2,918 matches
-
de a doua. "La ce bun poeții în vremuri de restriște?", sau "cum va mai fi posibilă poezia după Auschwitz?" Lumea se rostogolește în derută, nebunie și crimă, dar nevoia de poezie, puterea de a o face nu secătuiește, ne mântuie și nu ne lasă deznădejdii. Și Hölderlin, dar mai ales Paul Celan, pentru care întrebarea "includea negația", acestuia din urmă "i-a trebuit toată energia disperării ca să întoarcă pe dos sensul întrebării"" "Cu el poezia se reîntemeia la limita incomunicabilității
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
mase", ca un adevărat ,proletar al sexului", Sébastien alege să se prostitueze din vocație, în semn de supremă caritate, visîndu-se un adevărat misionar al iubirii erotice. Prin acest apostolat al prostituției, Sébastien și Dora, cea care i se alătură, îi mîntuiesc sexual pe obezi, dizgrațioși, părăsiți sau cerșetori și alți semeni abstinenți fără voie din cauza standardelor biologice sau sociale. Căci misionarismul erotic nu înseamnă doar cantitate, dar, mai ales, căutarea celor păcătoși fizic. Încălcarea tabuurilor sexuale este însoțită și de o
Să vorbim despre sex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11508_a_12833]
-
în timpul lubrifierii cu vaselină. Spune Dora, la un moment dat: ,În ebraică, sfîntă și curvă sînt practic același cuvînt: cadoș și cadeș. Vin dintr-o rădăcină identică ce înseamnă separare. Sfîntul și curva se separă de comunitatea oamenilor ca să-i mîntuiască, fiecare în felul său". Romanul este și o satiră la adresa stîngii franceze (,în Franța, toată lumea e datoare să fie de stînga, inclusiv oamenii de dreapta"), a burgheziei și a societății de consum: ,Obezitatea este produsul hiperconsumerismului în stadiul său ultim
Să vorbim despre sex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11508_a_12833]
-
și-o fi trecut timpul, cu ce gânduri, cu ce speranțe, în vidul așteptării, care devine asurzitor în asemenea împrejurări? O singurătate în care paralizezi de sfială, din care nu te mai poți retrage luând-o la goană pe scări, mântuindu-te astfel de propriul destin atât de frenetic dulce când scrii primele versuri, și devenind deodată cumplit când te trezești că trebuie să le arăți, să le dai la citit. Ca și când, citindu-ți-le cineva, ți le-ar șterge cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
ci acei care sunt uniți cu semenii lor sub conducerea episcopului 11. Starea lor finală 5 Ideea fundamentală a teologiei Bisericii Răsăritene a subliniat-o mai târziu și Sfântul Grigorie de Nazianz: „numai cel ce devine una cu Dumnezeu este mântuit”. (Epistole, 101, PG XXXVII, col. 118). 6 Totuși, Sfântul Ignatie este mai apropiat decât Sfântul Apostol Pavel de modelele epistolare elene; vezi William R. Schoedel, Ignatius of Antioch: A Commentary on the Letters of Ignatius of Antioch, Fortress Press, Philadelphia
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
antropologia lui Teofil, printre altele, scrie următoarele: „(În concepția lui Teofil - n. n.) dacă omul săvârșește lucruri ale morții, va fi el însuși cauza morții sale. Omul a fost creat liber și responsabil. Oricine împlinește Legea și poruncile ei se poate mântui și obține nemurirea. Prin neascultarea sa, Adam și-a atras durerea, suferința și chiar moartea. Păcatul lui Adam s-a răsfrânt asupra întregii firi. Tot ce ieșise din mâna lui Dumnezeu era frumos și foarte frumos, în special animalele, dar
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
divină deplină nu a condamnat întreaga specie umană. Dumnezeu, prin darul slavei, le-a conferit celor care i se supun nemurirea pe care prima ființă umană o pierduse. Pentru că „Dumnezeu ne-a dat o lege și porunci sfinte, care pot mântui pe om dacă le împlinește și, având parte de înviere, să moștenească nestricăciunea”55; cf. 1 Cor. 15, 50). Accentul se pune pe supunerea în fața Legii. Botezul este descris, ca și la Sfântul Apostol Pavel, ca o „baie a renașterii
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
ci acei care sunt uniți cu semenii lor sub conducerea episcopului 11. Starea lor finală 5 Ideea fundamentală a teologiei Bisericii Răsăritene a subliniat-o mai târziu și Sfântul Grigorie de Nazianz: „numai cel ce devine una cu Dumnezeu este mântuit”. (Epistole, 101, PG XXXVII, col. 118). 6 Totuși, Sfântul Ignatie este mai apropiat decât Sfântul Apostol Pavel de modelele epistolare elene; vezi William R. Schoedel, Ignatius of Antioch: A Commentary on the Letters of Ignatius of Antioch, Fortress Press, Philadelphia
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
antropologia lui Teofil, printre altele, scrie următoarele: „(În concepția lui Teofil - n. n.) dacă omul săvârșește lucruri ale morții, va fi el însuși cauza morții sale. Omul a fost creat liber și responsabil. Oricine împlinește Legea și poruncile ei se poate mântui și obține nemurirea. Prin neascultarea sa, Adam și-a atras durerea, suferința și chiar moartea. Păcatul lui Adam s-a răsfrânt asupra întregii firi. Tot ce ieșise din mâna lui Dumnezeu era frumos și foarte frumos, în special animalele, dar
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
divină deplină nu a condamnat întreaga specie umană. Dumnezeu, prin darul slavei, le-a conferit celor care i se supun nemurirea pe care prima ființă umană o pierduse. Pentru că „Dumnezeu ne-a dat o lege și porunci sfinte, care pot mântui pe om dacă le împlinește și, având parte de înviere, să moștenească nestricăciunea”55; cf. 1 Cor. 15, 50). Accentul se pune pe supunerea în fața Legii. Botezul este descris, ca și la Sfântul Apostol Pavel, ca o „baie a renașterii
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
uzuală: "Pastorii, conducătorii și sfinții Domnului vorbesc de ea bine și de slujba ei"; "Darurile Duhului Sfânt cu demonstrații sunt manifestate în adunările ei". Unele enunțuri conțin un cumul de greșeli de acord, articulare, formă a cuvintelor: "Nu te va mântui cultul, datina, religia, legea or obiceiuri". Mai puțin grave, dar riscante din punct de vedere stilistic, sînt anumite actualizări lexicale: în iad "chiar și aerul era poluat "; "în acea clipă a apărut în mijlocul nostru însuși Domnul Isus, salutându-ne pe
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
continuă de la materie la spirit, de la animația istorică la statica atemporalității. Vehiculul acestui zbor planat prin spațiul nesfîrșit al expresiei artistice este tocmai fasciculul de lumină care pornește din spațiul picturii Occidentale, din acela renascentisto-baroc cu precădere, și se prăbușește, mîntuit de orice convenție calendaristică, în lumina taborică a Răsăritului. Pornește de la peisaj sau de la scena de interior și se surpă în aurul iconostasului și în aura Mîntuitorului. Acest traseu care camuflează atîtea evenimente intermediare, o revărsare de povestiri și de
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
vestalele noastre, a se rememora aici și cazul Mihaelei Rădulescu, sînt cu atît mai bisericoase cu cît sînt mai sumar îmbrăcate? Dacă în privința Mihaelei m-am cam pierdut în ipoteze, în cazul Andreei lucrurile par destul de clare: după ce s-a mîntuit de povara civilă a căsătoriei, sufletul ei, așa, delicat și invizibil cum e el, pare a o trage, în pofida trupului greoi și îndărătnic, direct către taina hierofaniei, cu alte cuvinte către penumbrele moi și aromate ale chiliei. Dacă presupunerea mea
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
ziua de ieri, cum spune un personaj din similiproza Umflătura din perete. Această carte este un emoționant tablou cu un poet suprimat. Căutarea s-a consumat „într-o nemișcare de necrezut”, iar esența tare a propriei poezii nu l-a mântuit pe poet, doar l-a obișnuit cu provizoratul căruia îi spunem, convențional, supraviețuire. Rutina supraviețuirii damnate, dacă vreți. Mai puțin dens, abia cum marcând punctul unei posibile reale reconfigurări, poate că nu acesta e cel mai bun volum de poezie
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
sa se duce oul rămâne în ochiul uitării Diamant fără granițe de pe creasta bucegilor nostalgia se-așterne pe lumina ocultă a amintirii noaptea patimei vibrează neîncetat dincolo de adâncul ființei toate se duc trecând prin ochiul orb al uitării - doar diamantul mântuit de haos rămâne în noi neclintit Două flori o iarbă magnetică rămâne pe urma tălpilor pășite în împietrirea nopții din tresărirea zării două flori neasemănate un crin albastru o garoafă neagră îmi cresc din osul frunții înmerismări furate din pădurea
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
ins orgolios și, inevitabil, polemic, risipind - În apariții zgomotoase, vădind o „iritație perpetua” - cuvinte grele, atacuri și laude, trăia Intru poezie, Împărțindu-se Între reprize de teatralitate, cu public și lungi Însingurări, scriind, cu o furie rară, pentru a-și „mântui” existența. Și aducând În peisajul liricii noastre un sunet nou, sfidând constrângerile socio-istorice și rezistând prin poezie. Insurgentul Cezar Ivănescu, urmaș de drept al lui Labiș (cum se considera) apărea, reamintim, Într-o epocă de restaurare a lirismului. Chiar dacă Își
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
În orizontul culturii, civilizației, politicilor și ideologiilor lumii, Începând din Grecia antică, până la războaiele din Afganistan și Irak, ori până la America sieși contemporană. Din această perspectivă, intervențiile lui Octavian Paler, deși segmentate (cum altfel?), se reunesc pe podiumul unui „sceptic mântuit”. El nu a fost mizantrop, dar nici optimist a' la G. Călinescu), mai ales spre sfârșitul vieții. Convorbirile au Început În noiembrie 2005, când Octavian Paler tocmai primise Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor (notează criticul În Argument). (Paler s-
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
luptat să sporească, s-au împotrivit ispitelor”<footnote Avva Ammona, op. cit., p. 89. footnote>. Este de trebuință să fim ispitiți căci „nimeni neispitit nu va putea să intre în Împărăția Cerurilor ... ridică ispitele și nimeni nu este care să se mântuiască”<footnote Sf. Antonie cel Mare, în Patericul, tipărit de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Alba Iuliei, Alba Iulia, 1999, p. 6. footnote>. Prin urmare, nu ispitele ar trebui să ne neliniștească, ci lipsa lor. Ispitele nu trebuie să ne tulbure sufletul
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
cel ce iubește pe Dumnezeu. Că fără porunca lui Dumnezeu nici un fir de păr din capul nostru nu va pieri. De aceea nu voiește Dumnezeu să fie omul fără cazne nici o zi, fiindcă știe că fără acestea nu se poate mântui ... La toată fapta bună vine ispită, fie înainte, fie pe urmă. Darul Sfântului Duh nu se dă fără ispitire și nici nu este după Dumnezeu ceea ce se face fără cercare, prin asuprire, prin necaz sau prin orice fel de nevoie
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
ne zbatem și care sufocă demersul unor mici excepții care mai sunt azi, tractează după sine motivația existenței poporului român. Dacă nu vom lupta fățiș împotriva acestei mediocrități majoritară ascunsă în toate formele de existență, nu vom putea să ne mântuim de neam. Aceasta înseamnă atitudine și nu diversiune. Ierarhizarea valorii și nu democratizarea ei. Un fond de certitudine și nu un fond dilematic. În cultură, instrucția înseamnă credință în ceea ce susținem, nu ceea ce ni se spune sau se dorește să
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
care Și-a asumat-o și, în același timp, pe care a îndumnezeit-o (διὰ τῆς ἀναληφθείσης παρ ̓ αὐτοῦ καὶ συναποθεωθείσης σαρκóς), tot ceea ce se înrudește cu carnea (trupul) și de aceeași natură fiind cu ea, să poate fi mântuit...”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Oratio catechetica magna, 35, P. G. XLV, col. 88A. footnote>, într-un cuvânt, ceea ce Domnul Hristos a asumat, a mântuit. Dar acest fenomen nu are loc automat, fără nici o acțiune din partea credinciosului<footnote Norman Russell
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
se înrudește cu carnea (trupul) și de aceeași natură fiind cu ea, să poate fi mântuit...”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Oratio catechetica magna, 35, P. G. XLV, col. 88A. footnote>, într-un cuvânt, ceea ce Domnul Hristos a asumat, a mântuit. Dar acest fenomen nu are loc automat, fără nici o acțiune din partea credinciosului<footnote Norman Russell, The Doctrine of Deification ..., p. 226-229. footnote>. În concluzie, subliniem că Hristos s-a făcut sărac pentru a ne îmbogăți pe noi și astfel, ceea ce
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
destinului unui neam din umbre/morți ale timpului individual ce vin să depună mărturie În numele tuturor strămoșilor prea des Încercați de istorie. În această scoatere din Întunericul necuvântului și al memoriei, rolul celui care povestește este acela de a se mântui printr-un alt fel de sacrificiu. Este vorba despre hotărârea de a rămâne doar o voce, despre sacrificiul de a ființa În măsura În care reușește să se piardă pe sine În ceilalți: ”Eu sunt mai ales ceea ce n-am putut Împlini. Cea
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
destinului unui neam din umbre/morți ale timpului individual ce vin să depună mărturie În numele tuturor strămoșilor prea des Încercați de istorie. În această scoatere din Întunericul necuvântului și al memoriei, rolul celui care povestește este acela de a se mântui printr-un alt fel de sacrificiu. Este vorba despre hotărârea de a rămâne doar o voce, despre sacrificiul de a ființa În măsura În care reușește să se piardă pe sine În ceilalți: ”Eu sunt mai ales ceea ce n-am putut Împlini. Cea
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
spirituală prin credință, cât și de cea materială plină de Duhul Sfânt, de aceea Mântuitorul a instituit Sfânta Euharistie pentru a ne da posibilitatea de a participa la trupul Său Înălțat la demnitatea divină, căci cei ce vor să se mântuiască trebuie să se pună În legătură cu Îndrumătorul vieții atât prin suflet, cât Și prin trup: „... acest trup, făcut nemuritor prin puterea lui Dumnezeu, o dată introdus În noi, schimbă Și transformă Întreg trupul nostru după măsura Aceluia. După cum, dacă organismul nostru Înghite
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]