169 matches
-
nu spusese nimic. Căci mai avea un motiv să fie reținut. Și acest motiv era Mirinda. Când se întorsese în acest an în casa unchiului său la țară, Ariel dăduse cu ochii peste gard, în curtea lui Ganci, de o mândrețe de fată, suplă ca o săritoare la înălțime, care se întindea să atârne niște rufe tocmai spălate pe o sfoară. Era atât de grațioasă în gestul ei de a înșfăca sfoara prinsă cam sus, încât, fără să vrea, Ariel se
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
au transmis acestui binecuvântat pământ Dac, gustul niciodată desmințit al unui înalt fast domnesc și regal, transpus în veșmânt, în port, în podoabă, în gingășie. Noi, Dacoromânii, am ridicat eleganța vestimentară a ținutei populare la treapta unui principiu eminamente divino-moral. Mândrețea, mândria ca atribut vestimentar s-a instaurat ca o virtute serafică. Însuși cuvântul << mundus >> înseamna la început eleganța și puritatea lumii pelasgo-thrace. De aici descende permanența miresmelor înflorite a numelor sublime: DOR - DRAG - DRAGALINA - DRAGOBETE - DRAGOMIR - DRAGOMIRNA - DRAGOSLAVELE - DRĂGAN - DRĂGUȚ
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]
-
fi fost ea, fie unguri, fie români... În aceeaș seară m-am întors cu caii și cu căruța în pădure, auzisem că rușii, în înaitarea lor, fac masive rechiziții de cai și de căruțe și-mi părea rău să pierd mândrețea de cai și de căruță; le-am făcut acolo în mijlocul pădurii un adăpost din crengi de tufă și tot acolo îmi pusesem în gând s-o aduc și pe Agneta, să ne retragem aici din fața războiului. Toată ziua stam cu
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
rachiului zilnic, se descurcară admirabil, șutind cu multă pricepere materiale de pe un șantier din apropiere și se puseră pe construit cele comandate, îndemnându-i cu vârful cuțitului pe niște meșteri umflați odată cu materialele. Peste alte trei zile ce să vezi?! Mândrețe de loc pentru ședințe în aer liber, cu Gheban la tribună, vorbind de dimineața până seara, în timp ce la mese, bărbații jucau table, barbut, șeptică sau, pur și simplu, mâncau semințe, însă numai în contextul unor pet-uri cu bere, pe când
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
martie va fi, și pentru mine, o lună plină de dragoste, sâc! răspund, marcat de o bucurie lăuntrică, parcă așteptată. - Nu te-ai schimbat, aproape de loc! Un pic de burtă și ușor încărunțit, mă analiză ea, trecându-și privirile peste mândrețe de bărbat(!) - Nici tu nu te-ai schimbat. Parcă nu te-am văzut de ieri. La fel de frumoasă, dacă nu chiar mai frumoasă. Mă și mir cum de am devenit atât de mincinos, dar observ că i-am făcut un bine
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
cu dreptul, de la o trântă din copilărie, își vedea de treaba lui. . Unii spun că ciobanul ăsta vrednic e morocănos de câteva luni în urmă, de când l-au adus soldații în sicriu, de la Mărășești, pe fiu-său cel mare. O mândrețe de flăcău ... Și-a smuls părul din cap mamă-sa, de jale. Cu chiu cu vai, Ion a' lui Nică Ionașcu se apropia de stâna lui tată-său. Așezat pe brațul de paie din coșul căruței, stropit din cap până-n
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
săptămâni bune de la venirea lor... Mama, când auzi se supără rău și-i scrise lui tata la București să vină acasă că Dinu, primarul, ne-a băgat beleaua în casă. Și chiar belea era căci brandabură ăla repară gardurile, ară mândrețea de țelină pe unde pășteam vacile, își aliniase droaia de copii și-i puse la sapă și o semănă cu pepeni. Nouă, tuturor, ai casei, ne interzise să mai dăm pe acolo; dacă avem ceva de luat, să cerem la
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
scăldat și la duelat cu săbiile făcute din nuiele și cu coifurile făcute de copii din tablă, coifuri la care mă uitam cu jind având două bucăți de tablă care acopereau urechile, o prelungire pe ceafa și care sclipeau de mândrețea tablei din care au fost făcute iar mie nu vroiau să-mi dea unul din nu știu ce vari motive necăjindu-mă. Câte unul mai mare din ceață începea să mă bată sau să mă batjocorească, alungându-mă dar eram și începeam
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370979_a_372308]
-
scăldat si la duelat cu săbile făcute din nuiele și cu coifurile făcute de copii din tablă, coifuri la care mă uitam cu jind, având două bucăți de tablă care acopereau urechile, o prelungire pe ceafă și care sclipeau de mândrețea tablei din care erau iar mie nu vroiau să-mi dea unul din nu stiu ce vari motive necăjindu-mă. Câte unul mai mare din ceată începea să mă bată sau să mă batjocorească, alungându-mă dar eram si începeam să mă
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 10 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370963_a_372292]
-
și mai plin pe dânsul/ Și lasă păr tufos și creț să-i curgă/ Din creștetu-i ca floarea de zambilă./ Întocmai cum turnând argint și aur/ Un meșter mare, învățat de Palas,/Dă lucrului său frumusețe rară,/Așa zeița revărsă mândrețe/ Pe umerii, pe capul lui Ulise[...] Și acum arată ca un zeu din slavă.” Odată ajuns acasă și ajutat de Telemah, Ulise îi ucide pe pretendenții la mâna soției sale, face pace cu supușii și cu rudele celor uciși, reîntâlnind
MITUL LUI ULISE ÎN CULTURA ROMÂNĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369451_a_370780]
-
telefonice să facă legătura cu Comandamentul. Am stat cu el o noapte sub un pod, am împărțit amândoi niște biscuiți cu o ceapă și am mâncat, timp în care mi-a povestit viața lui, mi-a spus că are o mândrețe de fată și se topește de dorul ei, își iubea nespus de mult soția și era îngândurat că o lăsase acasă fără lemne de foc ... Îmi povestea că în ultimul timp a dus-o greu, noroaie, mocirlă, ploi, interminabile ploi
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
sat. Era tăcut, parcă-i luase Dumnezeu gura. Pusese pozele celor doi băieți în perete lângă icoana Maicii Precesta și se uita toată ziua la ele. Păuna, nevasta lui, blestema mereu războiul ăsta care trecuse peste ei și le luase mândrețea de băieți și se războia cu bărbatul care tăcea întruna, fără să mai scoată un cuvânt. Nebunul din vis a stăruit în mintea mea mult timp și m-a marcat pentru toată viața. Ion Ionescu-Bucovu 1995
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
curtea Speranței, care se dovedi neîncăpătoare. Majoritatea rămase pe ulițele satului, cu toată larma și chiuiturile. Mulți continuară drumul pe valea unui pârâu, până pe malul lacului, la marginea pădurii, într-o poiană, unde începu petrecerea. Ei, dar când văzu Speranța mândrețea de fată ținând de mână flăcăul cel chipeș și alături flăcăiașul cel frumușel ca un paj, rămase mută de bucurie și emoție. Ochii îi înotau în lacrimi, zăgăzuite de zâmbetul ce-i înflori pe față. Soare-Împărat își sărută fiica, apoi
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
luară cu sfială de mâini și plecară spre poartă. Lăutarii reîncepură cântecul „Ia-ți, mireasă, ziua bună!” La poartă, Mărțișor întinse mâinile să-și primească mireasa, dar vorniceii se opuseră: - Stai, ginerică, nu te grăbi! Noi ți-am adus o mândrețe de mireasă, dar tu ce ne dai? Mărțișor realiză că n-are ce să le dea. Nici măcar inima sa mare, care o dăruise prințesei. Zâmbi încurcat: - Păi... ce să vă dau? N-am... nimic! - Ba ai! Zise un vornicel mai
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
băiat - care acum era cât se poate de firav, dar lăudăros, încercând să acopere cu glasul lui pițigăiat discuțiile din grup. Sau câte un chip de femeie corpolentă derivând dintr-o fetișcană suplă și cochetă de acum, care se dă mândrețea grupului de elevi, făcând ochiade băieților. Câteodată, Karl, devenea mult mai atent și mai impresionat când prin fața lui trecea câte o domnișoară dintre cele cu adevărat alese. Le studia, le cântărea din privire, ca un estet înnăscut ce era, încercând
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
rodite din cel mai vechi și armonios timp al tradițiilor culturale românești. Frumosul e împărat într-o astfel de lume neavidă să impună hotare, sub mirabilul cer sonor cernut cu raze de cântece și joc. Împlinitor de visuri frământate din mândrețea cântecelor, ca pâinea din pulberea grâului, actul cultural de la Lisabona a fost și neîmplinitor într-o altă măsură, a răului pe care îl face mai totdeauna timpul, scuturând pe jos amintirile. Nu se va întâmpla aceasta! La Lisabona au rămas
CÂNTECE MISTUITOARE PE CLEŞTARUL CERULUI ROMÂNESC. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357427_a_358756]
-
et copa.) dorința aceasta îl stîpânea atât de tiranic, încâi le spunea unor confrați că piesa e gata. Aici era liniște, putea să se concentreze. N-apucă însă să scrie decât un rând și călimara cu cerneală se răsturnă, pătând mândrețea de scândură netedă și albă. Atunci maestrul se sculă repede și supărat, n-a mai scris nimic. I-a fugit toată inspirația. I s-a părut că e un semn rău. Ca să se răzbune, luă tocul și scrise: „Toate meseriile
MASA LUI CARAGIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358108_a_359437]
-
cu un pled până la brâu. Trăsura îmi aducea aminte de vremurile când mașini nu se aflau în oraș deloc. După ocupație, pe toate le ridicaseră sovieticii, indiferent cât de bine le dosiseră proprietarii lor. Atunci își pierduse și uica Livi mândrețe de Buick, deși îl ascunsese în garajul unității de pompieri, cu al cărei comandant fusese prieten. Trăsura era dintre cele confortabile, cu cobără din piele, cam scorojită ea pe alocuri, arcuri din foi de oțel și roți cu bandă de
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
fost la sediul lor, în vară, i-am văzut pozele pe pereți (luni de zile m-am gândit dacă or fi fost trucate sau nu?). Dintr-un om...piele și os...s-a făcut, cu produsele astea (zice el), o mândrețe de om! Raportat la copiii lui, la nevastă (care aveau dimensiuni normale, în poză), el era ca un pisoi lung și deșirat. S-a lăsat de meseria lui și s-a apucat de afacerea asta. Hm! Mi-am amintit, că
VORBE DE MULT NEROSTITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358795_a_360124]
-
când tractoare-s la arat? O cioară mai semeață își ia zborul - De zor mă duc să văd de unde vine! Cu groază când revine zice: - Norul, Suratelor, e trenul de pe șine ! Cu fumu-i negru ce străbate zarea, El va mânji mândrețe de câmpie. „Rușine!”, decretează adunarea de ciori ce croncănesc parcă-s o mie. *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Negru pe alb / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1488, Anul V, 27 ianuarie
NEGRU PE ALB de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359088_a_360417]
-
următor, unchiul Pavăl ne-a dat în grija unei prietene din tinerețe, care ținea în Tg. Frumos o băcănie dichisită pe ulița Păcurari, despre care baba Mărgărita bombănea că ar fi fost prețul burlăciei băiatului ei primit de Profira Olmazu, mândrețe de femeie acum, o zgâtie de fată cândva și pe care tatăl lui Pavăl n-o dorise noră că era țigancă, deși din familie de lăutari... Stam la Lelea Profira într-o cămăruță la catul de deasupra prăvăliei, cu peretele
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
telefonice să facă legătura cu Comandamentul. Am stat cu el o noapte sub un pod, am împărțit amândoi niște biscuiți cu o ceapă și am mâncat, timp în care mi-a povestit viața lui, mi-a spus că are o mândrețe de fată și se topește de dorul ei, își iubea nespus de mult soția și era îngândurat că o lăsase acasă fără lemne de foc ... Îmi povestea că în ultimul timp a dus-o greu, noroaie, mocirlă, ploi, interminabile ploi
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
sat. Era tăcut, parcă-i luase Dumnezeu gura. Pusese pozele celor doi băieți în perete lângă icoana Maicii Precesta și se uita toată ziua la ele. Păuna, nevasta lui, blestema mereu războiul ăsta care trecuse peste ei și le luase mândrețea de băieți și se războia cu bărbatul care tăcea întruna, fără să mai scoată un cuvânt. Nebunul din vis a stăruit în mintea mea mult timp și m-a marcat pentru toată viața. Ion Ionescu-Bucovu 1995
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
auzit sau nu-mi aduceam aminte de nimic din ce ziceau ei să scriu? Crezi că îl uit eu pe ăla de la etajul patru, care mi-a aruncat în balcon lăturile lui? Sau pe boul ăla care mi-a zgâriat mândrețe de mașină? În iad să-i văd și tot nu-i pot ierta... - Și este mare păcat, coane Costache. Este cu adevărat mare. Trebuie să-ți iubești și vrăjmașii... Să-i ierți și să-i iubești, ca să te ierte Dumnezeu
LA SPOVEDIT... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340446_a_341775]
-
Mi-era așa de dor de tine! - Chiar într-atât? Nu-mi amintesc de ceva similar în toți cei patru ani de colegialitate. - Ei bine acum te vreau! Sper să nu-mi faci rușinea de a mă refuza. Era o mândrețe de fată. Orice flăcău ar fi fost mulțumit să-i smulgă un sărut și, tam-nesam, îmi sare direct în brațe. „Silit de împrejurări” i-am dezbrăcat fusta; „să nu se mototolească!” A rămas în bluziță care era de fapt o
NUNTĂ-N MAHALA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341195_a_342524]