuns mai totdeauna
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
înapoi o seară din copilăria mea adolescentă." S-ar putea ca această obsesie a lunii să fi venit din poezia eminesciană. Cu toate că scriitoarea nu amintește nicăieri de vreo influență a poeziei eminesciene, totuși nu putem să nu observăm că "visul lunatec" al Biancăi este aproape o transcriere - în altă cheie - a scenei dintre copilul de casă și Cătălina din "Luceafărul". Magia lunii revine, după aproape douăzeci și doi de ani (Lui Don Juan în eternitate apăruse în 1920), dar într-o
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
această zgomotoasă Capitală culturală europeană decît cînd cutreiera ulițele cu pantă ale orașului de jos, tăcînd sau vorbind monosilabic cu el. Dar acest domn foarte înalt și foarte subțire ascunde în ciudata lui alcătuire și un "fantast", un fel de lunatec care umblă pe drumuri neumblate de alții, care vede ce nu văd alții, care are darul de a evada din prezent în stații unde timpul se oprește. Cînd era copil, ni se spune în povestirea Strada Joagărului, urcîndu-se pe un
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
și deznădejdea: ,într-un sfîrșit în marginea orelor moarte/ nalt și aspru Turnul a crescut/ zi cu zi, noapte cu noapte/ întemnițîndu-mă./ Singur veghez. Nici un zvon. Lumea e de mine departe" (Ivoriu). Anticipînd teatralitatea fantomatică a lui Emil Botta, autorul Lunatecilor se transpune, cu o frecvență sporită în timp, într-un rol solemn ca o armură a ființei ultrasensibile, vulnerate de condițiile vieții brute. Așa cum Bacovia se topea într-o poză simbolistă, căreia i-a concedat dreptul de a-l reprezenta
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]