1,582 matches
-
te aștept zi de zi și ceas de ceas și tu ce gândești despre mine? Nu se poate! Visez oare? Am din nou un coșmar? Sunt singură, Tinu, îl asigură ea cu vocea pierdută printre lacrimile ce începuseră să-i lunece pe obraji. Exact așa cum am fost când m-ai cunoscut la Sinaia... Locuiesc doar cu mama și cu..., cu amintirea ta, cu telefonul încărcat permanent și sechestrat într-un sertar, încă din noaptea aceea în care tu..., tu ai sunat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1432078283.html [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
neprevăzut, rănindu-mi picioarele prin rugi și prin bolovănișuri, plângând în arșiță ori în colțuri de stânci pustiite. Mi-am spălat durerea în tulbure apă de lac ori de râu, în stropii de ploaie pe care-i priveam îndelung cum lunecă-n tremurul firavelor frunze sau fire de iarbă, fără să-mi fi văzut vreodată chipul ori culoarea ochilor. Ajuns undeva, fără să știu unde sunt, cu trup vlăguit, cu suflet adânc sfârtecat, mi-am ridicat privirea spre ceruri. Am văzut
FLOARE DE COLŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Floare_de_colt_marian_malciu_1334273225.html [Corola-blog/BlogPost/358469_a_359798]
-
am răsfoit din scoarță pînă-n file Pe degete ți-am împletit inele Și stai acum răsfrînta în imagini Eu tot te caut răsfoind la pagini Ca să ajung la tine-n univers E dulce și sensibil că o frunză Pe care luneca o buburuza În timp ce eu te pătrundeam pervers SONETE DISPERATE 28/11/2009 01:02 Riom 1 Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă Se prăbușesc din ceruri că fiarele-nsetate Să sfîșie pămîntul
SONETE ANGUASATE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Sonete_anguasate.html [Corola-blog/BlogPost/355660_a_356989]
-
viceversa. O anume nostalgie după livezile iubirii accentuează vibrația afectiva a versurilor ei și în același timp, îi ascute simțul realului și terestrului. (“Mă rog să rămân totuși cât mai terestră”). Dar iată primul moment al căderii poetei din paradis: “Lunec pe partea arsă a palmelor/ Cât apa oglinzii m-ascultă/ tânăra femeie din unde/ Mângâie o pasare flamingo și cântă/ Nimeni nu află ce e-n inima mea/ Cine ca mine astfel și-a vrut-o/ Port încet sacoșa cu
ANGELA NACHE. FRENEZIE ŞI COTIDIAN. M.N.RUSU. VIAŢA STUDENŢEASCA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Angela_nache_frenezie_si_cotidian_m_n_rusu_viata_studenteasca.html [Corola-blog/BlogPost/351027_a_352356]
-
în noapte un înger de-un crenel. Și voi, ocnașii lumii, cinstiți și iluzorii, împrăștiați de friguri și sorcoviți de cîini, voi, care știți răsplata și flegmei și sudorii, voi, ce vă faceți patul în miezul alb din pîini, mai lunecați pe-o frunză, mai botezați nisipul, la voi se-ntorc boierii cînd pierd la faraon ‒ deci, cumpărați o mască și puneți-o pe chipul de carnaval al nopții, din acest veac afon. Referință Bibliografică: Veac afon / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare
VEAC AFON de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 by http://confluente.ro/dragos_niculescu_1492541568.html [Corola-blog/BlogPost/381059_a_382388]
-
NOAPTEA ÎMI ȘOPTEȘTE Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1559 din 08 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Noaptea îmi șoptește-adesea luminându-mi visele Glasul alb al stelelor dantelând abisele Luna-mi ticăie întruna valurile inimii Peste-a vieții insomnie lunecă doar Gemenii Pe un cer cu buze groase, cu un Polux și un Castor Mi se-ntorc privirile spre nemuritorul dor Cozile cometelor răsucesc dorința-ciută Cu ochii câmpiilor amăgindu-mi soarta mută Referință Bibliografică: Noaptea îmi șoptește / Mihaela Tălpău : Confluențe
NOAPTEA ÎMI ȘOPTEȘTE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1428521099.html [Corola-blog/BlogPost/374966_a_376295]
-
spui iluminezi întunericul din mine, femeie lampioane albe sânii tăi simfonii transparente îmi tresar în palme coapse albe și rotunde nasc primăverile pribegite în așteptări îndelungi cum să definesc acest moment de împreună uitat zvâcnit prelung... zâmbesc note suave îmi lunecă pe piele degetele tale braille Bach nimic nu a rămas neatins de feerica înflorire a orhideelor din întuneric în lumină trecem cu inimile explozii stelare roș-albastre doar buzele ... Citește mai mult ploaia înfășoară în lumină umedăaripile fluturilor catifelațiatât de albastru
NUŢA ISTRATE GANGAN by http://confluente.ro/articole/nu%C5%A3a_istrate_gangan/canal [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
soare pe malul măriiîn după-amiaza unei furtuni neanunțateți-au înflorit orhidee pe pântecîmi spuiiluminezi întunericul din mine, femeielampioane albesânii tăisimfonii transparenteîmi tresar în palmecoapse albe și rotundenasc primăverile pribegiteîn așteptări îndelungicum să definesc acestmoment de împreunăuitat zvâcnit prelung...zâmbescnote suave îmi lunecă pe pieledegetele tale braille Bachnimicnu a rămas neatins de feerica înflorirea orhideelordin întuneric în luminătrecemcu inimile explozii stelare roș-albastredoar buzele ... XXIII. BL.15, SC.A, ET3, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 709 din 09 decembrie 2012. pata
NUŢA ISTRATE GANGAN by http://confluente.ro/articole/nu%C5%A3a_istrate_gangan/canal [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
șosea cu șapte benzi pe care nebunii lumii merg cu două sute la oră claxonând după fantomele ieșite la plimbare duminica după ora cinci (patru benzi la dus trei la întors; nu toți ne întoarcem vii) prin ceața lăptoasă le vezi lunecând singure și căutânde sub nucii de pe Strada Mare purtându-și tristețile și fericirile fantomatice sub umbrele violete pașesc fluid si diafan peste frunzele galbene si umede ... Citește mai mult este o șosea cu șapte benzipe care nebunii lumiimerg cu două sute
NUŢA ISTRATE GANGAN by http://confluente.ro/articole/nu%C5%A3a_istrate_gangan/canal [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
reci lumine, A cărei strălucire cuprinde infinitul. Și ochi-ți verzi sprânceana-ncet ridică, Când nerostite întrebări te cheamă, Lacrimă și iubire prinse-ntr-o panglică, Ți-ascunde sufletul ca într-o ramă. Iar glasul tău semeț străbate zarea, Când luneci pe al vieții val, Miresme de flori pui în cugetarea Ta, prin vene-ți curge sângele regal. Portretul tău cu neplânsele lacrimi, Ființa îmi descântă, când pleoapele închid, Îl port în suflet, precum fugare patimi, Și nopțile supreme cu tine
PORTRET de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 by http://confluente.ro/Portret_cornelia_viju_1328616391.html [Corola-blog/BlogPost/346701_a_348030]
-
deslănțuirii. Descântă-mă, atunci ! A fost singura șoaptă ce am mai putut s-o rostesc. Un val de îmbinări între un gen de scurgeri fluide și plasma în care intram și ieșeam stăpânea toată ființa din mine și așa lin lunecam de la mine la tine până ne am contopit într-un dans al mișcării divine. Stolul de păsări ce dormea în copac s-a speriat însă și fâlfâitul atâtor aripi ne a frânt legănarea. Ne am mulțumit îndelung pentru darul dat
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1464035249.html [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
BOTEZ demonstrează prin poemele sale încărcate de metafore că omul este definit de contraste, subscriind la perfecțiunea morală doar prin credință: „ cu grație, sfială de fecioară, / zarzăru-abia se clatină în noapte; / vălul de flori, mireasă printre șoapte, / teamă-i să lunece de pe comoară! / e-atâta liniște, Hristoase Mire, la nunta mistică de printre nori! / taina ținută-ntre petale și potire / e să învii, dar fără ca să mori! ” ( Adrian Botez - „Taina Florii”) AL. FLORIN ȚENE surprinde ipostaza poetului nemuritor, cantonat în epoca
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1399208006.html [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
o mie de ori deschise gesturi pripite le ard cenușa umple pământul forța izvoarelor reîncarcă în care de lux sărăcia lumii răsturnând-o în mintea copilei cu ochii cărbunelui prezentului, bogăție la limita nemișcării oasele trosnesc sub apăsarea durerii mâna lunecă pe zidul viselor amânate a-i fi joc atunci când umbrele odată cu noaptea fug în adâncuri căutând iar și iar viață soarele scrâșnește acoperit de norul acesta închis între gesturi pe care oamenii îl reînvie mereu lovind lovindu-se mimând iubirii
SOARELE SCRÂȘNEȘTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1454341534.html [Corola-blog/BlogPost/377490_a_378819]
-
toamna ne încântă cu o paletă largă de forme, culori și mirosuri, așa și antologia „Frumoasă toamnă bogată” reușește să încânte spiritual și vizual cu o mare diversitate de genuri și stiluri literare și plastice cuprinse în paginile sale. Poezia, lunecând lin de la copilărie, la iubire și la trecerea în neființă, acoperă toate etapele parcurse de om în viața fizică, ca o dulce filozofie existențială umană, consfințind inspirația titlului de capitol „Frânturi de suflet”. Cuvintele adunate de pe altarul unor suflete arzând
ANTOLOGIA FRUMOASĂ TOAMNĂ BOGATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1478853082.html [Corola-blog/BlogPost/381551_a_382880]
-
nu mai vreau să aflu altceva decât noaptea în care mama și-a aprins lumina singură... CUM SĂ MAI DAI? Cum să mai dai când toate-s cu măsură Și cum să umbli printre cei ce mor, Când alte umbre lunecă-n amor Și-același Cer nici astăzi nu se-ndură Să se revolte și să spună: "or Să țină cont de vechea mea Scriptură, Negându-și aplecarea către ură, Sau se vor stinge-n nemurirea lor?" Și tot gândim că
UNIVERSUL POETULUI GEORGE TEI de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 by http://confluente.ro/rexlibris_media_group_1439163851.html [Corola-blog/BlogPost/340243_a_341572]
-
le-ascunde-n tainic gând rod fierbinte că o vină gură nopții sărutând. Iar neliniștea când pică fulg pe-o lama de cuțit mi-o-îmbracă-n fir de brumă dimineața-n răsărit. Cu privirea spre amurguri viscoleste-a depărtare, pe când eu m-ascund și lunec prin trăiri imaginare. Referință Bibliografica: Viscoliri de toamnă / Elenă Glodean : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul VI, 10 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elenă Glodean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
VISCOLIRI DE TOAMNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/elena_glodean_1478763882.html [Corola-blog/BlogPost/376968_a_378297]
-
silința. Fă-ne pe toți din pomul tău ramură, Iartă-i pe vii și pe morți, Nu trage nici linii, nu fă nici socoti, Îmbracă-ne-n sfântă ta aură. Fă-ne să fim de ceru-Ți doriți De-om luneca de pe calea cea dreapta, Părintește ne ceartă, ne-ndreaptă, Învață-ne, doamne, să fim fericiți. Referință Bibliografica: Ruga tatălui ceresc / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 222, Anul I, 10 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
RUGĂ TATĂLUI CERESC de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Ruga_tatalui_ceresc_.html [Corola-blog/BlogPost/360759_a_362088]
-
În noaptea de Sfântul Andrei Cerul mă scrutează cu ochi de genuni din întuneric, fără margini magnific pictat cu miliarde de stele scântei. Din înalt luna cu palida-i față ascunsă jumătate de umbrele ei privea încruntată Te văzuse iubite lunecând afară din castelul tău de iluzii și gând furișându-te șerpește, căutând ascunziș în unghiurile secrete ale umbrelor ei cu ochii-ți de sfinx ce scrutau din înalt m-ai zărit otrava dulce a iubirii în inima mea poeme neliniștite
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1465503825.html [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
sălbatic ce crește peste stânci montane și creste. Ochii mei ferestre de spirit deschise spre zare trimit șuvoi de văpaie Otravă dulce, mortală de iubire păgână și șoaptele unui antic descânt. Din spatele palidei luni din castelu-i de iluzii și gând lunecând cu trup unduios de felină se furișa fantomatic Zburătorul cu plete de argint înhăma caii Pegasus la Carul Mare parcat într-un colț al bolții cu stele arzând desfășura peste genuni infinite scară din raze de argint cobora în caleașca
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1465503825.html [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
pe sub plopi fără de soț și nume,Ori pe sub tei, când da lumina-n ... XXIX. DUALITATE, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1435 din 05 decembrie 2014. Străina din mine nu vrea să spună de unde mă știe, dar, uneori, îmi lunecă prin suflet cu pași foșnitori ca un grafit ascuțit pe luciul unei coli de hârtie. Tăcută ca umbra, de parcă ascunde o vină în fiecare noapte o aud cum suspină; întotdeauna se trezește în zori, scutură cerul de nori și zâmbește
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_glodean/canal [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
dintr-o altă viață când un deceniu fost-am castan; poate-am împărțit același colț de cer pe vremea când avut-am aripi de vultur, ... Citește mai mult Străina din minenu vrea să spună de unde mă știe,dar, uneori, îmi lunecă prin sufletcu pași foșnitori ca un grafit ascuțitpe luciul unei colide hârtie.Tăcută ca umbra,de parcă ascunde o vinăîn fiecare noapte o aud cum suspină;întotdeauna se trezește în zori,scutură cerul de nori și zâmbește nefiresc de senină.Străina
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_glodean/canal [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
din cel mai adânc loc al pieptului, s-a auzit până dincolo de ușa salonului. S-a repezit la pat și, după o clipă de nemișcare, aproape că s-a aruncat asupra acelui trup, plângând înăbușit. Ferind cablurile și firele, a lunecat curând în genunchi. Își striga fratele în șoapte sacadate, pline de durere, mângâindu-i fruntea cu o mână. În mijlocul salonului, Ofelia își ștergea lacrimile. Doctorii fixau podeaua cu privirile, strângându-și puternic maxilarele pentru a se abține să nu plângă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1426757789.html [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
dulce-amar, înțelegător, parcă: ,, După ce au isprăvit cu luptele, străbunii noștri au făurit temple ale credinței și culturii, au creat valori nemuritoare, întrupându-le în opera sublimă a Unirii”. După aceste momente, în care pulsează o anume tensiune dramatică, Maria Toacă lunecă brusc în realitatea, cu note de cruzime, a prezentului: ,,Cu scurgerea anilor, Cernăuțiul se face tot mai mic, tot mai văduvit de enigme, în pofida creșterii etajelor și extinderii lui în toate părțile. Și devine tot mai trist, în ciuda sărbătorilor vesele
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-dulce-de-suceava-amar-de-cernauti-de-doina-cernica-maria-toaca/ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
BOTEZ demonstrează prin poemele sale încărcate de metafore că omul este definit de contraste, subscriind la perfecțiunea morală doar prin credință: „ cu grație, sfială de fecioară, / zarzăru-abia se clatină în noapte; / vălul de flori, mireasă printre șoapte, / teamă-i să lunece de pe comoară! / e-atâta liniște, Hristoase Mire, la nunta mistică de printre nori! / taina ținută-ntre petale și potire / e să învii, dar fără ca să mori! ” ( Adrian Botez - „Taina Florii”) AL. FLORIN ȚENEsurprinde ipostaza poetului nemuritor, cantonat în epoca sa
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 by http://confluente.ro/Elisabeta_iosif_1400082362.html [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
Creatie > LOVEȘTE-MI, DOAMNE, TIMPUL, CU FUNIILE NEUITĂRII Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 417 din 21 februarie 2012 Toate Articolele Autorului apoi, așează-mă gând ne-ntrupat la răspântia dintre două clepsidre. un braț îmi va fi nisipul lunecând încet spre nimic. celălalt braț va fi zvâcnetul gurilor foc ale vieții, când infinitului i se aduc jertfele secundelor fără aripi. într-o piatră de lună ascunde-mă, Doamne, să-i simt iubirea nervură, în arterele blocate ale ființei de
LOVEŞTE-MI, DOAMNE, TIMPUL, CU FUNIILE NEUITĂRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 by http://confluente.ro/Loveste_mi_doamne_timpul_cu_funiile_anne_marie_bejliu_1329836712.html [Corola-blog/BlogPost/346798_a_348127]