76 matches
-
publicarea rezultatelor bazate pe lucrările celuilalt. Comisia pentru Mase Atomice, care era atunci responsabilă pentru atribuirea de nume noilor elemente, a rezolvat disputa dând prioritate lui Urbain și adoptând numele acordat de acesta, bazând această decizie pe faptul că separarea lutețiului de yterbiul lui Marignac a fost descrisă mai întâi de către Urbain; După ce numele alese de Urbain au fost recunoscute, neoyterbiul a revenit la yterbiu. Până prin anii 1950, unii chimiști germani numeau lutețiul cu denumirea lui von Welsbach, "cassiopeiu"; în 1949
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
acesta, bazând această decizie pe faptul că separarea lutețiului de yterbiul lui Marignac a fost descrisă mai întâi de către Urbain; După ce numele alese de Urbain au fost recunoscute, neoyterbiul a revenit la yterbiu. Până prin anii 1950, unii chimiști germani numeau lutețiul cu denumirea lui von Welsbach, "cassiopeiu"; în 1949, ortografierea elementului 71 s-a schimbat din luteciu în denumirea actuală, lutețiu. Însă, eșantioanele de lutețiu ale lui Welsbach din 1907 erau pure, în timp ce eșantioanele din același an ale lui Urbain conțineau
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
Urbain au fost recunoscute, neoyterbiul a revenit la yterbiu. Până prin anii 1950, unii chimiști germani numeau lutețiul cu denumirea lui von Welsbach, "cassiopeiu"; în 1949, ortografierea elementului 71 s-a schimbat din luteciu în denumirea actuală, lutețiu. Însă, eșantioanele de lutețiu ale lui Welsbach din 1907 erau pure, în timp ce eșantioanele din același an ale lui Urbain conțineau doar urme de lutețiu. Acest lucru l-a indus în eroare pe Urbain și acesta a crezut că a descoperit și elementul 72, pe
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
von Welsbach, "cassiopeiu"; în 1949, ortografierea elementului 71 s-a schimbat din luteciu în denumirea actuală, lutețiu. Însă, eșantioanele de lutețiu ale lui Welsbach din 1907 erau pure, în timp ce eșantioanele din același an ale lui Urbain conțineau doar urme de lutețiu. Acest lucru l-a indus în eroare pe Urbain și acesta a crezut că a descoperit și elementul 72, pe care l-a numit celțiu, care de fapt era lutețiu ultrapur. Charles James, care nu s-a implicat în disputa
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
din același an ale lui Urbain conțineau doar urme de lutețiu. Acest lucru l-a indus în eroare pe Urbain și acesta a crezut că a descoperit și elementul 72, pe care l-a numit celțiu, care de fapt era lutețiu ultrapur. Charles James, care nu s-a implicat în disputa priorității, a lucrat la o scară mult mai mare și poseda cea mai mare cantitate de lutețiu a vremii. Lutețiu metalic pur a fost produs pentru prima oară în 1953
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
și elementul 72, pe care l-a numit celțiu, care de fapt era lutețiu ultrapur. Charles James, care nu s-a implicat în disputa priorității, a lucrat la o scară mult mai mare și poseda cea mai mare cantitate de lutețiu a vremii. Lutețiu metalic pur a fost produs pentru prima oară în 1953. Găsit împreună cu aproape toate celelalte pământuri rare, niciodată singur, lutețiul este foarte dificil de separat. Principalul minereu comercial de lutețiu este mineralul numit monazită, ce conține: (Ce
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
disputa priorității, a lucrat la o scară mult mai mare și poseda cea mai mare cantitate de lutețiu a vremii. Lutețiu metalic pur a fost produs pentru prima oară în 1953. Găsit împreună cu aproape toate celelalte pământuri rare, niciodată singur, lutețiul este foarte dificil de separat. Principalul minereu comercial de lutețiu este mineralul numit monazită, ce conține: (Ce, La,etc.)PO, cu un conținut de lutețiu de 0.0001%. Concentrația de lutețiu în crusta Pământului este de aproximativ 0.5 mg
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
produs pentru prima oară în 1953. Găsit împreună cu aproape toate celelalte pământuri rare, niciodată singur, lutețiul este foarte dificil de separat. Principalul minereu comercial de lutețiu este mineralul numit monazită, ce conține: (Ce, La,etc.)PO, cu un conținut de lutețiu de 0.0001%. Concentrația de lutețiu în crusta Pământului este de aproximativ 0.5 mg/kg. Zonele de extracție principale se află în China, Statele Unite, Brazilia, India, Sri Lanka și Australia. Producția mondială de lutețiu (sub formă de oxid) este de
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
Găsit împreună cu aproape toate celelalte pământuri rare, niciodată singur, lutețiul este foarte dificil de separat. Principalul minereu comercial de lutețiu este mineralul numit monazită, ce conține: (Ce, La,etc.)PO, cu un conținut de lutețiu de 0.0001%. Concentrația de lutețiu în crusta Pământului este de aproximativ 0.5 mg/kg. Zonele de extracție principale se află în China, Statele Unite, Brazilia, India, Sri Lanka și Australia. Producția mondială de lutețiu (sub formă de oxid) este de aproximativ 10 tone anual. Lutețiul metalic
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
de lutețiu în crusta Pământului este de aproximativ 0.5 mg/kg. Zonele de extracție principale se află în China, Statele Unite, Brazilia, India, Sri Lanka și Australia. Producția mondială de lutețiu (sub formă de oxid) este de aproximativ 10 tone anual. Lutețiul metalic pur este foarte dificil de preparat. Este unul dintre cele mai rare și mai scumpe pământuri rare, având un preț care ajunge la US$10,000 per kilogram, adică aproximativ un sfert din cel al aurului. Minereul sfărâmat este
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
converti pământurile rare în oxalați insolubili. Oxalații sunt apoi convertiți în oxizi prin recoacere. Oxizii sunt apoi dizolvați în acid azotic, care exclude astfel unul dintre componenții principali, ceriul, al cărui oxid este insolubil în HNO. Unele pământuri rare, inclusiv lutețiul, sunt separate ca săruri duble cu azotat de amoniu, prin cristalizare. Lutețiul este separat prin schimb de ioni. În acest proces, ionii de pământuri rare sunt absorbiți într-o rășină specială prin schimb de ioni de hidrogen, amoniu sau ioni
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
prin recoacere. Oxizii sunt apoi dizolvați în acid azotic, care exclude astfel unul dintre componenții principali, ceriul, al cărui oxid este insolubil în HNO. Unele pământuri rare, inclusiv lutețiul, sunt separate ca săruri duble cu azotat de amoniu, prin cristalizare. Lutețiul este separat prin schimb de ioni. În acest proces, ionii de pământuri rare sunt absorbiți într-o rășină specială prin schimb de ioni de hidrogen, amoniu sau ioni cuprici prezenți în rășină. Sărurile de lutețiu sunt apoi spălate selectiv cu
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
de ioni. În acest proces, ionii de pământuri rare sunt absorbiți într-o rășină specială prin schimb de ioni de hidrogen, amoniu sau ioni cuprici prezenți în rășină. Sărurile de lutețiu sunt apoi spălate selectiv cu un complex ionic special. Lutețiul metalic este apoi obținut prin reducere din LuCl anhidru sau LuF fie printr-un metal alcalin, fie printr-un metal alcalino-pământos. Din cauza rarității și a prețului mare, lutețiul are puține utilizări comerciale. Lutețiul stabil poate fi utilizat pe post de
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
Sărurile de lutețiu sunt apoi spălate selectiv cu un complex ionic special. Lutețiul metalic este apoi obținut prin reducere din LuCl anhidru sau LuF fie printr-un metal alcalin, fie printr-un metal alcalino-pământos. Din cauza rarității și a prețului mare, lutețiul are puține utilizări comerciale. Lutețiul stabil poate fi utilizat pe post de catalizator în cracarea petrolului în rafinării și mai poate fi utilizat și în aplicații de alchilare, hidrogenare și polimerizare. Granatul cu conținut de aluminiu și lutețiu a fost
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
spălate selectiv cu un complex ionic special. Lutețiul metalic este apoi obținut prin reducere din LuCl anhidru sau LuF fie printr-un metal alcalin, fie printr-un metal alcalino-pământos. Din cauza rarității și a prețului mare, lutețiul are puține utilizări comerciale. Lutețiul stabil poate fi utilizat pe post de catalizator în cracarea petrolului în rafinării și mai poate fi utilizat și în aplicații de alchilare, hidrogenare și polimerizare. Granatul cu conținut de aluminiu și lutețiu a fost propus pentru realizarea de lentile
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
și mai poate fi utilizat și în aplicații de alchilare, hidrogenare și polimerizare. Granatul cu conținut de aluminiu și lutețiu a fost propus pentru realizarea de lentile cu index de refracție mare în litografia prin imersie. O cantitate infimă de lutețiu se adaugă ca dopant în granatul cu gadoliniu și galiu folosit la memoriile cu bule magnetice. Ortosilicatul de lutețiu dopat cu ceriu este compusul cel mai folosit în detectorii tomografia cu emisie de pozitroni (PET). Lutețiul este folosit ca luminofor
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
O cantitate infimă de lutețiu se adaugă ca dopant în granatul cu gadoliniu și galiu folosit la memoriile cu bule magnetice. Ortosilicatul de lutețiu dopat cu ceriu este compusul cel mai folosit în detectorii tomografia cu emisie de pozitroni (PET). Lutețiul este folosit ca luminofor în construcția LED-urilor albe folosite pentru iluminat. În afara lutețiului stabil, câțiva dintre izotopii săi au utilizări specifice. Timpul de înjumătățire și modul de descompunere nucleară fac lutețiul-176 un bun emițător beta, utilizând lutețiu expus actiării
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
galiu folosit la memoriile cu bule magnetice. Ortosilicatul de lutețiu dopat cu ceriu este compusul cel mai folosit în detectorii tomografia cu emisie de pozitroni (PET). Lutețiul este folosit ca luminofor în construcția LED-urilor albe folosite pentru iluminat. În afara lutețiului stabil, câțiva dintre izotopii săi au utilizări specifice. Timpul de înjumătățire și modul de descompunere nucleară fac lutețiul-176 un bun emițător beta, utilizând lutețiu expus actiării cu neutroni, și folosit la datarea meteoriților. Izotopul sintetic lutețiu 177, folosit în combinație
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
pozitroni (PET). Lutețiul este folosit ca luminofor în construcția LED-urilor albe folosite pentru iluminat. În afara lutețiului stabil, câțiva dintre izotopii săi au utilizări specifice. Timpul de înjumătățire și modul de descompunere nucleară fac lutețiul-176 un bun emițător beta, utilizând lutețiu expus actiării cu neutroni, și folosit la datarea meteoriților. Izotopul sintetic lutețiu 177, folosit în combinație cu octreotat (un analog al somatostinului) este folosit experimental în terapia cu radionuclide pentru tumorile neuroendocrine. Tantalatul de lutețiu (LuTaO) este cel mai dens
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
stabil potrivit pentru ecranele de radiografie (densitate 9.81 g/cm) Cel mai dens material similar este dioxidul de toriu, cu o densitate de 10 g/cm, însă toriul pe care îl conține este radioactiv. Ca și celelalte pământuri rare, lutețiul este privit ca un metal cu toxicitate scăzută, însă compușii săi trebuie tratați cu grijă: de exemplu, inhalarea de flourură de lutețiu este periculoasă, fiind un compus care irita pielea. Azotatul de lutețiu poate fi periculos pentru ca poate exploda sau
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
densitate de 10 g/cm, însă toriul pe care îl conține este radioactiv. Ca și celelalte pământuri rare, lutețiul este privit ca un metal cu toxicitate scăzută, însă compușii săi trebuie tratați cu grijă: de exemplu, inhalarea de flourură de lutețiu este periculoasă, fiind un compus care irita pielea. Azotatul de lutețiu poate fi periculos pentru ca poate exploda sau arde când este încălzit. Pudra de oxid de lutețiu este de asemenea toxică dacă este inhalată sau ingerată. La fel ca și
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
de lutețiu poate fi periculos pentru ca poate exploda sau arde când este încălzit. Pudra de oxid de lutețiu este de asemenea toxică dacă este inhalată sau ingerată. La fel ca și celelalte elemente din grupa a treia și ca lantanidele, lutețiul nu are niciun rol biologic, dar se găsește chiar și în țesuturile celui mai evoluat organism, cel uman, concentrându-se în oase și apoi în ficat și rinichi. Sărurile de lutețiu se găsesc alături de alte săruri de lantanide în natură
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
nu are niciun rol biologic, dar se găsește chiar și în țesuturile celui mai evoluat organism, cel uman, concentrându-se în oase și apoi în ficat și rinichi. Sărurile de lutețiu se găsesc alături de alte săruri de lantanide în natură. Lutețiul este cel mai rar lantanid din corpul uman. Dieta umană nu a fost monitorizată cu privire la conținutul de lutețiu, astfel încât nu se știe în ce cantitate este ingerat, dar estimările indică în jur de câteva micrograme pe an, provenind din vegetale
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
concentrându-se în oase și apoi în ficat și rinichi. Sărurile de lutețiu se găsesc alături de alte săruri de lantanide în natură. Lutețiul este cel mai rar lantanid din corpul uman. Dieta umană nu a fost monitorizată cu privire la conținutul de lutețiu, astfel încât nu se știe în ce cantitate este ingerat, dar estimările indică în jur de câteva micrograme pe an, provenind din vegetale. Sărurile solubile de lutețiu sunt ușor toxice, celor insolubile lipsindu-e toxicitatea.
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
3-a. Conform trăsăturilor elementelor din tabelul periodic, e mai puțin electronegativ decât predecesorul său în grupă, scandiul, și mai puțin electronegativ decât următorul membru al perioadei 5, zirconiul; în plus, are o electronegativitate comparabilă cu succesorul său în grupă, lutețiul, din cauza contracției lantanide. Ytriul e primul element din blocul d în a 5-a perioadă. Elementul pur e relativ stabil în aer în forma sa compactă, din cauza pasivizării rezultată din formarea unui strat de oxid protector () pe suprafața sa. Acest
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]