1,089 matches
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DE TOAMNĂ ȘI DE ȚARĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 659 din 20 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Cade toamna și mânjește Cer, pământ și apă-n griul Morții care prevestește Disperarea și pustiul... Frânge toamna lumea-n două: Viață-moarte, frunză-cruce... Cine să mai știe, nouă, Ce nenorociri ne-aduce?!... Sfarmă toamna-n coji lumina, Lumea-n beznă e o groapă Învelită
DE TOAMNĂ ŞI DE ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 by http://confluente.ro/De_toamna_si_de_tara_romeo_tarhon_1350731115.html [Corola-blog/BlogPost/346444_a_347773]
-
o apă nesfârșită... Doare toamna, dorul doare Ca o voce fără voce Când privighetoarea moare De al toamnei cioc feroce... Rupe toamna satul, crângul, Crapă munților povara, Și românu-l rupe, plângu-l!, Rupe-n hălci de țară țara... Cade toamna și mânjește Cer, pământ și apă-n griul Morții care prevestește Disperarea și pustiul... http://www.youtube.com/watch?v=RO6K 5CZhAI Referință Bibliografică: De toamnă și de țară / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 659, Anul II, 20 octombrie 2012
DE TOAMNĂ ŞI DE ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 by http://confluente.ro/De_toamna_si_de_tara_romeo_tarhon_1350731115.html [Corola-blog/BlogPost/346444_a_347773]
-
slabă/ Întreabă-i cât au plătit ?!/ Cu mult deasupra capului/ Sunt lumini care vor licări/ Departe, departe/ Viața este un pârâu odihnitor... Semnează, Joseph B. Strauss, engineer and poet, 1937. În spatele statuii și pe fundal promontoriul teșit din Marin County, “mânjit” din loc în loc de pete pâlcuite de molizi, stejari și pini pitici prin care se strecoară șerpuind poteci asfaltate, cât să permită accesul mașinilor, unele de-a dreptul înguste, pentru ca pasul turiștilor să încetineze pentru a admira de la înălțime, neasemuita părticică
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 by http://confluente.ro/Golden_gate_si_coyotii_oceanului.html [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
dreptate ! Jugul tras e tot mai greu , pâinea nu mai e un leu , Șomajul este în floare , maneaua nu-i fată mare , Pensii mici , eliberare , tineri mulți spre altă zare , Președinți de județene , stau prin firme paralele . Bunul public e mânjit , zeul ban e chip cioplit , Credința voastră e mare : pentru bani rupeți și-o floare . În cortina cerului , peste câmpuri de opal , În lumina Domnului , peste ape de cristal , Din celula zidului , din umbra pământului , Prin lumină și-ntuneric , spre
PRINTRE ÎNGERI de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/andrei_toader_1470160704.html [Corola-blog/BlogPost/350264_a_351593]
-
Cum m-așteptați la poartă. Cu dosul mâinii , lacrimi șterg, Și tristă îmi dau seama. C-oricât de mult aș vrea să merg Spre voi, totu-i degeaba... Urc prispa casei voastre dragi Și lutul se sfărâmă, Privesc pereții scorojiți, Mânjiți cu var și humă. Ferestrele ca doi ochi triști, Mă tot privesc cu lacrimi, S-au tot uscat de dorul meu Pe ei și ploi, și patimi. Ușița se deschide greu, Și-ncet pătrund în casă, E-o liniște ca
VISURI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1481140162.html [Corola-blog/BlogPost/382833_a_384162]
-
ușor pe pulpe, spre îmbinarea feselor, unde, sub imbolduri perverse, pretextam că și pe acolo se poate să pătrundă razele soarelui, când se va bronza în barcă. Se relaxase cu totul sub mâinile mele, tresărind ușor când, „involuntar”, scăpam mâinile mânjite cu cremă prin zonele ascunse luminii soarelui, dând liber instinctului de mascul aflat în călduri, și la propriu, și la figurat. Ca răspuns, mâna ei a alunecat peste pulpa piciorului meu, apoi m-a luat pe după gât și m-a
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Plimbarea_pe_mare.html [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
desfăcu lada de zestre și luă salba de icușari și i-o dădu bărbatului. Tudor duse salba bucuros țiganilor și plecă la treburile lui. țiganii începură iar cioca-boca, cioca-boca pe nicovalele lor, apoi dă-i cu foalele, se afumară, se mânjiră cu cărbuni peste tot și, după câtva timp, iar îl chemară: -Boiarule, ce ne facem, că tot nu ia fiertură! -Vă omor, ...vă sărindarul mumilor voastre de boaite, cum să nu ia ,mă, fiertură? -Poți să ne omori, uite, am
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1456987962.html [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
adaugă că: <> (Fabricius, în Archiv des Vereins, N.F., t.5, p. 27) „Iată caracterul cel excepțional, cel propriu, cel fără asemene al românului. Îl vezi cu arma în mână, într-un moment de teroare revoluționară, când însuși cerul se pare mânjit de sânge; îl vezi în fața unui dușman dezarmat, care cu o zi mai nainte îl tortura cu o voluptate diabolică, bătându-și joc de durere și de omenire; îl vezi setos de răzbunare, orbit de suvenirea trecutului, gata de a
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1483176517.html [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
lui se cuibărise umbra, Chiar renii se temeau să dea târcoale, El, Lupul Alb, pe țancurile goale, Privea tăcut, spre depărtare, tundra. Pierea lumina'n cergi de întuneric ... Tălăzuiau doar gloate disperate, Lăsând în urmă, în cenusă, sate Și fum mânjind un orizont asferic. Zorind spre moarte, i-au uitat povața Și'n goana spre nimic pierdut-au urma Păstorului nebun, imploră turma Descântul lui să readucă viața. - E noapte-n voi! V-ați lepădat credința! Nu'i leac în cer
LUPUL ALB de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1441259269.html [Corola-blog/BlogPost/352597_a_353926]
-
pentru acela care are o gândire proprie, sub imperiul manifestării legii junglei, adică a aceleia ce devastează tot... mai ales acolo unde acționează invidia, pentru că nu mulți pot să iubească și să fie iubiți, ori atunci apare tendința de a mânji. Acționează așa-zisa gândirea a mulțimilor (vezi "Reprezentările mulțimilor"- de Gustave Le Bon), ce poate duce la a ghilotina doi îndrăgostiți din motive știute numai de ele. Mulțimile sunt eterogene și gândesc precum eschimoși, ce găsesc reprezentări la nivelul lor
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1455282154.html [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
lor comun, de unde fac numai asociații simple, spre exemplu: dacă sticla element transparent asemeni gheții, care se topește în gură, așa și prima ar trebuie să se topească..:)) Însă, pentru întreg nu prea există influențe negative, doar dacă l-ar mânji și pe el și l-ar duce la spânzurătoare.. Întregul, adică o gândire întreagă, completă, fiind deja 'umplută' nu i se mai adaugă instantaneu alte păreri străine de sine, așa cum se întâmplă unei mentalități ce nu are prea multe păreri
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1455282154.html [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
dușmani! Nici Țara nu-ți e unită, nici tu fericit, nu ești Plâng de-atâta-amărăciune, și te iert, de mă urăști! Chiar, cum mulți pe Eminescu, ai dreptul să mă urăști, căci, ca el scriu ADEVĂRUL, luminând, dintre povești. Nu-ți mânjesc literatura, cu „nevoi” ce au cei „mari”, azi Brânză, ieri Maiorescu, hoți, spioni, ziși demnitari. Proști ne știi... cât avem viață. Morți: Luceferi, țara-ți are! Culpa mea-i român-copile, și smerit îți cer IERTARE! IUBIȚI-I PE COPIII ROMÂNIEI
SĂ MĂ IERŢI, AŞ VREA, ROMÂNE! (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 65 din 06 martie 2011 by http://confluente.ro/Sa_ma_ierti_as_vrea_romane_poeme_.html [Corola-blog/BlogPost/350482_a_351811]
-
ajungi de la nevinovăție la vinovăție... -Și totuși, cum te-au mirosit?- întrebă Bondoace cu capul rezemat de pernă. Lucrasei destul de acoperit! -O fată care lucra la tata la Canton știa de mine că vânez căprioare...Au găsit petece de sac mânjite de sânge la poartă la învățător...Și mama a recunoscut sacul...Ea era bolnavă în pat. Când i-au adus milițienii sacul să-l recunoască, a crezut că s-a întâmplat ceva cu tata prin pădure...< Ăsta e sacul vostru
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Dubla_crima_cu_premeditare_ion_ionescu_bucovu_1352445752.html [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
subit un nou element. Când te cheamă din ceruri și te-ndeamnă să plângi Îți dai seama îndată că nu ești bun să arunci. Fiindcă-l vrei din nou și te macină greu, Te-adâncește-năuntru și te caută-n lucruri, Te mânjește pe față cu măști și cu trucuri... Îți ordonă să faci și te uită să-l uiți, E ceva ce au toți, dar nu-l caută mulți. Stau pe-o aripă frântă de dinozaur ce n-a sărit niciodată. Și
FIERBE STRIDENT de ADRIAN RĂZVAN BARBU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 by http://confluente.ro/Adrian_razvan_barbu_1403896748.html [Corola-blog/BlogPost/347440_a_348769]
-
cu gândul să ajungă în satul lui, la părinți; pe drum s-a întâlnit cu șătrarii lui Ilarion», a fost primit / salvat în șatră; «vreo două săptămâni Gavrea a stat în șatră; și-a pus haine zdrențuite, iar Ilarion îi mânjea fața cu funingine în fiecare dimineață, să pară țigan, și-l sfătuia să-și pună paie în opinci, ca să-i fie cald» (p. 20 sq.). Nebănuind sadismul minciunii președintelui de colhoz, Gavrea - în primul rând, pentru că îl considera „vechi tovarăș
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1497087337.html [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
Când dezghețat e pământul, se-nsămânțează legume: ceapa, varza, usturoiul... că, vor face roade bune. Bătrânii toarnă puțin vin la rădăcină de viță, ca-n noul an să dea rod bun, cu speranțe noi de viață. Femei fertile și bunici mânjesc pomi în semn de cruce, cu zeama de la mucenici. Rod bogat în flori să lege. Iar copiii-n bătătură, bat pământul cu ciomege. Din el să iasă căldură, și frigul iernii s-alunge. Cei ce simt povara vremii, vrând necazuri
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1425535269.html [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
obliga să se facă de râs! Sclipirea de inteligență a Suciului are menirea să rupă vraja sub stăpânirea căruia i se află „bijuteria”. - De-aia nu vrei fă?!... Sigur că de-aia. Ei bine, nu am de gând să-mi mânjesc bijuteria cu căcat! Lina nu suportă acuzele ce i se aduc. Se jură pe orice, se drăcuie chiar, doar-doar va fi crezută că are chiloții curați, că îi schimbă în fiecare zi. - Nu te cred fă! Nu îi mai rămâne
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1478090063.html [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
nu mai miroase a cerneală proaspătă, tocmai ieșită din tipar, sau a naftalină din biblioteca bunicii, care l-a plimbat pe Winnetoo de la bunicu’ la tata, la unchiu-meu și toți verii și apoi la mine. Parcă încă mai vad paginile mânjite cu magiun de mâinile curioșilor nerăbdători să afle ce a mai facut apașul. Și aceeași carte va ajunge și la fiica mea când va veni timpul. Sper să reușesc să o determin să o aprecieze la fel de mult cum am făcut
De ce nu mai citim? by https://republica.ro/de-ce-nu-mai-citim [Corola-blog/BlogPost/338943_a_340272]
-
plângeau pe dealuri. Pomii suspinau în bătaia vântului. Câinele chinuit de stropi scâncea încâlcit în lanț. Își chema stăpânul căutând mângâierea mâinii cel hrănea. Într-un pat îngust un bătrân învins de vreme-și aștepta sfârșitul. La coardă un bec mânjit de muște lumina spasmatic. Pe masă, într-o cană cu mălai, tremura o lumânare. O mână de oameni bolboroseau împrejurul ei. Ochii încețosați ai bătrânului priveau candela ce-atârna sub icoană. Stropul uleios de lumină încremenit în întuneric îl compătimea
Ultimul ceas by http://balabanesti.net/2011/06/30/ultimul-ceas/ [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
Însă, avântul ținu puține zile, până m-am lămurit cât de ridicole erau toate acele îndeletniciri care mi s-au impus. De atunci am început să șterg husele și obiectivele lunetelor rar de tot - când îmi dădeam seama că-mi mânjesc hainele din cauza lor, iar buruienile din curte preferam să le biciuiesc cu un băț - retezând vârfurile mai răsărite ale pălămidelor, doar atunci când îmi venea cheful. Nici în privința meseriei mele nu puteam să mă declar întru totul mulțumit: aveam obligația să
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1460539158.html [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
ușor pe pulpe, spre îmbinarea feselor, unde, sub imbolduri perverse, pretextam că și pe acolo se poate să pătrundă razele soarelui, când se va bronza în barcă. Se relaxase cu totul sub mâinile mele, tresărind ușor când, „involuntar”, scăpam mâinile mânjite cu cremă prin zonele ascunse luminii soarelui, dând liber instinctului de mascul aflat în călduri, și la propriu, și la figurat. Ca răspuns, mâna ei a alunecat peste pulpa piciorului meu, apoi m-a luat pe după gât și m-a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400596485.html [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
desacralizat. O mască hoinărind artistic prin subteranurile dealurilor. Masca: hominidul masculin, dealul: femeia. Ca într-un zbor invers, ochii și degetele cuprindeau arborii fără rădăcini...corpuri de bumbac. Mâinile erau aripile, nedorite de nimeni, corpul femeii, al unui singur bărbat, mânjit cu dulceața injuriilor dihotomice, cu cremele acrite ale mizerabilului său trup, deformat de ani, un trup de mascul uns de mocirlele propriilor doleanțe, de timp, de gălbenușurile aventurilor și adrenalinei din buzunarele propriei măști, al propriului nimic. Picurii de lumină
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_doina_dimitriu_1484602875.html [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
ni-i dă micuți cu grijă-n suflet să-i ridicăm către lumini și drept să-i îndrumăm la umblet pe calea aspră spre grădini iar de-om greși a noastră-i vina nicicum a pruncilor crescuți obrazul de-l mânjește tina numai pe noi ne face sluți ei se pornesc egali în lume și de ajung la bine greu este că noi greșim anume dar îi ajută Dumnezeu nici ei nu ne vor cerne-n site să ne împartă-n
COPIII NU SE CERN PRIN SITE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1431755082.html [Corola-blog/BlogPost/341608_a_342937]
-
lanterna ce o avea cu sine și a început să-i cerceteze îndeaproape rănile, care păreau superficiale, cu excepția unei vânătăi urâte deasupra ochiului stâng și avea buzele rănite și umflate. De la acea rană de deasupra ochiului sângerase ușor și era mânjită prin păr și pe față de sânge. Pe brațe avea vânătăi, urmele degetelor acelor bestii. Sub unul din sâni era o zgârietură mai profundă care sângerase și când Anca a apăsat ușor pansamentul îmbibat cu dezinfectant ea a tresărit puternic gemând
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1468413460.html [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
actorului, omul care-și distruse cu mâinile lui ce avea mai prețios, demnitatea, celui dintâi în comedie! Când joci o comedie nu ești sigur dacă, în finalul ei comedia e comedie sau tragedie, căci viața toată e o tragedie! Își mânjise viața și acum nu putea șterge petele care nu se spălau cu nici un solvent și nimeni nu era dispus să-l ajute, iar jocul lui - ultimul - din actul piesei în devenire voia să lase cuvânt Demnității! Ca mulți alții întemnițați
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1426253420.html [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]