97 matches
-
să nu-i fie rușine". Iar confruntarea cu localnicii e plină de un pitoresc în care se poate descifra încă o dată legătura organică a poetului cu mediul său natal: "Pe Valea Borcutului, femeile treceau cu legănașe de lemn, ca niște luntri mici, scobite, atîrnate pe umăr. Cu furca în brîu, călcau apăsat și torceau. Se grăbeau spre casele din cîmp, la bărbații lor. ŤNu ți-e greu să duci și legănașul și să și torci? ť a întrebat-o Blaga pe
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
albastră/ departe de soare/ pe pământul / de pe drum/ pe unde soarele a trecut/ și nu urmează - de altfel -/ să mai treacă vreodată...” (Sindbad Marinarul). O Amintire de la Constantinopol îl duce pe cheiul de marmură al palatului, alături de lemne aduse de luntri „și alte mormane de trunchiuri subțiri, fine, asemenea torsului unei fete”: „Suferințele din dragoste m-au adus pe acest țărm nobil/ și toată mintea mea e o magnolie/ superbă trufașă/ ce crește și înflorește/ prin aceste locuri”. Întâlnirile sunt stranii
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
De bună seamă, redactorii Europei libere, aflați la distanță de țară, oricît s-ar fi străduit, nu izbuteau totdeauna a fi impecabil informați. Cu atît mai vîrtos cu cît intervenea bizantinismul unor autori care țineau a se plasa în două luntri (ei au stat ulterior la temelia „apolitismului” de pomină): „Pe mulți, ei (Monica Lovinescu și Virgil Ierunca) - ca și noi, cei de la München - îi ghiceau; dar nu pe toți... Și a trebuit să vină tot ce s-a petrecut după
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
o necesară Notă asupra ediției, românul a fost scris între 1951-1953 (Lucian Blaga era pe atunci bibliotecar-sef la filiala clujeana a Bibliotecii Academiei). Autorul a revizuit manuscrisul în perioada 1956-1958 (dar nu consideră definitivă nici această ultimă varianta). Titlul Luntrea lui Caron a fost dat de Revista de istorie și teorie literară, care a publicat integral primele capitole în nr. 1-2 și 3-4 din 1989 (fragmente disparate apăruseră anterior în Viață Românească, Luceafărul, Gazeta literară și Manuscriptum). Dactilografiat în iarna
Poezie povestită by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17639_a_18964]
-
dracu' de gri.... Perioadă în care mogulii debutau electoral că întruchipare a dușmanului colectiv. Negociam cu Vântu, la cererea lui, ca de obicei. Și, tot că de obicei, nimic nu se lega. Nu mă trăgea ață. Eram cu curu-n trei luntrii. Trăgeam că un cretin, ziua, la Jurnalul, iar seara mă duceam la Antenă 2. De unde, de regulă, plecăm la Antenă 3. SOV era-n bani. Și punea pe masa minim dublu decât ridicăm eu de la toate casieriile. Începe să circule
Victor Ciutacu, întâlnire față-n față cu Dan Voiculescu by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81393_a_82718]
-
pentru statul căruia îi este menit.” Asta-i problema actuală. Se vrea democrație pentru state cărora, începând cu Rusia și continuând cu multe altele, nu li se potrivește, cel puțin pentru o vreme greu de prevăzut. Nouă? Noi, în două luntri, ca de obicei. Ni se potrivește democrația așa cum o bălmăjim noi. Montaigne: „Binele obștei cere să trădăm și să mințim, să ucidem.” Din fraze dintr-astea sunt făcuți marii autori. Te pun la zid. Știi că au dreptate, nu-ți
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4901_a_6226]
-
care anteriul și ișlicul se amestecau cu umbreluța și evantaiul" (p. 34). Ne aflăm în plin proces de înlocuire a practicilor tradiționale cu modelele "evropenești", când marea politichie - strategie a românului "simpatriot" consta în a fi "cu curu în două luntri". Într-o lume în care canoanele strămoșilor opun rezistență tinerilor întorși "cu fumuri de prin străinătăți", iar "bărbatului îi e dat să umble și dacă poarta-i deschisă să și intre" (p. 127), iar "muierea trebuie să fie muiere, supusă
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
ei continuă să-și ia salariile umflățele de la locul de muncă stabil - Banca Națională - iar la Guvern au, presupun, doar un "contract de colaborare". Fără să le pun în dubiu competența profesională, îmi dă de gândit vâslirea suspectă în două luntri. După cum bine se știe, munca în înalta administrație îți ia mai mult decât obișnuitele opt ore de muncă zillnică. în aceste condiții, când vor avea ei timp - nu mai vorbesc de randament și implicare! - să se ocupe și de obligațiile
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]
-
am dureros aplecați înăuntru/ asemenea femeii ce-așteaptă/ s-aducă pe lume un prunc" (ibidem). în planul poeticii, o similară, înfiorată adăstare a verbului ce va să vină: "busuiocu-și culcă după culmi cununa/ luminîndu-i umbra rugătoare-n sus/ luciul lunii luntrii lunecînd/ tulbură cuvîntul care nu s-a spus" (U 49). în locul unei personalizări, al gestului de curentă restrîngere la sine, autorul preferă a plonja în anonimat, contopindu-se cu peisajul obiectivității. E un soi de complicitate cu ambianța ce concomitent
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
peisajul obiectivității. E un soi de complicitate cu ambianța ce concomitent îl rănește și-l consolează: "să mergi fără-ncetare pe iarba verde arsă de/ alte primăveri cînd peste drum din umeri/ pădurile ridică și fără părtinire de maluri leagă/ luntrii către aceleași zbateri că nu e loc mai/ singur în ploi cu seară stinse de mîna unei/ fete pierdute în azurul neștiutor de lume și/ alcooluri plecaților în iarna fără zăpezi și/ stele cu ochi încredințîndu-și lumina lor/ rotundă pămîntului
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
o întâmplare trăiești. Nu știu dacă scriam poeme mai bune dacă mă nășteam între Italia și Elveția sau între Franța și Belgia, de pildă. Important e cum scrii și ce scrii. Nu mi-am propus să mă pierd între două luntri, ci dimpotrivă, să călătoresc în ambele. - Anticipând un fenomen care a luat amploare după 1990, acela al dialogului intercultural, ați avut de-a lungul anilor o activitate de o remarcabilă fecunditate ca animator cultural și organizator al Comunei Literare Vârșeț
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
cărțile de apă poartă frunza sortită pînă dincolo de granița vremii cărțile de foc din tăciunele nestins zbucnesc flăcări mistuind misterii adîncul pămîntului din rădăcini nevăzute alcătuite cărțile afînate de taine îngemănînd lumina și norii cărțile de văzduh freamătă marea trecere Luntrea așteaptî răstimpii umbrelnici abat căile pustiului către malul rîului negru tălpile pășiseră odinioară roua bucuriilor repezi iarba amarnică din răscruci nisipul deșertului stîrnește sub pași sclipătul zădărniciilor la malul negru al rîului ascunzînd lumina făgăduită legănată între vis și trezie
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
că noua gură a Dunării se va crea; când, nu pot spune, dar se va face negreșit; natura-l arată, interesul României precum și interesul întregului comerț european [î]l impune. Interesul Romîniei! Cele două - trei vaporașe ale statului și câteva luntri pescărești, cari se pot mișca foarte bine pe gurile ce ni le-a dăruit Dumnezeu, au nevoie de-o nouă gură, pe care să n-aibă ce transporta și ale cărei venituri să fie pururea inferioare cheltuielelor de amortizare, ca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în mare, sub cuvînt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corăbiei, 31. Pavel a zis sutașului și ostașilor: Dacă oamenii aceștia nu vor rămîne în corabie, nu puteți fi scăpați." 32. Atunci, ostașii au tăiat funiile luntrii și au lăsat-o să cadă jos. 33. Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toți să mănînce, și a zis: "Astăzi sunt patrusprezece zile, de cînd stați mereu de veghe, și n-ați luat nimic de mîncare în gură. 34
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
și când e ceva gras, ia tot. Tehnică a fost pusă la punct când au expropriat averea burghezomoșierilor și pe ei i-au băgat în lagăre că dușmani ai poporului. EA: Daca esti așa deștept, informat, cu curul în două luntri; aia veche a bunicului tău, asta pe care am trăit-o amândoi, eu văd că ești în trei luntri că zici că faci bani și ești moșier că Băsescu în asta, mai spune, ca povestești frumos. Parcă e film, dar
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
pe ei i-au băgat în lagăre că dușmani ai poporului. EA: Daca esti așa deștept, informat, cu curul în două luntri; aia veche a bunicului tău, asta pe care am trăit-o amândoi, eu văd că ești în trei luntri că zici că faci bani și ești moșier că Băsescu în asta, mai spune, ca povestești frumos. Parcă e film, dar nu cred, dar e un film frumos, cam trist, amar. Nu prea ți-a fost ușor. Orfan, divorțat, tot
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
de aur se strecura prin pletele verzi și tremura în flori de lumină pepânza neclintită și întunecoasă a apei. Ramurile, împreunându-se, deschideau arcade negre, sub care treceam într-o liniște nețărmurită, lăsând o cărare de solzi de oțel în urma luntrii. Și ne oprirăm între două sălcii scorburoase, adăpostiți de ramuri dese, care curgeau de sus până la luciul bălții. În față aveam o oglindă uriașă, în care soarele se învolbura într-un cuibar de foc, între două ziduri de trestii, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
găsesc pe Marin. Să vedem. Și pornii cu grabă spre locul unde știam că-i priponită luntrea. Zarea răsăritului, spre Dunăre, era închisă de un zid de întuneric. De sus, ploaia curgea tot mai deasă, măruntă și caldă. Găsii locul luntrii; luntrea însă lipsea. Câteva bucăți de coșcovă, grămădite pe malul umed, ardeau încet, aprinse de cu sară poate de Marin, ca să-mi însemne de departe locul. Dar de ce lipsea luntrea? Să fi venit omul? A plecat pe baltă? Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe Marin. Să vedem. Și pornii cu grabă spre locul unde știam că-i priponită luntrea. Zarea răsăritului, spre Dunăre, era închisă de un zid de întuneric. De sus, ploaia curgea tot mai deasă, măruntă și caldă. Găsii locul luntrii; luntrea însă lipsea. Câteva bucăți de coșcovă, grămădite pe malul umed, ardeau încet, aprinse de cu sară poate de Marin, ca să-mi însemne de departe locul. Dar de ce lipsea luntrea? Să fi venit omul? A plecat pe baltă? Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
liniști, dacă este vreo bănuială. De știut, nu se putea să știe vânătorul. N-avea de unde. Ș-apoi era destul de liniștit. Iată-l: cu pipa-n colțul gurii, desleagă frânghia, așază opăcinele și-și potrivește cu grijă pușca la botul luntrii. Mă privește în treacăt, să vadă dacă m-am așezat bine, și împlântă în apa noroioasă o lopată. Ne urnim. Intrăm încet în papură, apoi pe cărarea din trestii. Astăzi am cam întârziat. Soarele asfințește într-o îngrămădire mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
toate înserările înșelătoare de primăvară la vânat, toate erau răzbunate. Mai ales simțeam că curge din mine jilăveala acelei ierni târzii de unde veneam, care-mi furișase în măduvă reumatismul zloatei. Înțelegeam că nu nimerisem acolo ca să înșir undițile pe marginea luntrii, ci ca să mă ardă și să mă curețe de iarnă soarele biruitor. Mi-am trezit luntrașul turtucăian, care dormita cu fruntea pe genunchi, și am pornit domol, prin florile de lumină presărate de sălcii pe luciul lacului. Îmi strânsesem sculele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
adevărat pastel în proză, desprins parcă din celebrele stampe ale lui Hokusai: "dealurile erau învăluite în ceață, iar bâtlanii cu creastă se adunaseră de-a lungul malului înghețat. Departe, în aval, acolo unde podul Uji își descria arcul cel îngust, luntri încărcate cu lemne pluteau încoace și încolo. Toate amănuntele ce alcătuiau așezarea erau adunate la un loc. Când el privi peisajul, i se părea că fapte demult apuse îi apăreau proaspete dinainte". Un fragment din Ciocoii vechi și noi ni
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pp. 229-266). Pe un ostrov, Väinämöinen vrea să-și construiască o luntre care să-l ducă până în ținutul mitic Pohjola, pentru a peți o fecioară. Dar lemnele se dovedesc insuficiente și eroul nu are cu ce să-și meșterească „talpa luntrii”. În căutarea unui copac adecvat pleacă zeul arborilor și al vege- tației, Pellervoinen, înarmat cu un „topor de aur” (unealtă consa- crată). Plopul îl refuză, pentru că viermele i- ar fi ros rădăcina, iar pinul, pentru că în vârful lui ar fi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
talpa” și apoi barca propriu-zisă, folosindu-se de descântece : Și-a-njghebat maestru barca, Doar prin vrăji făcut-a luntrea (61, p. 232). Ambarcațiunea era aproape isprăvită. Mai trebuiau îmbinate doar câteva scânduri. Dar Väinämöinen nu-și mai aminti trei rune, pentru ca luntrea să fie pe deplin săvârșită. (Să punem în paranteză faptul că neputința eroului de a finaliza construcția - cum am văzut că se întâmplă și în legenda apocrifă a zidirii templului din Ierusalim - este un motiv analog cu cel al surpării
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
babiloniană, pământul și celelalte planete erau considerate a fi de forma unor bărci monoxile. O imagine „destul de ciudată” pentru un istoric grec de acum două milenii : „Iar în privința pământului, spun lucruri destul de ciudate : pământul are - zic ei [caldeenii] - forma unei luntri scobite. Și aduc convingătoare dovezi despre aceasta, cum și în ce privește celelalte corpuri cerești” (Diodor Siculus, Biblioteca istorică, II, 31). 96. Analogia simbolică pe care am avut-o în vedere (aceea dintre arcă, locuință, templu, microcosmos) a fost sesizată și de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]