560 matches
-
Euan? Micuțul se forțează să zîmbească din nou. — Bună, Îi zîmbesc și eu. Mă uit la treningul lui cu Hearts. Pare nou. Un cadou de Crăciun. Arăt spre emblemă. — Deci ești un microbist, ei? Ai fost ieri? Nu... spune el mîhnit. — Colin obișnuia să... Începe să zică mama lui. Cine-i jucătorul tău preferat? Întreb eu așteptîndu-mă la un Neil McCann sau la un Colin Cameron. — Tom Stronach, presupun, spune el, apoi zîmbește șovăitor, dar nu-i chiar așa de bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
jos și răsucind în mâini batista umedă. — Îmi pare rău, draga mea. — Chiar îți pare rău? întrebă Palmer. Noi credeam că te cunoaștem, Martin. Ne-ai făcut o surpriză. N-aș zice că suntem dezamăgiți, dar cu siguranță suntem profund mâhniți. Într-un anume fel trebuie să luăm totul de la început. Am pierdut contactul cu realitatea. Trebuie să vedem unde te afli, să vedem cine ești cu adevărat. Nu încercăm să te acuzăm, încercăm să te ajutăm. N-am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
numai șaptesprezece ani, la două luni și jumătate după ce lăsasem în urmă Newark-ul (ei, nu chiar „în urmă“: în fiecare dimineață, la trezire, mă uit năuc la pătura străină din mâinile mele și la dispariția uneia dintre ferestrele „mele“; rămân mâhnit și nedumerit clipe-n șir în fața acestei transformări la care mi-a supus maică-mea dormitorul) - comit fapta cea mai vădit sfidătoare a vieții mele: în loc să mă duc acasă în prima mea vacanță studențească, iau trenul de Iowa, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
șerpi aurii. Oamenii duceau o viață liberă și liniștită. Dar într-o zi, o căldură puternică s-a abătut asupra muntelui. Razele puternice ale soarelui au ars copacii și au secat apele. Oamenii mureau din cauza arșiței. Conducătorul Kuafu a privit mâhnit soarele și le-a spus oamenilor săi: "Soarele este ceva îngrozitor. Am hotărât să merg să-l caut, să-l prind și să-l supun". Auzind aceste cuvinte, oamenii au încercat să-l oprească. În nici un caz să nu te
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nea, a început să plutească, apoi să urce încet spre cer. A ajuns la lună și a fost găzduită în palatul lunii. Aflând că soția l-a părăsit și că a plecat singură în lumea nemuritorilor, Houyi a fost tare mâhnit, dar nu s-a îndurat să o săgeteze. Houyi și-a continuat singur viața, vâna mereu, apoi a avut ucenici pe care i-a învățat să tragă cu arcul. Dintre elevii săi, tânărul Pang Meng ieșea în evidență. El a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Ji. Acesta îl respecta foarte mult și l-a găzduit cu mare cinste. Pe vremea aceea, cursele de cai erau un sport distractiv mult îndrăgit de nobilime. Și se juca pe mize mari. Generalul Tian Ji era mai mereu tare mâhnit pentru că, aproape de fiecare dată, caii lui erau învinși la curse de caii regelui sau ai altor demnitari. Aflându-i pricina supărării, Sun Bin a cerut îngăduința de a se duce pe hipodrom să vadă ce se întâmplă. Acolo, strategul a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din grădină au început să danseze de bucurie. Du Liniang a fost trezită de mama ei care venise s-o vadă. Fata a revenit în grădină unde priveliștea era neschimbată, dar nici urmă de tânărul din vis. S-a întors mâhnită în cameră și a căzut bolnavă, cu gândul mereu la primăvara frumoasă din visul ei. Și-a desenat autoportretul și i-a cerut lui Chunxiang să-l pună sub o stâncă din grădină. Peste puțin timp tânăra a murit, înainte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un stăruitor parfum de apă de colonie; dar oare aceasta să fi fost viața adevărată, pe care orice om trebuie s-o trăiască mai devreme sau mai tîrziu? Oare și el făcuse parte cîndva din această lume? Digby Își descoperea, mîhnit, afinități cu această lume. Nu despre ea visase la școală, cu cîțiva ani În urmă - dar brusc Își aminti că de atunci trecuseră mulți, foarte mulți ani. Simțind parcă o primejdie În aer, Digby sfîrși prin a-și aduce aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu un calm afectat, de ușa compartimentului. În spatele lui se agita controlorul. — Salut, bătrîne! Îl Întîmpină Johns, care părea cam nervos. Hai, coboară. Am venit cu mașina, și Într-o clipă sîntem acasă. Nu vin cu dumneata! — Doctorul e tare mîhnit. A avut o zi grea, și-a ieșit din fire, dar n-a vorbit serios, crede-mă. Nu vin. Controlorul se apropie, pentru a demonstra că e gata să dea o mînă de ajutor, la nevoie. — N-aveți nici o dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
foen. Vișină privi aceste acțiuni cu ură și dușmănie. - Mama voastră de străini, zise când Takamura termină de uscat betonul, vă băgați cu toții nasul în țara noastră... de parcă nu ne-am descurca și singuri, așa cum ne-am descurcat până acum... Mâhnit, Takamura porni cu buldozerul înspre sediul firmei de la care îl închiriase. Vișină rânji triumfător și își aprinse un Carpați. - Și dacă te mai prind că îți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala, te bag în pușcărie! urlă în urma japonezului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
care apelase o făcu să creadă că el sperase la un oarecare interes din partea femeii. Se înșelase în privința lui, era el capabil să se uite după altele? Ștefan nu i-ar fi dat, vreodată, un astfel de răspuns. Se culcă mâhnită, plină de îndoieli. Tânărul Noia se simțise măgulit văzând interesul și jocul din gene al Rebecăi. Îi tot alunecaseră ochii pe decolteul ei, fără să-i poată opri, inconștient că expresia chipului său îi trăda lipsa de experiență la femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se poată deschide, profitând de aceste momente petrecute singure. Aștepta să i se ceară un sfat, ori o părere, s-o vadă că încearcă să-și pună ordine în idei. Doamna Noia se încăpățâna să tacă și Iuliana se simțea mâhnită de această prietenie căreia Luana nu-i acorda importanța cuvenită. În a patra zi au ieșit la plimbare, în ciuda noroiului care li se lipea de ghete. Copiii au alergat ca bezmeticii, chiuind și urlând din tot pieptul. Deși se murdăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
urmă ați zis că, dacă America v-ar dărui un miliard de dolari, iar Rusia o pâine, ați prefera pâinea, pentru că ea ar fi dăruită cu dragoste. Mulți dintre noi am Înțeles de ce ați spus asta. Dar am fost și mâhniți, pentru că suntem mulți cărora țara asta ne e foarte dragă. Președintele a zâmbit cu gura până la urechi, iar Margaret s-a simțit un pic stârnită. — Numai că țara asta e dușmanul vostru. Eu sunt dușmanul vostru, eu reprezint o primejdie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sunt ascuțite în sus, botul este alungit, ochii sunt străpungători și blânzi, mari și negri, îl înțelegi ce vrea: când ochii îi ard ca două scântei, însemnă că are poftă de joacă, când ochii îi stau în jos e foarte mâhnit, ba uneori când sunt supărată, el e mâhnit împreună cu mine; și multe alte secrete mai spun ochii unui câine-lup bătrân ca Ford. Corpul lui este acoperit cu păr aspru și cenușiu. În acest corp de câine-lup bătrân, bate o inimă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pot veni până la sfârșitul semestrului să fiu alături de tine. Știu ce bucurie enormă ar însemna întoarcerea mea. Cred că situația financiară nu este prea bună și, dacă aș veni, aș putea să vă ajut. Te rog, șterge de pe chipul tău mâhnit întristarea și ai mare grijă de tine ca să te găsesc sănătoasă când voi veni. Mă voi întoarce desigur la tine, nu voi rămâne aici o veșnicie. Cunosc suferința unei mame iubitoare căreia îi este plecat fiul departe. Te rog, mamă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
crîșmă la biserică, pînă le fugea pămîntul de sub tălpi. Căruțașul beat. Biciclistul beat. Milițianul beat. Femei cărînd saci. Ciorchinele de chipuri (curioase, rele, disprețuitoare, cînd l-au arestat pe bunuțu) nu-i de uitat. Nu i-a oprit nici aerul mîhnit al bunei Leonora să-și arate satisfacția tîmpă: "I s-o-nfundat și popii, hă-tu-i!"; Tataia popa e la zdup!" Bunuțu s-a întors din pușcărie cu palma dreaptă marcată de-o cicatrice urîtă. Cum i-or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
s-o alinte. Parcă nu mirosea cum se cade: "are prea mult păr femeia asta". Era boxerița albă, tandra cățelușă, vibrînd sub degetele lui. "Dă-te, javră!" Nu mă-njura că te iubesc ca proasta", o fi scîncit subțirel Daisy, mîhnită. Nici pe mine nu m-a vrut în preajma lui reală. Proiectul matrimonial l-a ținut secret. Care o fi diferența între un secret și-o minciună? Pe-a patra (Ce s-ar fi amuzat tata! "Ai grijă, obișnuia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
stînga. Și drumul care duce la aeroport. Bun locșor ca să ne pierdem urmele, se bucură Tano cînd intrăm în han. Un pumn în plex ("nu servim cu cîini") e nimica toată pentru el. Îi sfîșie inima chelnerului cu botul lui mîhnit, cu nasul lui mîhnit, cu ochii lui mîhniți, așa că ne primește comanda: Două ("Trei Iordanco!") porții de frigărui. Da, Russ, degetul lui Șichy, oricît îți displace igrecul din nume, ar putea deveni de lumină, deget de lumină pentru tine. Ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
duce la aeroport. Bun locșor ca să ne pierdem urmele, se bucură Tano cînd intrăm în han. Un pumn în plex ("nu servim cu cîini") e nimica toată pentru el. Îi sfîșie inima chelnerului cu botul lui mîhnit, cu nasul lui mîhnit, cu ochii lui mîhniți, așa că ne primește comanda: Două ("Trei Iordanco!") porții de frigărui. Da, Russ, degetul lui Șichy, oricît îți displace igrecul din nume, ar putea deveni de lumină, deget de lumină pentru tine. Ochiul slab ar percepe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
locșor ca să ne pierdem urmele, se bucură Tano cînd intrăm în han. Un pumn în plex ("nu servim cu cîini") e nimica toată pentru el. Îi sfîșie inima chelnerului cu botul lui mîhnit, cu nasul lui mîhnit, cu ochii lui mîhniți, așa că ne primește comanda: Două ("Trei Iordanco!") porții de frigărui. Da, Russ, degetul lui Șichy, oricît îți displace igrecul din nume, ar putea deveni de lumină, deget de lumină pentru tine. Ochiul slab ar percepe-o far. Vasari povestește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și mici bucurii, dar făcea cu mare plăcere și celor din jurul său. Și În acest fel treceau zile, luni și anotimpuri În care Va creștea În preajma lui Ionel, dormea cu el În „patu’ din casî”, (Aneta era foarte tulburată și mâhnită, vorbea tot mai rar cu Va și cu ceilalți și pleca privirea ori de câte ori vorbea cu cineva!), dormeau pe „prispafarî”, În „coșu’căruțîi”, În „stogu’ di fân” și urmărea cu mare atenție și admirație „minunili lu’ Ionel”. Venise iarna, ninsese din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
aplecându-se peste masă. Pur și simplu când îi intră ceva în cap nu-i rost să-i vorbești. O ține morțiș pe a ei.(...). Eu am nevoie de cineva care să, căruia să-i pot vorbi...,spuse amețit, necăjit, mâhnit. Dar ce se întâmplă, mai precis? Uite, eu am făcut planuri pentru a petrece vara cu familia cumnatei mele în Alpi. Și acum vine cu pretenția absurdă de a pleca din țară, cică vrea să vadă Europa! Și mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
suntem compromiși. Cine v-a văzut luptându-vă? L-am omorât! Nenorocitul a vrut să-mi ia femeia. Se credea grozav. Dar l-am pus la punct. Ai plecat de la petrecere cu cineva? Te-au văzut toți? Păi, da, spuse mâhnit. O.K. Vei pleca o vreme la proprietatea mea din Nord. Nu te va căuta nimeni acolo. Până rezolv eu lucrurile. Vom spune că tu ai fugit ca un iresponsabil cu o altă femeie, și tipa în cauză, geloasă, minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai știu eu cum. Acesta este teatru. Pe Silvia Codreanu mi-o aduc aminte în primul rînd ca studentă. Un soi de neliniște, de fanatism susținea orice apariție a ei. Și așa este și astăzi. Poate mai încercată, infinit mai mîhnită, dar neostenită. Am văzut-o în rolul Menajerei din "Lecția" făcută de Horațiu Mălăele la Teatrul Mundi. Un chip foarte expresiv, care rima perfect cu Clara Vodă (tînăra elevă), cu măștile mirărilor ei. Am mai văzut-o apoi în "Râul
Alice vă așteaptă în pod(u) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7917_a_9242]
-
îmi erau mîngîioase, cînd vocea cornului îmi legăna auzul în sunetele cadențate ale semnalului de vînătoare. Pe tonurile duioase și întunecate ale trîmbiței metalice, se juca cu o veselie săltăreață melodia cînticului francez și atunci, în mine, auzul șoptea inimii mîhnite neașteptate cuvinte de speranță și de bucurie." E notată aici o asociere mai puțin comună, între timbrul melancolic al instrumentului și ritmul alegru al melodiei. Căci de obicei, în conștiința noastră, sunetul cornului se însoțește cu îngîndurarea sau cu tristețea
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]