213 matches
-
Țiparul sau chișcarul ("Misgurnus fossilis") este un pește dulcicol, bentonic, din familia cobitide ("Cobitidae") ordinul cipriniformelor ("Cypriniformes"), din apele stătătoare sau lent curgătoare, cu funduri mâloase și cu vegetație. Trăiește, de obicei, pe fund, îngropându-se deseori în acesta. Este răspândit în Europa și Asia: Europa centrală și sud-estică; iar spre răsărit, până la Volga. În România, este frecvent întâlnit începând din delta Dunării până în munți: Bistrița
Țipar (pește) () [Corola-website/Science/331101_a_332430]
-
pe o durată de 3,5 km, rîul este secat, în aval adîncimile ating 0,1-0,3 m. Viteza cursului de apă nu depășește 0,1 m/s. Albia este stabilă, pe alocuri cu rogoz și stuf, patul este neted, mîlos, la s. Pîrlița - lutos. Malurile sunt abrupte, cu înălțimea de 0,5-2,5 m, constituite din argile nisipoase și luturi, la muchii înierbate.La 1 km de la gura de vărsare rîul este închis cu un baraj de 400 m lungime
Râul Delia () [Corola-website/Science/325150_a_326479]
-
cotloanele apelor, pe sub pietre mari sau sub malurile umbrite ale iezăturilor. Se întâlnește și în lacuri. Cât e tânăr, peștele trăiește în cârduri mari în locuri cu fund tare, pietros sau argilo-nisipos; exemplarele bătrâne duc o viață solitară, preferând fundurile mâloase. Se întâlnește în fluviile Europei nordice și centrale, la Est de Pirinei și la Nord de Alpi, până la Urali. Lipsește în Scoția, Irlanda, Peninsula Iberică, Italia, Balcani (cu excepția bazinului Dunărean), Asia Mică, Caucaz, Crimeea și în delta Volgei. În România
Clean mic () [Corola-website/Science/331531_a_332860]
-
-0,5 m altitudine). Etajul mediolitoral al lui Băcescu (1971) corespunde cu etajul mezolitoral al lui Peres și Picard (1958,1960) sau cu etajul talantofotic al lui Ercegovic (1957). După substratul solului se împarte în zone pietroase, respectiv nisipoase ori mâloase. Mediolitoralul ocupă în cadrul zonelor cu substrat dur o fâșie lată de 2-10 m în funcție de înclinația platformei stâncoase. Zonele mediolitorale pietroase (stâncoase) adăpostesc organisme capabile a rezista perioadelor scurte de deshidratare și care se pot fixa bine de substrat (de exempu
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
animalelor mici. Specii acvatice și terestre, autohtone și exotice, care cresc prin mlaștini oligotrofe. Aldrovanda vesiculosa L. (otrățelul bălților) este o plantă acvatică, natant-submersă, fară rădăcini și cu flori axilare, solitare. Se întîlnește prin ape stagnante, puțin adînci, cu fund mîlos. Unii lobi ai frunzelor se transformă în capcane, adaptate la prinderea unor mici animale acvatice. Drosera rotundifolia L. (roua cerului) este o specie sporadică prin sfagnete, în regiuni montane și depresiuni intracarpatice, cu frunze în rozetă bazală, care prezintă tentacule
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
s-a răspândit pe cale naturală în multe țări, inclusiv în România. În România există în special în Transilvania. Are valoare economică redusă. , Somn american, Somnicaș, Biș cu coarne, Opt mustăți. Somnul pitic este un pește originar din apele dulci stătătoare mâloase și înierbate din America de Nord (Canada și Statele Unite), de la 25° la 54° latitudine nordică. El este răspândit în râurile care se varsă în Oceanul Atlantic și în Golful Mexic, de la Noua Scoție si Noul Brunswick până la Alabama, Marile Lacuri, Golful Hudson și
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
și Iași. Țigănușul este un pește dulcicol, bentopelagic, nemigrator din apele stătătoare mici, cu multă vegetație și mâlite. Țigănușul trăiește în bălțile, mocirlele și apele de scurgere (șanțuri, canale mici) ale Dunării. Caracteristica acestor ape este faptul că au fund mâlos, cu vegetație foarte abundentă (macrofite, mușchi de apă, arbori căzuți etc.), sunt tulburi și oxigen puțin. Aici, țigănușul trăiește alături de țipar, zvârlugi și guvizi mici. Adesea este găsit în canalele mici de irigație, ape stagnante, râurile mici de șes cu
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
mare. Se folosește ca pește de acvariu, fiind comercializat. Se pescuiește prin mocirle cu coșurile și la cotețe; iarna, sub gheață, cu vârșa deasă (Băcescu). Cerințe pentru creșterea în acvarii: necesită bazine individuale de cel puțin 75-100 litri, cu fund mâlos - nisipos, dens plantate cu "Potamogeton", "Myriophyllum", "Ceratophyllum", "Elodea", "Egeria", etc. Substratul mâlos poate fi înlocuit cu substrat din fibre de nucă de cocos disponibil în comerțul teraristic. Țigănușul fiind o specia acidofilă necesită un adaus de extract de turbă în
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
mocirle cu coșurile și la cotețe; iarna, sub gheață, cu vârșa deasă (Băcescu). Cerințe pentru creșterea în acvarii: necesită bazine individuale de cel puțin 75-100 litri, cu fund mâlos - nisipos, dens plantate cu "Potamogeton", "Myriophyllum", "Ceratophyllum", "Elodea", "Egeria", etc. Substratul mâlos poate fi înlocuit cu substrat din fibre de nucă de cocos disponibil în comerțul teraristic. Țigănușul fiind o specia acidofilă necesită un adaus de extract de turbă în apă pentru scăderea nivelului pH-ului sau dispunerea de substrat de pământ
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
a înregistrat la punctul hidrologic de la Sebeș-Olt un debit maxim de 1650 mc/sec. Când se revarsă, viiturile sale acoperă lunca riverană astfel încât din rambleul căii ferate și până la marginea satului Bradu, totul este un întins de ape tulburi și mâloase. Viituri rămase în memoria satului: În prezent, prin construirea hidrocentralelor de la Avrig, Scoreiu, Arpașu de Jos, Olteț, Voila și altele, cursul râului Olt s-a regularizat și inundațiile, viiturile au rămas de domeniul trecutului. Apele stătătoare sunt slab reprezentate fiind
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
Babușca sau ocheana ("Rutilus rutilus") este un pește bentopelagic dulcicol sau salmastricol, din familia ciprinidelor. Este răspândită în apele stătătoare sau lent curgătoare cu fund mâlos sau nisipos ale Europei și Asiei, dela Pirinei și Nordul Alpilor până la Urali și Siberia. În România, trăiește în Dunăre și bălțile și jepșile ei, în lacuri litorale, eleșteie și iazuri. Este rară în râuri; se întâlnește în cursul inferior
Babușcă () [Corola-website/Science/323633_a_324962]
-
din aceeași comună). Castelul de la Răscruci a fost construit în secolul al XVIII-lea, în stil eclectic. Pe vremuri, aici se afla unul dintre cele mai frumoase parcuri ale domeniilor familiei Bánffy. Exista aici un lac, astăzi doar un teren mâlos. Cronicile familiei Bánffy spun că în mijlocul acestui parc era amplasat un columbar (porumbar) în stil japonez și că domeniul era folosit ca reședință domnească de vară. Între anii 1752-1755 au fost restaurate casa de oaspeți și grajdul, iar clădirea actuală
Castelul Bánffy din Răscruci () [Corola-website/Science/307414_a_308743]
-
Roma 1960. La vremea aceea era subțirel, avea 1,70 m înălțime și 20 de ani. Era al patrulea copil din familia Rotman, tatal sau Iosif mai avea trei fete. Pe la 8 ani știa să înoate bine și traversa apele mâloase ale Dâmboviței, aducând de vizavi apă rece bună pentru acasă. La doar 15 ani s-a angajat la Uzinele „Timpuri Noi” urmând cursul de calificări pentru strungari. În acest loc a început să se claseze pe primul loc la concursurile
Leon Rotman () [Corola-website/Science/308107_a_309436]
-
nordul Americii de Sud: râurile din Guiane, bazinul Orinocului și în partea mijlocie și inferioară a bazinului Amazonului (Venezuela, Surinam, Peru, Guiana, Guiana Franceză și Brazilia). Țiparul electric este un pește tropical de apă dulce, bentopelagic. Trăiește în apele lente, pe funduri mâloase ale râurilor, pâraielor, bălților, lacurilor și mlaștinilor. Preferă zonele foarte umbrite, în care apa are o temperatură de 23°-28 °C, pH de 5,5-7,5 și o duritate de 2-20° grade germane. Reprezintă peste 70 la sută din biomasa
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
cursul inferior al fluviilor, limanuri, lacuri, bălți, delte, ape îndiguite. Este deosebit de comun în bălți și brațele moarte ale râurilor. El preferă să stea în ape calde de mică adâncime cu temperaturi de până la 30-32°C, cu fund nisipos sau mâlos, în locuri cu curent lent de-a lungul malurilor. Trăiește în ape cu vegetație densă formată din limbariță ("Alisma plantago-aquatica"), iarba broaștei ("Hydrocharis morsus-ranae"), limba apei ("Potamogeton" sp.), sârmuliță ("Vallisneria" sp.). Poate tolera ape ușor salmastre (ajungând aproape de gurile râurilor
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
întrerupe hrana. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 2-3 ani. Depunerea icrelor are loc din aprilie până în iunie, la temperaturi ale apei între 12 și 28°C, în ape cu adâncimi mici (0,1-1 m) cu funduri nisipoase sau mâloase, bogate în vegetație submersă. Depunerea icrelor se efectuează în mod colectiv, în cârduri care sunt formate în mod normal de un număr mai mare de 150 exemplare. Maturizarea gameților are loc în momente diferite și depunerea icrelor are loc în
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
20 m. În aval de satul Maramonovca râul traversează un șir de iazuri cu o lungime de 1,0 2,8 km. și o lățime maximă la baraje de 60-300 m, adâncimea -1,5-5,0 m. Fundul albiei este neted, mâlos, pe alocuri pietros. Malurile sunt abrupte, cu înălțimea de la 0,5 până la 4,5 m, constituite din argile nisipoase și acoperite cu iarbă, mai rar arbuști și arbori. Observații asupra regimului hidrologic al râului se efectuează din anul 1965. Materialele
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
5 m, constituite din argile nisipoase și acoperite cu iarbă, mai rar arbuști și arbori. Observații asupra regimului hidrologic al râului se efectuează din anul 1965. Materialele observațiilor sunt publicate în compartimentele respective ale CSA. Suprafața cuvetei lor este netedă, mîloasă, malurile abrupte cu înălțimea de până la 1,3 m. în perioada apelor mari de primăvară și a viiturilor pluviale se acoperă cu un strat de apă cu grosimea de 0,5-2,8 m. Albia râului este șerpuitoare, predominant fără bifurcări
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
foraje să apară anomalii care nu au putut fi detectate. Pentru terenul de fundație se pun trei condiții: În general, terenul de fundație trebuie să fie capabil să suporte greutatea digului. În cazurile în care terenul de fundație este foarte mâlos, greutatea digului are ca efect împingerea laterală a terenului de fundație, digul având o tendință de a se scunfunda în acest mâl. De cele mai multe ori, în asemenea cazuri trebuie renunțat la execuția digului. Dacă este respectată condiția capacității portante, straturile
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
stilului). Asta e o stare amară, dar oarecum euforică și mai ales generatoare de poezie. Acum însă e altceva. Păstrând aceeași comparație de mâna a doua, acum mi-e parcă în locul apei mari ar fi doar o baltă mică și mâloasă și totuși trebuie să mă bălăcesc în ea. Nu știu cum să-ți explic dar e o senzație îngrozitoare. Nu pot nici scrie. Poate e de vină și căldura îngrozitoare și locuința mizerabilă care presimt că va sări în aer în curând
Întregiri la biografia poetei Ana Blandiana by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4822_a_6147]
-
au reușit să-și dezvolte practicile lor agricole prin irigare. Nivelurile de apă ale fluviului creșteau între lunile iunie-septembrie, lăsând lunca și Delta sub 1,5 metri de apă. Pe măsură ce apele se retrăgeau în octombrie, lăsau în urma lor un sol mâlos, foarte fertil, numit nămol, ce avea substanțe și minerale necesare creșterii plantelor. Plantarea avea loc în octombrie o dată ce apele se retrăgeau , iar recoltele erau lăsate să crească cu grija până între lunile martie și mai. Nu întotdeauna, Nilul era benefic
Agricultura în Egiptul antic () [Corola-website/Science/330568_a_331897]
-
pare un ecou al imaginii picturale, precum la Radu Petrescu. Drept urmare, notațiile consacrate unor aspecte ale începuturilor de lume evoluează, prin materia lor, la o subtilitate melancolică, la tonurile de amurg: "Pămîntul dintre copaci e decolorat, stă parcă sub ape mîloase, iar acum se zvîntă încet, în umbră, plesnește ascuțit și emană mirosuri de început de lume. Departe, la capătul culoarului de verdeață grea, se vede tot mai bine ieșirea, pata de cer alb care se fixează pe retina Cezarei, îi
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
inițiativă. Care era tendința vremurilor? Nimeni nu știa. Luminile ardeau viu în fiecare seară, dar oamenii erau cufundați în beznă. „Mâine e mâine,” își spuneau ei, iar prin viețile loc curgea un curent neputincios și fără direcție, ca un râu mâlos. Dacă administrația lui Miyoshi și Matsunaga era considerată nedemnă de încredere, ce se putea spune despre acei guvernatori provinciali care fuseseră numiți de către shogun? Oamenii ca Akamatsu, Toki, Kyogoku, Hosokawa, Uesugi și Shiba se confruntau toți cu probleme similare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lacul mocirlos din norii groși care coborau încet. Era noaptea celei de-a douăzeci și doua zile din Luna a Cincea, seara de după sosirea trupelor clanului Mori la frontieră. În întuneric, doi oameni înotau ca niște pești ciudați prin lacul mâlos, pentru a se târî pe stăvilar. Atinseră un șir de clopoței și pocnitori care fuseseră prinse pe o funie întinsă pe marginea apei și legată de tufișurile și bambușii pitici, astfel încât să arate întocmai ca rugii unor arbuști de trandafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de murdăria care se acumulase pe trupul său în timpul celor patruzeci de zile de asediu. Cât de liniștită era acea întrerupere a luptelor. Soarele părea să urce inocent spre mijlocul cerului. Nu sufla nici o boare de vânt, iar culoarea apelor mâloase ce înconjurau castelul era mai tulbure ca oricând. Micile valuri care lingeau ușurel zidurile castelului sclipeau în soare și, din când în când, din depărtare se auzea țipătul egretei albe. Pe malul opus, la Nasul Broaștei, fu ridicat un steguleț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]