134 matches
-
în camera cu cioburi și cărți scăldate în cafea neagră. Aveam impresia că era bântuită de duhuri. Și astăzi privesc masca africană cu puțin respect amestecat cu teamă. Când șterg praful, pe ea o șterg prima, cu gesturi delicate, aproape mângâioase. Într-adevăr, după felul în care cade lumina, masca pare să și schimbe expresia. R.P. Ce înseamnă să ai scris în tine destinul unei ectoplasme? Am citit formula aceasta când v-ați referit la cariera dumneavoastră de traducătoare. A.R.
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
tânără și azi, după doi copii, am văzut-o sărutând, aproa pe amoroasă, mâinile lui taică-său, cochet și frumușel la 58 de ani ai săi, ca unui amant. Mitzura Arghezi se gângurește toată ziua cu taică-său, cu diminutive mângâioase născocite de ei Înde ei, cum i-am auzit adesea șopotind, ca doi tandri logodiți, la telefonul casei mele. Nu este tatăl lor, este „tăticul“ lor. Existența apoi a acelor souteneurs sau maquereaux, sau simpli „pești“ pe românește, de pe lângă prostituatele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
numele Voinic chipeș călare IV , colinda oferă un neașteptat spectacol de miracole: „Sus pre apa Jiului,/ Domn din cer!/ Vin coconi de-ai Diiului/ Și de-ai Diamantului,/ Dar nainte cine-mi vine?/ Vine...(cutare), Făt-Frumos,/ P-un cal negru mângâios,/ Vine, calul tot jucând,/ Tot jucând și nechezând,/ La părinți tot mulțămind,/ Ce bun cal de-ncălicat,/ Bune haine de-mbrăcat./ Calcă calu-n câmpu roșu,/ Câmpu roșu și-nverzește,/ Voinici cai că-mi priponește;/ Calcă calu-n văi adânci,/ Văi adânci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
strop de nostalgie. Vederea copacului nu mă apasă și nu mă face să mă simt ușurată. El doar stă înfipt acolo, având izul timpului. În preajma lui, în cap îmi scrâșnește ceva - pe jumătate zahăr, pe jumătate nisip. Cuvântul „caise“ e mângâios în germană, „Aprikosen“ sună a „liebkosen“ (a dezmierda). Așa că până la urmă tot am pus pe hârtie un colaj de cuvinte cu textul: pisicile din parcare se preling pe câte cinci-șase lăbuțe foșnind fiecare pe trepte ca tecile de acacii acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Astă vară n-a fost vară ▪ Josef Haslinger, Balul Operei ▪ Jean Giraudoux, Bella ▪ Lucian Merișca, Deratizare ▪ Cătălin Mihuleac, Dispariția orașului Iași ▪ Dan Stoica, Fontana di Trevi ▪ Gyorgy Mehes, Gina ▪ Ion Gheție, Încotro? ▪ Leonard Barras, Iubire în bătaia vîntului ▪ Irina Andone, Mângâios ▪ Petru Aruștei, Moarte și renaștere. Supraviețuire ▪ Tania Lovinescu, My name is Alzheimer ▪ Procopie Clonțea, Roze, crini, metafore ▪ Felix Caroly, Sertarul cu iluzii ▪ Magda Ursache, Strigă acum... ▪ Paul Miron, Târgul șaradelor ▪ P.C. Jersild, Vânătoarea de porci ▪ Anton Marin, Eu, gândacul ▪ Ana
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Ursache, Astă vară n-a fost vară ▪ Josef Haslinger, Balul Operei ▪ Jean Giraudoux, Bella ▪ Lucian Merișca, Deratizare ▪ Cătălin Mihuleac, Dispariția orașului Iași ▪ Dan Stoica, Fontana di Trevi ▪ Gyorgy Mehes, Gina ▪ Ion Gheție, Încotro? ▪ Leonard Barras, Iubire în bătaia vîntului ▪ IrinaAndone, Mîngîios ▪ Petru Aruștei, Moarte și renaștere. Supraviețuire ▪ Tania Lovinescu, My name is Alzheimer ▪ Procopie Clonțea, Roze, crini, metafore ▪ Felix Caroly, Sertarul cu iluzii ▪ Magda Ursache, Strigă acum... ▪ Paul Miron, Tîrgul șaradelor ▪ P.C. Jersild, Vânătoarea de porci ▪ Anton Marin, Eu, gândacul Librării
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
după ea în bucătărie, mi-a mângâiat părul ca unui copil îmbufnat ce și-a surprins mama cu un bărbat străin, Fii acum cuminte și du-te acasă! Nu te gândi la nimic, ascultă-mă! Voiam numai, Taci! vocea ei mângâioasă foarte aproape de chipul meu, Hai, du-te acum! Și vino mâine! Și-am alergat ca nebun pe ușă lăsându-i cheia yale pe masa de bucătărie, lângă tava pregătită cu două pahare, a fost raza de soare oblică ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
biruință; Din ciunte arme am făcut trofeu; Din aspre trâmbiți, vesele taifasuri; Din marș războinic, pași suavi de danț. Brăzdatul Marte chipul și-l descruntă, Și-acum, În loc să sperie vrăjmașii, Încălecat pe cai Împlătoșați, El dănțuie-n iatacuri de domnițe La mângâiosul cântec al lăutei. Dar eu, ce nu-s strunit pentru hârjoane Și nici nu mă răsfăț În dulci oglinzi, Eu, crunt ciuntit, ce nu pot să mă-nfoi Pe lâng-o nimfă legănată-n șolduri; Eu, cel necumpănit deopotrivă, Prădat la
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
ciudat: deodată mă transpun, Iar meșterul, de obicei năpraznic, Ca un școlar dă înapoi și-i naznic. XII. Copilei, sărutări pe ochi, pe gură Păruseră a-i fi de-ajuns; sfioasă, Mă-nlănțuia cu dulcea ei făptură, Cu împlinite forme, mângâioasă, Destinsă-apoi și fericită, pură, Ca și cum nici o lipsă n-o apasă. Stam și-o priveam în somnu-i, lângă mine, Încă sperând ca meșteru-și revine. XIII Dar cugetând la soarta-mi mai departe, Sufletul îmi ardea-n blestem cumplit. Rânjind râdeam de
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
de un timp în acest exercițiu de finețuri infantile, urmărindu-mi iscusința pe micul cadran al cântarului, în întrecere cu mine însumi, ca de atâtea ori în jocurile mele singuratice, când am simțit deodată pe creștetul meu chilug mâna delicată, mângâioasă și am auzit vocea parfumată întrebându-mă de astă dată: "Was machst du, Nikolaus? " M-am întors brusc și am văzut-o îmbrăcată într-un halat alb, ca o infirmieră. Nu mai arăta ca fetele din Pădurea neagră a basmelor
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
străluceau în ochii mei vrăjiți micile comori ale fetei, pe care mi le prezenta pe rând: Arlechinul ei drag cu capul de porțelan și vestminte din atlaz de un alb lucios, frunzele albicioase ale unui edelweis presat sub sticlă, pergamentul mângâios al unei cărți cuprinzând peripețiile hazlii, mult gustate și de mine, ale lui Max und Moritz și, ceea ce mă uluia de-a dreptul căci nu mai văzusem până atunci, sătucul nemțesc cu căsuțe adunate în jurul unei biserici, totul scufundat într-
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
decât a celor cari nu aveau a purta așa grele sarcine intelectuale, moșneagul stând drept în picioare, în mijlocul aureolei de lumină și admirațiune ce-l împrejurau, făcea cu mâna un semn de mulțumire junilor săi închinători, le spunea cu vers mângâios și întăritor că este bine ca junimea să-și facă veseliile prin cântări și sărbători patriotice și că pentru noi, românii, nimic nu este mai de folos decât să ne iubim, și să ne cultivăm, și să ne cântăm limba
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
mare, (tragic) pe care noi n-o vom putea da-o niciodată. De aceea catedrala neamului românesc nu va fi terminată niciodată, și ce vom construi ziua se va surpa noaptea...(undeva departe, din adâncul unor codri se aud dangătele mângâioase ale unor clopote de biserici scufundate)
Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
telefoane electricitate cablu bibliotecă n-am mai primit amenzi nu mi-e nici frig nici vreo boală mortală nu am sunt și vreo doi-trei care mereu ar vrea să mă aibă în preajmă dar din lemnul crucilor crește iederă mătăsoasă mângâioasă cum nimeni altcineva x x x un hangar părăsit plin de păianjeni și fierăraie fără rost o cutie muzicală din care se revărsa cândva o melodie tristă acum cu mecanismul stricat o carcasă de oase din care dezertaseră toate sentimentele
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
cînd venea unchiul Tibi și unchiul Sandu și urcă lume multă și Măricica freca tacîmurile de argint cu cenușă. La capete se aflau două platouri cu grîu încolțit, în care risipiseră ouă galbene și roșii. Era o iarbă moale și mîngîioasa și mi-ar fi plăcut s-o clipesc cu genele, dar nu mă spălasem. În mijlocul mesei, făcuseră loc pentru pasca grăsana, cu brînză de vaci și smîntînă, pe care dormea crucea din aluat răsucit. Dacă băgai degetul și o ridicai
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
ale cornului" care jelesc moartea căprioarei se vor uni peste timp cu "vibrațiunile melancolice și prelungite" ale aceluiași instrument, evocate nostalgic în Psevdo-kinigheticos : "din minutele pe care în singurătatea de atunci le socoteam deopotrivă cu secolii, numai acelea îmi erau mîngîioase, cînd vocea cornului îmi legăna auzul în sunetele cadențate ale semnalului de vînătoare. Pe tonurile duioase și întunecate ale trîmbiței metalice, se juca cu o veselie săltăreață melodia cînticului francez și atunci, în mine, auzul șoptea inimii mîhnite neașteptate cuvinte
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
cu gândul la zei/ mă încălzesc tremurând/ la alt soare decât acesta - / Soarele ce răsărea peste Partenon și Acropole/ și ilumina pașii înceți și gravi/ ai lui Aristotel când se plimba vorbind./ Însă Epicur și mai bine-mi vorbește/ Cu mângâiosul lui glas terestru,/ El care față de zei are atitudinea unui zeu/ Senin și privind viața/ la distanța la care ea se află”. Álvaro de Campos, „inginerul” pentru care ritmul, rima și strofa sunt proiecția emoției, pentru care nu există misterul
Cum traduce un scriitor. Pessoa în limba română by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5157_a_6482]
-
duc aminte Pomenind numele tău, Se-nchina precum se-nchină Un creștin la Dumnezeu. Îmi spunea că în altarul Patriei nu-i alt odor Mai de preț decât drapelul Unui neam biruitor. "Pânza ta, zicea bătrânul Cu glas blând și mângâios E cinstită ca și giulgiul Sfânt al Domnului Hristos. Și apoi, în țesătură De mătase s-a-ntrupat Cerul zilelor de vară Limpede și nepătat. Spicu-mbelșugat al holdei Ce se leagănă de vânt Sângele ce-a curs spre slava Strămoșescului pământ." Avusese
Curierul „Ginta latină” by Tamara Bânzar () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2320]
-
Apa clăbucită, răspândind mirosul trupului ei, i se scurgea pe umeri în minusculele explozii solare, și toată beția aceea lâncedă în care se legăna și era și nu era, cu ceva dureros, nesigur și înșelător, ca-n vis, neted și mângâios și-adânc, ca atunci când, copil fiind, plutea destrămându-se ca păsările se sfârși tăios, curmându-i răsuflarea. Auzi ușa dincolo. Un pas apăsat. Un cuțit rece îi spintecă pieptul. Apoi prin ușă, prin perete cum stătea cu spatele lipit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Drummond mohorît. Nu-ți dai seama că-i o poză? Probabil că vrea ca fetele de la școală să creadă că o bat. De ce trebuie să fii agresiv? îl întrebă Janet. — De ce...? De ce trebuie să fii agresiv? Prostii! comentă Drummond, aproape mîngîios, pentru că se uita la tabloul lui. Eliminase toate bilele cu excepția celei albe și întrebă: Ce crezi, Duncan? — Bun. Dar îmi plăcea cu mai multe bile. Drummond se încruntă la tablou, luă un ferăstrău dintr-un sertar și tăie partea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mine în hârjoană, Iar pe Prichici atuncea să-l iau *** la goană. (răsună cornul; ea stinge lumina). O, tu! răsună numai și sufletu-mi răpește Simt inima în pieptu-mi cum tremură și crește O, cine ești, pierdute, tu, glas prea mângâios De ce nu suni tu vecinic, și vecinic tot fruos? (luna bate tare; ea deschide fereasta ) Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Mângâiosul corn răsună... Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cum tremură și crește O, cine ești, pierdute, tu, glas prea mângâios De ce nu suni tu vecinic, și vecinic tot fruos? (luna bate tare; ea deschide fereasta ) Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Mângâiosul corn răsună... Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet Sufletu-mi nemîngîiet Întristând adânc, de moarte! De ce taci când fermecată Eu spre tine [mă] întorn.... Mai suna-vei, dulce corn, Pentru mine vreodată? (ea rămîne-n luina lunei și-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ești fata mamei... dar minte n-ai întreagă... (răsună cornul în pădure; ea ascultă, apoi stinge lumina) O, tu! răsună numai și sufletu-mi răpește, Simt inima în pieptu-mi cum tremură și crește Dar cine ești, pierdute corn blând și mângâios, De ce nu suni tu vecinic? Și vecinic tot frumos? (Luna bate tare. Ea deschide fereastra. Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Mângâiosul corn răsună. Rătăcit, nemîngîiet Ca un suflet fără parte, Mai departe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cum tremură și crește Dar cine ești, pierdute corn blând și mângâios, De ce nu suni tu vecinic? Și vecinic tot frumos? (Luna bate tare. Ea deschide fereastra. Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Mângâiosul corn răsună. Rătăcit, nemîngîiet Ca un suflet fără parte, Mai departe, mai departe, Mai încet, [tot] mai încet. (cornul tace) De ce taci când, fermecată, Eu spre tine mă întorn? Mai suna-vei dulce corn Pentru mine vreodată? (Ea rămîne-n lumina
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dac-aș [putea] pe frunte a-ți pune o coroană! 6 2261 [BOGDAN] Un cerșetor... Din noaptea cea dulce și albastră Cerșește o zâmbire la înălțiea Voastră. {EminescuOpVIII 122} 7 2306 BOGDAN-DRAGOȘ ........ [BOGDAN] O! visul de iubire, Anna, tu înger mângâios, Dar trebuia să piară... prea, prea era frumos. Prea nu aveam în lume nici sfinți, nici Dumnezeu M-aveai numai pe mine, pe tine te-aveam eu. Așa de mult, așa de nemărginit de dragi Nu și-a mai fost
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]