105 matches
-
al Cellei Serghi. C. Rădulescu-Motru este autorul articolului Filosofia lui Caragiale, cu publicistică sunt prezenți Constant Răutu, Petru Comarnescu (Capitala și provincia), Ion Potopin. Nu lipsesc transpunerile din literatura universală: Petre Stănescu traduce cartea a VI-a din Eneida (Charon, luntrașul infernului), Ion Tundrea transpune fragmente din Divina Comedia de Dante, Const. Vulturescu dă fragmente din Kalevala, A. E. Baconsky tălmăcește Îngerul de Lermontov și Prietenilor de Pușkin, poet din care este tradusă și poezia Viscol (Anna Barbu), Petru Sfetca oferă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289053_a_290382]
-
ironia contrapunctată sentimental, sesizabilă nu atât în cuvinte și expresii, cât în atitudine. Poetul apelează adesea la simboluri mitologice, spre pildă plecarea pe front, din portul Brăila, fiind asemuită trecerii Styxului, în lumea neființei, cu rostuita vamă plătită lui Caron, luntrașul celor morți. Elementul livresc izvorăște dintr-o structură intimă, este o stare de spirit și definește, în fond, un clasicist căruia nu îi rămâne străină viziunea modernă. Diferite ca substanță și semnificații, versurile din Itinerar sentimental (1932) sunt, în esență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
cu ocuparea palatului seniorial și formarea, împreună cu meseriile inferioare (măcelari, cizmari, fierari, zidari, dulgheri), a unui guvern democratic. Acesta nu durează decît cîteva săptămîni, căci este alungat de forțele meseriilor superioare, care reiau puterea. La Gand, în anul următor, revolta luntrașilor și țesătorilor împotriva contelui de Flandra, așa numiții "maillotins" (răsculații se înarmaseră cu ciocanele din lemn plumbuite, "maillets", antrepozitate în noul Châtelet) se ridică împotriva exagerărilor fiscale regale, înainte de a fi reprimate într-un mod feroce. Dacă criza este tot
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
postul ei și-i recomandă, ca și prima dată, să nu se rătăcească. Aici regăsește pe Hildegard, alături de care, Într-o alunecare de vis, se duce nu știe unde, ,,spre pădure”. Cele două planuri temporale fuzionează total. Hildegard și birjarul (luntrașul Charon) fac parte din două lumi diferite și pentru Gavrilescu nu mai este cu putință să le separe. Timpul fantastic și timpul istoric se confundă și călătoria spre o imaginară ,,pădure” spre care Îl Îndreaptă Hildegard poate fi o călătorie
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
acest capitol nu este o fabulă care furnizează concluzii pline de înțelepciune. Este doar istoria unui eșec, a unei pierderi iremediabile. Așa cum am arătat, curriculumul pansofic nu a fost aplicat, fiind condamnat la uitare, azvârlit în râul Lethe de către un luntraș Caron care, în epocă, s-a numit fie Societatea Regală, fie mișcarea neofrancmasonică. Pentru istoria pedagogiei și a curriculumului, aceasta a determinat nu numai o întârziere de câteva veacuri a transformării lor în demersuri științifice coerente, dar și un impuls
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
esență total diferită de seminția oamenilor (650, 809) jl. Totuși, înainte de a sosi la lăcașul ceresc din răsărit, numit "Câmpiile ofrandelor", faraonul trebuia să treacă prin câteva încercări. Intrarea era apărată de un lac cu "țărmuri sinuoase" (Pir., 2061) și luntrașul avea puterea unui judecător. Pentru a fi admis în barcă, trebuia să fi îndeplinit toate purificările rituale (Pir., 519, 1116) și, mai ales, să răspundă unui interogatoriu de structură inițiatică, adică să replice prin formule stereotipe care serveau drept "parole
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
știe; pare bun și primitor. Îl întreb: Ai avut albine... El râde, nu înțelege ce spun. Ai avut albine? Ha? Bine? Da, bine, bine! și râde vesel. Alt lipovan, Piciroga. Mai încolo, are cherhana. Apucăm pe un canal foarte îngust, luntrașii mână bărcile sprijinind lopețile în maluri. Încep țânțarii. După multă vreme intrăm în lacul Dranov, unde bărci românești pescuesc cu năvoadele. Înserează. Intrăm pe gârla largă a Dranovului. Ajungem seara la cherhanale, aproape de intrarea Razelmului. Țânțarii sunt teribili dușmani în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ale vremurilor trecute”, autorul își asumă, mai presus de orice - un merit proverbial definit cu marea vorbă a lui Iorga - „cine nu uită, merită!” Al. Husar ARGUMENT Marele savant român Henri Coandă folosea adesea o imagine deosebit de sugestivă, aceea a luntrașului care vâslește privind spre drumul parcurs și doar din când în când întoarce capul înapoi, pentru o clipă, spre drumul pe care-l mai are de străbătut. Omul se apleacă spre trecut nu din curiozitate, ci din nevoia de a
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Chipuri vii ale zbaterilor vieții și morții - de aceea, „fără pace” - tind să fie florile-simbol ale lui C. Unele - trandafirii galbeni, în care se ghicesc apuneri în durere, crizantemele, „val de-argint, ochi de-argint fulgerat”, făclii ale adormirii, nufărul, „luntrașul” ce bate la porțile nopții, macul, „rug” al sângelui jertfit, violetele martirajului - sunt martori ai Tainelor din adânc, altele, mărturii ale Grației (crinul, „zbor înalt”, „albastră frângere de val”, potir pentru heruvimi „ce lin cad”), semne și amintiri cerești (auroralul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
pontifex demonstrează și în acest fel că cealaltă lume îi este accesibilă, că știe drumul spre ea. Metalele (prețioase) fac sigură trecerea „de la lumea sensibilă la cea suprasensibilă”, vulnerabilitatea oricărui tranzit este anulată de valoarea lor apotropaică. Podul „se substituie luntrașului care (...) traversează sufletele în Lumea de Dincolo” și deschide o cale de comunicare regeneratoare pentru Cosmos. „Vama” peste care se face puntea duce în sacru și de aceea biserica se află la capătul ei opus: ea este Casa mitică din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mînă îi pune un ban de metal. Aceasta e o tradiție păstrată din vremuri imemoriale, antecreștină, avînd la bază credința că mortul, fie că va trebui undeva să treacă un râu, Styxul probabil și va trebui să-l plătească pe luntraș, fie că trebuie să aibă cu el bani să plătească trecerea prin vămile văzduhului, dar tradiția a fost păstrată și după instalarea credinței întru Christos și acceptată tacit chiar de preoți. În tot timpul, de când omul și-a dat sufletul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
luntre condusă de câte un sătean și am plecat pe cărările de stuh65 ale Vladnicului. În direcțiuni diferite. După câteva minute, mi-a sărit un cogeamite rățoi gras, cu capul verziu pe care l-am doborât dintr-un foc; apoi luntrașul, culegându-l de pe apă, i-a vârât oi trestie în gât și l-a așezat în mijlocul unui ochi, de-ai fi jurat că-i viu, iar noi ne-am pus la pândă în stuh, la marginea ochiului. Una după alta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Vladnic, îmi răspunse el. Cum așa? Mi-a sărit o rață pe la spate și eu, întorcându-mă repede, ca să dau într-însa, am pierdut echilibrul, luntrea s-a răsturnat și m-am dus la fund ca un topor. Noroc că luntrașul, om vrednic, m-a scos, altfel n-am mai fi dat ochi împreună. Am îngălbenit, când am auzit aceste! Își poate cineva închipui cu ce inimă m-aș fi dus să spun doamnei Proca că bărbatul său, pe care l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Alburnus Maior (Roșia Montană) unde este atestată exploatarea aurului. Pe valea Crișului Alb este confirmată exploatarea comună a bogățiilor subsolului. Alte așezări ale autohtonilor și coloniștilor atestă progresul din domeniul metalurgiei fierului, prelucrarea marmurei. Numeroase izvoare confirmă colegiile: fierarilor, leticarilor, luntrașilor, plutașilor și altor meseriași, neguțători de lână și lucrători din sistemul căilor de comunicație. Dreptul Acționează ca un alt factor determinant al romanizării. Este vorba despre dreptul roman clasic, care consacră principiile bunei credințe și echității. Adoptarea normelor juridice reliefate
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Shambala, culmi ale inițiaților, se află în această regiune. De alt-fel, în limbajul autohton, Kashmir se traduce prin "Paradisul pe pămînt", iar peisajul este într-adevăr paradiziac și pare a corespunde descrierilor biblice. Mai este denumit și "Elveția Indiei", iar luntrașii din Kashmir susțin că sunt urmașii Iui Noe. Alte ipoteze susțin originea evreiască a Kashmirului, vizitat de regele Solomon și considerat de unii ca fiind adevărata țară a făgăduinței promisă de Dumnezeu poporului evreu. Mai mult, primul istoric cunoscut din
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cutioara cu ace de oțel pentru plăcile patefonului. Adevărat este că învârteam singur manivela acestuia și chiar în lipsa părinților o ascultam pe Amelita Gallicurci într-o dramatică arie din "Norma" lui Bellini, pe tenorul Schmit, cu "Funiculi-Funicula", pe Șaliapin în "Luntrașii de pe Volga". Basul nu mi se părea destul de adânc. După șaptezeci și ceva de ani, aceeași impresie mi-a lăsat-o, la aceeași bucată - la B.B.C. clasic - Paul Robson. Pe carnetul de note și frecvență din prima clasă - zece pe
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
cântec cosița primăverii Crescută, râu sburdalnic, în tremur de cavale. Bujori sălbatici Pe ruguri verzi ard flăcări în inima pădurii Și înfloresc mărgele nesărutate gene: Ileană din poveste, în chiot, duc pandurii Ca să-i nuntească trupul și dragostea'n poiene. Luntrașul Spre moarte mă tot duce, lin, inima vâslind Prin valuri de agată și clocot de bulboane. Așteaptă Haron ora, cu luntrea scoasă'n grind Să-și ieie vamă dreaptă cu trecerea'n nirvane. Despăduriri Se duc pe râul vremii toți
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
-ncetinești, și poate-n lut m-amestec chiar atunci. Din gându-ți dulce scoate-mă: tu ești, Eu voi fi fost; doar moartea dă porunci. De faci altcum, vor râde înțelepți, De tine-aici, de mine, între drepți. LXXIV Cândva luntrașul mă va recunoaște, și vom pluti spre vămi: să nu-ți mai pese. A doua oară stihul mă va naște, Iar duhul meu în tine își va țese Memoria. Iubirea ți-e-nchinată, Apleacă-te și ia ce-ți aparține, Acolo-s
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
Ființă plină în aceeași măsură de abstracția zărilor și de concretul lucrurilor: „Văzduhul umblă, apa stă de veghe,/ totul e patimă și nepereche;/ un dor de Unul infinit mă-ncarcă,/ sînt plin de zări și lucruri ca o arcă” (Plata luntrașului). Cumpăna delicată nu se poate menține, întrucît aviditatea față de „lucruri” se autodenunță, acordînd preeminență „golului” spiritual, fără ca totuși acesta din urmă să-și proclame consecințele ultime, anihilante: „O lăcomie sînt prin lucruri,/ un gol subit cerînd adăugire,/ în drumul spre
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
vară.// Rămîne pas de anotimpuri lente,/ umblînd pe zările indiferente,/ și vis, și-un nume tulbure-n memorii.// Eu sufletul mi-l văd cu lungă pace/ cum din răgazul orei se desface/ cum se despart la dunga nopții zorii” (Plata luntrașului). Dar situația nu e deloc simplă în cîmpul unei structuri duale, care se exprimă la modul unei dialectici cosmice, prin succesive înaintări și retrageri față de materia ce alcătuiește mediul proxim ca și setul curent de referințe (inclusiv autoscopice) ale ființei
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
intelectualul basarabean se dăruie întreg literaturii rusești". Constatările tânărului scriitor de la București sunt adeverite și întărite și de un cunoscut publicist al vremii, părintele Vasile }epordei (1908-1997). Cam tot pe atunci, referindu-se la tineretul intelectual al vremii, care "întocmai luntrașului din largul mării habar n-are unde-i țărmul", el nota în ziarul Raza, din Chișinău, la 14 octombrie 1937: "Exact în aceeași situație se află tineretul nostru basarabean. Majoritatea bătrânilor s-a coborât în mocirla cluburilor, de unde n-au
înstrăinarea fraților by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10588_a_11913]
-
iubirea către cei de lângă tine, aici pe pământ. Ca unui egal înțelegător și hâtru ce-ți face trecerea mai lină din peisaj în necunoscut, i te poți adresa flatarisindu-l cu o expresie modernă și care trebuie să aibă efect bun: ,Luntrașule Charon, hai patroane,/ să așteptăm măcar până mâine...", el intervine cu îndemnuri prețioase de ultim moment: ,Hai, omule, fii isteț și vino cu mine,/ Te cinstesc cu un pahar de lumină.../ Și știi ceva, mai bine schimbă-ți meseria.../ Fii
Poemul si scriitoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7878_a_9203]
-
când luna se pornește./ Eu sunt doar bruma de pe crizanteme,/ timp îngroșat pe vechi desen de steme./ În preajma ta sunt ceață, brumă, rouă,/ povară de uitare veșnic nouă - / supus iubirii, grabei și erorii, evanescent ca norii și ca zorii" (Plata luntrașului). Sentimentul pascalian de fragilitate a ființei umane la scara Universului devine abisal odată cu trecerea poetului în spațiul francez. Destinul său este cel al unui anti-Ovidiu. Dacă poetul iubirii a fost un patrician roman obligat să-și ducă zilele între barbarii
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
descurcă. Mai plâng ei și mai înjură cam toate autoritățile, dar... Vedem la televiziune cum românii se ajută unii pe alții pentru a se salva pe ei înșiși, că agoniseala de-o viață... Uite, de exemplu, la Bacău: au venit luntrași tocmai de la Brăila și salvează și ei ce și cum pot. Faină solidaritate, mai ales dacă sinistrații au bani pentru a-i plăti luntrașului să-i scoată din apocalipsă. Dacă au - dacă nu... Suntem români, ce naiba! Iar omul trebuie pișcat
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]
-
salva pe ei înșiși, că agoniseala de-o viață... Uite, de exemplu, la Bacău: au venit luntrași tocmai de la Brăila și salvează și ei ce și cum pot. Faină solidaritate, mai ales dacă sinistrații au bani pentru a-i plăti luntrașului să-i scoată din apocalipsă. Dacă au - dacă nu... Suntem români, ce naiba! Iar omul trebuie pișcat la pungă atunci când e la ananghie, că altfel chestiunea sună a bancuri cu Bulă. Pe scurt: ai milionul - trăiești! Nu-l ai... Sau, într-
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]