1,346 matches
-
Sorin Lavric Dacă citești Luntrea lui Caron fără să știi cine este autorul romanului, nu vei parcurge mai mult de jumătate din el. Fie îl vei închide după cîteva pagini, fie îl vei citi pe sărite, contrariat de gustul nefiresc al lumii ce răzbate din
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
va citi romanul cu ochii închiși, ca pe o radiografie narativă, pe alocuri modestă, a unor vremuri despre care oricum cititorul știe esențialul mai înainte de a deschide cartea. Încă o dată: dacă nu poți intui optica lui Blaga nu poți citi Luntrea lui Caron. Romanul acesta nu e atît o operă de sine stătătoare, cît mai curînd expresia unei drame biografice în care protagonistul, dacă excelează prin ceva, acel ceva nu este în nici un caz virtutea construcției epice. În seama ființei lui
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
urcarea treaptă cu treaptă și pagină cu pagină a unei scări diegetice. Pentru astfel de oameni, tiparul discursiv acționează ca un inhibitor: le taie suflul și le ucide coerența, preschimbîndu-i în făcători seci de texte inerte. Din acest motiv, valoarea Luntrei lui Caron vine întîi de toate din fibra celui care a scris-o, și nu din stofa epică a produsului literar. Toate episoadele cărții, atît de disparate și de diferite în tematica lor, își trag unitatea dintr-un singur focar
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
oricărei reflexii filozofice"- vorba aceasta a lui Noica din Pagini despre sufletul românesc i se potriveșe întocmai lui Blaga. Ba mai mult, ele se potrivesc deopotrivă dramaturgului, filozofului și de ce nu, romancierului Blaga, atît cît este el de găsit în Luntrea lui Caron. Lectura cărții e contagioasă, căci, citind-o, te molipsești de candoarea lui Blaga, de forma aceea unică de blîndețe contemplativă și de gingășie lipsită de agresivitate cu care își scria cărțile. Iarăși, cuvinte precum "candoare", "gingășie" și "blîndețe
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
-l, aproape că te simți primenit, ba chiar rușinat la gîndul că viața ta abia dacă mai are ceva în comun cu a lui. Dar primenirea nu o simți decît cu o condiție: ca ambianța să nu fie una orășenească. Luntrea lui Caron nu poate fi citită între pereții unui bloc de locuințe dintr-o urbe contemporană. E ca și cum ai vrea să asculți o simfonie într-o mină de cărbuni. Sau e ca și cum ai vrea să savurezi o mîncare rafinată plimbîndu-te
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
să asculți o simfonie într-o mină de cărbuni. Sau e ca și cum ai vrea să savurezi o mîncare rafinată plimbîndu-te printr-o piață înțesată cu oameni. Sunt cărți care, pentru a fi gustate, cer o anumită ambianță: acesta e cazul Luntrei lui Caron. E prea multă natură în acest tom ca paginile lui să nu ceară, ca o condiție a receptării adecvate, un pic de natură înconjurătoare pentru cel care îl citește. Iar dacă nu ai proaspete în minte amănuntele de
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
pentru cel care îl citește. Iar dacă nu ai proaspete în minte amănuntele de decor ale unei naturi ca cea în care se mișca Blaga, atunci pe multe din paginile cărții le vei sări în mod obligatoriu. La urma urmelor, Luntrea lui Caron este un etalon cu ajutorul căruia ne putem da seama cît de atrofiată ne-a devenit sensibilitatea în condițiile civilizației citadine. Ideea că poți deschide cartea cuplîndu-te spontan la atmosfera ei este falsă: un cititor nu poate scoate din
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
adăugăm neputința de care pomeneam la începutul acestor rînduri, și anume că, în lipsa unei minime intuiții privind lumea interioară a filozofului, cartea va fi închisă la jumătate, ne putem da seama de proba căreia i se supun cei care deschid Luntrea lui Caron. Aproape că îți vine să spui că, așa cum cei care scriu astăzi poezie o fac exclusiv pentru uzul lor personal, căci aproape nimeni în afara lor nu mai poate vibra la constelația de emoții pe care o zugrăvesc ei
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
că îți vine să spui că, așa cum cei care scriu astăzi poezie o fac exclusiv pentru uzul lor personal, căci aproape nimeni în afara lor nu mai poate vibra la constelația de emoții pe care o zugrăvesc ei înșiși, tot așa Luntrea lui Caron, în lipsa unei prealabile acomodări cu optica lui Blaga, riscă să rămînă o scriere pentru uzul foarte strîmt al cunoscătorilor operei sale. Pentru ei însă, Luntrea lui Caron e ca o ședință lungă de inițiere într-un mister: simți
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
vibra la constelația de emoții pe care o zugrăvesc ei înșiși, tot așa Luntrea lui Caron, în lipsa unei prealabile acomodări cu optica lui Blaga, riscă să rămînă o scriere pentru uzul foarte strîmt al cunoscătorilor operei sale. Pentru ei însă, Luntrea lui Caron e ca o ședință lungă de inițiere într-un mister: simți cum iei contact cu buchetul de nuanțe și mirări al unui poet care, temperamental vorbind, nu putea fi decît poet. În privința laturii autobiografice, despre cartea aceasta s-
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
dezmăț a stațiunilor balneare, urâta icoană a lipsei de pudoare în timpurile noastre, ci, în singurătatea de la Mangalia, frumusețea serilor care isprăvesc în brumă ușoară, farmecul luminilor din fund, care îți arată o lume în mers, surprinderea luminilor fugare de la luntrile pescarilor care-și vrăjesc prin licărirea torțelor prada din adâncuri și mai ales acel lucru de neuitat care este chemarea de dimineață, în faptul chiar al zilei încă răcoroase, a luceafărului, care se ridică deodată în fundul cerului vioriu, și este
Povestea unui oraș by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9416_a_10741]
-
care, prin tematica și modul ei de expresie, cât și prin experiența ce-i stă în spate, valorează mult mai mult decât un tratat de pedagogie. În 2006, vede lumina tiparului o frumoasă carte de memorialistică, intitulată sugestiv Vâslaș în luntrea vieții, în care Vasile Fetescu transformă propria viața în model social, fără pretenții, încercând doar să arate generațiilor actuale o cale a maturității profesionale, umane și sociale. După acest moment, scrisul profesorului cunoaște o orientare mai pronunțată către genul liric
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
alegerile prezidențiale. Dar, după ce s-a ajuns la conflictul dintre președintele României și premier, treptat UDMR s-a apropiat de gruparea politică a celor 322 care voiau debarcarea lui Băsescu, fără să facă mofturi că s-a trezit în aceeași luntre și cu PRM-ul lui Vadim Tudor, partidul care și înainte și acum îi atacă pe unguri prin oficioasele conduse de CVT. Cum se explică acest lucru ? Printre membrii UDMR sînt și oameni foarte bogați, care au făcut averi după
Persecutații Marko Bela și UDMR by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9667_a_10992]
-
i-o sucit-o cu toată puterea și l-o izbit cu capul de gratii...Santinela o căzut!...Nenea Jănel i-o luat cheile de la centură, o descuiat lacătul de la celulă și...dus o fost! O trecut Prutul pe o luntre găsită la mal. O avut mare noroc, că ploua cu găleata...Altfel...In rest știți povestea. Grozav bărbat!...N-am mai auzit de altul care să rămână cu gândul și cu inima la o fată, așa ca nenea Jănel, și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Însă deloc lucrurile nu se opresc aici, pentru că pe aceștia îi va pârjoli mereu invidia și se vor ivi cutezători dintre ei, care îi vor acuza neclintit și fără cruțare pe cei dintâi că au îngenuncheat în fața compromisurilor mârșave, că luntre și punte s-au făcut pentru cei ce se găseau cu puterea în mâini și că și-au vândut sufletul ambiției, călcându-și mândria în picioare și tăvălindu-o în mocirlă. Ei bine, toți acești clănțăi neînsemnați ar trebui neapărat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
gândul. Ulița la capătul căreia, pe vârful dealului, se afla biserica satului nostru cu ușile pe care nu le mai deschidea nimeni de mulți ani și care semăna cu acea biserică, pe care Sfântul Grigore Dialogul o compara cu „o luntre veche sfărâmată de furtună, în care intră apa din toate părțile, fiindcă scândurile ei sunt putrede și roase de zilnicele talazuri”. Singură și tristă, învechită de timp, de ploi și ninsori, biserica semăna cu un cerșetor ce nu-și ia
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ton cu lumea cărților și cu starea de spirit pe care un cititor serios trebuie să și-o formeze întotdeauna înainte de lectura propriu-zisă; nu-i împiedica mai ales pe cei care, cu adevărat, mai credeau în iubire, cea mai sigură „luntre” de salvare a omului. Da, iubirea, arătându-se întotdeauna a fi una singură în universul acesta amărât, dacă ar trona tot timpul între instinct și rațiune, ar putea fi singura cheie pentru deschiderea seifului fericirii umane. Cu toate că întâlnirile mele cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tavan, pe-o frânghie, saltimbanci în haine de cavaleri medievali, cu găleți de mortar încercând să construiască un horn imens ce ducea spre tavan. În același timp Gerard se vedea dincolo de movila de moloz, trecând treptat cu corpul ca o luntre, dintr-o vârstă într-altă vârstă, de la naștere până la bătrânețe, undeva, parcă dincolo de deal. Persistentă era imaginea lui de bătrân cu barbă albă până la brâu, și gata întins pe masa bibliotecarelor, pregătit de operație ca de cel mai important joc
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Două-trei ore de mîine la prînz încolo zice Lazăr, terminînd de făcut comanda. Domnule, se adresează el zîmbind șoferului, care pare contrariat din discuția dumitale la telefon eu am înțeles, vorba lui Anton Pann, că stăm cu fundul în două luntre: sîntem pe teritoriul județului Iași, cursa e-a autogării din Valea Brândușelor, iar problema noastră "e treaba celuilalt". Vorbește gura fără tine, Lazăr! îl amenință profesorul, întinzînd spre el degetul cu care a bătut în bar. Îi cunosc pe tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Împreunate a rugă Își șoptea o rugăciune simplă, atât de dragă Domnului; apoi urma Malhus cel cu lunga‑i barbă cânepie, Îl Înfășuraseră și pe el cu straie țesute În fir de aur, iar imediat venea legănat ca‑ntr‑o luntre, pe umerii vânoși ai purtătorilor săi, el, Dionisie. Oare și ăsta fusese tot vis? Și atunci văzu capetele rase chilug ale tinerilor pe ai căror umeri se odihnea trupul său, În litieră, un trupșor ca de copil ori de bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ploaia de lumină; lumină prea albă; fărâmiță de lumină dulce; broboane de lumină; geana zării; lumină trandafirie; lumină pierdută-n noapte; găteala împărătească a firii; aur și rubin; Despre lac: lacul ca oglinda; oglinda lacului; unde limpezi; oglinda de argint; luntre aurită; lac limpede ca seninul cerului; apă purpurie; Despre lună: regina nopții; fiică a cerului; lună toropită de somn; lună galbenă ca un bostan; luna își oglindește razele în apele lacurilor; luna ca o vatră de jăratec; luna macabră ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
argintie; dealurile, văile se rumeniră; mierea soarelui se varsă în valuri calde cu sclipiri bălaie peste pământ; soarele a fost eliberat din leagănul norilor și-și înalță discul pe cer; tăcut și ușor, astrul ceresc alunecă pe deasupra copacilor ca o luntre pe apă; răsfrângerile palide ale răsăritului peste violetul întunecat al bolții; astrul zilei descinzând maiestuos în sânul...; apusul de jăratec; apusuri ca sângele; asfințit vânăt; soarele aruncă în nori cu săgeți. Despre toamnă: toamna cea întunecată; toamna mohorâtă cu vânturi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care va fi înălțat orașul la rangul de grânar al lumii. Vasele erau monoxile, bărci săpate dintr-un singur trunchi, dar de stejar, boante la provă și la pupă, legate câte două în paralel cu alte trunchiuri de salcâm. Fiecare luntre dispunea de un capac bombat, care avea să etanșeze conținutul pe parcursul drumului fără pulbere. Sutele de mii de ambarcațiuni încărcate cu grâu și miere de albine fierbinte așteptau, cu capacele ridicate, fecioarele. Ca la un semn a venit apusul, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pagina de gardă aflăm (cu stupefacție) că autorul a mai publicat, în afară de lucrări cu caracter didactic, numeroase cărți de literatură: Flori târzii, proză, versuri, aforisme, 2002, Parfum de spini, proză versuri, aforisme, 2003, Toamnă la Copou, proză, 2005, Vâslaș în luntrea vieții, proză, 2006, Stropi de înțelepciune, aforisme, cugetări, gânduri, 2006, Acorduri pe strune de suflet, proză scurtă cu o postfață de Marinică Popescu. Nu este vorba deci de un începător, ci de un autor - am putea presupune - cu experiență și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
eu, unul, nici măcar să aprind ogorul nu am fost în stare. Focul inimii a modelat stalactite în barba lui Dumnezeu și... atât, chiar dacă 33 de ani am încercat continuu să mă restitui, să mă culeg precum lemnul teiului într-o luntre, precum piatra într-o zidire, precum podul într-o singură trecere. Doamne, între câte maluri mi-ai întins spinarea? (A)casă este locul în care te crezi așteptat. Ostenit, Petru dormea cu fruntea în cenușă. 6 zile a stat închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]