1,032 matches
-
niște bastonașe albe, perfecte, mai frumoase decât bastonașul lui moș Iordan. Visam, scriam și zâmbeam plutind printre crengile de liliac înflorit... Nici n-am observat că domnișoara Iulia își retrăsese gingașa-i mână și doar se făcea că îmi dirijează mânuța, exclamând mirată: - Vai, ce bastonașe frumoase a scris băiatul acesta! Și a arătat tăblița la toată clasa. Însă invidioșii au vociferat: - Dar, nu le-a scris el! este un stângaci! - Cum nu le-a scris el? s-a prefăcut supărată
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
mâna pe creștet, însoțind-o cu un zâmbet discret, purtat de petale de liliac. Apoi îmi șoptea: - E bine, prietene, faci bastonașe frumoase! Dar pe mine nu mă mai mulțumea. Voiam să stea lângă mine și să-mi mai țină mânuța în mâna ei. De aceea am luat din nou condeiul cu mâna stângă, însă ochiul vigilent al domnișoarei Iulia m-a prins. - Nuu! Pune condeiul în mâna dreaptă! A venit din nou la mine: de ce mă superi, dragul meu? Vrei
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
m-a prins. - Nuu! Pune condeiul în mâna dreaptă! A venit din nou la mine: de ce mă superi, dragul meu? Vrei să mă dezamăgești? Cu obișnuitul calm, mi-a pus din nou în mâna dreaptă condeiul și mi-a dirijat mânuța câteva secunde. Parfumul de liliac mi-a învăluit năsucul, șoptindu-mi discret în nări: - Parșivule! (ce nu face omul pentru un pic de parfum, chiar și când este o mogăldeață!). Am mai încercat stratagema cu mâna stângă, însă domnișoara Iulia
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
Radu Dinulescu. Publicul numeros, prezent de la mic la mare la Institutul Cultural Francez din Istanbul, a urmărit cu mare curiozitate primul spectacol de păpuși 3D. Prestația s-a bucurat de un succes răsunător în rândul copiilor, sala umplându-se de mânuțe ridicate care se întreceau între ele să atingă uimitoarele imagini plutitoare. După cea de-a doua reprezentație, iscusiții păpușari Adina Doba, Carmen Mărginean și Cristian Bordaș i-au încurajat rând pe rând atât pe copiii din diaspora, cât și pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93606_a_94898]
-
țintind cu privirea, însă, pe Emanuela. Acesteia i-au dat lacrimile, privind-o fără a-i veni să creadă că ceea ce s-a întâmplat este real. Pentru o clipă, doar ele două existau în rezervă. Până când zâmbetul fetiței și o mânuță întinsă spre cea ce nu avea puterea să se miște au rupt vraja. Tot copiii sunt mai curajoși. Doctorița a urmărit mută de uimire momentul. Emanuela a știut atunci că aceasta este calea. A mers în cabinetul doctoriței și s-
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
bine pe perete. Unul mie, unul ție, Unul de tovărășie. Așa m-am pomenit și eu mai mulți ani, cu coșul și clopoțelul pe uliță, la Câțu-Mâțu. După ce strigam de câteva ori ciudatele versuri și scuturam clopoțelul cât mă ținea mânuța, ieșea gospodina la poartă, zâmbind. Mă mângâia pe creștet... pe obraji...îmi spunea vorbe de alintare și îmi punea în coș unul sau două ouă de găină. Apoi, plecam la altă poartă și repetam figura cu clopoțelul și...Câțu-Mâțu. După ce
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
-Ce mai faceți, doamnă? Ce vă face păpușa, că e simpatică foc!? Îți vine s-o mănânci, nu alta! Cum mai zâmbea și mă mângâia pe păr! Clar, aici sun! S-a întins spre sonerie, dar...nu ajungea, deși întindea mânuța tot mai sus. -Uff! Nu ajung. Mai bine...bat în ușă! Ciocăni de câteva ori... Nimic! -Trebuie să bat mai tare, că nu aude. Dădu cu pumnișorul cât putu de tare. Degeaba! -Ia să dau și cu picioarele! Și începu
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
Ușa de la blocul lor nu era închisă, nu avea cutiuță. Intra cine vrea. Când vrea și cum vrea. Dar aici, la gospodarii cumsecade...Ce să facă? Nu știa să butoneze și chiar dacă ar fi știut, n-ar fi ajuns cu mânuța până la butoanele cerberului. A plecat înciudată. Poate că alt bloc nu mai are astfel de ușă. Da’ de unde? Și blocul acesta are ușa încuiată. Măi, da’ încuiați sunt gospodarii de la blocurile astea! Înțeleg că se feresc de hoți, de răufăcători
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
iubirii de mamă, era glasul durerii, era glasul sufletul ce nu voia să fie rănit. Am rămas în rugăciune zile și nopți la rând...multe, multe zile și nopți nedormite, flămândă , luptând cu somnul și cu moartea. Am ținut strâns mânuța pruncului meu , atât de strâns încât îi simteam inima bătând în palmă. Prin catetere îi curgeau medicamente dar din mână mea se prelingea încet picătură de viață.Apoi... Într-o noapte de iarnă mi-a vorbit Dumnezeu. Era pretutindeni...în
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
cadouri copiilor cuminți. Noroc că în casă, odată cu deschiderea bruscă a ușii se stârni un tărăboi de nedescris. Spiridușul Petrică o trăgea pe micuța prințesă a florilor de gheață de mâini, în timp ce aceasta, îl lovea peste căciula verzuie, caraghioasă, cu mânuțele delicate strânse în pumni. - Ce se întâmplă? Moș Crăciun tresări din ațipeală și se ridică de la masă. Petrică, de ce o tragi pe Ștefania de mâini? - N-a vrut să vină cu mine! - De ce să vin cu tine? Nu știi să
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
să afle cine era uriașul și ce căuta acolo, Zâna Iarna începu să deseneze cu bagheta ei magică ornamente argintii pe la ferestrele căsuței. Ștefania ieși să atârne de streașină flori de gheață, iar spiridușul, îmbufnat, porni să împletească rapid cu mânuțele lui, noi șiruri de beteală, care să o înlocuiască pe cea dispărută. - Ei, dragii mei, avem un mister de dezlegat aici! Un uriaș care nu știe de unde vine, nu știe cine e și nici nu poate să vorbească. Cum să
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
care un fuior de fum gros și negru umplu întreaga căsuță, orbindu-i pe toți cei prezenți. - Să ieșim, hotărî Moș Crăciun. Dacă vraja va fi dezlegată, uriașul va veni după noi. - Și dacă nu? Ștefania acoperi gura spiridușului cu mânuțele ei înghețate: - Nu mai tot comenta! Ieși afară! Fumul nu se risipi chiar atât de repede cum se așteptau fetele, motiv pentru Petrică să mai comenteze puțin despre cât de vechi erau magiile Moșului și de câte ori îl sfătuise el să
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
inșii într'un holocaust de trupuri lichide." Dada și suprarealismul stau alături, în două prezentări prefațate de o Pagină Omagiu, lui Arthur Cravan, un antemergător. În plin război, cîțiva tineri care duc bătăliile lor se adună în țara ca "o mînuță de copil așezată liniștit pe inima continentului." În Cabaret Voltaire. Și Dada e gata. La patru ani de la moartea lui începe revoluția suprarealistă. Făcută din întîlniri neliniștite și neprogramate, ca aceea dintre un poet și cuvintele lui. La o ipotetică
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
lovește la un moment dat privirea de mâna lui și-și dă seama că ceva nu e cum trebuie. Vedem și noi, ceilalți, unde se uită. Își face curaj și se apropie de el, îl privește serioasă și-i mângâie „mânuța“. Bunicul zâmbeș te dulce amărui și zice că nu-i mânuța. El și ea, în mijlocul curții, se uită unul la altul. Restul, pe margine, îi privesc într-o tăcere emoționată. Ca la teatru. Iris se luminează din senin și explodează
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dă seama că ceva nu e cum trebuie. Vedem și noi, ceilalți, unde se uită. Își face curaj și se apropie de el, îl privește serioasă și-i mângâie „mânuța“. Bunicul zâmbeș te dulce amărui și zice că nu-i mânuța. El și ea, în mijlocul curții, se uită unul la altul. Restul, pe margine, îi privesc într-o tăcere emoționată. Ca la teatru. Iris se luminează din senin și explodează de fericire c-a găsit soluția: „Cumpărăm!“ Simt cum mi se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
murit și am înviat deo dată: cădița a alunecat de pe pat, s-a răs turnat și copila mea odată cu ea. M-am aplecat, am ridi cat-o pe pat, am întrebat-o dacă o doare ceva, i-am palpat capul, mânuțele piciorușele, am întrebat-o iar dacă e bine și, la răspunsul ei pozitiv, spaima și bucu ria s-au concretizat într-o palmă aplicată pe fundulețul ei gol. Văzând urma degetelor mele pe pielea ei rozulie și mici boabe de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ăsta, n-ați știut?! Asta este băieți, dacă vă convine, bine, dacă nu, cărați-vă la Domnul vostru, că al nostru nu mai are nevoie de voi!" Noi am Înțeles, nu știu dacă Înțelegeți voi ce vă pregătiți cu propriile mânuțe și căpșoare luminate de stăpânii voștri. Știți (mă scuzați că vă tot plictisesc cu citate de la bunii noștri oameni simpli și ei ca și noi, nu ca voi!) că "așa cum Îți așterni, așa dormi" și mai știți că Domnii noștri
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
vieții întrupate a micului trupușor chinuit. Ce visasem eu?! Cam la ora când Raisa pleca, a venit la mine și și-a luat rămas bun și mi-a transmis iubirea ei. A venit din spate și mi-a pus o mânuță în palma stângă și eu i-am ținut-o în palma mea și cu dreapta o mângâiam, iarăși și iarăși, și-i spuneam: „Ce mână frumoasă ai!”. Dar pe măsură ce o mângâiam, mânuța creștea în palma mea și eu continuam s-
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
venit din spate și mi-a pus o mânuță în palma stângă și eu i-am ținut-o în palma mea și cu dreapta o mângâiam, iarăși și iarăși, și-i spuneam: „Ce mână frumoasă ai!”. Dar pe măsură ce o mângâiam, mânuța creștea în palma mea și eu continuam s-o mângâi și i-am zis: „Dar uite, mâna ta se transformă în mâna unui bărbat, dar tot fină și frumoasă rămâne”. În acele momente de mângâiere o simțeam în spatele meu și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
poți purta o suferință imensă, chiar dacă toată lumea crede încă despre un copil așa de mic că „nu știe” sau „nu simte”. Mă uitam la corpușorul acela mic și perfect ca formă plin de ace și înțepături de la diversele perfuzii: picioruțe, mânuțe, corpușor, chiar și pe frunte avea ace și-i observam mimica fețișoarei care era îngeresc de frumoasă, dar exprima adâncă suferință. Și am realizat atunci că un suflet întrupat poate suferi 3 zile chiar mai mult decât altul într-o
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
fluturii. Omul nu este fluture, este mai mult decât un fluture...” „- Atunci mie de ce îmi spui fluturaș?” „- Fiindcă iubești fluturii și dorești să zbori ca ei.” „- Bunicule, vrei să-ți arăt cum zbor eu?” „- Da!” Clara și-a desprins brusc mânuța din strânsoare și a țîșnit înainte săltând de pe un picior pe altul. Vântul îi răvășea părul blond ca și cum ar fi luat-o pe sus, după cum păreau să spună țipetele-i ascuțite și exclamațiile: „Uite, bunicule! Uite, bunicule!” * * * Drumul pe care
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lasă degetul! Ivan, în jumătate de oră deschidem. Îl duci tu sus? Trebuie să mă apuc de pâine. — Da, sigur. Deja am început să uit..., făcu el, urcând fără chef scara înapoi spre etaj, cu copilul sub braț, molfăind o mânuță plină de salivă. — Flan cu muștar și mușețel!, strigă ea binedispusă în urma lor, și poate-i pui și niște cireșe, ceva, să-l mai înveselești! to: ada from: david ...și cum ai dat de mine? 16:51 to: david from
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din când în când, de pe deget și mi-l dădea să mă joc cu el) în întuneric, geamănă cu ochii mamei, albăstriți de un plâns neîntâmplat, sticlos ațintiți către o prerie a ei. David adormit la ea în brațe, cu mânuța lui mică, pe care tot nu a atins-o nimeni, strânsă în jurul unei șuvițe din părul ei. Eu, brusc transformat în spectator, în Alex Hriavu, care păstrează imaginea unui băiețel cu tricou în dungi și ochii roșii de plâns cuibărit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se retrage mai mult în somn. Alte dăți îi pune un văl pe ochi să observe dacă îl urmărește cu privirea, sau face zgomot pentru a atrage atenția. Și în unele și în altele se întâmplă că sprijinind copilul cu mânuțele sale de pânză se aprinde și izbucnește în plâns iar mama îl potolește dându-i să sugă. Și în timp ce mama îi înfundă gura cu mamelonul pentru a nu mai plânge, Avito: Lasă-l să plângă; este prima sa lecție, cea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
în holul oficiului poștal.Oficiantele înspăimântate comentau cutremurul.Bucați mari din tencuiala și cioburi de sticlă erau împrăștiate peste tot pe pardoseală și pe la ghișee. O fetiță era ranită la braț. Nimeni nu o băga în seamă.O luă de mânuță. Pe strada mașinile circulau în viteză cu farurile aprinse și claxonau de zor. Aceste imagini îi aminteau de seara din data de 4 martie 1977.De urmările seismului de la blocul Lizeanu.O duse pe fetiță la spitalul de copii. La
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]