1,105 matches
-
vă da seama dacă duceți cu voi bagaje vechi și inutile sau nu este starea voastră de spirit din timpul zilei și cum vă duceți la culcare după acea zi obișnuită: fericiți sau deprimați, obosiți sau energici, morocănoși sau veseli, mânioși sau calmi, etc. Iar partea bună a celor menționate mai sus este că de voi depinde și voi trebuie să decideți cum veți călători și ce bagaje veți lua cu voi în toate zilele din viața voastră. Cea mai bună
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cei doi tineri din Fordul mititel nu păreau prea implicați, de-ai fi zis că nemișcarea era lucrul cel mai bun care li se putea Întâmpla În acest furnicar. Foloseau fiecare oprire pentru a se săruta, ceea ce stârnise câteva claxoane mânioase din partea șoferului mustăcios al dubei din spate, o hardughie pe care scria „Guido Pepperoni - aparatură electronică second-hand“. Pe benă era desenat chiar chipul zâmbitor al șoferului, cu mustățile lungi, arcuite ca două aripi În zbor, ceea ce contrasta teribil cu originalul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
condiționat s-a făcut fărâme la picioarele noastre, Într-un nereușit atentat kamikaze. Poarta unui bloc s-a deschis și În cadru s-a ivit un frigider Înaintând bălăngănit pe colțurile bazei, urmat de o mașină de spălat care Învolbura mânioasă niște rufe În ochiu-i circular. — Ne-nconjoară! a strigat Gioconda. Într-adevăr, două automate de Înghețată ocupaseră deja singura noastră cale de retragere, gangul. Trei scutere au apărut În partea opusă. — Pe-aici! am strigat, arătându-le intrarea mallului. Proptind
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
apariție nu i-a acordat nici măcar un clipit din semnalizatoare. Îndrăzneala lui a mers atunci mai departe: a claxonat scurt, coborându-și ușor geamul din stânga față. Alfina s-a făcut din nou că plouă, fluturându-și absentă ștergătoarele peste parbriz. Mânios, el a pornit girofarul și a tușit scurt din sirenă, iar acest ritual masculin de etalare a puterii a avut, ca mai mereu În astfel de situații, succes deplin: bambina i-a răspuns, În sfârșit, printr-un chicot delicat de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rachete atomice, care puteau rade o țară În câteva secunde, până la brâuri explozive cu scutec Încorporat, pentru teroriști emotivi. Prin pachetul Family War, fiecare avea acces la propriul război. Datorită sistemului În rate și adaptării la piețele locale, orice țăran mânios pe vecinul care-i muta gardul cu un metru putea să rezolve diferendul Într-o singură zi. Dimineața, de-abia Întors de la biserică, omul pornea bombardamentul de artilerie din pod, pe modul de funcționare automat. La prânz, după ce termina de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vadă, ascuns fiind de Întunecimea camerei, Demiurgul a schițat un salut cu mâna. A reintrat apoi În apartament, și-a luat raglanul și a ieșit pe ușa apartamentului. Era clar. Nu mai avea nici un rost să-l urmăresc. Eram mai mânios ca un pitic care Încearcă să se joace cu un yoyo. Pentru prima oară În Îndelungata mea carieră, Îmi găsisem nașul. Fusesem curățat de coajă, tăiat felii, fiert, Împănat și servit ca garnitură. Mă simțeam ca un frizer regal care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ceva de mâncare? a Întrebat ea, cu o voce blândă ca piatra de polizor, În timp ce cocheta ezitant cu verticala. — Din păcate, doar murături, iubito. — Ce fel de bărbat ești dacă nici de mâncare nu poți face rost? a șuierat ea mânioasă, Întorcându-se spre mine. Dacă te liniștești, Încerc să-ți prind un șobolan, am ricanat. Privirea pe care mi-a aruncat-o ar fi putut găuri și un submarin nuclear. Arăta cam rău, sărăcuța. Coafura i se lăsase și părea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lui vede mai mult picioarele celor care trec. Pentru că pasagerii stau pe scaune unii În fața altora, ca la o masă lungă, festivă, le vede Însfârșit cu claritate fețele. Primul lucru care-i atrage atenția, sunt chipurile călătorilor: mohorâte, Îmbătrânite, triste, mânioase, curioase, plictisite, dar, mai ales Încruntate. Încruntate și bănuitoare. În metrou, cerșetorii foșgăie teatral și se amestecă spasmodic cu călătorii. Cel de Sus Îi vede dacă dăruiesc din puținul lor . În metrou, cerșetorii sunt și ei călători grăbiți, și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trebui să închidem subiectul deocamdată. Cred că ar trebui să-ți termini paharul și să te duci să te schimbi pentru cină. Am încercat să mă ridic. Antonia m-a prins de braț și a ridicat spre mine un chip mânios, dar care inspira totuși milă. — Nu, nu, nu, rosti ea. Trebuie să-ți spun acum tot. Nici nu-ți dai seama cât mă costă asta. Vreau să divorțăm, Martin. Iubesc cu adevărat. Crede-mă numai și apoi lasă-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
câinii, stai liniștit În umbra zidului și voi coborî eu la tine și vom pleca Împreună În livada de la capătul grădinii“. Cântă primul vers cu o voce puțin aspră, din lipsă de exercițiu. Josef Grünlich, așezat În colț, se uită mânios la cântăreț, În timp ce Coral stătea lângă soba rece și ascultă cu surprindere și plăcere, pentru că acum doctorul părea a fi mai tânăr și mai plin de speranță. — „La noapte voi veni la fereastra ta și te voi ruga să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ai mințit În legătură cu șederea la Londra? am Întrebat. Gata. O spusesem. Poate că acesta avea să fie sfârșitul căsniciei noastre de o clipă. Stăteam ridicată și mă uitam aspru la el. De ce arăta atât de .. sexy... chiar și când eram mânioasă pe el? Mă enerva asta. —Poftim? spuse Hunter, nedumerit. Se ridică În capul oaselor În pat și Își trecu mâna prin păr, ușor agitat. —Eu nu te mint niciodată. Despre ce tot vorbești acolo? — Când Phoebe zise că te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sunt minciuni... —Taci, am spus eu ducându-mi mâna la buzele lui Hunter. Nu vreau să mai aud niciodată nimic despre tipa aia Îngrozitor de rea. Deși am fost ușurată să-l am pe Hunter Înapoi, Încă mă simțeam incredibil de mânioasă chiar și la cea mai scurtă menționare a numelui Sophiei. Provocase foarte mult rău. Singura mea consolare era că știam că nu va putea să scape niciodată din viața ei saudită. Îți promit că Sophia nu va mai avea voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe cel aflat în primejdie. Zhang Liang, dându-și seama de situația critică, a ieșit și l-a chemat pe generalul Fan Kuai în cortul unde avea loc petrecerea. Intrând înarmat cu scutul și sabia, Fan Kuai i-a spus mânios lui Xiang Yu: "Armata noastră a cucerit Xianyang. Dar Liu Bang nu s-a declarat suveran și v-a așteptat să veniți. Dumneavoastră nu l-ați evidențiat pentru ce a făcut și chiar vreți să-l ucideți. Ce înseamnă asta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
am și sentimente pentru ele... - Pentru trei deodată? Deci Yves îi povestise. De ce oare? - Trei, nu despre asta-i vorba... - Ba tocmai despre asta! Chiar n-ai înțeles nimic din ce ți-am zis? Mi-am bătut gura degeaba? Era mânioasă. Și eu. - Dar ar fi putut fi mult mai multe! am zis. A izbucnit în râs. În râs! - Oho-ho-ho, Casanova! Crezi că femeile sunt toate moarte după tine? Ha-ha-ha! - Hai s-o lăsăm mai bine baltă, am zis. Nu păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să permit ca cineva să comită o crimă În prezența mea și să rămînă nepedepsit. Făcu o pauză. Și, după cît se pare, nu e singura lui crimă... Două cadavre, rămășițe omenești, resturi ale unui naufragiu - se ridică În picioare, mînios. Vreau să știu ce naiba s-a petrecut pe insula asta blestemată. Mișcați-vă! Căutați! Cu excepția bucătarilor, toți oamenii de pe Adventurer fură obligați să debarce și să ia parte la căutări. Bărcile Înconjurară insula, cei mai buni Înotători se scufundară, Încercînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
săptămînă și Își salvase viața numai datorită robusteții sale, din dorința de a trăi În această lume, de neînțeles la cineva care se găsea Într-o situație atît de tragică și de precară. Iguana Oberlus se transformase Într-un om mînios, pradă atacurilor subite de furie, iar la pistoale și macetă adăugase acum un bici lung, care pocnea pe spinarea prizonierilor lui la cea mai mică provocare, cufundîndu-i Într-o stare permanentă de teroare și derută. Era conștient de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
repezi ai unor picioare goale care se pierdeau În noapte, iar apoi, nimic. În ziua următoare, după ce stătuseră În stare de alertă, așteptînd un nou atac, oamenii lui Arístides Rivero străbătură Încă o dată insula, dar de data asta o făcură mînioși, Însetați de răzbunare. Totul fu zadarnic. Totul se dovedea din nou zadarnic, pentru că era limpede că nu aveau cum să descopere blestemata ascunzătoare a fiarei. - CÎini! strigă În cele din urmă Rivera, scos din minți. Cum de nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
elan de care îți pare rău întotdeauna mai tîrziu, s-a ridicat și l-a prins în brațe "ești nemaipomenit, Ali Mehmet, așa ceva..." Turcul s-a desprins ușurel, nu-l convinsese și nici nu-l molipsise entuziasmul său, parcă era mînios dintr-un motiv foarte întemeiat, "cred că nu prea aveți ce face în tîrgul nostru. Trenul de București e acum, după-amiază. Să tocmesc o birjă să vă ducă la gară?" De fapt îl dădea afară. Sigur, dacă ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un lucra pe care nu-l poți trece cu vederea, nu? Ei bine, aceste circumstanțe l-au făcut pe Bîlbîie să-mi ceară ajutorul, cererea sa implicînd desigur și dezvăluirea unui secret de serviciu..." De parcă ar fi simțit privirea grea, mînioasă, ucigătoare (?!) a directorului Serviciului, Șerban Pangratty bătu cu degetele în tăblia biroului și apoi începu să-și cerceteze cu un interes demn de alte lucruri mai bune vîrful unghiilor. De parcă ar fi știut că în continuare prințul are de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
timpul, Ștefan descoperi la Luana anumite reacții față de întâmplările ce i se relatau. Atunci când vorbele lui îi provocau bucurie, ea clipea des și lăsa privirea în jos. Când, dimpotrivă, suferea, își încrunta sprâncenele iar Ștefan se aștepta să-i ceară, mânioasă, să se oprească. Dar Luana voia să știe. O dată ce soțul ei își încheiase spovedania păcătoasă de la telefon, ea căzuse într-un somn adânc, ce-i amintise toată viața de până atunci. Marcată de suferință și dorința de răzbunare, completase visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În ultimele săptămâni, o importantă flotă britanică de purtătoare de avioane și de distrugătoare a fost silită să se retragă din fața noastră. Din ce pricină? Pentru că eu nu voi Îngădui ca vreun picior de dușman să se mai apropie de mâniosul Taur indonezian. Nu mai e momentul să fim Îngăduitori. Revoluția noastră e Înconjurată de dușmani. Avem datoria să atacăm, să distrugem orice forță, străină sau nu, de-a noastră sau nu, care pune În primejdie securitatea și con tinuarea revoluției
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
copleșise, de asemenea, emoția la vederea cantității steagurilor roșu cu alb vizibile pe oriunde s ar fi uitat, În rânduri ordonate pe peluză, suspendate Între coloane, așternute pe mese, de parcă Își revendicau proprietatea Întregii clădiri. Roșul steagului era profund și mânios, ca sângele proaspăt vărsat. Fusese mâhnită că pierduse ceremoniile oficiale care marcaseră recunoașterea acestei noi republici de către lumea occidentală, era necăjită la gândul că fusese la Paris, suspinând după o iubire pierdută care nici măcar nu apucase bine să se Înfiripe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
alene un cântec monoton.” Mihai Eminescu - O zi de vară Furtuna ,,Furtuna, odată, m-a prins la căsuța din poiană. Parcă voiau să-și smulgă rădăcinile din pământ, așa se frământau plopi cenușii de la marginea poienii. Fagii bătrâni se cutremurau mânioși, se aplecau prelung și iar se îndreptau. Printre ei, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri. Învăluiri dese de stropi se zbătură și duduiră ușurel, apoi se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
metru deasupra capului somnoros al peștelui apoi, tot pe neașteptate, se prăbuși moale În bazin. Dată fiind absența proteinelor animale din alimentație, mulțimea reacționă prudent la această farsă. Câteva proteste politicoase, Înecate În fluierături timide, fură urmate de o tăcere mânioasă Însă stăpânită. Definitivă. 14. Piața a rămas pustie. Începuse să plouă. Lângă pește, pipăindu-și cucuiele de pe frunte și urechile Încă și mai blege parcă de când mulțimea tăbărâse pe el, călcându-l metodic În picioare În drum spre casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cel mai puțin de doamna Alida Übelhart care Își pierdu echilibrul și se prăbuși pe un fotoliu. Se reculese grabnic și, fără să-i pese de pălăria neagră cu voaletă care zăcea undeva pe jos, se ridică și se agăță mânioasă de mânerul semnalului de alarmă. Acesta avea Însă o funcție pur decorativă Întrucât pe acea linie erau excluse accidentele și evenimentele neplăcute. Cu o uimitoare prezență de spirit, doamna Übelhart apucă valiza și Îi făcu vânt pe geamul deschis. Purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]