258 matches
-
mă simt pe alt tărâm, parcă visez! El se apropie de Ilinca și o strânse în brațe, apoi o sărută. - Te iubesc! Rămâi la mine! Cu tine o să mă simt împlinit! Ea nu zise nimic. Închise ochii și se lăsă mângâiată și sărutată. Ștefan uitase de bagajele pe care le lăsase lângă ușa de la intrare, o luă în brațe și merse înăuntru, o așeză pe canapeaua din living și o sărută în continuare. Ilinca se simțea fericită și îi cuprinse capul
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (XIII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363360_a_364689]
-
a udat cu dușul pe tot corpul.Gigi a început să țipe: -Hei,ce faci?N-ai zis că... -Acum...Dacă te-am prins...Pune mâna pe burete și săpun! Freacă peste tot! După baie,domnul Gigi s-a lăsat mângâiat, masat, sărutat...iar el stătea ca purcelul la scărpinat.Silvica respira greu,cu ochii plutind în extaz,având plăcerea și siguranța proprietarului unei superbe statui masculine.Un adevărat Apollo!..În această stare de beatitudine,l-a tamponat cu prosopul,l-
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
asta,mă,când țara se rostogolește în prăpastie? Silvica o ține pe-a ei,chihotind.Îl sărută și-l mângâie insistent.Și....timpul trece...Mister Ornic se hlizește la ea,căreia,pleoapele îi atârnă tot mai grele.A-ncetat și cu mângâiatul ”propietăților”. Îi era o ciudă pe clownul mucalit care scotea mereu limba la ea...Mașinal,cu ochii aproape închiși,scoase și ea limba la el: -Pe-ze-ven-ghiu... Dar pleoapele grele îi ferecară ochii.Rămas de unul singur,Gigi a încălecat pe
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
răsfață Lovindu-mă doar c-un singur cuvânt Mă împrăștie în picături ce-ngheață. În apa vieții nu sunt decât un val Cu inima din lacrimi adunată Lovită crunt de al durerii mal Ș-atât de rar de-un zâmbet mângâiată. Dar drumul vieții este sinuos O luptă duc cu orice supărare Și-ncerc să-mi păstrez sufletul frumos Pentru când o să-l odihnesc în mare... de Gabriela Mimi Boroianu 09.12.2014 Referință Bibliografică: Sunt doar un val / Gabriela Mimi
SUNT DOAR UN VAL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363268_a_364597]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > FLORICICA MAMEI-4 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1445 din 15 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului S-a pomenit luată în brațe, cu crizantemă cu tot și mângâiată : -Hai, nu mai plânge! Nu mai plânge! Nu s-a întâmplat nimic. Au aruncat pocnitori copiii cei răi. Încetă cu țipetele dar tot mai plângea cu sughițuri. Domnul care o ducea în brațe, un tânăr înalt, cu palton de blană
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
poate-o revistă Ești atît de pură, dulce Mi-e și teamă să respir Ca să nu te pierd, iubito, Risipită-ntr-un zefir Se strecoară vîntul Vesel pe sub fuste Fetelor răcoarea Dîndu-le-o s-o guste Fetele bronzate Sînt mai mlădioase Mîngîiate tainic Vara peste coapse Și plutesc frumoase Crude păpădii Cu priviri sfioase Și trupuri mlădii @ TU ERAI... Tu erai... te-am zărit de departe, Silueta ta de liană se unduia Ca aburii zilei pe o șosea Care ne unește și
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
într-un îndelung sărut, chiar după tot ce ochii dulci închiși.. acele gene divine, pleoapele le-am sărutat.. ce te-am strâns mai tare și apare un icnet al tău.. îți simțeam drăguțele tale merișoare fragede.. scumpe și-am frânt, mângâiat.. apoi un alt sărutat după o altă incursiune peste tot.. dar, pe buze.. divin! Referință Bibliografică: Domnița toamnei .. / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul V, 22 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc : Toate
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
multele păcate și-mi e greu Să trec peste adâncul defileu Scobit prea mult în viața-mi de damnat. Tu, prea milos, adesea m-ai chemat Și Ți-am promis că vin, dar cum să fiu De sfânta Ta privire mângâiat, Când eu, biet om, am sufletul pustiu? Dă-mi, Doamne, timp, că mult te-am mâniat, Să mă smeresc, gândirea să-mi rescriu! Iertare A trecut atâta vreme... Gândurile nu-mi dau pace. Inima în piept îmi geme Și-n
PREGĂTIREA SUFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349704_a_351033]
-
ar plăcea să mănânci, la un restaurant? Am stat un pic pe gânduri și, sub chestionar, am scris: „Dragi bărbați, V-am răspuns la toate întrebările, sincer, corect, dar voi ați uitat să mă întrebați dacă vreau să fiu iubită, mângâiată, respectată, dacă îmi place să fiu întâmpinată cu o floare în prag, cu un gând curat și cu o vorbă frumoasă. Vreau să vă pun și eu o singură întrebare: voi mai știți sa iubiți cu adevărat, o femeie? Semnat
INTERVIUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349104_a_350433]
-
durea! Așa a părăsit compozitorul lumea îmbătată și-n tangaj pe valurile a altceva decât ce e fluviul muzicii, cu această durere! Azi spun despre durerea aceasta fiul artistului, Rareș Dragomir, prezentatorul Octavian Ursulescu, soliști, confrați muzicieni, o simte publicul mângâiat cândva, grație atâtor fermecătoare cântece pe care le-a creat compozitorul Marcel Dragomir! Mâine, dacă istoria muzicii ușoare va avea dreptul ei la mărturie, o va spune iarăși, atunci când va fi momentul! „Cum Marcel Dragomir a debutat cam odată cu mine
MARCEL DRAGOMIR. S-A STINS UNUL DINTRE CEI MAI MARI MELODIŞTI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348696_a_350025]
-
de speranțe. Din cana cu vise Fiecare are o cană, din care bea În anotimpul dorințelor. O cană cu vise, din care și eu am băut, Zâmbetul zării și uneori, Deșartă strălucire! Povestea așteaptă să fie scrisă Cu dor și mângâiată precum, Cana cu vise, de roua iubirii... De nu dorești, zilele pot rămâne, Fără culoare și noaptea poate Coborî tristă, Cu privirile albastre, peste... Noi. Liber în poem Te privesc, Îți îmbrățișez inima, Dincolo de cuvinte Rupte din taine albastre, Aștern
LA MULŢI ANI, POETULUI IONEL MARIN! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349779_a_351108]
-
O fi fost asta iubirea? Copilăria pre-adolescentină, 10-12 ani, am petrecut-o pe timp de război. Undeva prin Câmpulung - Moldova unde ne-a aruncat soarta. Toți bărbații virili pe front prin îndepărtata Rusie. Femeile, ca femeile se cereau și ele mângâiate. Un strop de dragoste, chiar și cu vecinul dacă soțul nu este momentan disponibil. În acest mediu de libertinaj generalizat singura preocupare mai de doamne ajută era sexul. Sex pe toate drumurile, în toate dormitoarele chiar si-n toate saloanele
IUBIREA !? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348047_a_349376]
-
Ghiocel rămase derutat când se văzu pipăit și îmbrățișat. El nu trăise și nu simțise astfel de sentimente, era curat ca lacrima. Nu cunoștea decât dragostea curată a stăpânei sale. El nu știa nici să urască. Astfel că se lăsă mângâiat și îmbrățișat. De altfel, avea nevoie să se încălzească. Se încălzi bine, încât, fără voie, roși. Se retrase rușinos din brațele împărătesei, zicând: - M-am încălzit, Alteță! Împărăteasa îl privea cu drag, îl îmbrățișa și îl strângea tot mai tare
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
noapte să mă cobor în sanctuarul viselor sale, unde să-i clădesc lăcaș de marmură, împodobit cu petale de trandafiri pe care să valseze picături de rouă, izvorate din doi ochi verzi-albaștri atât de minunați când se simt protejați și mângâiați. Mi-ar place ca doar în brațele sale să descopăr o lume nouă și să găsesc o altă definiție a fericirii, ca să învăț să respir un alt aer și să pot zâmbi din nou sub un alt cer, un cer
OMUL DIN VIS... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365453_a_366782]
-
sau pe ceva atractiv, pentru a afla cât mai multe despre acel punct de interes ce-i captase atenția. Părul îl era ondulat și avea deja un bust bine dezvoltat, doi sâni ca doi pepenași drăgălași, ce se doreau admirați, mângâiați și sărutați. Mugureii stăteau ridicați, gata sa iasă la atac la orice atingere. Era o fată frumoasă și de aici interesul băieților pentru ea. Care mai de care și-o dorea în brațe, mai ales că se aflase în sat
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
dus la Direcția Taberelor, unde era director fostul ei prieten din tinerețe. Nu în serie cu ei, ci mai târziu, în aceeași vară, am văzut și eu marea. Am plâns în fiecare zi, de bucurie! O sărutam și mă lăsam mângâiată, îmbrățișată. Nu pot să descriu în cuvinte emoția aceasta...pe care o trăiesc și acum, la mare. Când intru în apă, nu-i mai aud pe cei din jur. Disting clar, doar vuietul mării...mă răsfăț în atingerile ritmate. E
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]
-
divină. Și ca o contrapondere a liricii feminine, Alexandra Mihalache își revendică un destin androgin, rostind în locul bărbatului cuvinte de iubire în poeme tulburătoare. Ori, sunt mesajele pe care ar dori să le audă de la iubit: „Frumoasa mea de doruri mângâiată/ Eu am rugat ninsoarea să te cheme,/ Mătase să aștearnă în poeme -/ Privirea ta e-o rugă preacurată.” (Am rugat ninsoarea). Ori, în alt poem: „Ești vinovată că trăiești în mine,/ Sunt vinovat că mă ascund în vreme,/ De neguri
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
amintea chiar și mirosul închis, de vechi și mucegai ce o lovi în față încă de la intrare, dar atunci un-i păsă. Era îndrăgostită și dragostea mirosea a trandafiri proaspăt culeși. Nu-i păsa de nimic. Se dorea iubită, atinsă, mângâiată.Trupul lui gol i se păru atunci irezistibil și chiar și acum când și-l amintea nu i se părea mai puțin frumos. Se întreba de multe ori de ce nu-l putea urî pe Mihai după toate ce-i făcuse
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
-n suflete și pentru toți Să-nflorească ramuri dalbe în copacul cu minuni Brad frumos, Ajun cu bine, să vă fie anii buni! Să aveți pe lângă casă un părinte, poate doi Și bunicii să vă fie pe aproape, printre voi Mângâiați-i cu o vorbă că nu vor nimic mai mult Doar un zâmbet și să-i țineți după umeri...Eu ascult Cum mă cheamă iarna asta cu troienele de vis Să mai ning cu ea odată, un colind cum am
COLIND PENTRU VOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351970_a_353299]
-
aducă, măcar în vis. În luptă încleștată cu Singurătatea, acum, singura lui prietenă (de altminteri, toți poeții și-o aleg parteneră și muză statornică!) - martoră mută la toate evenimentele, dar și parteneră de dialog nocturn și diurn, poetul se lasă mângâiat, învăluit și chiar învelit de această misterioasă făptură, într-o emoție aproape tangibilă. În această atmosferă tainică “Când viorile dor” - “semn de tăcută tristețe” poetul “lasă arcușul / să lunece liber, / pe coarda gingașă”. Tot ce-i mai sfânt se adună
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
spre-o dragoste cerească... DOR Trimite-mi, tată, zâmbetul duios Pe aripi pure, pe un nor pufos Fă vântul să adie înspre mine Tu știi, tu poți, căci ai puteri divine! Trimite-mi sfatul pe un fir de floare Suavă, mângâiată lin de soare Fă-mi dimineața noul început Amarul s-aparțină doar negrului trecut... Trimite-mi, tată, un sărut pe frunze Deazmiarda-mi fruntea cu-ale tale buze Vreau să-ți mai simt o caldă-mbrățișare Mi-e dor cumplit de-
POEZIA ŞI PENELUL ! de GETA ELIA VOICU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345650_a_346979]
-
se amestecă cu acordurile chitarii...palmele,degetele ...tot trupul chitaristului este dezlănțuit...și eu zâmbesc gândindu-mă că pielea chitaristului are același luciu și probabil aceeași textura ...că și chitară pe care o frânge în brațe. Și-mi place chitară mângâiata dulce și sentimental de un chitarist îndrăgostit...șoaptă aceea care, armonios picurata în sufletul meu...acompaniază vocea joasă și masculină ...Voce care imi reverberează în corzile inimii.Imi place să-i privesc mâna cu degete prelungi ... Și știu că dacă
FEMEIE,CHITARA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356030_a_357359]
-
fugă...era atât de istovit, încât a acceptat să îl cuprind în palme...I-am simțit inimioara cum îi bătea atât de tare, încât mi-era și frica să nu-i spargă pieptul...L-am ținut în palme, alintat, ocrotit, mângâiat, până s-a liniștit...închidea ochișorii a somn dulce și liniștit...Într-un târziu, am deschis geamul...portița lui spre libertate...Și am deschis și palmele... Dar...uimire...Suflețelul prins în "inchisoarea"palmelor mele, nu mai vroia să plece...stătea
...DE UNDE VINE FERICIREA... de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355481_a_356810]
-
Stihuri > Anotimp > PETALE DE CLIPE Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 279 din 06 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Petale de clipe Petale de clipe a spulberat vântul astă noapte, ar fi-nflorit dacă ar fi fost de gânduri mângâiate dar rupte și-mprastiate de furia dezlănțuită au lăsat zarea tristă și-n depărtare risipită Printre frunze ofilite de-a toamnei suflare petale de clipe rupte așezate-n cărare, acoperă urmele pașilor risipiți de timp și uiati de vreme într-un
PETALE DE CLIPE de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355588_a_356917]
-
pământ din ce-a rămas acolo la mormânt lacrimi ostenite curg la îmbrățișarea cu trecutul părinții nu mai sunt sunt lacrimi picături de dor pe lavița visului între pereți răscruci de riduri pe frunte cât chin lovește omul fără părinți mângâiații duios în viață cât sunt să nu va depărtați nicicând acum cât sunt încă cu voi iaz de lacrimi pentru ce-a fost o lumânare arde fără fum pentru pământul din pământ o umedă clipire lacrimi din apa amintirii crenguțe
TU MAMĂ ÎMI LIPSEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346154_a_347483]