742 matches
-
ne-am trezit bogate, bine situate pe propriile picioare și cu un viitor asigurat. Sora continua să aibă succes, să fie căutată, iar nepoata înflorise într-o adolescentă gingașă, dulce și nespus de frumoasă, blondă, cu ochi albaștri, calzi și mângâietori, cu un trup armonios, cu un mers de prințesă un Frăgezel adorabil pe care o păzeam ca pe ochii din cap. Mă iubea mult și eu la fel, eram mamă și fiică, eram prietene, tovarășe de joacă, de povești, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și coșul cu acadele, și m-a purtat șchiopătând, bătrânul, pe mai multe ulițe de mocirlă. Și pentru că nu cunoscusem mângâierile tatii, simții o tresărire tagică și dulce. - Băiatu taica... taica băiatu... îmi șoptea Ali la ureche, improvizând în dezacorduri mângâietoare vocabularul sărac, învățat pe drumul dintre școlile primare, și cu ce-i mai rămânea din brațe, împovărate cu bragă și cofetărie populară, mă strângea pitit subt urechea lui, cu gaura înecată de o vegetație creață de păr alb. Sudoarea îmbătrânită
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
mîini drepte s-au încleștat puternic, s-au scuturat reciproc de mai multe ori (Arafat și Netanyahu se priveau în acest timp în ochi, marcați de un zîmbet insistent), apoi mîna stîngă a lui Arafat s-a așezat protectoare și mîngîietoare peste cele două mîini drepte încleștate într-o dinamică accelerată, și, ca și cum aceasta nu ar fi fost deajuns, ca punct culminant, mîna stîngă a lui Netanyahu s-a așezat, la rîndul ei, peste cele trei mîini puternic împreunate. Ziceai că
Cuvinte și limbaje by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8741_a_10066]
-
sclavul, supuși necontenit tuturor amenințărilor, aveau nevoie întîi de toate de protecție, sau măcar de perspectiva consolatoare a unei răsplăți viitoare. Iar mithraismul, înaintea creștinismului și într-o formă mult mai simplă decît religia apostolilor, a așezat credința pe fundalul mîngîietor al unei învieri viitoare, însămînțînd făgăduința că, dacă un om se roagă zeului și îi aduce ofrande, îi poate atrage sprijinul. În plus, religia aceasta stranie avîndu-l în centrul panteonului pe Mithra tauroctonul (ucigătorul de taur) se plia foarte bine
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
ce-i înscris adânc în mine chiar de pasul lor domol. hrană dulce-amară ce frumos cu privirea mă alini, cât senin e în înaltul din iris, ce soare lichid îți curge prin gândul ce-l trimiți către mine, fiule drag. mângâietor ca o melodie, printre gânduri îmi scapi, ești locul din vis la care revin obstinat, tot sperând să iau totul de la capăt, să fac timpul să-și înghită tenia lungă ce ne-a devorat cu aceeași irepresibilă râvnă. undeva va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
multe probe, madam Theodorescu. Nu sînteți grasă, aveți talie și ținută - Virginica, stai dreaptă! și-a amintit ea vocile mătușilor de la Ada Kaleh. Pentru măsurătorile modistei își pusese chiloții cu dantelă pe care nu-i îmbrăcase niciodată. Jeni o înconjura mîngîietor cu centimetrul, peste țîțe, pe la mijloc, iar cînd îi luase măsura curului, o atinsese și cu mîna, nu numai cu centimetrul. Ce rotunjime impecabilă! Seara, se duce Virginica într-o vizită scurtă la șefuleasa gării: așa și așa, "ce rotunjime
Modista și feminismul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7747_a_9072]
-
ANA (vine, se înclină în fața împăratului): Măria Ta... PRICINĂ (mohorât): Bine, bine... treci de-a dreapta mea. (Ana trece în dreapta împăratului) LINGUȘITORUL: Fiica mijlocie a Măriei Sale, cu părul ca arama frunzelor de toamnă, cu mers ușor de căprioară tânără, cu glas mângâietor... Domnița Dana! DANA (intră, la fel ca Ana) PRICINĂ (tot mohorât): Hm... da... Treci lângă soră-ta. (Dana trece) LINGUȘITORUL: Fiica cea mică a Măriei Sale, cu părul bălai ca lumina primăverii, mlădie ca trestia în vânt, înțeleaptă ca zicerea bătrânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
firească, dar avu tăria să continue: Viața mea curgea fără nici un rost și atunci... Nu găsi cuvintele cerute să exprime adevărul pe care voia să-l destănuie, și în loc de răspuns la toate întrebările și nedumeririle bunilor ei părinți, puse mâna mângâietor pe burtă. Și atunci? Spune, Mona, veni vocea imperativă a tatălui... M-am gândit să am un copil! Vestea căzu ca un trăsnet. Tăcerea se așternu grea în încăpere, întunecându-le chipurile. Nici o fărâmă de lumină nu rezistase cumplitei destăinuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Lutărie. Hooo! Să hodinim oleacă boii, ca să putem urca dealul. Pe urmă drumu-i ca în palmă - s-a auzit glasul lui Hliboceanu. În liniștea din jur, potopită de ninsoare, se auzea doar răsuflarea grea a dobitoacelor și câte un cuvânt mângâietor și de alint spus de cărăuși: „Brava, flăcăii tatii! Ați mers ca în zilele cele bune! Brava!” Sau: „Îi greu drumul, nu-i așa? Da’ lasă că scăpăm noi la cale dreaptă și atunci îi boierie curată! Mai avem dâmbul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fi citite cuvinte greu de filtrat de către o rațiune normală. Anume: manifestul revoluționar al mașinii Mașinării din toată lumea, fie că funcționați cu benzină, motorină, curent sau hidrogen, că mergeți pe roți, șenile ori pernă magnetică, ridicate În aer de suflul mângâietor de aripă sau de rotația elicei, filtre de cafea exploatate până la ultima unghie de zaț, automobile care umpleți cu carcasele voastre ruginite cimitirele de mașini din lumea Întreagă, eroi nevăzuți numiți tranzistoare, diode, alternatoare sau jicloare, frați care trudiți pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de cei prezenți aici." La care, Daniel Cristea-Enache a dat o replică de un umor nebun (zic unii; cât se poate de adevărată, zic eu): Dacă facem abstracție de cei prezenți aici, ce mai rămâne?" Duminică, scăldați de un soare mângâietor, de toamnă, am făcut cu toții drumul invers, spre casele noastre din București și din alte orașe. Nu știu alții cum sunt, dar eu m-am întors cu amintiri frumoase, care îmi vor ilumina multe zile de acum înainte.
Amintiri frumoase by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9222_a_10547]
-
gând. — Nu, am răspuns. Palmer mă mai studie câteva minute, apoi oftă și zise: — Așa e mai bine. Și tu cum te simți, Martin? — Mort, am răspuns. În rest, minunat. — Hai, spune-mi, vorbește, spuse Palmer, iar vocea lui era mângâietoare, convingătoare. Am constatat cu surprindere că mă pregăteam să-i opun rezistență. Nimic, nimic, am spus. — Ce înseamnă asta, „nimic”? — Înseamnă că n-am nici un fel de probleme nerezolvate. — Mare mincinos mai ești! zise Palmer. M-am uitat lung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe jos, lângă plintă, în holul care lega baia de bucătărie și de ușa de la intrare. Era întruchiparea neputinței. Cămașa lui sobră, în dungi, se adunase la spate, iar chiloții albi de bumbac îi atârnau peste fund. Mâna fină și mângâietoare a lui Alan descrisese un arc deasupra lui. Îngenunchease ca și cum ar fi mângâiat o pisică. În partea cea mai de jos a arcului desenat de palma lui Alan, aceasta atinsese spatele lui Bull. Tânărul devenise rigid, dar nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Stăteam cu picioarele depărtate, cu mâinile la piept, inhalând aerul inundat de lumină. Îmi simțeam din nou rănile, simțeam cum mă taie la piept și genunchi. Mi-am căutat cicatricele, leziunile acelea fine care emanau acum o durere rafinată și mângâietoare. Corpul îmi strălucea în punctele acelea, ca un om ridicat din morți care se încălzea la rănile vindecate ce-i cauzaseră deja prima moarte. Am îngenuncheat lângă roata stângă din față a Lincolnului. Bara de protecție și carcasa roții era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
doar o parte din bolboroseala divină cu care este comparată de un celebru filozof poezia, și anume bolboroseala: „Îngrămădire a unor umbre. O îndrăcire / a pașilor lor... // Doamne, ce pași se aud? Nu e surâsul / pașilor / tăi? Surâsul pașilor / tăi, mângâietor: pretext al unor jocuri / răsturnate / îndepărtate, de neînțeles.“ (Îngrămădire a unor umbre) Antologia dovedește, printre altele, că premiile literare nu garantează nimic. Oralitat ´ i Este la modă desolemnizarea limbajului poetic. Mircea Cărtărescu a declarat chiar, acum câțiva ani, că agramatismele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
decât ochii. Avea ochi de lumină, o lumină verde-albastră, ei înșiși erau lumina o lumină verde-albastră, așa i-am văzut în somn, era la început doar o lumină albă, nesfârșită, ca a soarelui de amiază, care inunda totul, dar blândă, mângâietoare, spre care lunecam plină de bucurie, apoi s-a făcut albastră-verde, unduitoare, ca o apă nesfârșit de adâncă și înmiresmată și atunci i-am auzit glasul : "Fetiță, scoală-te" și m-am căznit să deschid și eu ochii și lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
într-un spațiu imponderal. I se pare că a dobândit inconsistența unui abur. Nu o doare nimic. Nu îi este teamă de nimic. Are sentimentul că este înveșmântată într-un voal ușor și plăcut, ca o cămașă largă, răcoroasă și mângâietoare. Gândirea, vechea ei gândire de dincolo de acest început al sfârșitului prin care trece, pare intactă, umplând spațiul cămășii care plutește ca un nor. Are sentimentul că toate zilele trăite de ea s-au adunat într-o pânză a înțelegerii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bine... Ia să mai vedem o dată, poate termometrul... Da, așa este : 39,8 ° ! Îl chem imediat pe internul de serviciu căci mai sunt peste două ore până să vină vizita. Dora ațipește din nou. De data asta o trezește o mângâietoare voce de bas. Deschide cu greu ochii în fața cărora i se pare că vede balansându-se o cruce ce pare sculptată într-un bloc de aur. De-asupra crucii distinge ca prin ceață chipul tânărului intern Nicolaï, cel care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
era stabilită fără echivoc: Jojo trebuia să rămână mereu în plan secund. Primele linii melodice care m-au impresionat în viață au fost cele zămislite de mârâitul aproape insesizabil pentru urechile ninetistelor (așa le ziceam eu companioanelor de salon ale mângâietoarei mele, pentru că aveau niște nume ciudate, greu de reținut, și mi se părea că erau mereu altele). Aveam un prag auditiv atât de sensibil, încât percepeam mârâitul acela pe care, probabil, doar niște aparate ultra-specializate l-ar fi putut capta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ignoram discursul muzical al lui Jojo și ciuleam urechile la sporovăiala ninetistelor. Mă impresiona faptul că ninetistele vorbeau ca și cum nu eram prezent sau poate că mă considerau, cel mult, un fel de obiect ciudat, însuflețit, bun doar pentru exercitarea funcțiilor mângâietoare ale degetelor Ninetei. În poala Ninetei am asistat nu numai la primele lecții despre limbaj, ci, aveam să descopăr mai târziu, am luat și primele lecții de hermeneutică autentică. Pentru Umberto Eco, de pildă, nu mai eram, atunci când l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Când o vei revedea, îți vei da seama că iubirea nu va trădat, ba dimpotrivă depărtarea a făcut-o mai puternică. Toate acestea le vei simți când o vei îmbrățișa. —Când mamă? Se ridică, îmbrățișând-o pe Ștefania pentru cuvintele mângâietoare, simțind-o tot mai aproape pe Cecilia. —Curând, fiule, curând. Este deja iarnă, au trecut câteva luni de când ma părăsit și eu sunt tot singur. —Pardon! Nu te-a părăsit. A plecat să-și realizeze un vis. O admir pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe jos, și ridicate pe pereți, noi avem covoare groase, în care piciorul ți se pierde, pe care așezăm multe perne și așa, țesând în aer cu mâna dolofană, cu aur pe deget și cu aur la încheietură, covorul persan, mângâietor, pernele umflate și moi, Rezvan se lasă victorios pe perete, sprijinindu-și spatele masiv de lemnul subțire, vibrând viu, gata să cadă sub atâta greutate, întinzându-și picioarele lateral, punându-și un braț sub cap. Noi așa mâncăm, stăm la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
opta nopți și nu va dura mult până când sfântul soare ne va călăuzi drumul spre casă..... Nu a terminat Căiță să-și spună gândul că, dintr-o dată norii s-au risipit, ziua le-a dat binețe, iar raze blânde și mângâietoare de soare le-au strălucit calea. Fata pustiului, l-a rugat pe Trotinel să se oprească pentru că are să-i spună ceva lui Căiță. -Înălțimea ta, spune ce să fac acum pentru a-mi arăta recunoștința că mi-ai salvat viața
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
minune e prin excelență o întîmplare netragică. Mai mult, categoriile fundamentale ale ierahiei creștine - sfîntul și martirul - nu au nimic tragic în ele. Sfîntul plutește dincolo de stihii constrîngătoare, iar martirul, deși tragic pe durata chinului suferit, are privilegiul aceleiași perspective mîngîietoare: mîntuirea precedată de jertfă. Singurul tip uman care pare să se apropie de tragismul clasic este eroul, cu condiția ca lupta lui să nu aibă perspectiva victoriei. Așadar un erou care moare știind că lupta lui e zadarnică, iată ilustrarea
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
detalii, cu care e în stare să umple cadre nesfîrșite, decît maestru al loviturii de cuțit. La Iorga, bine dilacerat, fel de fel, de dușmani și, uneori, de prieteni, revine, în viață și după momentele de nepărtinitor omagiu, fraza lui mîngîietoare, recuperînd, în aburul ideilor, un destin pe care practica l-a omorît. Nu o catedră Eminescu, precum prefațatorul lui Sainte-Beuve, voiește Perpessicius în Universitate, ci o catedră Iorga. De stil, și de aprindere, întru patima unor cauze de tot soiul
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]