413 matches
-
apropierea peșterii, stătea sprijinit în coate la masa de lemn de la intrare - acolo unde unii dintre turiști desfăceau, uneori, pachețelele cu mâncare sau termosurile în care aburea cafeaua - și privea spre nicăieri. O privire încețoșată, departe de a fi meditativă, lunecoasă, apoasă, chiar respingătoare, dacă observatorul ar fi fost un pic mai atent la toate detaliile. Capul, acoperit de o claie de păr blond-murdar, nepieptănat, i se mișca ușor dintr-o parte în cealalată, iar căștile plasate pe urechile clăpăuge informau
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
lui Mateiu,/ cel arborase pe donjon,/ la culă: "coupé vert sur jaune",/ cam după '23...// Ion Luca, însă, n-avea steag,/ teșit fiind la cap de-o gintă/ ce-a dus tablaua cu plăcintă/ în creștet, prin Arhipelag." O lume lunecoasă, dînd seama de temele clanului, într-o întreprindere al cărei model ar putea fi, de ce nu, Caragialiana lui Cioculescu, reconstituie Șerban Foarță pe pagini "verzui și mari", ca ochii unei domnișoare din articolul 214. O lume în care - ce nenorocire
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
constituie azi decît un simplu ornament al temei. Pudibonderia în jurul acesteia a încetat de mult să mai funcționeze și, în consecință, preocuparea noastră actuală este cît de departe am putea merge pe calea detabuizării sexului. Există limite pe acest teren lunecos sau...? Iar, dacă admitem ideea de limită, să vedem ce justificări ar putea avea. Un sondaj istoric e binevenit. Să recunoaștem că lista autorilor considerați de-a lungul vremii drept licențioși e impresionantă, de la Aristofan, Petroniu, Apuleius, Ovidiu, Plaut la
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
muntele de sare. noi doi, subțiați de frig, inhalăm speriați răsăritul, pietrele le implorăm să ne hrănească nevăzutul trup din care am dispărut când ne-am mutat unul în altul. abur și sânge, febră și lingori de noi se desprind, lunecoși și subțiri, cu contur întrerupt, când în brațe ne luăm, două fuioare de fum împletim, care visează înaltul. un loc atât de cast timpul mustește ca putregaiul sub tălpi. din neatenție, noi alunecăm înspre partea abruptă. tu, fiule, stai drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
conviețui. Cinste Omul de caracter nu recurge niciodată la minciună. Dificultate E greu să-ți păstrezi cinstea și demnitatea într-o adunătură de răufăcători și mincinoși. Afaceri În afaceri cinstea și omenia arareori își află locul. Priviri Privirile iscoditoare și lunecoase ascund gânduri netrebnice. Vină Vina nu este mai mică dacă greșeala de referință este săvârșită și de alții. Injustiție Este grav, nedrept și inuman să fie pedepsiți oameni nevinovați. Dar este tot atât de grav ca cei ce săvârșesc fapte antisociale sau
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
fotolii vechi și-n rânduri Înșirate pe foi mototolite și aruncate la coș. Nu-ți fie teamă de măreția atâtor asfințituri ce ard În părul lung, mătăsos, și nici de florile ce-au rămas ca o mirare pe trupu-mi firav, lunecos. Doar lumină și rouă am adunat În drumul meu, spre templele cerești, unde fericirea pâlpâie În lumânări stelare. Deschide,ascultă-mă, iubite! pe străzi s-a lăsat Întunericul și brațele pline de rod abia le mai port. Un orb s-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
implorându-mă să-i ating gingiile... sa i le mângâi. Gingiile și dinții. Dinți perfecți, trebuie să o spun, de un alb-perlat, ascunși În alveolele rozii, ca niște hulubași aliniați, dormitând În cuibușoarele lor minuscule. În timp ce-i mângâiam dinții, pernițele lunecoase ale gingiilor (recunosc - la Început cu oarece reținere), limbuța ei trandafirie Îmi atingea, tremurând ușor, degetele cu mare delicatețe, cu vii pâlpâiri. Practica aceasta, devenită aproape un ritual În scurta noastră existență amoroasă, o excita peste măsură, provocând În ea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tocmai cu dom' Sandu, iar dameza o fi fredonând: mi-e frică, mi-e frică, să dorm singurică. A dreacu' babă, numa' la cărniță tînără poftește 'mneaei! Ia mai bine să fiu io atent, că apa-i mică și pietrele lunecoase", își zise Relu precaut. Adoptă la repezeală un zâmbet cât mai simpatic, dar făcu plin de respect: "Aaa! Nu-i niciun compliment. E puru' adevăr. Mai rar o doamnă ca dumneavoastră!". "Hai, măăă...", făcu ea mai ceva ca o porumbiță
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nici psihologiei individuale și nici vreunui alt factor extrinsec". Unele grupuri verbale pot fi disociate, avînd aspectul unor insigne ale disciplinei devenită oarecum ezoterică: "concretul necategorial al artei, realitatea ei monadică, misterul vibrător". "Domnul raționalist", gata a ironiza recunoașterea aproximației lunecoase, a "impreciziei" ireductibile, e respins apoftegmatic: "precis nu știm despre esența artei decît că este ceva imprecis". E citat Edmond Goblot, care în al său Traité de Logique (1925) vorbește despre acele noțiuni numite "les indéfinissables": "A defini totul este
Despre "stilul critic" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9205_a_10530]
-
Cară-te de-aici, băi ăsta!“ sau îi va răspunde înțepată: „Mersi, dar am și eu o casă frumoasă, și mai am și-un soț în ea“. Ce dracu’ își face cu mâna lui prostul ăsta! idiotul ăsta! băiețelul ăsta lunecos! obsedatul ăsta sexual! Pur și simplu nu e-n stare - nu vrea - să-și controleze focul puțulicii, febra ce-i încinge creierii, dorința mistuitoare de a explora noul, neîmblânzitul, nemaipomenitul și, dacă vă închipuiți una ca asta, nemaivisatul. Când vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care mă adora? Mi-o amintesc cum arăta printre spectatori, palidă și fermecătoare în taiorul ei bleumarin cu nasturi aurii, cu câtă mândrie, cu câtă dragoste mă privea în după-amiaza aceea, în timp ce îl supuneam unui interogatoriu dur pe un tip lunecos, de la biroul de relații cu publicul al un post TV... și, fiind la prima mea participare, am fost și eu impresionant: calm, lucid, stăruitor, inima abia dacă-mi bătea ceva mai tare ca de obicei - și nu aveam decât douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-o? N-am ieșit niciodată afară din Anglia. Dar fusese suficient de educată ca să accepte responsabilitatea ori de câte ori și În orice formă apărea aceasta, Încât nu protestă În nici un fel. Deschise ușa și ar fi luat-o la goană pe pasajul lunecos și Întunecat dintre linii, În căutarea a ceea ce dorea bărbatul, dacă n-ar fi zărit cadranul unui ceas. — Nu mai e timp, spuse ea. Mai avem doar un minut până pornim. Întorcându-se, dădu cu ochii la capătul coridorului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
neauzit În cafenea. Cât va dura, se Întrebă el, până când ea va deschide fereastra? Atunci o vor auzi. Plecă de la masă și În stradă auzi țipetele mai limpede, dar taximetrele treceau claxonând, câțiva portari de hotel se bălăbăneau pe pavajul lunecos, cărând bagaje, și nimeni nu se opri, nimeni nu auzi. Ceva lovi pavajul cu un clinchet metalic și Josef privi În jos. Era o monedă de aramă. Curios lucru, se gândi el. Semn de noroc. Dar, aplecându-se s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mari, tocite de prea mult umblet, de prea multă pîndă pe la colțuri de străzi. — Mă Întreb, ce-or fi făcut cu restul persoanei lui? zise domnul Prentice. — Dar cine era? — Jones... CAPITOLUL III NUMERE GREȘITE „A fost un drum foarte lunecos, Înșelător și primejdios.“ Micul duce 1 Rowe avea senzația că se maturizează; cu fiecare oră, se apropia tot mai mult de vîrsta lui reală. Crîmpeie de amintiri Își recăpătau locul În memoria lui. Parcă auzea, de pildă, glasul domnului Rennit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Asta vor găinile. — Afară! strigă Mma Makutsi, fluturând un ziar împăturit. Găinile n-au ce căuta aici. Afară! Cea mai mare dintre găini se întoarse și-i aruncă o privire cruntă, în timp ce cocoșul doar se uită la ea cu ochi lunecoși. Da, da, tu! strigă Mma Makutsi. Aici nu-i fermă de găini. Afară! Găinile scoaseră un cotcodăcit indignat și ezitară un moment. Dar când Mma Makutsi își împinse scaunul să se ridice, se întoarseră și se îndreptară spre ușă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai bună înțelegere a cuvîntului, tradiționalist și constructiv. Pe unul ca Mihai Mihail o vișinată de casă pusă chiar de mîna princiară îl putea cîștiga definitiv. Oamenii cu care avea de a face în general directorul Serviciului erau labili, parșivi, lunecoși, plutind ca frunzele, după cum bate vîntul și curge apa. Iar acum, dintr-o dată, altceva, cu totul altceva! S-a ridicat greoi, oftînd, oaspetele trebuia să-și dea seama de sacrificiul său și mai ales de atenția pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înșurubează în găoz. Și-apoi... nimic. Nici un orgasm. Nu se întâmplă nimic în afară de faptul că-l doare. Apoi maică-sa îi strigă puștiului că-i gata masa. Îi zice să coboare, chiar acum. El își scoate morcovul și îl ascunde, lunecos, împuțit, între hainele murdare de sub pat. După cină se duce să caute morcovul și ia-l de unde nu-i. Toate hainele murdare le-a luat maică-sa când el era la masă, să le spele. Nu se poate să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de oaie. Ia unul și desfă-l. Umple-l cu unt de arahide. Dă-l cu vaselină și ține-l sub apă. Apoi încearcă să-l sfâșii. Să-l rupi în două. E prea dur și elastic. E atât de lunecos încât abia poți să-l ții în mână. Un prezervativ din piele de oaie e, practic, doar o bucată de intestin. Acuma înțelegi care-i situația. Dai drumul o secundă și rămâi fără mațe. Înoți până la suprafață și rămâi fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
soarele se strecura prin coroanele nu prea dese ale arbuștilor de lângă mare. Trebuie că la vremea aceea trecuseră câ țiva ani buni de când sosise În casa lui Karl, pentru că mergea fără ezitări, fără teamă și sărea fără grijă peste pietrele lunecoase care Îi deveniseră familiare. Își aduce aminte cât de lesne ajunsese să se descurce În locurile acelea, cât de bine cunoștea arborii, apa și nisipul. Mersese destul de mult când l-a văzut pe Karl la vreo două zeci de metri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nimic, nimic nu era destul de important ca să-i capteze atenția. Simțea cum o ia valul. La masa de lectură cele două tinere răsfoiau revistele, prea pline de lumea lor ca să mai observe și altceva. Carmina simți cum o mână fierbinte, lunecoasă i se răsucește prin abdomen, răscolind intestinele în căutarea unui organ anume, cum, în sfârșit îl găsește, prinde și strânge mica mandarină fibroasă, înlănțuită de ligamente, strânge, strânge aproape că-i taie respirația, o săgetează prin sâni și minutele trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
geam au înflorit flori de gheață care zâmbesc trecătorilor. Oamenii zgribuliți se îmbracă cu haine mai groase și mai călduroase. Mamele cântă doine și spun povești copiilor la gura fierbinte a sobei. Copiii jucăuși se trag cu săniuțele pe derdelușul lunecos și se bat cu bulgări de zăpadă. În păduri, copacii s-au îmbrăcat cu un văl de promoroacă. Ei s-au împodobit cu o ghirlandă de buchete. Prin crengile cochete anină flori de marmură. Plopii sunt ca niște umbre solitare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a o înclina exact spre zarea dincotro mirosea a Haydn, Brahms și Bach, apoi viola da gamba, la care plângea o fată, urâtă și de arcuș și de știmă, dar nu și de dirijor. Violoncelul care închega prin sunetele arcușului lunecos clipele care s-au dus, numai clipele acelea! Șapte viori albastre, sălbatic de frumos înfățișând prin sunete sfârșirea tinereții, timpanul aprobând rar granița dintre vârste, iar la unison, două piane cu coadă la care cânta când dirijorul tânăr, când același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Weisz cu o carte mare deasupra, cu ochelarii lui lîngă ea, cu file lucitoare și cu cele mai colorate poze pe care le putea vedea cineva pe hîrtie. Nici hîrtie nu știu dacă era, ci un fel de piele netedă, lunecoasă. Nu foșnea cînd o mîngîiai cu mîna. La drept vorbind, cartea avea o strălucire a ei și ți abătea privirea Într-acolo oriunde te-ai fi aflat În Încăpere. Mă mir cum de nu o văzuse taică-meu. O răsfoiam
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Dumnezeu. Unii, care s-au atins de ea, au fost pedepsiți de Dumnezeu și s-au lăsat păgubași”. 314 șDemetriosț a mai spus că l-ar fi auzit pe Theopomp zicând că, atunci când a vrut să povestească un pasaj destul de lunecos din traducerea Legii, mintea i-a fost zdruncinată mai bine de treizeci de zile; și că într-un moment de potolire l-a rugat pe Dumnezeu să-i dezvăluie pricina nenorocirii care se abătuse asupră-i. 315 Iar după ce, printr-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tot. Sunt vreo 30 de ani de atunci. Am uitat cum arăta maică-mea, abia dacă-mi aduc aminte de fața înspăimântată a tatii când m-a scos din apă, știu cum arătau valurile și ciotul acela de stâncă cenușiu, lunecos... dar cam atât. Pe ei însă n-am putut să-i uit: îi văd mereu în noaptea mea și ei sunt lumina, v-am spus doar ca mergeau în soare, nu?! Și erau atât de frumoși... și nici pe bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]