171 matches
-
ierarhului, sau duhovnicului închis de comuniști mai mult ca el, sau intelectualului dezamăgit în sinea lui că dialogului i se refuzau posibilele subtilități, sau deghizatului securist înmuiat ori neînmuiat încă de radiațiile nenumite ale părintelui, sau vameșului, sau desfrânatei, sau lunatecului. Nu am văzut niciodată un om găsind atât de bine calea cea dreaptă, care e totuna cu cea de mijloc, atunci când ea există, în drumul complicat ce duce, mereu în proximitatea iadului, către Împărăția Tatălui. În anul 1990 a fost
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
albe flori tot ning în părul tău și-n mine cresc părerile de rău și singur stau sub bolta nopții sfântă. De peste stradă, la un magazin de vechituri tot hârâie-o flașnetă și noaptea mea devine violetă ca un peisaj lunatec de marin, Iar din adâncul meu răsar fantomele din primăveri uitate cu haine zdrențuite și pătate și trec pe sub salcâmi cu pasul rar. Leonid IACOB Referință Bibliografică: pe strada cu salcâmi / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 947
PE STRADA CU SALCÂMI de LEONID IACOB în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364273_a_365602]
-
să plămădească din iarnă și durere o azimă fierbinte de patimi și eres. Dar nu, tu ești aievea, lumină răsărită ce dai putere firii și trunchiului bătrân, să-și scuture din coama-i de iarna grea albită, poemul de iubire lunatec și păgân Leonid IACOB Referință Bibliografică: tu ești aievea / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 976, Anul III, 02 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
TU EŞTI AIEVEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364338_a_365667]
-
Elisa Volume lucioase dormeau legate în piele de zimbru Cavaler naviga prin hârtii și trofee câștigate la baluri Îmbrăcat în beige, moțăia tăcut la masa de lucru cioplită-n stejari Cu ochii scăldați în antice tomuri - Sufletul ei se legăna lunatec de candelabrul pestriț de Murano, răscoală peste obiecte spartane - Se ascundea prin dulapuri îndesate aliniat cu dulcețuri de vișine răscoapte din pomii secerați fără veste în grădina Domnului Ion Ferecată-n mintea ei cea albastră o curte răcorită de suflete
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
nobilă. În făptura mitică a poetului se adună „ tot sufletul neamului,/cu adâncul adâncului/ cu freamătul codrului,/ cu mireasma ierbilor,/ cu fugile cerbilor,/ cu fiorii piscului/ cu legile sângelui/ iată-l viu, cum altul nu-i,/ inimit peste măsură/ în lunateca-i făptură/ Sub Ceahlăul funții lui.” Eminescu dobândește în ochii lui Cotruș legături cu imperiul roman, moștenind o vocație sigură a universalității. Ideea voivodală a poetului Eminescu se trage de la Cotruș. În filozofia culturii, Lucian Blaga validează această metaforă, marcând
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
aprinzând focuri mocninde; ne-amăgeam cu vorbe dulci și săruturi otrăvite, eram parcă-ntr-un miraj când se reîntorc ecouri din întâia-mpreunare când eram topiți pe jar și înfășurați în noapte ca într-o mătase vie, cu un glas lunatec, sumbru, m-a-ntrebat de vreau să plec, ca o pasăre rănită s-a zbătut bătând din aripi, căutând fulgerul-cheie, aprinzând întreg văzduhul, era parcă o povestea dintre basmele din nord, cu trădări și cu ispite, cu obscenele finaluri, când se dă
CORBUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350574_a_351903]
-
ierarhului, sau duhovnicului închis de comuniști mai mult ca el, sau intelectualului dezamăgit în sinea lui că dialogului i se refuzau posibilele subtilități, sau deghizatului securist înmuiat ori neînmuiat încă de radiațiile nenumite ale părintelui, sau vameșului, sau desfrânatei, sau lunatecului. Nu am văzut niciodată un om găsind atât de bine calea cea dreaptă, care e totuna cu cea de mijloc, atunci când ea există, în drumul complicat ce duce, mereu în proximitatea iadului, către Împărăția Tatălui. În anul 1990 a fost
RECENZIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 78 din 19 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350496_a_351825]
-
cu precădere de problemele moralei și ale filozofiei. Gândirea sa oscilează între raționalism și scepticism, între știință și religie, încercând să le împletească armonizându-le. În acest context Pascal dă în vileag neputința rațiunii omului de a călăuzii existența abulică, lunatecă a omului, toropită de letargia somnului, acest prolog al morții. Însă adevărul este că Pascal alături de Descartes au luptat pe aceași baricadă a rațiunii, fiecare cu ideile lui. Cei doi au “ asediat “ pe Hipnos și Morfeu și această poziție a
HYPNOS ŞI MORFEU ÎN LUPTĂ CU PASCAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351471_a_352800]
-
ierarhului, sau duhovnicului închis de comuniști mai mult ca el, sau intelectualului dezamăgit în sinea lui că dialogului i se refuzau posibilele subtilități, sau deghizatului securist înmuiat ori neînmuiat încă de radiațiile nenumite ale părintelui, sau vameșului, sau desfrânatei, sau lunatecului. Nu am văzut niciodată un om găsind atât de bine calea cea dreaptă, care e totuna cu cea de mijloc, atunci când ea există, în drumul complicat ce duce, mereu în proximitatea iadului, către Împărăția Tatălui. În anul 1990 a fost
ŞASE ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ, A PĂRINTELUI GHEORGHE CALCIU DUMITREASA, de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351000_a_352329]
-
Ca un salcâm în urma unei sănii.(Regat).Răstălmăcind aparențele pentru a descifra filonul spiritual, poeta în acest volum vibrează patetic împingând trăirile până în haloul mitului:De-atâta strâns și de nesomn, / Ai ochii mici,privirea-ți piere,/Te-ai stins,lunatecul meu domn/Și eu rămân a cui m-o cere.( Trecător prin lumea vie). Universul liric întemeiat pe simbolurile purificării conduce până în fondul ritualic,când dispariția unui confrate o îndeamnă la reflecție:O lume în vis,plăsmuiri nesfârșite/ Care curg
CRISTINA MARIA PURDESCU-MAI TÂNĂRĂ CU UN CUVÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351147_a_352476]
-
ce astăzi nu făcui. Copacii toți îi văd dansând În cerul rece fumegând Ciocnindu-și oasele fierbinți. Doar tu mă minți ... doar tu mă minți ... Și mă-nfășor tot în nimic În alb veșmânt de borangic În plete care cad lunatec Și-n ochii tăi, aprins jăratec. (9) Georgeta RESTEMAN: CU VORBA TA M-ATINGI MEREU Cu vorba ta m-atingi mereu Precum un foc de Prometeu, Dar în tăcerea-mi azurie Mai plânge inima pustie Și în comori de neuitare
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
ierarhului, sau duhovnicului închis de comuniști mai mult ca el, sau intelectualului dezamăgit în sinea lui că dialogului i se refuzau posibilele subtilități, sau deghizatului securist înmuiat ori neînmuiat încă de radiațiile nenumite ale părintelui, sau vameșului, sau desfrânatei, sau lunatecului. Nu am văzut niciodată un om găsind atât de bine calea cea dreaptă, care e totuna cu cea de mijloc, atunci când ea există, în drumul complicat ce duce, mereu în proximitatea iadului, către Împărăția Tatălui. În anul 1990 a fost
PĂRINTELE GHEORGHE CALCIU DUMITREASA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356277_a_357606]
-
iarna prea devreme la ele a sosit pădurea mea murise într-o primăvară când tot în jurul ei era-nverzit. Acum îmi tace amintindu-și vremea iubirii ce-nflorea în frunza ei și-nvolburând bătrâna ei coroană își pleacă fruntea pe-un lunatec stei. Cu degetele arse de necântec încerc s-alint pădurea mea plecată, să-i dau viață, cântec în privire să-mi fie iar pădure fermecată. Pădurea mea, pădurea mea cu suflet, tu mi-ai plecat în asprele tăceri dar eu
SPERANŢĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357916_a_359245]
-
în care clasicul aburi este înlocuit de sare de bucătărie topită. - Și zici că lumina asta, a soarelui, poate mișca, la voia ta bușteanul? - Crezi că numai a soarelui? Și a luceafărului este suficientă. Nu mai vorbesc de lună cu lunatecii ei cu tot. - Este vorba deci de lunatici? - Întreabă un fachir sau un psiholog, Eu sunt doar chirurg. - Măi să fii în pielea goală și cu-n ceas la buzunar! Cum stăteau așa, cu soarele apunând în spate au remarcat
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
-l petrec. Am aprins în mine candela speranței Și-am să scriu cu via strugurilor copți, Furii vor să vină iar în miez de noapte Eu rup un chiorchine și-i hrănesc pe toți! Visul meu de vară a plecat lunatec, Am rămas în toamna frunzei arămii, Adun în panere fructele ce-s coapte Și le dau în dar celor ce sunt vii. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: A trecut / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1337, Anul
A TRECUT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358251_a_359580]
-
Autorului pe partea lunii era marea am prins ultimul zbor al ideii fără hartă și fără costume de baie ne-am întins cât era de lungă pielea sub soarele acela ud și furibund de pe buze până ce am devenit transparenți de lunateci și albaștri de lichizi până când părul tău a devenit nisipul ce-mi fugea de sub barcă iar valul mării de carton s-a ridicat a venit peste noi a venit până când am deschis ochii fără lună Referință Bibliografică: pescar / Vasile Pin
PESCAR de VASILE PIN în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360289_a_361618]
-
potrivește cu atmosfera de aici, de la Cafeneaua artiștilor: “Zilnic / trecând o fărâma din mine / la timpul trecut / și răsuflând anevoie / din această pricina / că după o naștere dublă, / cu buzunarele doldora / de suave secrete / străbătându-mi biografia / mă regăsesc, / timidă, / lunateca, / legată strâns de speranță / cu funia Cuvântului...” Da, cred că am fost legată ombilical cu această funie și chiar dacă ar fi sa ma pierd în larg, ea mă trage la mal... A.B. În încheiere, te rog să transmiți un
REALIZAT DE ANGELA BACIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359916_a_361245]
-
când albe flori tot ning în părul tău și-n mine cresc părerile de rău că singur stau sub arca nopții sfântă. de peste stradă, lâng-un magazin de vechituri, tot hârâie-o flașnetă și noaptea mea devine violetă ca un peisaj lunatec de marin, și din adâncul meu încet răsar fantomele din primăveri uitate cu haine zdrențuite și pătate și trec pe sub salcâmi cu pasul rar. Leonid IACOB Referință Bibliografică: noapte / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 415, Anul II
NOAPTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345230_a_346559]
-
spune poate, într-un mâine, acelora ce vor veni în lumea celor care mai cuvântă, că prin al treilea lustru al Mileniului al Treilea, undeva în București, la un izvor de cânt numit „Cetatea lui Bucur”, se adunau lunar niște lunateci împătimiți de cuvânt înveșmântat în culorile curcubeului, încercând să realizeze ecouri din lumini și umbre din chiar sufletul lor robit de prea multe ne-nțelesuri. Numele lor - Elisabeta Iosif, Elena Armenescu, Elena Trifan, Ioana Stuparu, Luminița Ghiur, Virginia Stanciu- Butescu
PAULA ROMANESCU CRONICA LA ANTOLOGIA CENACLULUI CETATEA LUI BUCUR de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380423_a_381752]
-
creadă însă zvonul învierii învățătorului îl aduse în punctul în care îndoiala diminuase din credința pe care o nutrea în inima sa. Și totuși, gândea el, i se relatase cum Iisus înviase pe alții din morți, tămăduise orbi, șchiopi, leproși, lunateci sau demonizați. Faptul că orice boală își avea leac la învățătorul Iisus, la care se adăuga cuvântul său de o mare simplitate și frumusețe și împreună cu purtarea lui de o sfințenie covârșitoare cântăreau totuși mult în mintea și în inima
FRAGMENTUL NR. NOUA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380850_a_382179]
-
Scriitori > APA IELELOR Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 894 din 12 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Apa ielelor În ochi de amurg printre zboruri și frângeri, un dor se mai scaldă sub aripi de îngeri și lumea zăludă, lunatec de udă îmi lasă în undă repetabile plângeri... Apoi, cufundat între valuri feline, plutesc în deriva corăbiei-dor și seara cu îngeri ce-o mistui în mine e-o veche misivă din vis călător. Cad cioburi de stele pe margini de
APA IELELOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346013_a_347342]
-
dor de o călătorie spre început Ca seminței galopul spre viitorul fruct! DRUM NEȘTIUT Nomazi ce colindă iubirile, de n-am fi devenit Despre noi înșine n-am fi știut aproape nimic Trandafiriul cerului, freamătul sălbatec Logodna soarelui cu polenul lunatec Temeliile munților, neverosimile tipare Treptele, pașii cometelor, ai stelei polare Aromele încifrate în patima ierburilor Murmurul nedeslușit al izvorului cerbilor Ce urmază să ne scalde azi și totdeauna În extazul azurului când trăirea-i numai una Adieri lângă tâmple ne
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
revoluționar, scutiri de impozite, spații comerciale, teren agricol și intravilan, sinecure și decorații. Comportamentul absurd e o formă de neputința și automutilare a celor, care nu mai văd luminița de la capătul tunelului. Numai cu ajutorul literaturii absurde mai pot fi înțeleși „Lunatecii” lui Vinea din București. Urmuz se sinucide la șosea, Ionesco și Tristan Tzara fug în absurd la Paris. Acest exotismul oriental a la Don Quixote pune însă nolens volens la îndoială voința ortodoxiei moldo-valahe de a se adapta raționalității statale
BREVIARUL LUI TALPEŞ de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345415_a_346744]
-
din astă lume, „mor câte puțin/ de fiecare dată/ când se sfârșește visul/ și începe ziua/’( Clipa). Poeta nu plânge de dor, ea este „lacrimă de rouă”, iar primăvara nu este a firii, ci este „primăvara Ființei Tale”. Deși o „lunatecă”, poeta își desenează și ziua în perpetum-mobile al mișcării norilor, ca în jocurile copilăriei, gândurile cu ea și El, cel iubit. ( „Ghicind în nori”). Iubitul este unicul Dumnezeu al poetei, iar Raiul reprezintă, desigur, sufletul acestuia și acolo, doar acolo
“SUFLET CA UN CER MÂNGÂIAT DE LUNĂ” CORINA DIMITRIU – “ÎN PREATÂRZIUL CLIPEI”, EDITURA ROVIMED PUBLISHER, BACĂU, 2014 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372191_a_373520]
-
înflorindu-le picioare pline de virginitate, cu genunchii ca obrazul unei frunți de filozof, rătăcit printre boemi nu știam că-i o poveste toată acestă încrengătură cu de vise ne-mplinite, sidefat azur de-albastru dintr-o carte cu povești ce lunatecul din mine izgonit din Paradis le credea, răsturnând zarea peste umbrele din noi; înveșmântat în ploi și ceață tot aștept iluminarea care învăluie speranța, prin amurguri ce topesc zări albastre în întuneric ,nu știam că doar ursita, cată-n beznă
ZĂRI RĂSTURNATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378797_a_380126]